ORIENTĂRI CREATIV-INTERACTIVE PENTRU MANAGAMENTUL UNEI EDUCAŢII INOVATOARE

Coordonatori: Sopon Loredana, Stanciuc Floarea

ORIENTฤ RI CREATIV-INTERACTIVE PENTRU MANAGAMENTUL UNEI EDUCAลขII INOVATOARE AUXILIAR DIDACTIC - GHID DE BUNE PRACTICI EDUCAลขIONALE Suceava, 2018

ISBN 978-973-0-27791-3

ORIENTĂRI CREATIV-INTERACTIVE PENTRU MANAGAMENTUL UNEI EDUCAŢII INOVATOARE ( Coordonatori: Sopon Loredana, Stanciuc Floarea) GHID DE BUNE PRACTICI EDUCAŢIONALE Lucrări metodico-ştiinţifice din cadrul CONFERINŢEI CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ:

„CARTEA - MIRAJUL FANTEZIEI ŞI AL CUNOAŞTERII” organizată la Şcoala Gimnazială Moara, Suceava în cadrul Proiectului de Parteneriat Transfrontalier cu Gimnaziul „Nicolae Sulac” din loc. Sadîc, Republica Moldova, „Managementul calităţii în învăţământul preuniversitar european: valori, competenţe, practici” 23 aprilie 2018 – Ziua Internațională a Cărţii

ISBN 978-973-0-27791-3

CUPRINS: 1. MANAGAMENTUL UNEI EDUCAŢII INOVATOARE 2. INTERDISCIPLINARITATE

3. „CARTEA - MIRAJUL FANTEZIEI ŞI AL CUNOAŞTERII” 4. RESURSE EDUCAŢIONALE 5. ANEXE. MODELE DE PROIECTE DIDACTICE

Partea I

MANAGAMENTUL UNEI EDUCAลขII INOVATOARE

REPERE EDUCAŢIONALE EFICIENTE ÎN ACTUL DIDACTIC Prof. Floarea Stanciuc Școala Gimnazială Moara Nică, Suceava „Rabdarea, increderea, iubirea sunt elemente care aduc lumina in sufletele copiilor, iar copiii isi vor aminti intreaga viata de cei care au contribuit la desavarsirea lor personala. A fi educator este, fara indoiala, meseria cea mai importanta si nobila a omenirii, pentru ca are acces direct la sufletele copiilor, iar de eforturile depuse de educatori depinde intreaga evolutie umana.” (Oprea, C.,L., 2008, p. 302) Educația, un concept complex, a fost o constantă care a însoțit umanitatea în demersul său de creștere și dezvoltare, din zorii săi până în zilele noastre. De-a lungul epocilor i s-a acordat educației mai multă sau mai puțină atenție, dar mereu i s-a acordat importanță Problema asigurǎrii şi menţinerii calitǎţii serviciilor educaţionale este una deosebit de importantǎ cu un impact imediat , dar şi pe termen lung asupra beneficiarilor direcţi ai acestora-elevii, cât şi asupra beneficiarilor indirecţi- comunitatea, societatea etc.

Calitatea şi asigurarea acesteia nu se întâmplǎ, nu este opţionalǎ, ci este o cerinţǎ imperativǎ a timpului pe care îl trǎim din cel puţin patru motive: moral (elevii sunt cei cǎrora trebuie sǎ li se asigure o educaţie care sǎ fie ,,cea mai bunǎ”, contextual (şcolile sunt într-o interacţiune dinamicǎ şi continuǎ cu societatea şi comunitatea cǎrora le aparţin), supravieţuirea (societatea de azi este una concurenţialǎ), responsabilitatea (şcolile sunt supuse în mod constant aprecierii şi evaluǎrii celor pe care îi serveşte: elevi, pǎrinţi , comunitate, societate. Şcoala este un bun al comunitǎţii şi va trebui sǎ dea socotealǎ pentru ceea ce face, motiv care impune existenţa unor strategii interne de asigurare şi menţinere a calitǎţii.)Calitatea în educaţie desemnează un complex de principii şi practici ce traversează întregul mediu educaţional, în totalitatea componentelor sale, orientat spre obţinerea de rezultate superioare, raportate la standarde şi spre satisfacerea nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor educaţiei.

Pentru a defini o şcoală de calitate trebuie să parcurgem totul: climatul şcolar, mediul fizic, curriculum-ul, relaţiile dintre profesori, elevi şi comunitate etc. Indicatori ai şcolii de calitate apar în fiecare lecţie, material auxiliar, activitate metodică, întâlnire cu părinţii, aspect al unei recreaţii, discuţie în cancelarie între cadrele didactice, întâlnire între director şi autorităţile locale; pot fi observaţi în procesul de organizare a unui consiliu profesoral sau în orice discuţie informală între profesori şi elevi pe holurile şcolii.În felul acesta, o ”şcoală de calitate” vizează un ansamblu de factori, nu doar o lecţie,un program, o clasă sau un profesor.

1

O condiție esențială a accederii unui status social și profesional au constituit-o studiile.

Desigur, au existat perioade în care doar cei care își permiteau puteau merge la școală, la studii înalte, la instituții de învățământ bune. Această valență s-a modificat cu timpul, mai mult spre generalizarea ideii că “fără școală nu poți face nimic”. Astfel, elevii de gimnaziu se îndreaptă spre licee catalogate ca foarte bune care au o ofertă educațională vastă și mulți absolvenți de liceu se îndreaptă spre o facultate și chiar spre două-trei.

Oferta educaţională a şcolii reprezintă ”pachetul” de resurse şi servicii pe care şcoala le pune la dispoziţia beneficiarilor educaţiei (elevi, părinţi, membrii ai comunităţii) în vederea realizării scopurilor şi obiectivelor propuse. În acest context, calitatea procesului didactic este doar un mecanism în angrenajul asigurării calităţii în educaţie. Modul în care acesta se integrează în ansamblul numit ”oferta educaţională a şcolii” reprezintă cheia succesului.

Când discutăm despre oferta educaţională a şcolii ne raportăm la două aspecte, deopotrivă importante: -pe de o parte, discutăm despre componentele acesteia: nivelurile şi formele de învăţământ, programul şcolii, infrastructura şcolară (laboratoare, cabinete, centre de informare şi documentare, bibliotecă, spaţii de cazare şi masă etc), curriculum-ul, activităţile extracurriculare, serviciile de suport educaţional (servicii de logopedie, consiliere şcolară, servicii de sprijin pentru copiii cu dificultăţi de adaptare şcolară etc).

-pe de altă parte, ne referim la toate activităţile şi procesele care contribuie la implementarea acesteia, de la o lecţie concretă până la decizii cu privire la acţiunile desfăşurate la nivelul comisiilor metodice, de la o vizită împreună cu elevii la muzeu până la cele mai importante decizii manageriale.

Termenului ”ofertă” îşi are originea în marketing. Prin urmare, oferta educaţională a şcolii trebuie gândită şi elaborată în termeni de marketing.

Analizând ofertele educaţionale ale şcolilor din România, constatăm că oferta educaţională a şcolii este înţeleasă de cele mai multe ori restrictiv, vizând numai aspectele legate de curriculum-ul la decizia şcolii, mai precis oferta de cursuri/programe opţionale, precum şi specializările sau calificările puse la dispoziţia elevilor.În multe cazuri, nimic nu ne duce cu gândul la echipa care face ca toate acestea să fie puse în practică, care face diferenţa între succes şi insucces.

Oferta educaţională a şcolii presupune o coerenţă a viziunii instituţionale, a structurii, priorităţilor şi programelor, articularea permanentă a intervenţiilor individuale în vederea realizării obiectivelor organizaţionale.

O şcoală de calitate are personal didactic care, pe lângă activitatea curentă de la clasă:

2

- evaluează continuu oferta şcolii, astfel încât aceasta să răspundă cerinţelor academice şi sociale în continuă schimbare; -participă la elaborarea documentelor de planificare strategică şi operaţională şi aplică prescripţiile acestor documente în activitatea şcolară curentă; - proiectează împreună cu colegii activităţi metodice relevante şi utile pentru realizarea scopurilor organizaţionale; -dovedesc responsabilitate şi consistenţă comportamentală în toate aspectele vieţii şcolare (în sala de clasă, pe holurile şcolii şi în cancelarie, în relaţiile cu colegii, elevii şi părinţii etc.); - abordează constructiv conflictele, valorificându-le ca reale oportunităţi de învăţare şi dezvoltare - promovează incluziunea şi educaţia multiculturală şi colaborează cu persoanele resursă de la nivelul şcolii şi comunităţii (logoped, consilier şcolar, profesor de sprijin, mediator şcolar etc.) pentru a facilita învăţarea fiecărui elev; - participă activ la întâlnirile consiliilor profesorale ale claselor, pentru a rezolva probleme curente din practica şcolară.

O şcoală de calitate are personal auxiliar şi nedidactic care: - dezvoltă sentimente de apartenenţă faţă de unitate şcolară; - manifestă respect faţă de beneficiarii educaţiei şi faţă de resursele şcolii; -cooperează cu personalul didactic al şcolii şi cu toţi factorii interesaţi de la nivelul şcolii şi comunităţii; O şcoală de calitate are o ECHIPĂ care cultivă un mediu fizic şi psihosocial caracterizat prin: -organizarea şi pavoazarea tuturor spaţiilor şcolii pentru a promova apartenenţa, incluziunea şcolară, diversitatea culturală şi învăţarea continuă; -respectul faţă de vizitatori (prezenţa indicatoarelor pentru orientarea către diferite spaţii din şcoală: cancelarie, săli de clasă, cabinetul de asistenţă psihopedagogică etc: panouri de afişaj accesibile tuturor); -spaţii şcolare încălzite şi luminate corespunzător, dotate cu echipamente şi materiale care sprijină învăţarea şi cu cu mobilier de mărime adecvată, potrivit pentru activităţi individuale şi de grup; -accesibilitatea tuturor spaţiilor educaţionale şi resurselor şcolii pentru toţi elevii şi profesorii (bibliotecă, laboratoare, cabinete etc.) asigurarea unui mediu pozitiv de interacţiune şi învăţare, bazat pe reguli clare, negociate, înţelese şi acceptate de către elevi şi profesori; -grad crescut de angajare al tuturor membrilor instituţiei şcolare; -convergenţa între interesele organizaţiei şi aşteptările membrilor acesteia; -grad crescut de coeziune în comunitatea şcolară tehnici participative de luare a deciziilor; 3

-existenţa unor proceduri de integrare a celor ”nou veniţi” în şcoală; -percepţia pozitivă a profesorilor şi elevilor asupra mediului şcolar; Implicarea resursei umane şi climatul organizaţional pozitiv, manifestat prin înţelegere, încredere, colaborarea bazată pe muncă şi responsabilitate, valorizarea cunostinţelor, experienţei şi initiaţivei, mobilizează, impulsionează, stimulează disponibilităţile creative şi conducerea participativă, şi asigură un climat calitativ al educației în școală. „Societatea contemporană își duce existența într-o lume a deschiderii, când mâine este necesar să știm mai mult și altfel decât astăzi, să fim capabili a face ceva ce nu am făcut niciodată în perioada în care am învățat să facem ceva.”(Niculescu, R.,M., 2006, p.1).

BIBLIOGRAFIE -Cerghit, I. (1997). Metode de invatamant. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica -Cucos, C. (2002). Pedagogie. Iasi: Editura Polirom -Iucu, R., B. (2005). Teoria si metodologia instruirii. Bucuresti: P.I.R. -Oprea , C., L. (2008). Strategii didactice interactive. Bucuresti: E.D.P -Niculescu, R., M. (2006). Drama si metafora in educatie. Brasov: Editura Universitatii Transilvania -,,Tribuna învǎtǎmântului” nr. 884, 2007 -Josan, Simona, ,,Lecţii de management şi calitatea educaţiei” , ,,Tribuna învǎtǎmântului” nr.649, 2005 -,,Perspective interdisciplinare în învǎţǎmântul românesc” (studii de specialitate), Botoşani, 2004 -www. edu.ro/index.php/articles

ROLUL INTERDISCIPLINAR AL CURSUL OPȚIONAL "DEZVOLTAREA DURABILĂ LA NIVEL EUROPEAN" ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ Prof. Nedelcu Ovidiu Eugen Liceul Teoretic „ȘTEFAN CEL MARE” Rîmnicul Sărat Opționalul reprezintă o varietatede curriculum la decizia școlii ce constă într-o disciplină școlară nouă care presupune elaborarea unei programe noi, cu obiective și conținuturi noi diferite de cele existente în programele din trunchiul comun. Opționalele sunt discipline propuse de instituția școlară elevilor în urma identificării intereselor elevilor și necesitătile comunității.

Disciplina opțională “Dezvoltarea durabilă la nivel european” este propusă pentru învăţământul liceal, pentru un buget de timp de o oră pe săptămână, pe durata unui an şcolar. Este

4

destinată pentru clasa a-XII-a fiind privită ca o continuare a noțiunilor prezentate în clasa a-XI-a și ca o aprofundare a noțiunilor prezentate în disciplina Europa- Romania- Uniunea Europeană probleme fundamentale.

Studierea acestei noi discipline școlare se bazează pe elementele însușite în ciclul inferior al liceului si îndeosebi, pe problematica abordată în anul de studiu anterior, centrată pe imaginea actuală a lumii contemporane. Se realizează astfel trecerea de la problemele geografice fundamentale ale lumii contemporane, în care accentul este pus pe sistemul mondial actual, cu exemple din spațiul extraeuropean, la o structură care are în centrul ei Europa.

Opționalul are în vedere actualizarea evoluției fenomenelor naturale și problematica actuală a vieții sociale și economice, toate privite într-o strânsă legatură. El explică și exemplifică concepte de geografie fizică și regională, de geografie umană și economică, urmărind integrarea sa în aria curriculară "om și societate", fixarea unor noțiuni și aplicarea lor în viața cotidiană.

Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri ştiinţifice aprofundate pe plan internaţional şi a căpătat valenţe politice precise în contextul globalizării.

Punctele cheie pe care s- a bazat construirea competențelor au fost: raportarea la dinamica și la nevoile actuale ale societății; raportarea la tradițiile specifice unor regiuni europene; întărirea conexiunilor între disciplinele școlare; transferarea de proceduri și concepte; identificarea de situații problemă din alte discipline cu relevanță în disciplina sursă; folosirea unui limbaj didactic comun; Cursul opțional "Dezvoltarea durabila la nivel European", își propune o serie de clarificări terminologice și situații de fapt realizate prin coraborarea mai multor perspective, în așa fel încât la sfârșitul unităților de învățare să nu se aștepte la expunerea unui set de definiții privitor la conceptul "dezvoltării durabile" ci rezultatul unei construcții complexe de semnificații.

Dezvoltarea durabilă reprezintă, în esenţă, intenţia asigurării unor posibilităţi maxime de transformări ulterioare, în condiţiile modificărilor naţionale ale sistemelor mediului înconjurător.

Curriculumul şcolar formal (programele şcolare) cuprinde anumite elemente de referinţă (competenţe şi conţinuturi) pe baza cărora este posibilă construirea unor elemente nonformale centrate pe dezvoltarea durabilă. Între disciplinele şcolare specifice ciclului liceal, ce cuprind şi elemente ale dezvoltării durabile, pot fi menţionate: Geografia, Economia, Biologia, anumite discipline tehnologice de profil, Educaţia civică şi antreprenorială.

Disciplina opțională este centrată pe atingerea unui sistem de competențe generale și specifice corelate cu alte competențe din aria curriculară „Om și societate” urmărindu-se concretizarea următoarelor dimensiuni educaționale ale geografiei: dimensiunea geoecologică, culturală,

5

europeană, dimensiunea interdisciplinară, metodologică (prin utilizarea hărții), aspecte care țin de latura socială, civică si umanistă.

Caracterul interdisciplinar propus de cursul opțional se remarcă într-o serie de de accente comune.Acestea constituie fundamente formative care dau coerență si specificitate: preponderența acordată cunoașterii și înțelegerii proceselor din societate care au relevanță atât din din perspectiva trecutului cât și față de orientările viitoare; atenția acordată analizei elementelor care contribuie la schimbările din societate și diversitatea lumii contemporane; utilizarea cunoștințelor dobândite pentru cunoașterea de sine și a celorlalți; conștientizarea raporturilor de identitate și referință în relaționarea persoanei cu mediul social; dobândirea unor valori și atitudini care să permită o inserție socială activă și responsabilă a tinerilor absolvenți; formarea unor comportamente de tip participativ, favorabile cristalizării unor reale solidarități sociale.

Disciplina opţională “Dezvoltarea durabilă la nivel European” contribuie la dezvoltarea competenţelor cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi în ce priveşte următoarele domenii: competenţe de bază în ştiinţe; spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; -sensibilizare şi exprimare culturală; competenţe sociale şi civice.

Competenţele generale sunt preluate din curriculumul şcolar de trunchi comun, dezvoltat în liceu pentru Geografie şi disciplinele socio-umane: -utilizarea corectă a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic şi a dezvoltării durabile, utilizând limbaje diferite; -raportarea elementelor semnificative din societate, ştiinţă şi tehnologie la mediul înconjurător ca întreg şi sistemele sale componente; -integrarea aspectelor din natură şi societate într-o structură obiectivă (dezvoltarea durabilă); -relaţionarea elementelor şi fenomenelor din realitate (natură şi societate) cu reprezentările lor cartografice, grafice, pe imagini satelitare sau modele; Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei “Dezvoltarea durabilă la nivel european” au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: -atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie; -respectul pentru diversitatea naturală şi umană, evidenţiată la nivelul continentului european, ţărilor Uniunii Europene și al țării; -conservarea şi ocrotirea mediului de viaţă din Europa și Romania; -disponibilitatea pentru învăţarea permanentă, utilizând metode şi tehnici de investigare, cercetare şi activitate independentă; -disponibilitatea pentru participarea la abordarea de proiecte privind dezvoltarea durabilă; 6

Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, o anumită competenţă specifică poate fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut. Cotinuturile cursului optional sunt grupate în patru capitole fiecare prezentând competențe specifice. În urma parcurgerii cursului elevul urmează să conștientizeze necesitatea protecției și conservării mediului geografic, direcțiile de acțiune, diferențierile teritoriale realizând astfel "un profil de formare european" conform "Recomandării Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi".

BIBLIOGRAFIE 1. BÂLTEANU, D., ŞERBAN, M., Modificări globale ale mediului, Bucureşti, Editura Coresi, 2005.

2. COCEAN, P., FILIP, S., Geografia regională a României, Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2008.

3. IANOŞ, I., Sisteme teritoriale, Bucureşti, Editura Tehnică, 2000.

4. MÂNDRUŢ, O., Regionarea geografică a României, în Geographica Timisiensis, vo!. XII, nr.

1, Timişoara, 2003.

5. MÂNDRUŢ, O.,SARIVAN LIGIA, HORGA IRINA, TEȘILEANU ANGELA, CĂPIȚĂ C.,Didactica ariei curriculare Om și Societate.București,2005.

6. MÂNDRUŢ, O., Geografia mediului geografic, dezvoltarea durabilă şi educaţia în domeniul environmental, ghid metodologic, Ed. Corint, 2011.

7. ***Programe școlare pentru ciclu superior al liceului.Geografie.Europa-România-Uniunea Europeană, București, 2006.

8. ***Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, București,2008.

9. ***Educația pentru dezvoltarea durabilă prin Geografie, curs opțional, Alba-Iulia,2011.

CAUZALITATEA TULBURARILOR COMPORTAMENTALE (FACTORI FAMILIALI SI MACROSOCIALI) Prof. Darie Camelia Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă, Suceava Prof. Darie Dorutu Şcoala Gimnazială Pătrăuţi

Privind factorii cauzali ai deviantei dintr-o anumita perspectiva, unii autori insista asupra celor bio-constitutionali sau fiziologici, altii considerand ca devianta este determinata de disfunctiile procesului de socializare a individului, de slabirea controlului social si a puterii de interventie a familiei, a scolii, a microgrupului, ca instanta de socializare, iar a treia categorie de cercetatori pun la baza deviantei factorii psihologici individuali si convergenta acestora cu factorii ambientali si sociali.

7

Factorii de risc asociati comportamentului antisocial si violent au multiple fatete, interrelationeaza si se modifica in timp. Exista o interfunctionalitate constanta si progresiva intre individ (risc intern) si mediul sau, cum sunt familia, scoala, comunitatea si colegii (risc extern). Cu cat este mai mare varietatea factorilor de risc la care individul se expune, cu atat creste probabilitatea aparitiei comportamentului antisocial si violent. Factorii de risc in aparitia comportamentului antisocial si violent nu sunt statici, iar efectul schimbarilor produse de acestia depinde de nivelul dezvoltarii psihice, perioada ontogenetica in care apar, de context si de circumstante.

Prin notiunile cauza sau factor cauzal se au in vedere acele fenomene, circumstante si conditii care provoaca, genereaza, determina, contribuie si inlesnesc aparitia, dezvoltarea si consolidarea diferitelor forme de tulburari comportamentale.

Principalii factori favorizanti ai tulburarilor comportamentale sunt: o factori individuali (care tin de subiect) o factori familiali o factori macrosociali (societatea) Vom insista asupra factorilor familiali si macrosociali.

Factori familiali Copilul este o fiinta cu insusiri calitative diferite de cele ale adultului si are in mod legitim dreptul de a ocupa o pozitie privilegiata si de a se bucura de un tratament specific. Sanatatea, dezvoltarea si educatia copilului trebuie sa fie in centrul preocuparilor familiei. Exista cazuri cand imaturitatea parintilor, problemele lor emotionale, multe avandusi radacinile in propria copilarie, anumite boli mintale sau un grad de retard mintal, alcoolismul si consumul de substante care deconecteaza parintele de la realitate pot determina incapacitatea acestuia de a indeplini functiile care ii revin in relatia cu copilul.

Familia ramane grupul social vital in asigurarea ingrijirii, protectiei si educatiei copilului. In contextul schimbarilor sociale, se constata o diversificare a modelelor familiale: frecventa crescanda a concubinajelor, cresterea numarului divorturilor, a familiilor monoparentale, optiunea unei femei de a avea un copil in afara casatoriei, noile modele coexistand cu modelul "clasic" al familiilor conjugale.

Dezvoltarea personalitatii copilului este rezultatul unui ansamblu de factori familiali, scolari, comunitari. Factorii familiali sunt ca proximitate si importanta cei care asigura dezvoltarea unei personalitati armonioase, securizarea fizica, afectiva si materiala a copilului.

Consecintele neindeplinirii functiilor parentale afecteaza modul in care se structureaza personalitatea copilului. Imaginea de sine si increderea in ceilalti si in propriile forte devin nesigure, 8

fragile, tulburate de cele mai mici disfunctii care apar, copilul fiind incapabil sa faca fata unor situatii dificile care ar cere rezolvarea unor probleme prin propriile forte si prin implicarea celorlalti. Cu o imagine de sine slaba, neincrezatoare in fortele sale, copilul este sortit esecului, un esec ce inseamna neimplinire, nerealizare, nefericirea individului.

Statutul familiei, in angrenajul social actual, comporta semnale ingrijoratoare de degradare calitativa, de diminuare a rolului educativ ca urmare a instabilitatii crescande a cuplului, a scaderii interesului si a controlului parintilor fata de preocuparile copiilor, din cauza grijilor materiale cotidiene (fie de supravietuire, fie goana dupa cat mai mult castig). Anumite conditii existente acasa, in familie, sunt considerate a fi predictori in aparitia precoce a unor patternuri cronice de comportament antisocial la copii si tineri. Acesti factori includ: criminalitatea parentala, disciplina parentala autoritara sau ineficienta, lipsa implicarii parentale, conflicte familiale, abuzul copulului si/sau neglijenta si respingerea de catre parinti.

Astfel, daca modelul parental privind rezolvarea problemelor accentueaza ca solutie reactii aversive in situatii de conflict, creste posibilitatea ca acel copil sa apeleze la comportamente negative drept mijloace pentru rezolvarea problemelor aparute in afara mediului familial. In timp, aceste schimburi mutuale de stimuli aversivi determina aparitia unor modele de interactiuni coercitive. Copiii expusi unor astfel de interactiuni acasa este foarte probabil sa le repete in mediul scolar, crescand riscul aparitiei esecului scolar sau a abandonului.

Comportamentul agresiv al acestor copii manifestat in scoala creeaza interactiuni negative intre scoala si parinti in care acestia din urma se dovedesc nereceptivi, minimalizand comportamentul intolerabil al copilului in discutia cu autoritatile scolare.

Sentimentul de siguranta, singurul care permite copilului sa se emancipeze si sa-si dobandeasca personalitatea, depinde de urmatoarele conditii: ▪

protectia impotriva agresiunilor venite din afara

▪

satisfacerea trebuintelor elementare

▪

coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare

▪

sentimentul de a fi acceptat de ai sai ca membru al familiei, de a fi iubit, de a i se accepta caracteristicile individuale, de a avea posibilitatea de actiune (o anumita arie de libertate) si de a dobandi o experienta personală.

Toate acestea sunt imposibil de realizat in afara unui mediu familial echilibrat si cald,

functiile de securizare afectiva si de factor socializator si individualizator ale familiei fiind de neinlocuit.Parintii copiilor cu risc crescut in adoptarea unui comportament antisocial sunt mai putin implicati in educatia copiilor lor, au expectante reduse privind performantele copiilor, precum si raporturi deficitare cu profesori acestora.

9

Deoarece parintii copiilor cu probleme de comportament pot prezenta ei insisi momente cu interactiuni aversive in mediul scolar, evita implicarea alaturi de personalul scolii in ameliorarea comportamentului deazdaptiv al copiilor lor. Alti factori asociati familiei includ atitudini favorabile rezistentei, management familial deficitar si o rata crescuta a conflictelor familiale.

Influenta familiei asupra comportamentului copilului este puternica si stabila. Exista o legatura puternica intre saracie si violenta juvenila. Situatia economico-sociala precara a tot mai multor familii poate predispune copiii la un comportament deviant. Este vorba de familiile cu venituri mici, cu parintii in somaj, cu spatiu locativ restrans sau inadecvat, de familiile inadaptate/dezradacinate ca urmare a trecerii din mediul urban in cel rural sau invers, a stramutarii in alta localitate/zona geografica. Numarul familiilor aflate in aceste situatii defavorizate si stresante cunoaste azi o crestere brusca. Conditiile precare de trai, marcate de nesiguranta zilei de maine, creeaza tensiuni si certuri intre parinti, ceea ce lezeaza grav climatul afectiv familial. Copiii proveniti din familii dezorganizate sau confruntate cu probleme economico-sociale dificile sunt tentati sa evadeze din caminul familial si sa-si caute securitatea afectiva in grupul stradal, intre prieteni de ocazie, in medii microsociale dubioase, initiindu-se si angajandu-se in aventuri ce pot lesne degenera in acte antisociale (distrugeri de bunuri, furturi, batai, agresiuni si talharie).

Factorii de risc care pot conduce la adoptarea unui comportament antisocial in copilarie si adolescenta pot fi: ✓ incidenta unor modificari in structura familiei (decesul unui parinte, divort sau abandon familial, traume, schimbare familiala) ✓ parinti arestati ✓ violenta interfamiliala si neglijenta copilului ✓ neimplicarea serviciilor de protectie a copilului ✓ neimplicarea serviciilor de educatie speciala ✓ istoria unui comportament antisocial precoce sau/si sever etc.

Acesti factori cresc riscul pentru delincventa pe termen lung si aparitia unor probleme comportamentale. Perioada de timp si riscul la care este expus cresc probabilitatea aparitiei agresivitatii, centrarii asupra sinelui si un stil comportamental disfunctional.

Climatul familial conflictual se caracterizeaza prin accentuate stari conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe periode diferite de timp, plecand de la forme relativ mai simple, cum ar fi cearta, neintelegerile, contrazicerea ascutita, refuzul unor obligatii familiale etc., ajungand la forme mai complexe, grave, cum ar fi agresivitatea fizica, alungarea de la domiciliu, existenta unor relatii adulterine. Conflictul conjugal este semnificativ frecvent in cuplurile cu un

10

partener anormal din punct de vedere psihic (nevrotic, psihopat sau psihotic), sau ambii parteneri anormali din punct de vedere psihic.

Copiii care cresc in familii violente dezvolta comportamente si conditie fizica ce-i fac usor de recunoscut (Madalina Constantin, Maltratarea copilului, 2004) prezinta problemele cu care se confrunta aceasta categorie de copii: -probleme emotionale si mintale: anxietate marita, frica de abandon, izolare -probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalti, comportament defensiv si minciuna, fuga de acasa etc.

-probleme psihologice: neincrederea in sine, depresie Mult timp s-a crezut ca familia dezorganizata constituie una din principalele cauze ale aparitiei comportamentului deviant, insa un asemenea punct de vedere a fost depasit, consideranduse ca, de fapt, nu structura familiei se face vinovata de aparitia conduitelor deviante, ci marile ei "lipsuri": carenta familei, incapacitatea sa psihologica, pedagogica si morala.

Familiile dezorganizate, familiile de tip "camin gol" (in care parintii nu comunica aproape deloc unul cu celalalt), familiile cu esec marital cauzat de anumite situatii exceptionale (retardare mintala severa a copilului, psihoze, boli incurabile ale unui membru al familiei), familiile cu disolutii totale (cu ambii parinti bolnavi cronic, alcoolici, moral decazuti sau agresivi) nu-si pot intemeia educatia copiilor pe forta si pe coeziunea binomului mama-tata, pe complementaritatea aportului educativ specific fiecaruia dintre parinti.

Climatul educational familial este o formatiune psihosociala foarte complexa, cuprinzand ansamblul de stari psihice, moduri de relationare interpersonala, atitudini etc. ce caracterizeaza grupul familial o perioada mai mare de timp. Acest climat, care poate fi pozitiv sau negativ, se interpune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parinti si achizitiile comportamentale realizate la nivelul copiilor.

In conceptia autoarei M. Petcu (1999), principalele disfunctionalitati familiale potential generatoare de devieri de comportament, in cazul unei familii normal constituite sunt: •

divergenta metodelor educative aplicate de parinti. In asemenea familii, copilul este permanent derutat, descumpanit si tentat sa-si caute modele de comportament in afara cadrului familial.

•

atitudinea familiala indiferenta duce la dezvoltarea unei agresivitati latente.

•

atitudinea hiperprotectoare a parintilor este contraproductiva din punct de vedere educativ deoarece duce la iritarea copilului si franeaza procesele de maturizare psihica.

•

parintii "demisionari", ocupati sau mereu plecati de acasa sunt considerati una din cauzele majore ale tulburarilor comportamentale ale copiilor.

11

•

atitudinea hiperautoritara a parintilor. Acesti parinti rigizi, tiranici, ultraseveri, inabordabili, in ceea ce priveste principiile lor educative, persista in atitudini autocratice in relatia cu copii lor, vazand in ei fiinte nedezvoltate care trebuie sa asculte orbeste de parinti.

In multe familii cu deficit educativ, climatul este tulburat de frecvente conflicte intre cei doi

parinti sau intre parinti si copii, cu registru intins de la forme ocazionale (cearta, contrazicerile ascutite, refuzul unor obligatii familiale) pana la forme mai grave cum ar fi agresarea fizica, alungarea de la domiciliu etc. Aceste conflicte erodeaza legaturile conjugale, fac adesea ca atmosfera familiala sa devina greu de suportat pentru copil, de unde riscul instrainarii acestuia de parinti, de caminul familial, premisa favorabila deviantei.

Multi parinti nu-si dau seama cat este de important ca, incepand din primul an de viata a copilului, sa asigure legaturi afective intense si constante cu acesta, sa identifice si sa incurajeze proiectele si experientele senzoriale si de cunoastere ale copilului. Ei cad in greseala de a inlocui comunicarea rationala si rabdatoare cu interdictii categorice si cu admonestari dure care cumuleaza in timp impulsuri de tulburare comportamentala (nelinisti, temeri, frica). Acestor parinti le lipsesc, in buna parte, calitatile minimale pretinse de rolul de parinte. Ei sunt fie oameni cu grad inalt de agresivitate provenita din sechelele psihotraumatice din copilarie, fie oameni rigizi, reci afectiv, incapabili de empatie, pasivi si dependenti, imaturi si capriciosi.

Disfunctiile la nivelul relatiei parinte-copil cauzeaza evolutii nefavorabile ale copilului in plan afectiv, frustrari ale acestuia, datorate racelii afective a caminului familial. Dezacordurile si tensiunile dintre parinti genereaza in constiinta copilului indoieli, reticente, reactii neadaptative.

Indiferent de modul de organizare, mediul familial intemeiat pe un sistem de interactiuni afective intense este apt de a reactiona la trebuintele copilului, de a participa si a favoriza elaborarea personalitatii acestuia. In familie, copilul isi poate satisface nevoile sale primare, isi poate manifesta frustrarile inevitabile, temperate de dragostea parintilor. Familia este mediul esential care poate influenta dezvoltarea si destinul copilului prin securizare materiala, dragoste si educatie.

Concluzionand, familia nu poate asigura in totalitate socializarea pozitiva a tinerilor, in general, si prevenirea- terapia comportamentului deviant, in particular.

Factori macrosociali (societatea) Factorii comunitari care cresc riscul aparitiei unui comportament violent si antisocial la tineri include saracia, gradul ridicat de dezorganizare a proximitatii (crime, bande, locuinte sarace).

Comunitatile cu o cifra ridicata a rezidentilor, cu nu procent mare de familii destramate cu un singur parinte, astfel incat exista un numar mic de adulti care sa supravegheze copiii si tinerii, prezinta un risc crescut in aparitia tulburarilor de comportament. Posibilitatile reduse de petrecere a timpului

12

liber, accesul la diferite tipuri de arme, violenta de promiscuitate, precum si alti factori de risc sunt asociati comunitatii.

Activitatile de timp liber din afara programului scolar sunt de cele mai multe ori nesupravegheate de parinti, fapt ce conduce la constituirea acelor "grupuri stradale" ("gasca") ce actioneaza spre savarsirea unor infractiuni si acte antisociale.

Aderarea copilului cu probleme psihice la aceste grupuri stradale se realizeaza cu multa usurinta si poate avea la baza nevoia fireasca de cunoastere, de comunicare si de relationare cu alti copii din afara cadrului scolii sau familiei, dar mai ales tendintele de autoafirmare si de exersare a diferitelor roluri sociale. In reprezentarile multor copii marginalizati de familie sau de scoala grupul stradal apare ca fiind cadrul care le ofera securitatea afectiva dorita.

Oferta grupului- cadrul de "socializare negativa"- si forta sa de atractie se explica prin nevoia copilului de recunoastere a propriei persoane de catre ceilalti, de a fi acceptat asa cum este el si de a fi stimulat in actiunile sale. Din perspectiva copilului, grupul ii suplimenteaza/amplifica fortele proprii in actiunea sa de a-si satisface dorintele, ii asigura un spatiu in care sa-si poata manifesta si realiza aspiratiile personale. In cele din urma, grupul reprezinta o sansa de adaptare, un model de supravietuire, de socializare. S-a constatat ca, degradarea vietii sociale prin cresterea somajului, a saraciei, a nesigurantei zilei de maine va indrepta activitatea grupurilor stradale spre registrul antisocial, furt, santaj, talharie, crima etc.

Evaluarea corecta a factorilor de risc comportamental, a deschiderii potential a grupului stradal spre sfera actelor antisociale (furt, actele de talharie, practicarea jocurilor de noroc, consumul de bauturi alcoolice si de droguri etc.) presupune cunoasterea nuantata, cat mai concreta cu putinta, atat de catre parinti, cat si de catre educatori, a naturii si a profilului acestor grupuri, ceea ce permite predictia evolutiilor posibile si adoptarea de strategii eficiente de prevenire si de recuperare.

Portalurile media bazate pe violenta constituie, de asemenea, un factor de risc. Exista o stransa legatura intre violenta media si tendinta copilului de a se exprima agresiv, uneori chiar violent. In mod cert, expunerea la grade inalte de violenta televizata, privitul excesiv la TV, indiferent de continut, influenteaza negativ comportamentul copilului. Este un factor constatat ca productiile care propaga ura si violenta isi exercita efectul nociv prin aceea ca faciliteaza invatarea prin imitare a comportamentelor negative. Modelele de comportament agresiv sunt cu atat mai puternic interiorizate de catre copil cu cat acesta se asociaza cu "eroul pozitiv". Contactul vizual cu tehnicile de lupta si cu mijloacele de agresiune permite ca acestea sa fie "insusite pe nesimtite" de catre copil, care ajunge sa simta nevoia sa le aplice in rezolvarea conflictelor cu alti copii.

13

In concluzie, numarul doctrinelor etiologice pana in prezent este incomensurabil, fiecare dintre ele incercand sa explice factorii predominanti responsabili de producerea deviantei. Privind factorii cauzali ai deviantei dintr-o anumita perspectiva, unii autori insista asupra celor bioconstitutionali sau fiziologici, altii considerand ca devianta este determinata de disfunctiile procesului de socializare a individului, de slabirea controlului social si a puterii de interventie a familiei, a scolii, a microgrupului, ca instanta de socializare, iar a treia categorie de cercetatori pun la baza deviantei factorii psihologici individuali si convergenta acestora cu factorii ambientali si sociali.

Desi intre diverse teorii exista mari diferente din punct de vedere al validarii lor practice, nici macar una din ele nu ofera explicatii exhaustive pentru formele de manifestarea tulburarilor comportamentale care sunt extrem de diverse avand atat caracteristici generale, cat si strict individuale. De aceea devianta comportamentala releva o cautare a cauzelor mixte, o analiza cazuistica individuala carea ar asigura modelarea intregului traseu de viata a individului, stabilirea ponderii fiecarui factor (biologic, psihologic, social, economic etc.) si aplicarea unui program psihocorectial corespunzator.

Factorii de risc asociati comportamentului antisocial si violent au multiple fatete, interrelationeaza si se modifica in timp. Exista o interfunctionalitate constanta si progresiva intre individ (risc intern) si mediul sau, cum sunt familia scoala, comunitatea si colegii (risc extern). Cu cat este mai mare varietatea factorilor de risc la care individul se expune, cu atat creste probabilitatea aparitiei comportamentului antisocial si violent. Factorii de risc in aparitia comportamentului antisocial si violent nu sunt statici, iar efectul schimbarilor produse de acestia depinde de nivelul dezvoltarii psihice, perioada ontogenetica in care apar, de context si de circumstanțe.

Bibliografie ❖ Dragomirescu, V.T. (1976), Psihosociologia comportamentului deviant, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica ❖ Huditean, A. (2002), Devianta comportamentala la elevi, Sibiu, Editura Psihomedia ❖ Liiceanu, A. (2003), Violenta umana: o neliniste a societatii contemporane, in Ferreol, G. Neculau, A. (coord.), Violenta- Aspecte psihosociale, Iasi, Editura Polirom ❖ Mitrofan, N. (1996), Agresivitatea, in Neculau, A. (coord.) Psihologie sociala, Iasi, Editura Polirom ❖ Neamtu, C. (2003), Devianta scolara. Ghid de interventie in cazul problemelor de comportament ale elevilor, Iasi, Editura Polirom ❖ Petcu, M. (1999), Delincventa. Repere psihosociale, Cluj- Napoca, Editura Dacia 14

❖ Radulescu, S., Banciu, D. (1990), Introducere in sociologia delincventei juvenile, Cap. Adolescenta intre normalitate si devianta, Bucuresti, Editura Medicala ❖ Soitu, L., Havarean, C. (2001), Agresivitatea in scoala, Bucuresti, Editura Institutul European ❖ Verza, F.E. (2004), Afectivitate si comunicare la copiii in dificultate, Bucuresti, Editura Fundatiei Humanitas ❖ Zlate, M. (1972), Psihologia sociala a grupurilor scolare, Bucuresti, Editura Politica

PROFILUL UNUI ELEV CU UN COMPORTAMENT DEVIANT. STUDIU DE CAZ

Prof pt. înv. primar Ionescu Daniela Georgeta Prof. pt. înv. primar Dîrlău Oana Școala Gimnazială Nr. 79, București, sector 4 Descrierea cazului AB este în clasa a III-a, înscris la o şcoală de stat. Ridică probleme părinţilor acasă şi profesorilor la şcoală. Copilul locuieşte împreună cu mama şi bunicii din partea mamei şi este crescut de aceştia de la cinci luni cand a fost adus de mama lui din Italia. Tatăl nu lucrează şi îi place să bea, din cauza aceasta sunt permanent certuri în familie. Mama are la dispozitie foarte puţin timp pentru fiul ei. E plecată acum la muncă în Italia fiindcă nu se descurcă cu banii.Aşa că bunicii sunt cei care îl îngrijesc şi se preocupă de educatia copilului în cea mai mare parte a timpului.

Bunicul e cel care îi ia apărarea mereu, nu-i refuză nimic niciodată copilului însă şi acesta a plecat la muncă în străinătate pentru câteva luni. La şcoală, băiatul are probleme cu învăţătura şi disciplina. Nu respectă regulile clasei, vorbeşte urât cu colegii si profesorii, ba chiar s-a apucat si de furat de la colegi . Intră în conflicte cu colegii, e agresiv cu cei din jur. Are prieteni cu mult mai mari cu care se ocupa de furturi. Cu colegii din clasă nu se prea înţelege. Elevul înregistrează rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale de performanţă; riscă să rămână repetent. Tata îl depreciază, îl critică, îl minimalizează constant pe copil şi refuză să îi ofere ajutor la lecţii atunci când acesta are probleme respingând frecvent copilul.

Analiza cazului Subiectul prezintă tulburări de comportament, perturbă permanent activităţile, încalcă frecvent regulile clasei, are dificultăţi în menţinerea şi stabilirea relaţiilor interpersonale.

• manifestări frecvente : loviri ale colegilor, injurii, ameninţări, refuzul de a realiza o sarcină şi chiar de a vorbi • se integrează greu în grup 15

• nu lucrează în echipă şi nu e acceptat de grup Bariere în calea învăţării • nu se implică în activităţile şcolare • diminuarea activităţii intelectuale ca urmare a unui consum nervos rapid • frecvenţa şcolară, de cele mai multe ori slabă, generează acumularea unor lacune în învăţare.

• sarcinile şcolare le consideră ca pe o pedeapsă, profesorul fiind pentru el un adversar Strategii şi intervenţii utile • sunt importante atât identificarea cât şi intervenţia precoce • stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor • antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa • stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate, includerea elevului în activităţile extraşcolare ( activitati sportive, centre de pictură) • motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza ... vei obţine ....”)

• învăţaţi-l să devină empatic (să se pună în locul celui agresat) • recompensaţi cel mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului Ajutor şi intervenţii ale unor persoane specializate • consultarea psihologului, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor educaţionali (familie, cadre didactice etc.)

• consiliere individuală sau de grup, terapia prin artă.

• terapie prin muncă, activităţi : desen, muzică, sport,etc • programe de psihoterapie pentru tulburări emoţionale şi de comportament (tehnici de relaxare); Obiective: Formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate; de a răspunde doar atunci când este întrebat. Conştientizarea de către elev a faptului că prin întrebarea formulată de învăţător se vor evalua şi cunoştinţele celorlalţi elevi; METODE SI MIJLOACE DE REALIZARE : Contractul • întocmit împreună cu elevul , încurajează elevul să-şi monitorizeze comportamentul • elevul identifică şi constientizează consecinţele propriului comportament • contractul cuprinde comportamentele neadecvate; se descriu consecinţele nerespectării regulilor.

Metoda modelării • modelarea se bazează pe puterea exemplului, pe învăţarea socială. Esenţa metodei constă în îndepărtarea conduitelor negative dobândite prin imitaţie şi plasarea copilului sub influenţa unor modele pozitive (părinţi, profesori, colegi) 16

Metoda întăririlor • creşte frecvenţa de apariţie a comportamentului adecvat; • pentru fiecare comportament adecvat am administrat acel tip de întărire potrivită elevului (ex: alegerea jocului in pauză). Pentru fiecare dată când a ridicat mâna pentru a răspunde, a primit o bulină roşie. La 10 buline adunate pe parcursul unei zile elevul beneficia de o recompensă. Extincţia comportamentului dezadaptativ • prin înlăturarea întăririlor unui comportament neadecvat, reducem frecvenţa acelui comportament; • când elevul răspundea neîntrebat, îl ignoram şi repetam întrebarea. În cazul în care răspundea când era întrebat, întăream acest comportament. „TIME-OUT” (TEHNICA IZOLĂRII) • prin izolarea temporară de activitatea aflată în desfăşurare, elevul este pedepsit pentru menţinerea comportamentului neadecvat; • time-out-ul era redus temporal, iar elevul cunoşte durata acestuia; Regula premark • creşterea frecvenţei de apariţie a comportamentului adecvat prin manipularea unei activităţi preferate; • ex. de aplicare: dacă vorbești când ești solicitat și pe tema discutată, ai dreptul să alegi în pauză un joc; Rezultate obținute în urma implementării planului de intervenție: - Se reduce frecvenţa apariţiei comportamentului neadecvat; - Se conformează regulilor de grup; - Respectă persoanele din grup şi la scoală şi acasă; - Recompensele duc la creşterea încrederii în sine, stima de sine pozitivă ; - Conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el; - Stă în bancă, respectând regulile de comportament adecvate din timpul orei.

IDENTIFICAREA COPIILOR CU DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE Profesor învățământ primar, Hatnean Otilia Școala Gimnazială Moara Nică, Suceava În identificarea copiilor cu dificultăți de învățare un rol extrem de important îl au părerea, dar și pregătirea cadrului didactic. Acesta trebuie să conștientizeze ceea ce trebuie să urmărească la elev în cadrul orelor de curs. Cadrul didactic trebuie să-și exprime o opinie doar după ce analizează în amănunt datele colectate în urma unor observări serioase ale elevului.

Cunoaşterea trăsăturilor generale care-i caracterizează pe copiii cu dificultăți de învățare constituie un detaliu esențial în identificarea din timp a acestor elevi cu dificultăți de învățare şi-n luarea unor măsuri adecvate.

Identificarea și evidențierea acelor caracteristici care-i diferențiază pe copii, fixarea funcției fiecăreia prin conturarea comportamentului care determină rezultatele așteptate, reprezintă etapa de început, premisele oricărei acțiuni de tratare individualizată și personalizată a copiilor.

Familia poate fi prima care identifică dificultățile de învățare ale copilului, însă aceasta refuză să accepte realitatea în speranța că în timp problemele vor dispărea. Din fericire mai sunt 17

cazuri în care familia ia măsuri apelând la specialiști pentru a ameliora sau înlătura aceste probleme.

Dificultățile de învățare în cele mai multe cazuri sunt depistate în școală de către cadrul didactic atunci când copilul la o anumită disciplină nu face față solicitărilor prea mari.Pe măsură ce se înaintează spre alte nivele de școlarizare cerințele devin mai complicate, iar dificultățile de învățare mai ample, iar dacă nu sunt rezolvate la timp pot genera apariția altor probleme în alte arii curriculare.

Este foarte important ca aceste dificultăți să fie identificate la timp pentru a se stabili un plan de intervenție personalizat astfel încât aceste probleme să dispară înainte de a se ajunge la eșec școlar. Profesorul poate stabili activități de sprijin, itemi diferențiați sub îndrumarea unor specialiști în domeniu-psihologul școlar, consilierul, psihopedagogul,etc.În toate aceste demersuri familia are un rol important, fiind un factor de sprijin prin afecțiune, implicare și înțelegere. În 1962 S. Kirk definea pentru prima dată sintagma dificultăți de învățare astfel: „O dificultate de învăţare se referă la o întârziere, o tulburare, o dezvoltare încetinită în plan emoţional sau comportamental. Ea nu este însă rezultatul întârzierii mentale, deficienţelor senzoriale sau factorilor culturali şi instrucţionali.”1 În 1965 Bateman afirmă că:„Copiii ce prezintă dificultăţi de învăţare sunt aceia care manifestă o discrepanţă educativă semnificativă între potenţialul lor intelectual estimat şi nivelul actual de performanţă, discrepanţa asociată cu tulburări bazice în procesele de învăţare care pot fi sau nu conectate cu disfuncţii demonstrabile ale sistemului nervos central, dar care nu sunt consecinţa întârzierii mintale generalizate, carenţelor culturale sau educative, tulburărilor emoţionale severe sau unor deficiențe senzoriale”2 . În 1987 Comitetul Interagenţiilor pentru Dificultăţi de Învăţare îi dă o definiţie amplă: „Dificultăţile de învăţare sunt un termen generic ce se referă la un grup de tulburări ce se exprimă prin dificultăţi semnificative în achiziţionarea şi utilizarea receptării şi înţelegerii limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii (literizării, silabisirii), a raţionamentului şi abilităţilor matematice, ca şi unor abilităţi sociale. Aceste tulburări sunt intrinseci individului şi se presupune că sunt datorate unor disfuncţii minimale ale Sistemului nervos central” 3 Analizând definițiile de mai sus putem spune că un copil cu dificultăți de învățare se remarcă prin următoarele caracteristici: - pe o perioadă mai mare de timp nu există progres; - întâmpină dificultăți emoționale și de comportament; - are probleme de comunicare și relaționare; - prezintă o incapacitate de a procesa conținutul informațional; - are deficiențe senzoriale și psihice; - prezintă deficit de atenție.

Vom evidenția diverse opinii privind caracteristicile copiilor cu dificultăți de învățare întâlnite în materiale de specialitate.

D. Ungureanu identifică două mari categorii de dificultăți de învățare: 1.Dificultăți de învățare propriu zise –acestea fiind determinate de deficiențe și incapacități greu vizibile date de factori genetici, boli, accidente,etc.

1

S. KIRK 1962 p.262 Bateman 1965, p.220 3 ICLD Jurnal 1987. p222 2

18

2.Dificultăți induse-sunt generate de mediul copilului sau chiar de el însuși(alocarea unui timp insuficient pentru învățare,absența unui program organizat de muncă, unele lacune informaționale acumulate în timp, absenteismul, cerințe școlare prea mari, etc).

Ministerul Educației din Canada în1986 identifică următoarele categorii: -copii cu tulburări senzo-perceptive; -copii cu tulburări de limbaj; -copii cu deficit de atenție.

“După opinii autorizate, o investigare psihologică exhaustivă și amănunțită,prin teste specifice, corect administrate și competent interpretate, nu trebuie sa scape din vedere, în multitudinea de zone și compartimente ale personalității copilului următoarele aspecte : • percepţia tactilă; • percepţia vizuală; • percepţia auditivă; • teste de limbaj oral: -articulație,ritm,fluență; -vocabular; -simt sintactic; -auz fonematic; -înțelegere,codificare/decodificare; -evocare • teste de evaluare a grafiei și lexiei: -conexiunea fonem-grafem; -analiza fonetică; -sinteza fonetică.

• teste de motricitate și praxie; • teste de orientare spațio-temporo-ritmică și de percepere a schemei corporale proprii; • teste de evaluare a abilităţilor simbolico-matematice: -calcul; -raţionament; -asociere/disociere; -rezolvare de probleme.

• teste de memorie:tactilă,viziuală,auditivă,motrică,verbală etc.

• teste de atenţie………etc.”4 Şcoala trebuie să permită şi, în acelaşi timp, să ofere şansa, condiţii pertinente fiecărui copil, de dezvoltare în direcţia aptitudinilor personale.

“Evaluarea complexă a copiilor cu dificultăți de învățare împleteşte o serie de informaţii ce se obţin prin anamneză, diagnostic medical (clinic şi paraclinic) şi diagnostic psihopedagogic (folosind metode ca observaţia, chestionarul, ancheta, aplicarea de teste sau probe experimentale).

Ulterior evaluării se stabileşe un diagnostic şi se întocmeşte un certificat de orientare şcolară.

Activitatea de evaluare şi diagnoză se transformă dintr-o activitate constatativă într-una investigativ- ameliorativă de tip cercetare-acţiune.”5 4 5

Harnadek M.,Rourke B.,1994 UNESCO - Pachet de resurse pentru instruirea profesorilor – Cerinte speciale in clasa, UNICEF, 1995.

19

Analizând cele spuse mai sus constatăm că procesul de evaluare și diagnosticare a elevilor cu dificultăți de învățare este multilateral, omogen, de durată și într-o continuă mișcare, evoluție.

Evaluarea urmărește facilitarea realizării și punerii în practică a unui program de recuperare, părtinirea integrării atât în școală cât și-n societate, normalizarea vieții elevului și nu în ultimul rând orientarea școlară și profesională a acestora într-un mediu prielnic. Procesul evaluării are o influență pozitivă asupra elevului și a comportamentului acestuia, el primind prin intermediul ei un feedback constructiv asupra rezultatelor atinse de acesta, în urma evaluării performanțelor copiii devin mult mai încrezători și motivați pentru învățare și devin mult mai apți în autoevaluare raportând rezultatele lor la cele stabilite de cadrul didactic. Urmărind rezultatele evaluării copilul va știi care este gradul de performanță atins de el și va interveni prin activități suplimentare acolo unde apar probleme de învățare.

“Evaluarea copiilor incluşi în programele de integrare nu trebuie să se rezume la acordarea unor note sau calificative mat mult sau mat puţin subiective -evaluarea prin note nu are nici o relevanţă în integrare; evaluarea trebuie să aiba un caracter descriptiv şi să fie concentrată pe comportamente, atitudini, reacţii etc. care vin să argumenteze nvelul adaptării şi integrării.”6 Elevii cu cerințe educaționale speciale care beneficiază de diverse programe de integrare vor fi evaluați mult mai complex, evaluarea punând accent pe latura psiho-comportamentală, atitudinală, aptitudinală și pe nivelul de integrare- acceptare. Toate datele colectate, ținând cont de aspectele enumerate se vor introduce într-o fișă de observație care va fi ghidajul unei grile care urmărește gradul de integrare a copilului în cauză. Această grilă va fi completată de către toate cadrele didactice, familie, aceștia fiind responsabili în acest sens, în egală măsură.

Procesul de evaluare al elevilor care beneficiază de diverse programe de integrare este ghidat de următoarele perspective: - complexitatea procesului evaluative a elevului cu dificultăți de învățare şi examinarea factorilor de mediu; - datele evaluării făcute înaintea integrării copilului şi după punerea în practică a procesului de integrare; - utilizarea unor instrumente și forme obiective de evaluare sau se poate folosi o formă intuitivă, subiectivă; - evaluatorul; - criteriile de evaluare corespunzătoare fiecarei persoane implicate în evaluare.

Rezultatele la învăţătură sunt transpuse în note, notarea urmărind să evalueze gradul de asimilare de cunoștințe și nivelul aptitudinal. Această metodă are avantajul de a pune în raport potențialul elevilor cu solicitările școlare specifice unei anumite vârste. Ca dezavantaj se pot menționa: subiectivitatea notelor; notele şcolare evaluează mai mult cunoştintele curente decât aptitudinile (se întâmplă ca între notarea exerciţiilor şi aptitudinilor să nu existe nicio echivalenţă).

S. Lazarescu (1979) ilustrează trei modalități distincte de investigare a performanțelor în învățare: - Utilizarea unor teste docimologice; - Interpretarea performanțelor școlare; - Participarea elevilor la anumite examene de selecție; - întrecerile şcolare.

6

Aloi Gherguţ, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, POLIROM, Iaşi, 2001, pag. 124-130

20

Ponderea educației elevilor cu dificultăți de învățare în educția școlară este destul de mare.

Prin activitățile ei de sprijin, consiliere și recuperare se formează și se dezvoltă capacități și aptitudini potențiale pentru toate categoriile de elevi. Un climat afectiv bazat pe încredere și respect reciproc stimulează învățarea indiferent care este potențialul informațional și aptitudinal al elevului.

Din acest motiv cadrul didactic nu trebuie doar să dețină un bagaj mare de cunoștințe, el trebuie să fie capabil să se implice afectiv, cu toată dăruirea în activitatea didactică. Pentru o educație calitativă, procesul de predare învățare trebuie să fructifice posibilitățile intelectuale și aptitudinale ale copiilor în vederea formării și dezvoltării unei apersonalități armonioase, capabilă să răspundă cerințelor actuale din societate.

De-a lungul timpului sistemul de învățământ a dezbătut și a pus în practică o varietate strategii didactice pentru a optimiza activitatea didactică și pentru a favoriza educația copiilor cu dificultăți de învățare. Printe aceste strategii putem enumera: activitatea pe centre educative, pe grupe speciale, activitatea integrată, interdisciplinaritatea , învățarea diferențiată și personalizată, etc.

Activitățile individualizate urmăresc educația copiilor în sensul formării capacităților și aptitudinilor necesare în societate. Acestea pornesc de la premisa că posibilitățile copilului sunt dependente de dorințele și interesele acestuia, indiferent de vârstă. Implicarea activă și participativă în acțiunile de învățare este decisivă pentru reușita școlară. Important este ca acești copii să contribuie la propria formare și mai ales să dobândească arta de a învăța.

Cercetarea din ultimul capitol al lucrării demonstrează că strategiile diferențiate utilizate în procesul instructiv educativ pot fi folosite cu succes pentru toate categoriile de elevi, cu dificultăți de învățare, supradotați și medii. Scopul final al activității personalizate este de dezvoltare și valorificare a potențialului psiho-comportamental în propriul înteres și-n interesul societății.

Bibliografie Creţu, C.,1998, Curriculum diferenţiat şi personalizat. Ghid metodologic pentru învăţătorii, profesorii şi părinţii cu disponobilităţi aptitudinale înalte, Ed. Polirom, Iaşi Cucoş, C.(coord.), 2009, Psihopedagogie- Ediţia-a-III-a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, Iaşi Holban, I.(1987), Cunoaşterea elevului, o sinteză a metodelor , E.D.P., Bucureşti

EVALUAREA COMPETENŢELOR ÎN EDUCAŢIA ADULŢILOR – REPERE TEORETICE Prof. Cristina Teodorovici Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă, Suceava Formarea continuă a cadrelor didactice este un domeniu semnificativ în transpunerea în practică a schimbărilor în educaţie şi de aceea preocupă mulţi factori interesaţi în educaţie, inclusiv Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, şcoli, cadre didactice, urnizori de formare continuă etc.În educaţie, în general, şi în educaţia adulţilor în special, evaluarea are o relevanţă maximă, ea având rol reglator şi fiind în măsură să optimizeze ruta, calitatea, eficienţa şi 21

oportunitatea educaţiei, în mod secvenţial sau global.În educaţia adulţilor, evaluarea este extrem de importantă pentru că:•adultul intră în demersul educativ cu propriile sale aspiraţii şi aşteptări faţă de curs, cu experienţele sale anterioare, cu propriile scopuri de atins etc.; în acest context, fără o evaluare iniţială a cursanţilor demersul educativ poate eşua înainte de a fi început; • evaluarea în educaţia adulţilor angajează direct cursantul adult, transformând evaluarea într-un proces internalizat, la care cursantul participă activ. Mai mult decât atât, cursantul este partener în evaluare, evaluarea se discută, se negociază şi se motivează foarte clar mai ales că o secvenţă importantă în acest proces este autoevaluarea; • evaluarea ocupă un loc aparte în educaţia adulţilor datorită strânsei legături între acest tip de educaţie şi piaţa muncii. Competenţele achiziţionate şi dezvoltate pe parcursul unui program de formare ar trebui folosite în mod concret şi imediat la locul de muncă. (Sava, S., Ungureanu, D., 2005). Există mai multe elemente de evaluat: calitatea programului de formare (curriculumul), performanţa cursantului, performanţa formatorului, calitatea livrării programului (situaţia de predare – învăţare) etc., dar în cele ce urmează ne vom opri asupra evaluării cursantului.

Evaluarea cursantului adult cuprinde câteva aspecte: • evaluarea nevoilor de învăţare ale cursantului • evaluarea/ identificarea stilului sau stilurilor preferate/ predominante de învăţare • evaluarea rezultatelor învăţării.În evaluarea rezultatelor învăţării (al nivelului de stăpânire a unui set de competenţe vizate de programul de învăţare), nivelul achiziţiilor se raportează atât la obiectivele urmărite de programul de formare, cât şi la nivelul „de pornire” al adultului.De aceea, evaluarea rezultatelor învăţării în cazul programelor de formare pentru adulţi trebuie să se raporteze la competenţele pe care programul de formare îşi propune să le formeze sau să le dezvolte.

• În educaţia adulţilor se disting patru nivele/ paliere de evaluare în raport cu orice stagiu de formare (Kirkpatrick, L.D., 1994 citat în Sava, S., Ungureanu, D., 2005): – evaluarea reacţiei cursanţilor (dacă le-a plăcut cursul); – evaluarea învăţării cursului (dacă au interiorizat achiziţiile scontate); – evaluarea conduitei post-învăţare (dacă demonstrează / manifestă în mod curent Comportamentul profesional vizat); – evaluarea rezultatelor stagiului în termeni de rentabilitate (dacă şi-a conştientizat costurile, generând totodată valoare adăugată). În educaţia adulţilor, evaluarea pre- şi post- stagiu de formare este mai importantă decât monitorizarea procesului de învăţare deoarece trebuie identificate nevoile de formare ale cursanţilor, trebuie constatate diferenţe relevante între performanţele pre- şi post-formare ale cursanţilor, trebuie justificate fondurile alocate programului de formare. În plus, evaluarea post22

stagiu de formare poate servi ca platformă de identificare a nevoilor pentru un eventual stagiu de formare ulterior.

• Evaluarea cursanţilor în educaţia se prelungeşte obligatoriu dincolo de stagiul de formare până la locul de muncă, pentru că doar la locul de muncă pot fi probate competenţele formate, dezvoltate, actualizate. Demersul evaluativ la locul de muncă este mai dificil, însă doar acolo se constată adevăratul transfer de achiziţii şi gradul de menţinere al lor, ca raţiune de a fi a oricărui stagiu de formare. (Sava, S., Ungureanu, D., 2005) • În educaţia adulţilor primordială pentru eficienţa cursului şi în consecinţă evaluată rămâne conduita terminală/ de ieşire a cursantului adult, în timp ce conduita tranzitorie (pe parcursul stagiului) rămâne pe plan secund, fără a fi neglijată.

• Evaluarea abordată ca proces de monitorizare bilanţieră (Sava, S., Ungureanu, D., 2005, p. 163) în educaţia adulţilor oferă posibilitatea de a construi un plan cuprinzător şi obiectiv de evaluare ca parte integrantă a programului de formare. În această abordare, evaluarea este planificată în detaliu încă din faza de proiectare a cursului de formare, stabilindu-se de ce? ce? cum? când? se va evalua, şi rezultatele evaluării vor fi raportate la intrările şi ieşirile programului de formare. În educaţia adulţilor , tot mai multe stagii de formare îşi propun să formeze competenţe.

Competenţa reprezintă o fuziune organică şi funcţională de cunoştinţe, atitudini şi abilităţi are apar în această ordine de priorităţi şi sunt abordate simultan formativ. (Sava, S., Ungureanu, D., 2005) În educaţia adulţilor, evaluarea rezultatelor învăţării se desfăşoară pe două nivele: • evaluarea capacităţii de transfer a cursanţilor – adică a măsurii în care folosesc eficient cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile pentru rezolvarea problemelor concrete cu care se confruntă în situaţia de muncă; • evaluarea competenţelor asimilate de cursant în urma absolvirii cursului validate prin rezultatele muncii absolventului (evaluarea de impact a programului de formare). Competenţele asimilate de cursant în urma absolvirii stagiului de formare trebuie să se regăsească în munca pe care o desfăşoară în organizaţie, ca valoare adăugată. Este dificil a evalua acest impact asupra dezvoltării educaţionale, efectele putând apărea pe termen lung, de obicei îngreunând atribuirea exclusivă la un segment de intervenţie clar delimitat. Într-un sistem bazat pe evaluarea competenţelor, evaluatorii emit judecăţi pe baza dovezilor colectate dintr-o varietate de surse în legătură cu atingerea standardelor sau a unui set de criterii de către un individ.

Principiile de bază ale evaluării competenţelor sunt: validitatea, credibilitatea, flexibilitatea şi corectitudinea. (McDonald, R., Boud, D., Francis, J., Gonczi, A., 1995, p. 20) CORECTITUDINEA 23

• oferă şanse egale tuturor candidaţilor, îi plasează pe toţi în condiţii egale, fără a defavoriza sau avantaja pe unii sau pe alţii; • criteriile pe baza cărora se ia decizia sunt clare şi cunoscute de toţi candidaţii.

CREDIBILITATEA • evaluarea foloseşte metode care conduc cu consecvenţă la aceeaşi decizie privind competenţele evaluate; • evaluatorii vor demonstra că au experienţă în competenţele pe care le evaluează.

FLEXIBILITATEA • capacitatea de adaptare a procesului de evaluare la varietatea contextelor în care se desfăşoară.

VALIDITATEA • metodele de evaluare trebuie să conducă la producerea de informaţii relevante în raport cu ceea ce se urmăreşte în evaluare. Aceasta presupune că: - evaluatorii ştiu ce anume evaluează (evaluarea este proiectată şi realizată pe baza unor criterii sau pe baza rezultatelor învăţării stabilite în prealabil); - dovezile colectate sunt rezultatul îndeplinirii unor sarcini relevante pentru ceea ce se evaluează.

PROIECTAREA DIDACTICĂ Lăţea Florin, Liceul Teoretic “Ştefan cel Mare”, Râmnicu Sărat, Buzău Motto: „Socrate spunea că acei care ştiu ce este fiecare lucru sunt în stare să explice şi celorlalţi pe când cei care nu ştiu este firesc să se înşele şi pe ei şi să înşele şi pe alţii.”

(Xenofon) Se ştie că un lucru bine făcut are la bază o etapă premergătoare. Proiectarea didactică este o etapă premergătoare a actului didactic. În învăţământ există unele cadre didactice care consideră proiectarea didactică, o etapă necesară, ȋn timp ce altele, apreciază că aceasta ar putea lipsi. Cea dea doua poziţie este determinată de numărul mare de documente care se elaborează obligatoriu de către cadrele didactice, uneori nejustificat.

Proiectarea didactică nu poate să lipsească din preocupările învăţătorilor şi profesorilor, pentru că o lecţie bună este întotdeauna rezultatul unei proiectări corespunzătoare. Documentul de proiectare trebuie să fie un instrument necesar de lucru pentru cadrul didactic. În mod tradiţional, prin proiectare pedagogică se înţelege programarea materiei de studiu pe unităţi de timp şi de activitate, a planului calendaristic, a sistemului de lecţii, elaborarea planului de 24

lecţii, etc. Astăzi, conceptul de proiectare este mai amplu, fiind exprimat şi caracterizat de alte concepte corelate, ca de pildă: design instrucţional (R. Gagne, 1976) sau taxonomia cunoştinţelor (Romiszowski, 1981). În efortul actual de modernizare şi optimizare a şcolii româneşti, menit să asigure creşterea calitativă a activităţii didactice, proiectarea, organizarea, pregătirea şi desfăşurarea lecţiei, ca microsistem ce produce la scară redusă sistemul instrucţional, ocupă un loc central.

Proiectarea este acţiunea de anticipare şi pregătire a activităţilor didactice şi educative pe baza unui sistem de operaţii, concretizat în programe de instruire diferenţiate prin creşterea performanţelor. Proiectarea pedagogică7 a procesului de învăţământ, reprezintă ansamblul acţiunilor şi operaţiilor angajate în cadrul activităţilor de educaţie/instrucţie conform finalităţilor asumate la nivel de sistem şi de proces în vederea asigurării funcţionalităţii sociale a acestuia în sens managerial/global, optim, strategic.Activitatea de proiectare pedagogic, valorifică acţiunile şi „operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales, ale relaţiilor dintre acestea în condiţiile unui mod de organizare al procesului de învăţământ.” 8 Specificul activităţii de proiectare pedagogică evidenţiază importanţa acţiunilor de planificare – programare – concretizare a instruirii/educaţiei care vizează valorificarea optimă a unei resurse materiale esenţiale: timpul real destinat învăţării, în mediul şcolar şi extraşcolar.

Din această perspectivă proiectarea pedagogică intervine în primul rând, ȋn calitate de proiectare globală, situaţie ȋn care acoperă perioada unui nivel, treaptă, ciclu de învăţământ, urmărind, în mod special, elaborarea planului de învăţământ şi a criteriilor generale de elaborare a programelor de instruire. Ȋn al doilea rând, se relevă calitatea de proiectare eşalonată, care acoperă perioada unui an de învăţământ, semestru sau a unei activităţi didactice/educative concrete, urmărind în mod special, elaborarea programelor de instruire/educaţie şi a criteriilor de operaţionalizare a obiectivelor generale şi specifice ale programelor de instruire/educaţie.

Eficienţa lecţiei trebuie orientată

nu numai de modul de interacţiune complexă a

componentelor ei, ci şi de felul cum ea este integrată în procesul de învăţământ, ca sistem şi funcţionalitate, pentru că în lecţie se obiectivează elementele acestuia (obiective-competenţe, resurse, conţinut, strategii şi evaluarea rezultatelor).Activitatea de proiectare pedagogică implică două operaţii care intervin în mod global şi în mod eşalonat. Prima operaţie este aceea de definire a

Vlăsceanu, Lazăr în „Curs de pedagogie”, coordonatori: Cerghit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, 1988, pag. 249; Ion Negreţ – Dobridor; Ion – Ovidiu Pânişoară, Ştiinţa învăţării. De la teorie la practică, Editura Polirom, Bucureşti, 2005, 229 p.; passim.

7

8

Vlăsceanu, Lazăr în „Curs de pedagogie”, coordonatori: Cerghit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, 1988, pag. 249

25

criteriului de optimalitate a planului sau a programelor de instruire/educaţie. Ea poate fi realizată, pe de parte, în termeni absoluţi prin raportare la standardele de competenţă şi de performanţă instituţionalizate ca obiective informativ – formative, de nivel maxim, mediu, minim iar, pe de altă parte, în termeni relativi, prin raportare la standardele definitivate, ca obiective concrete, la nivelul şcolii şi al clasei de elevi, în diferite momente ale evoluţiei acestora. Cea de a doua operaţie este aceea de analiză a componentelor planului sau a programelor de instruire/educaţie, realizabilă prin stabilirea unor corespondenţe între obiectivele pedagogice asumate, conţinuturile pedagogice adecvate la nivel de plan – programe – activitate didactică şi strategiile de predare – învăţare – evaluare, adaptabile la diferite condiţii de învăţare interne şi externe.

Un cadru didactic bine intenţionat trebuie să-şi pună următoarea întrebare: cum aş putea face astfel încât întotdeauna activităţile didactice pe care le desfăşor să fie eficiente? Pentru efiencitizare este nevoie de o metodă raţională de pregătire a activităţilor didactice care să preîntâmpine sau să anuleze alunecarea pe panta hazardului total şi a improvizaţiei. Dacă „harul didactic” nu este suficient, atunci apelul la o cale raţională, premeditată este justificat.

A devenit o judecată de bun simţ aserţiunea după care un „lucru bine făcut” este rezultatul unui „proiect bine gândit”. Unii autori (Jinga, Negreţ, 1994) avansează un algoritm procedural ce corelează patru întrebări esenţiale, în următoarea ordine: Ce voi face? - Cu ce voi face? - Cum voi face? - Cum voi şti dacă ceea ce trebuia făcut, a fost făcut?

Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice. Prima întrebare, vizează obiectivele educaţionale care trebuie fixate şi realizate. A doua întrebare, trimite către resursele educaţionale de care dispune sau trebuie să dispună educatorul. A treia întrebare, cere un răspuns concret privind stabilirea unei strategii educaţionale, coerente şi pertinente, pentru atingerea scopurilor. Răspunsul la a patra întrebare, pune problema conturării unei metodologii de evaluare a eficienţei activităţii desfăşurate.

Elementul central în realizarea proiectării didactice este programa şcolară. Ea reprezintă un document normativ în sensul că stabileşte obiective, adică ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul actului didactic. Chiar dacă în proiectare sunt obligatorii obiectivele (competenţele), remarcăm faptul că, adesea, acelaşi obiectiv se realizează prin mai multe conţinuturi şi resurse, după cum mai multe obiective pot fi realizate cu acelaşi conţinut şi aceleaşi resurse. Aprecierea acestora este la latitudinea profesorului.

Proiectarea activităţii didactice presupune, ȋn primul rând, lectura programei, urmată apoi de planificarea calendaristică şi de proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare). Fiecărui obiectiv (competenţă) cadru îi sunt asociate două sau mai multe obiective (competenţe) de referinţă. Pentru realizarea obiectivelor (competenţelor) de referinţă, profesorul poate organiza diferite tipuri de 26

activităţi de învăţare. Unele activităţi posibile sunt recomandate prin programă. Profesorul, poate opta pentru folosirea unora dintre aceste activităţi sau poate construi activităţi proprii. Atingerea obiectivelor de referinţă se realizează cu ajutorul unităţilor de conţinut. Profesorul, va selecta din lista cu „conţinuturile învăţării” acele unităţi de conţinut care mijlocesc atingerea obiectivelor. În contextul noului curriculum, planificarea calendaristică se transformă într-un document administrativ – formal, care repetă modul de gestionare a timpului propus de programa analitică, într-un document de interpretare personală a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Planificarea activităţii didactice presupune o lectură atentă şi permanentă a programei şcolare cu scopul de a analiza obiectivele (competenţele) şi de a inventaria tipurile de activităţi şi resursele necesare. De aceea, ȋn elaborarea planificării procedăm sistematic, urmând câţiva paşi. Mai ȋntâi,

citim atent programa şi stabilim succesiunea de parcurgere a

conţinuturilor. Apoi, corelăm fiecare conţinut în parte cu obiectivele de referinţă vizate şi verificăm concordanţa dintre traseul educaţional propus şi oferta de resurse didactice (manuale, ghiduri, caiete). La final, alocăm timpul necesar pentru fiecare conţinut, în concordanţă cu obiectivele de referinţă vizate. O unitate de învăţare poate să acopere una sau mai multe ore de curs. Alocarea timpului afectat unei unităţi de învăţare se face prin planificare anuală.

O unitate de învăţare trebuie sa fie coerentă, din punct de vedere al obiectivelor vizate, unitară, din punct de vedere tematic (adică al conţinutului), desfăşurată, în mod continuu, pe o perioadă de timp şi finalizată, prin evaluare. Realizarea unei unităţi de învăţare presupune un demers didactic proiectat de fiecare profesor în parte.Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape, înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea atingerii obiectivelor de referinţă. Etapele proiectării sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de proiectare vizată.Aşadar, proiectarea unei unităţi de învăţare se recomandă a fi făcută ţinând seama de o serie de elemente precum ar fi centrarea demersului didactic pe competenţe (nu pe conţinuturi) şi implicarea în proiectare a următorilor factori: obiective (competenţe) de referinţă, activităţi de învăţare, resurse şi evaluare.

PROFILUL ELEVULUI ACTIV ŞI CREATIV Ionescu Daniela- prof. înv. primar – Şcoala Gimnaziala nr. 79 – Bucureşti Dirlau Oana - prof. înv. primar – Şcoala Gimnaziala nr. 79 –Bucureşti Activ şi creativ este elevul care „intervine efectiv în activitatea didactică şi îi modifică variabilele, parametrii caracteristici: depune eforturi de reflecţie personală, de gândire, efectuează acţiuni mintale şi practice de căutare, cercetare, redescoperă noi adevăruri, reelaborează noi 27

cunoştinţe, conştientizând faptul că întotdeauna influenţele şi mesajele externe acţionează prin intermediul condiţiilor interne” (Muşata Bocoş, 2002, p. 64) Această perspectivă asupra elevului se opune celei tradiţionale conform căreia el recepta în mod pasiv informaţiile oferite de către profesor, urmând ca ulterior să le reproducă. De interactivitate dă dovadă elevul care devine coparticipant alături de profesor al propriei formări şi coresponsabil de realizarea şi efectele procesului de învăţare. Asumându-şi rolul de actor în actul educativ, el îşi proiectează eficient proiectul de învăţare personalizat, îşi construieşte cunoaşterea, asumându-şi riscuri, conştientizând eforturile necesare, alegându-şi strategiile de învăţare, gestionându-şi timpul şi apelând la evaluări formatoare. Pregătirea pentru o învăţare autonomă valorizează motivaţia intrinsecă a educatului, dorinţa de a căuta, de a experimenta, de a descoperi, de a crea şi de a inventa.

Elevul activ-creativ „realizează demersuri critice şi creative, depune eforturi proprii înscrise în schimburi sociale, în scopul accederii la noua cunoaştere.” (Idem, p.66) Elevul activ şi creativ dă dovadă de multă îndrăzneală în aprecierea critică a unui produs, de independenţă în abordarea şi analiza problemelor, de spirit de contraargumentare, de libertate în manifestarea comportamentală generală. De multe ori, comportamentul lui la ore devine deranjant pentru unii profesori mai conservatori. În „Dictionnaire de la langue pedagogique”, P. Foulquie semnalează faptul că „în clasă, elevul creativ apare adesea ca o ameninţare. O ameninţare pentru disciplină şi pentru ordine mai întâi. Apoi o ameninţare pentru cursul profesorului” (1971, p.23). El iese din tiparele prestabilite ale activităţii atunci când acestea devin plictisitoare, rutiniere.

Profesorul trebuie să profite de nevoia lui de cunoaştere şi de avântul său în activitate,canalizându-i eforturile în direcţii constructive prin oferirea de ocazii variate menite să-i alimenteze setea de nou şi de descoperire. Comportamentul nonconformist ce se exprimă puternic în activitatea creatoare, nu trebuie interpretat de către cadrele didactice drept o atitudine indisciplinată, o dovadă de impoliteţe sau o lipsă de respect. El nu trebuie frânat printr-o atitudine negativă, de respingere, de disciplinare ci, dimpotrivă, trebuie creat un climat favorabil de manifestare liberă a spiritului creator. Elevul activ şi creativ se caracterizează prin spirit de independenţă în muncă, o gândire care se desfăşoară pe traiecte lungi, fără bariere de ordin cognitiv, manifestând o puternică şi neobişnuită tendinţă de a explora şi de a crea. Copii din această categorie sunt mai puţin interesaţi de activitatea în echipe şi au tendinţa de a-şi întocmi un plan personal de lucru, păstrând legătura numai cu un număr restrâns de prieteni. Cercetătorul E.P.Torrance (1962) enumeră următoarele conduite drept indicatori ai creativităţii individuale:  îşi poate ocupa timpul fără a fi stimulat;  preferă să se îmbrace în mod deosebit;  merge dincolo de sarcinile trasate;  este în stare să se amuze cu lucruri simple în moduri ingenioase; 28

 întreabă insistent „de ce” şi „cum”;  îi place să organizeze jocuri în curtea şcolii;  îi place să povestească despre descoperirile şi invenţiile lui;  găseşte utilizări neobişnuite ale jucăriilor;  nu se teme să încerce ceva nou;  desenează în caietul său în timp ce profesorul dă indicaţii sau ţine lecţia;  foloseşte toate simţurile în observaţie; Profilul elevului creativ şi dinamic se referă la acele trăsături care dovedesc capacitatea de a se detaşa de informaţii, de a se mişca liber în sfera cunoştinţelor, manifestând iniţiativă şi spirit independent. Persoanele creative au un nivel superior de aspiraţii, au interese variate, manifestă o vie şi permanentă curiozitate, ieşind din şablon, punând în discuţie probleme interesante. Elevul cu potenţial creativ înalt are încredere în forţele proprii şi este capabil de o corectă autoevaluare. În relaţiile cu cei din jur manifestă comportamente controlate, vrând să ofere o bună imagine atât în faţa profesorilor cât şi în faţa colegilor.

O atitudine specifică tinerilor şi adulţilor cu potenţial creator înalt, indiferent de domeniu, „este interesul viu pentru orice informaţie, aceştia având un grad de activism foarte ridicat. Pentru oamenii înalt creativi nu există lucruri neinteresante, totul depinde de cine sunt privite, la ce tip de cunoştinţe ale individului sunt raportate şi mai ales modul cum sunt analizate, interpretate.”

(Mihaela Roco, 2001, p. 231) Strategiile didactice interactive sunt recunoscute drept modalităţi eficiente de stimulare a potenţialului creativ atât individual cât şi grupal, promovând o metodologie care exersează capacităţile cognitive superioare ale elevilor şi studenţilor, dezvoltând inteligenţele multiple.

ROLUL MOTIVAȚIEI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV Prof. Sopon Loredana Şcoala Gimnazială Moara Nică, Suceava “Bună pregătire a unui dascăl nu se etalează, nici nu se demonstrează, ci se... simte.”

Ion Drăgan în Reflecții…

Actualmente, accelerarea continuă a ritmului de viață, creșterea rapidă a volumului de informații în toate domeniile, uzura accelerată a cunoștințelor, pretinde adaptarea continuă a obiectivelor școlii, a conținutului, a formelor și metodelor de învățământ acestei dinamici informaționale. Toate aceste condiții externe influențează elevii orientându-i în însăși atitudinea lor fată de învățare, care, la cei mai mulți dintre ei, este activă și conștientă, corespunzând cerințelor 29

mereu crescânde ale societății. În virtutea interdependenței diverșilor factori materiali și umani, modificările sau insuficiențele unei variabile se răsfrâng asupra microsistemului, luat în totalitatea lui.9 Motivația învățării este construită din totalitatea motivelor care, în calitatea lor de condiții interne ale personalității, determină, orientează, organizează și potențează intensitatea efortului în învățare. În manifestările copiilor este identificată, ca un impuls foarte puternic, curiozitatea, tendința de a cunoaște, de a explora mediul, ambientul. Voința de a învăța este rezultatul unui proces educativ de durată. Exersarea voinței de a învăța duce treptat la o dorință permanentă de a ști mult, de a cunoaște mai mult. Experiențele de viață ale elevului se subordonează procesului de selecție și de integrare realizat de structurile motivaționale în structura personalității elevului.

Motivația reprezintă o condiție esențială pentru reușita elevului în activitatea școlară. O problemă ce se ridică ar putea fi următoarea: cât de puternică trebuie să fie motivația pentru a obține performanțe superioare în realizarea sarcinilor școlare? Cercetările au arătat faptul că atât motivarea prea intensă cât și motivarea prea scăzută într-o activitate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la eșec. Supramotivarea determină o mobilizare energetică maximă și o tensiune emoțională ce poate avea drept consecințe blocajul psihic, stresul, și în final eșecul. Submotivarea conduce la o insuficientă mobilizare energetică, la tratarea cu superficialitate a sarcinilor, iar în cele din urmă rezultatul este nerealizarea scopului propus. De aceea, consider că ar trebui să existe un echilibru, un optimum motivaţional. între cele două, care să conducă elevul către obținerea de performanțe în activitatea de învățare.

Profesorul poate avea un rol important în ceea ce privește

găsirea unui echilibru

motivațional dacă îl va obișnui pe elev să precizeze corect dificultatea sarcinii didactice cu care se confruntă și dacă va lua în considerație particularitățile psihologice individuale atunci când concepe strategiile didactice în articularea demersului metodic al lecției.

Pentru a-i motiva pe elevi în procesul de învățare trebuie să posede acele calități care compun ceea ce se cheamă ”măiestrie pedagogică”10: simțul măsurii în toate, capacitatea de a se exprima într-un limbaj adecvat, de a aborda tehnici inedite care să dinamizeze activitatea, să ofere atractivitate lecției printr-o intonație corectă și o tonalitate umoristică a vocii, întreținând o atmosferă de bună dispoziție. Dacă îi întrebăm pe elevi ce anume îi determină pentru a depune eforturi de a învăța, răspunsurile pe care le primim, sunt, de obicei, foarte variate. Am aflat de exemplu, că învață pentru a obține o calificare profesională, pentru a reuși în viață, pentru a lua note bune, din dorința de a-şi însuşi conținuturi noi, interesante, din ambiția de a-i depăși pe alții, 9

Ioan Cerghit, Perfecționarea lecției în școala modernă, |EDP, București, 1983, p.21 Vistian Goia, Didactica limbii și literaturii române, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002, p.17

10

30

pentru a primi laude din partea profesorilor și a părinților, ori pentru a evita anumite stări conflictuale, etc.

Am constatat că unii elevi învață, în primul rând pentru a obține note bune și a fi astfel în fruntea clasei, în timp ce alții, învață pentru că îi interesează o anumită disciplină și își doresc să afle cât mai multe din domeniul respectiv. Elevii buni, indică, de obicei, alte motive decât elevii slabi. În timp ce elevii buni vorbesc despre dorința de a ști mai multe, despre dorința de afirmare profesională, despre prestigiu, elevii slabi vorbesc despre teamă de eșec, despre dorința de a obține note satisfăcătoare pentru a promova clasă sau despre evitarea conflictelor cu părinții. În practica educațională putem constata că activitatea de învățare este motivată atât extrinsec (dorința de afiliere, tendințe normative, teama, ambiția) cât și intrinsec (curiozitatea, aspirația spre competență).

Un elev poate să învețe la o disciplină pentru că-l interesează și îl pasionează, dar și pentru că vrea să obțină note bune, să facă plăcere părinților. 11 Motivația este acel motor interior care pune în mișcare o colosală activitate exterioară, conlucrând cu tot ceea ce este nobil în ființa umană: cu idealurile, cu puterea de a visa la frumosul etern, cu dorința de a călători pe aripile imaginației și de a aprinde flacăra entuziasmului prin curcubeul de sentimente și valori culturale, cu voința de a scutura din neantul ființei crâmpeie de artă și absolut, cu încercarea magică de a surprinde acea clipă de somn a munților ce se bat veșnic în capete și de a gusta din apa vie ce dă farmec vieții, cu abisurile ființiale care au puterea miraculoasă de a face din vitregia iernii o fragedă și parfumată primăvară, cu credința în farmecul unui paradis creat din gândurile, visele, convingerile și lecturile noastre, finalizate prin bagheta magică a creativității

într-o armonie a realizărilor literar-artistice sau a esențelor – valori

universale, concretizate umanitar, în societate. Învăţarea

şcolară

este

esenţial

orientată

spre

cunoaştere,

spre rațional, spre

sensibilitate şi comunicare. Motivația sub toate aspectele pe care le presupune, stimulează participarea conștientă și susținută la diverse activități didactice. În activitatea de învățare, orice elev progresează în funcție de interesul personal față de o anumită disciplină. Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe toată durata vieții și integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere. Pe parcursul învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană.12 Beneficiile pe care scrisul, cititul și deprinderile de utilizare corectă a 11

Constantin Cucoș , Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice, București, 2005, Ed. Polirom, pag 62.

12 M.E.N./ C.N.C., Curriculum național, Programe școlare pentru clasele a V-a – a VIII-a, Aria curriculară Limbă și comunicare, București, 2009, p.2

31

limbii române (în producerea sau în receptarea mesajelor orale-scrise) le aduc pe plan social, cât și în procesul (auto)devenirii personale sunt evidente. Un sondaj de opinie, realizat în școală, a relevat o multitudine de motivaţii prin care s-a demonstrat conștientizarea consecințelor benefice ale studiului acestei discipline. Dintre acestea,

elevii exprimă următoarele motivații sau

dorințe/necesități: •

a vorbi și a scrie corect românește, utilizând limba în diverse situații de comunicare;

•

a se exprima coerent și expresiv în diverse contexte;

•

a utiliza corect competențele de scriere, în mod special, în varianta electronică a tehnologiei moderne (calculatorul, telefonul, etc);

•

a stabili, prin intermediul lecturii, o ierarhie a valorilor în viață, în funcție de care să se orienteze în dezvoltarea personală și profesională;

•

a se cunoaște pe ei înșiși, prin lectură având acces la valori și educație;

•

a aplica reguli de bune maniere, descifrând coduri comportamenale, general acceptate în diferite compartimente ale vieții sociale;

•

a percepe mesajul cultural al operelor de artă din diverse domenii artistice;

•

a cultiva capacitățile estetice și creative prin expresie artistică și prin participare la viața socială marcată de diverse evenimente culturale;

•

a distinge între valoare, kitsch și nonvaloare;

•

a utiliza particularitățile textelor funcționale, atât de necesare în plan social (cereri, procese verbale, CV-uri, scrisori, invitații, afișe, etc.);

•

a valoriza folclorul național, cu datinile, tradițiile și obiceiurile sale;

•

a marca identitatea națională prin personalitățile literare sau culturale reprezentative;

•

a manifesta toleranță și deschidere spre receptarea diversității interculturale;

•

a cultiva respectul față de sine și față de ceilalți;

•

a comunica asertiv în vederea eliminării unor prejudecăți sau conflicte sociale;

•

a căuta oportunități pentru a învăța și a aplica ceea ce a fost învățat într-o varietate de contexte de viață;

•

a continua învățarea pe tot parcursul vieții.

Limba și literatura română este o disciplină prin studierea căreia se intenționează atingerea unor obiective și competențe specifice, iar finalitățile generale ar fi următoarele: ❑

Formarea unui sistem de atitudini, valori și comportamente axate pe: consolidarea

interesului pentru învățare și autoeducare; conștientizarea valorilor spirituale și etice vehiculate prin limbă și literatură; înțelegerea semnificației limbii – și a creației, în general – în conturarea

32

identității naționale și a integrării acestora în universal; structurarea unui sistem axiologic racordat la social, interiorizarea valorilor democratice și ale dialogului intercultural; Formarea unui ansamblu de cunoștințe privind: sistemul și subsistemele limbii, ca

❑

elemente de construcție ale comunicării sociale eficiente; diversitatea, valoarea estetică a creațiilor beletristice din literatură; Valoarea unor deprinderi integratoare de exprimare și receptare orală corectă;

❑

exprimarea în scris a unor idei, într-o formă ordonată, clară și corectă; lectura și interpretarea apropiată a unor texte; Formarea unor capacități intelectuale privind: optimizarea operațiilor gândirii și

❑

dezvoltarea creativității specifice (practica rațională a limbii, formarea reprezentărilor culturale, însușirea unor tehnici de muncă intelectuală); Practica rațională a limbii (în scopul înțelegerii structurii și funcționalității limbii, ca

❑

sistem unitar, în permanentă evoluție, stabilirea unor reguli și modele de bază ale comunicării orale și scrise, activarea cunoștințelor de limbă și adaptarea acestora la particularitățile situației de comunicare; comunicarea ideilor și sentimentelor într-un mod original, accesibil și armonios; Formarea reprezentărilor culturale include: dezvoltarea disponibilităților de receptare a

❑

mesajelor scrise, literare și nonliterare, stăpânirea tehnicilor literare de analiză a textului literar sau nonliterar, interiorizarea valorilor spirituale, ca premisă a propriei dezvoltări intelectuale, afective și morale. Însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală se realizează în mod progresiv

❑

prin aprofundarea cunoștințelor acumulate la care se adaugă permanent noi informații.

Instituirea unei viziuni integratoare presupune:

❑

a) analiza finalităților studiului disciplinei din perspectiva imperativelor epocii, b) selectarea unor orientări culturale și inovatoare c) compunerea unor strategii de învățare în acord cu exigențele școlii și, mai mult, în acord cu „spiritul timpului".13 …..…Motivația face ca, învățarea să se producă,.să se autosusțină; este generatoare de energie și stimulatoare pentru noi experiențe de relaționare a valorilor. Iată câțiva factori indispensabili care contribuie substanțial la creșterea motivației pentru învățare:  existenţa modelelor umane;  atitudinea din familie privind învățarea;  conștientizarea nevoilor personale și a obiectivelor învățării; Alina Pamfil, Limba și literatura romană în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Pitești, Ed. Paralela 45, 2004, pag. 8 13

33

 implicarea în activitățile extrașcolare;  stilul didactic influențează pozitiv motivația în învățare;  cultura organizațională a școlii influențează motivația în învățare;  gradul de informare a părinților asupra actului educațional contribuie la implicarea lor, mai intensă, în dezvoltarea personală a elevilor și accentuează motivația. În opinia părinților, principalele motive pentru care elevul învață sunt: utilitatea pentru viitor a cunoștințelor, a abilitaților acumulate și notele bune. Prin comparație, profesorii plasează pe locul I în ierarhia acestor motive stilul de predare atractiv al cadrului didactic, iar pe locul II utilitatea cunoștințelor și abilităților dobândite de elev. De remarcat, este faptul că majoritatea profesorilor tratează superficial faptul că notele reprezintă un motiv pentru care elevul învață.

AUXILIARELE CURRICULARE – SPRIJIN ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. Vezeteu Daniela , Școala Gimnazială Moara Nică, Suceava „Adevăratul univers al vieţii copiilor este leagănul de vis şi de joc în care să se mlădieze zburdălnicia şi gândul curat - o adevărată lume inventată din tot ce a dat mai superb şi mai trainic spiritul uman de-a lungul vremurilor – acel spirit care a rămas în spaţiul feeric al basmelor, al cântecelor, al poeziei, al poveştilor, a tot ceea ce te încarcă de fior în faţa existenţei”( E.Novac) Începând cu reforma curriculară din anii 1998-2000, în ţara noastră s-a renunţat la manualele unice şi s-a trecut la manualele alternative, un context educaţional nou care a transformat profesorul din simplu executant al unui mod unic de interpretare a programei, într-o persoană cu liber arbitru, capabilă să se documenteze şi să opteze, în cunoştinţă de cauză, pentru acel manual care răspunde cel mai bine necesităţilor de educaţie şi aşteptărilor elevilor cu care colaborează în procesul de instruire. Alegerea manualelor şi a auxiliarelor şcolare este foarte importantă . În acest proces, rolul şi competenţa didactică a profesorului sunt determinante. Principalele criterii care trebuie să fie urmărite în alegerea unui manual bun pentru elevi sunt: calitatea informaţiei conţinute, competenţa didactică a autorilor, capacitatea conţinuturilor manualului sau a materialului didactic auxiliar de a stimula motivarea pentru studiu şi creativitatea elevilor și de a dezvolta capacitatea lor de comunicare. Aceste aptitudini şi competenţe sunt esenţiale pentru progresul şcolar şi implicit pentru viitorul lor profesional.

34

Un material de studiu bun pentru elevi este întotdeauna acela care reuşeşte să-i motiveze şi să-i determine să înveţe cu plăcere. Auxiliarele educaţionale sunt elaborate şi utilizate de cadrele didactice şi de elevi în procesul didactic, pentru implementarea personalizată, adecvată şi eficientă a curriculumului. În aceste resurse curriculare cadrele didactice proiectează exprimentarea situaţiilor de învăţare astfel încât dobândirea achiziţiilor învăţării de către elevi să aibă rol adaptativ, iar diferenţele individuale şi nevoile elevilor să constituie repere centrale.

Curriculum

la decizia

școlii oferă posibilitatea de a alege opționalul cel mai potrivit pentru prioritățile fiecărui colectivținînd cont de dezvoltarea comunității și aptitudinile fiecărui cadru didactic Activitatea ecologică începe din grădiniţă şi trebuie continuată toată viaţa.

Orientarea

copiilor spre ceea ce este semnificativ şi apoi punerea în situaţia de a produce idei, opinii personale, conduce la interrelaţionarea eficientă cu unele aspecte ecologice. Copiii pot să-şi asume responsabilităţi, dar uită repede de ele. De aceea trebuie îndrumaţi, stimulaţi, evaluaţi permanent.

Instituţiile de învăţământ au obligaţia de a organiza o vie şi susţinută mişcare de ocrotire a mediului, iar copiii pot să formeze marele val de apărători ai naturii. Adevărata educaţie în materie de ecologie îşi va atinge scopul când se va reuşi ca tânăra generaţie, viitorul de mâine, să fie convinsă de necesitatea ocrotirii naturii şi va deveni factorul activ în acţiunea de împăcare a omului cu natura. Educaţia cu privire la mediu trebuie să dezvolte la nivelul întregii populaţii atitudini de respect şi responsabilitate faţă de resursele naturale în vederea ocrotirii lor. Pentru atingerea acestui ţel, o importanţă deosebită o are sistemul educaţional. Acest sistem este menit să dezvolte conştiinţa ecologică a oamenilor, în aşa fel încât fiecare membru al societăţii să devină conştient de locul şi rolul său în natură şi societate.

Educaţia în domeniul ocrotirii naturii trebuie să înceapă din fragedă copilărie şi să fie continuată în tot timpul anilor de şcoală, cât şi în afara şcolii. Ceasul de faţă ne cere stăruitor să convertim nostalgia vagă într-o conştiinţă generală fermă, activă, de comuniune cu structura şi dinamica naturii, a cărei ocrotire nu mai este o problemă a naturaliştilor, ci a omului însuşi.

Activităţile opţionale ale educaţiei ecologice oferă cadrul optim de formare şi dezvoltare a unor atitudini ecologice precise care să permită manifestarea unor comporatamente simple în relaţiile copilului cu mediul. Pentru copii, natura se descoperă la această vârstă în toată splendoarea, prospeţimea şi utilitatea ei, nu numai ca un spectacol ci ca un laborator continuu. Îndrăgind natura şi înţelegându-i tainele, copilul se descoperă într-un viitor apărător şi protector al acesteia. „Să trăieşti în natură cu tot corpul, toate simţurile, toată curiozitatea, toată inteligenţa şi pasiunea,

constituie

cheia

reală

a

descoperirii

mediului

înconjurător

şi

o

practică

pedagogică,,(E.Novac)Elevii sunt plini de curiozitate și energie și doresc să aibă informații despre tot ce-i înconjoară . Pentru a contribui la educația ecologică a elevilor și pentru a răspunde dorinței 35

lor de a descoperi și învăța lucruri noi , de a căuta , cerceta și experimenta , am realizat ” Întâlnire cu natura ” – opțional pentru clasa I .

Prin acest auxiliar mi-am propus să contribui la completarea cunoștințelor anterioare ale elevilor și dobîndirea altora noi , interesante și potrivite vârstei lor , despre viețuitoare și mediul lor natural , despre natură și tot ce îi înconjoară . De asemenea , am urmărit educarea elevilor în spirit ecologic , cultivarea sensibilității lor , a capacității de a aprecia frumosul din natură și dezvoltarea sentimentelor de dragoste față de mediul înconjurător.Conținuturile învățării le –am organizat astefel : Toamna – anotimpul rodniciei , Iarna – anotimpul înghețat , Primăvara-anotimpul renașterii , Vara-anotimpul

luminii și Curiozități din natură.

Activitatea opţională – cu acest suport de cus - oferă prilejul copiilor ca interesul şi interogaţiile acestora în faţa naturii să fie mereu proaspete și facilitează actul educativ în sfera ecologicului. Aducerea naturii în sala de clasă prin amenajarea colţurilor ecologice, întreţinerea spaţiilor verzi în curtea școlii, coşurile şi trusele ecologice, posterele, hărţile, costumele ecologice, dar şi marea varietate de poezii, scenete, rebusuri, labirinturi, jocuri de masă, dansuri, seturi de imagini, calendare create împreună cu copiii şi părinţii constituie o bogăţie didactică, un exerciţiu al schimbării, al lucrului în echipă, o modalitate de exersare a mediului educațional care să îndemne la reflecție. Sper că ,toți cei implicați, copii şi părinţi, în activitatea de ocrotire şi protecţie a mediului devin mai grijulii cu natura, comportamentul lor este și va fi ecologic, iar atitudinile sunt benefice pentru menţinerea sănătăţii mediului.

Cunoştinţele însuşite prin contact direct cu mediul sunt de o mare varietate şi pe cât de complexe par - sunt de fapt foarte accesibile în activităţile practice de îngrijire, ocrotire, de protecţie a naturii.

Nu trebuie să uităm că educaţia este un proces dificil care îmbină ştiinţa şi instituţia, experienţa şi spontaneitatea, este un veritabil act de magie pentru care dascălul trebuie să găsească mereu alte şi alte soluţii, născute din competenţă, din studiu, dar şi dintr-o inepuizabilă creativitate. „Spiritul copiilor nu este un vas pe care să-l umplem , ci este o vatră pe care trebuie s-o încălzim." (J.H.Pestalozzi „Să trăieşti în natură cu tot corpul, toate simţurile, toată curiozitatea, toată inteligenţa şi pasiunea,

constituie

cheia

reală

a

descoperirii

mediului

înconjurător

şi

o

practică

pedagogică,,(E.Novac) BIBLIOGRAFIE Profesor Elisabeta Novac: „ Să dăm copiilor dreptul sacru de a-şi reface aripile” – Tribuna învăţământului, Nr. 19/1990 Culegere metodică – „Copilul şi mediul înconjurător”, ed.de Revista de Pedagogie, Bucureşti, 1996 Neculai Avasâlei, Ştefan Butuariu, Iulian Cristea – „Programe şcolare pentru învăţământul primar – discipline opţionale, Editura ASS, Iaşi, 2000;

36

Partea a II-a

INTERDISCIPLINARITATE

37

JOCUL DINTR-O PERSPECTIVĂ TEMPORALĂ Ed. Ghivnici Ramona, G.P.N.Moara Carp, Suceava „Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale.

Sufletul şi inteligenţa devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el creşte şi atât; trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc.”(Jean Chateau) Copilăria a marcat existenţa tuturor,fiind cea mai frumoasă perioadă a vieţii şi cea mai preţioasă amintire pe termen lung.Chiar dacă fiecare generaţie a adus alte modele şi preocupări copilăreşti,vârsta

copilăriei

a

rămas

pentru

oricare

dintre

noi,acea

perioadă

minunată,unică,irepetabilă.Bunicii povestesc despre o copilărie trăită cu bucurii bazate pe jucării simple,confecţionate

manual,pe

poveşti

cu

personaje

ca

Haplea,Azorel,Plici

Plum,Grivei.Generaţia părinţilor de astăzi reprezntă generaţia copiilor care se jucau

şi

„Şotronul”,

”Elasticul”, ”Omul negru”, ”Prinsa”, ”7 pietre”, ”Lapte gros”, ”Ţară, ţară vrem ostaşi!”,”Flori, fete sau băieţi”,”Raţele şi vânătorii”,”Piticot”, Nu te supăra frate!”.Pe copiii de astăzi nu-i mai încântă jocuri precum cele amintite anterior. Datorită progresului tehnologic,copiii de astăzi îşi găsesc bucuria în jocurile pe tabletă,smartphone sau laptop,jocuri care presupun creativitate şi contribuie la formarea unei gândiri autonome. Deşi lucrurile au evoluat şi această evoluţie a adus schimbări majore în modul de abordare a copilăriei, esenţa reprezentată de joc a rămas aceeaşi.Datoria părinţilor şi a educatorilor este de a menţine jocul prezent în viaţa copiilor, de a păstra un echilibru între dorinţa naturală a copilului de a se juca şi atracţia exercitată de domeniul elctronic.

Educatorul,învăţătorul de astăzi trebuie să găsească acele jocuri adecvate vârstei,dar care să fie atractive, amuzante şi care să contribuie la formarea trăsăturilor de personalitate.

Chiar dacă societatea s-a schimbat şi a impus un ritm dinamic în viaţa oamenilor,copiii nu trebuie neglijaţi, iar timpul petrecut cu ei trebuie să fie unul de calitate,dedicat activităţilor care le fac plăcere.

Jocul

poate

fi

definit

ca

o

activitate

de

bază

care

aduce

distracţie,bucurie,satisfacţie,relaxare.Jocul însoţeşte individul pe tot percursul vieţii lui.Se poate observa acest lucru printre copii şi tineri,dar şi printre adulţi.Din cele mai vechi timpuri,jocul constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor lumii.Jocul este raţiunea de a fi a copilului.Copilăria înseamnă joc.

Noţiunea de „joc”a prezentat anumite particularităţi la diferite popoare.Astfel,la vechii greci,cuvântul „joc”era similar cu „năzbâtie,copilărie”.Pentru evrei,jocul însemna „glumă,haz”,iar la romani,cuvântul joc-„ludo”desemna „bucuria,veselia”.În limba sanscrită,cuvântul”kleada” 38

însemna „joc,bucurie”,iar pentru nemţi ,cuvântul joc desemna „mişcarea uşoara,lină” care provoca o mare plăcere. În epoca contemporană, cuvântul „joc” s-a extins asupra unei largi sfere de acţiuni umane, care nu presupune o muncă grea şi oferă oamenilor veselie şi satisfacţie. În literatura de specialitate,jocul este definit şi explicat în diferite moduri.J.Huizinga definea jocul ca fiind „o acţiune specifică,încărcată de sensuri şi tensiuni întotdeauna desfăşurată după reguli acceptate de bună voie şi în afara sferei utilităţii sau necesităţii materiale,însoţită de simţăminte de învăţare şi de încordare,de voioşie şi destindere”(„Homo Puedes”, 1938, p 214-215) În dicţionarul de psihologie,jocul este explicat ca o formă de activitate specifică pentru copil,hotărâtoare pentru dezvoltarea lui.Platon spunea:”faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se şi veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia”,arătând astfel că munca poate fi efectuată în joacă.

A.S.Makarenko spunea că „jocul are în viaţa copilului o importanţă tot aşa de mare ca şi activitatea,munca sau serviciul pentru adult”.Pentru copii,jocul este distracţie,este învăţătură,este muncă.Jocul pentru copil este un mijloc prin care se educă şi cunoaşte lumea înconjurătore.

Prin joc, copilul dobândeşte capacităţi şi experienţe noi,îşi cultivă spiritul de observaţie, memoria, atenţia, fantezia, gândirea şi spiritul artistic. Jocul este considerat principala activitate cu rol în dezvoltarea şi educarea copilului şi are un rol pozitiv în relaxarea acestuia.

Jocul este crucial în dezvoltarea normală a copilului,acesta incluzând dezvoltarea socială,emoţională,psihică şi cognitivă a acestuia.Jocul este o metodă de cunoaştere a propriului corp sau a lucrurilor care îl înconjoară.H.Wallon spunea că „jocul copilului este asemănător unei investigaţii agreabile şi animate,în care funcţiile psihice se dezvoltă în toată bogăţia lor” Jocul satisface necesităţile principale ale copilului şi anume:necesitatea de a se mişca,de a crea,de a fi acceptat, de a-şi satisface curiozităţile.

Jocul

este

mişcare,

explorare,

comunicare,

socializare,

observaţie

şi

imitaţie,exerciţiu,disciplinare,învăţare şi plăcere.Esenţa jocului este reflectarea şi transformarea,pe plan imaginar,a realităţii înconjurătoare.Jocul nu este numai o simplă distracţie,ci,prin joc,copilul descoperă lumea şi viaţa într-un mod accesibil şi atractiv,o cercetează,o prelucrează şi transformă în învăţare,în experienţă personală.De aceea, în timpul jocului,copilul desfăşoară o variată activitate de cunoaştere.

Jocul,”pe de o parte nu presupune o muncă grea,iar pe de alta parte oferă satisfacţie şi veselie”(Elkonin,D.B.,1980,”Psihologia jocului”,E.D.P.,Bucureşti,p.13). „Jocul uman exprimă înainte de toate dorinţa de depăşire,este o autoafirmare”(Chateau, Jean,1976,”copilul

şi

jocul”,E.D.P.,Bucureşti,).Aşadar,jocul 39

îi

permite

individului

să-şi

realizeze”eu-l”,să-şi manifeste personalitatea.Este bine cunoscut că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere cognitiv,afectiv,al întregii dezvoltări a personalităţii.

BIBLIOGRAFIE Chateau,Jean,1976,”copilul şi jocul”,E.D.P.,Bucureşti Elkonin,D.B.,1980,”Psihologia jocului”,E.D.P.,Bucureşti,p.13, J.Huizinga „Homo Puedes”, 1938, p 214-215

MATEMATICA PENTRU ELEVI, ABSTRACTĂ SAU UTILĂ?

Prof. Constantin Gaube Şcoala Gimnazială Moara Nică, Suceava

Motto: „Matematica este un mod de exprimare a legilor naturale,este cel mai simplu şi cel mai potrivit chip de a înfăţişa o lege generală sau curgerea unui fenomen, este cea mai perfectă limbă în care se poate povesti un fenomen natural.”

Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) „Matematica este muzica raţiunii, probabil cea mai amplă şi încântătoare disciplină a tuturor timpurilor.”

James Joseph Sylvester Tezaurul ştiinţific al unei ştiinţe se formează şi se păstrează de la o generaţie la alta prin intermediul teoriilor, experimentelor, limbajelor şi mediilor de stocare a cunoaşterii. De asemenea, evoluţia cunoşterii este determinată de natura şi performanţa reprezentării şi stocării. Astăzi, se poate afirma că pilonii CUNOAŞTERII sunt reprezentaţi de : limbaje, teorii, metode şi tehnici, medii de reprezentare şi stocare, de procesul învăţării. În Uniunea Europeană (UE) există o clasificare a domeniilor ştiinţei şi tehnologiei: -Ştiinţe naturale şi exacte; - Ştiinte inginereşti şi tehnologice; - Ştiinţe medicale; - Ştinţe agricole; - Ştiinţe sociale şi economice; - Ştiinte umaniste (Domeniile Ştiinţei şi Tehnologiei, Manualul Frascati, OECD, 2002). În România, în concordanţă cu această clasificare, există un nomenclator al acestor domenii: - Ştiinţe exacte; - Ştiinţe ale naturii;

40

- Ştiinţe inginereşti; - Ştiinţe umaniste; - Ştiinţe juridice; - Ştiinţe sociale şi politice; - Ştiinţe economice; - Ştiinţe agricole şi silvice; - Ştiinţe militare şi informaţii; - Sănătate; - Medicină veterinară.

(Nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licenţă din România, Hotărârea de Guvern nr.

676/28.06.2007, Anexa nr. 1).

Cuvântul „matematică” vine din grecescul μάθημα (máthema) care înseamnă "ştiinţă, cunoaştere sau învăţare"; μαθηματικός (mathematikós) înseamnă "cel care îndrăgeşte învăţarea".

Astăzi, Matematica este una din cele patru ştiinţe exacte: matematică, fizică, chimia şi informatică.

Aceste ştiinţe exacte sunt importante în dezvoltarea cunoaşterii, deoarece la baza investigaţiilor şi studiilor, au metode ştiinţifice, observaţia, experimentul, raţionamentul, gândirea ştiinţifică şi cea algoritmică. Grigore C. Moisil (1906-1973) spunea că “Tot ce e gândire corectă, e matematică sau modelare matematică”. În schimb Filosofia (din greacă - φιλοσοφια: dragoste de înţelepciune) descrie noţiuni şi idei pentru cunoaşterea formelor şi proceselor gândirii. Studiile filosofice nu se bazează pe experiment, observaţii şi metode ştiinţifice, ci pe formularea problemelor şi definirea unor soluţii şi principii. Primii filosofi au fost matematicieni, fizicieni şi practicieni ai ştiinţelor naturale.

Matematica privită ca ştiinţă Motto: „Dezvoltarea ştiinţei se bazează pe două mari realizări: invenţia sistemului de logică formală (în geometria euclidiană) de către filosofii greci, şi posibilitatea de a descoperi relaţii cauzale prin experiment sistematic (în timpul Renaşterii).”

Albert Einstein „Raţiunea nu lucrează instinctiv, ci cere încercări, practică şi învăţare pentru a progresa treptat de la un nivel de înţelegere la celălalt.” Immanuel Kant „ Cartea naturii este scrisă în caracterele geometriei.” Galileo Ştiinţele au apărut şi s-au dezvoltat din dorinţa şi prin capacitatea oamenilor privind acumulare de CUNOŞTINŢE, ABILITATE şi COMPETENŢE în rezolvarea problemelor ce apar în competiţie cu natura, în adaptarea la un mediu de viaţă, în înţelegerea fenomenelor şi proceselor, în dezvoltarea propriei personalităţi. Aceste deziderate ale oamenilor au fost posibile prin

41

MODELARE şi REPREZENTARE, prin observaţii, cercetări şi sinteze, prin experiment şi ordonare a cunoaşterii.

Daca Matematica nu ar fi fost, “nimic nu ar fi fost”: nici zero şi nici fizica, chimia sau arhitectura, nici roata şi nici calculatorul, nici tiparul şi nici telefonul, nici Informatica şi nici Cibernetica. Dar, faţă de toate aceste entităţi materiale inventate de om, Matematica îl ajută pe om să gândească toată viaţa, să creeze şi să-şi imagineze, să iubească natura şi pe semenii săi, să fie emotiv şi curajos, să fie consecvent şi ordonat, să viseze şi să fie fericit.

Astăzi, ştiinţele constituie un tezaur al umanităţii printr-un ansamblu sistematic de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire. Ştiinţele au apărut în diverse etape specifice de dezvoltare a societăţii umane şi s-au dezvoltat ca urmare a acumularii de cunoştinţe despre realitatea înconjuratoare şi despre o realitate virtuală. Fiecare ştiinţă reprezintă un continuu proces al cunoaşterii ce utilizează metode şi tehnici de observare şi experimente, metodologii şi tehnologii într-o continuă perfecţionare, metode proprii de cercetare, informaţii proprii despre obiectele investigate, un limbaj ştiinţific propriu, dar şi medii specifice de stocare a tezaurului propriu. Prin apariţia calculatorului şi a noilor tehnologii de prelucrare a informaţiilor şi cunoştinţelor, ştiintele au realizat salturi mari în acumularea de noi cunoştinţe şi noi descoperiri. Prin urmare, ştiinţa este un generator de cunoştinţe obţinute prin activitatea oamenilor de ştiinţă ce adaugă de fiecare dată la fondul comun al ştiinţei, cunoştinţe noi, descoperiri noi, revizuiri ale unor cunoştinţe vechi, realizând astfel o dezvoltare permanentă a ştiinţei.

Matematica privită ca disciplină Motto: „Este mult mai greu să-i înveţi pe studenţi cum să înveţe decât să le predai.” Henry Dale (18751968), Premiul Nobel in Psihologie si Medicina (1936) „Cunoaşterea îmbunătăţeşte calitatea şi viteza de gândire.” Daniel T. Willingham „Educaţia este cea mai puternică armă ce poate fi folosită pentru a schimba lumea.” Nelson Mandela Manualele de matematică – culegeri de probleme ? În general, un manual este conceput şi scris pentru elevi şi apoi este privit ca un ghid pentru profesori. După o analiză de bun-simţ, în prezent se poate constata că manualele după o programă

sunt elaborate

şi fără să aibă la bază studii educaţionale, pedagogice sau ştiinţifice. Aceste

studii ar trebui să aibă în vedere atât părerea elevilor, a părinţilor, cât şi a profesorilor de matematică. De ce avem impresia că manualele actuale

sunt de fapt nişte culegeri de probleme?

Unde sunt prezentările conceptelor, ale termenilor, ale aplicaţiilor direcţionate către nivelul elevilor care să poată acumula competenţe, abilităţi şi intelegeri, să-i ajute la alegerea unui domeniu al cunoaşterii ?

42

Într-un interviu privind studiul matematicii în şcoala românească, prof. univ. dr. Radu Gologan (preşedinte SSMR) spunea că printr-un feedback de la elevi, se poate constata că elevii sunt ""pedepsiţi" şi "terorizaţi" de prezentările teoretice de la toate disciplinele din şcoală! Câţi profesori ştiu acest lucru? Conţinutul manualelor de matematică şi modul de predare nu trebuie să-i „sperie” pe elevi în studiul matematicii. Elevii trebuie să fie stimulaţi în înţelegerea matematicii şi să fie îndrumaţi pentru a se convinge pe parcursul anilor că matematica foloseşte nu numai în viaţa de zi cu zi, dar este ştiinţa ce se află la baza tuturor descoperirilor ştiinţifice şi contribuie la dezvoltarea societăţii omeneşti.

Una dintre principalele griji ale unui profesor este ca informatia pe care o transmite sa fie corectă, exactă, să nu dea naştere la ambiguităţi, iar corectitudinea informatiilor este asigurata, teoretic, de manualele scolare.

Bibliografie: [1]. Marin Vlada (2013) Şcoala românească – încotro?. În: Elearning.Romania (ISSN 2247-9007) Nr. 91/2013. București: Institutul pentru Educație.

[2]. Marin Vlada, Informatică aplicată. Modele de aproximare, software şi aplicaţii, Editura Universităţii din Bucureşti, 2012.

[3]. Geoff Petty, Profesorul azi, Metode moderne de predare, Ed. Atelier Didactic, Bucuresti, 2007.

DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE ÎN LECȚIILE DE MATEMATICĂ Profesor, Miron Elena Școala Gimnazială Moara Nică, Suceava Evoluţia pedagogică, în istoria contemporană, reflectă tendinţa de adaptare a valorilor general umane la cerinţele sociale prospective, urmărind , astăzi, orientarea spre atitudini participative, spre abordări multidisciplinare, tipice noilor probleme globale, bazate pe elemente tehnice, economice, sociale, politice şi umane care nu pot fi rezolvate decât din perspectiva pluridisciplinarităţii.

Lecţiile la matematică trebuie să fie abordate din perspectiva gândirii critice. Aceste lecţii pun elevul în situaţia de a gândi – şi după cum se știe scopul matematicii în şcoală este să-i înveţe pe elevi să gândească. Aceste lecţii implică activ elevul în învăţare, deoarece învăţarea trebuie să fie activă, pentru că fără efort a propriei minţi, elevul v-a izbuti cu greu să înveţe ceva, şi nu v-a putea să înveţe mult. Lecţiile ce promovează gândirea critică construiesc învăţarea pornind de la experienţele anterioare ale elevilor şi ajungând la digerarea mintală a materialului învăţat, absorbirea lui în sistemul cunoştinţelor, în întreaga perspectivă intelectuală a celui ce învaţă (Polya).

43

Pe baza acestui concept am elaborat un proiect pornind de la realitatea că matematica este aplicată în viaţa de zi cu zi în: ştiinţele naturii, ştiinţele economice, tehnologie, artă, ştiinţe sociale, conştienţi că principiile matematice, pot şi trebuie aplicate pentru rezolvarea de probleme în majoritatea domeniilor, acest lucru arată elevilor că învăţarea matematicii nu este în zadar, constatându-se cât de mult serveşte matematica nevoilor concrete ale oamenilor. Totodată elevii vor avea posibilitatea să analizeze, să compare în cunoştinţă de cauză dacă acest domeniu economic îi atrage, dacă li se potriveşte şi pentru care ar putea opta mai târziu la alegerea unei meserii.

Denumirea proiectului : „ Lumea noastră exprimată în procente” ,, Matematica nu mai este o distracţie perversă, solitară şi inutilă. Matematica serveşte!”

Grigore Moisil Competenţe generale • Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală; • Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii-problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare; • Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor grupuri; • Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în schimbare; VALORI ŞI ATITUDINI • Dezvoltarea unei gândiri deschise şi creative; dezvoltarea iniţiativei, independenţei în gândire şi în acţiune pentru a avea disponibilitatea de a aborda sarcini variate • Manifestarea tenacităţii, perseverenţei, capacităţii de concentrare şi a atenţiei distributive • Dezvoltarea spiritului de observaţie, estetic şi critic , a rigorii, ordinii în rezolvarea unei probleme.

• Formarea obişnuinţei de a recunoaşte unele situaţii cotidiene, de rezolva probleme cu conţinut practic.

Competenţe specifice Activități de învăţare 1.să conştientizeze că în lumea de 1. în toate calculele cu procente din afaceri, industrie, azi calculele cu procente sunt tot atât ştiinţă şi alte domenii există trei tipuri de probleme, în care de importante şi de răspândite, cum se exprimă trei cantităţi: sunt calculele cu scăderi, înmulţiri, a) baza sau totalul folosit într-un raport de comparaţie; împărţiri; b) procentajul; c) raportul procentual sau rata, care indică relaţiile dintre procentaj şi bază.

2. să ştie ce reprezintă remiza, ca 1. probleme simple ca aplicaţii prin care se arată că unii utilizare simplă a procentelor în vânzători sunt plătiţi în baza succesului lor primind o afaceri; remiză, adică o parte din sumele încasate în urma vânzărilor.

44

3. utilizarea procentelor exprimarea reducerii de preţ ;

4. să cunoască noţiunea de rabat;

Remiza= Rata remizei × totalul vânzărilor. în 1. exemple de probleme în care se arată ce înseamnă o reducere.

Preţ afişat – Reducere = Preţ vânzare Reducerea = Rata reducerii × Preţul afişat.

1. definiţia rabatului, cu probleme aplicative; Rabat=Rata rabatului×Preţul mărfii

5. să cunoască noţiunea de comision; 1. definiţia comisionului, cu probleme aplicative, exemple.

Comision= Rata comisionului×Total vânzări 6. calcularea de taxe şi impozite;

1. rezolvarea problemelor în care intervin, calcularea de taxe şi impozite; - taxa pe proprietate; Impozit = Taxa impozit×Valoarea proprietăţii - taxele pe venit; - taxa pe vânzări;

7. calcularea dobânzii – o Probleme cu formula de calcul a dobânzii. caracteristică a societăţii moderne Dobândă=sumaîmprumutată×Rata dobânzii×Timp este varietatea de utilizare a banilor altcuiva.

8. depozitul, să ştie ce reprezintă Exemple, probleme concrete, formule de calcul. noţiunea de depozit, cum se creează un depozit.

9. împrumutul, ce reprezintă un Exemple, probleme concrete, împrumut de la o bancă.

10. ce reprezintă creditul pentru Exemple, probleme concrete, consumator.

Prezentarea făcută este o infimă parte a ceea ce reprezintă matematica în viața reală . Conștienți sau nu, e multa matematică în jurul nostru. Deci locul și rolul matematicii în viața individuală și în societate se definește foarte bine.

– Matematica se poate preda și prin forme și prin aplicații palpabile – la propriu, asta dacă ne-ar permite programa școlară. Agățarea ei metodică în spațiul exclusiv al abstractului, al netangibilului se transformă pentru mulți elevi într-o barieră ce generează frică, neâncredere, și în cele din urmă amorțește inițiativa, creativitatatea.

Noi profesorii încercăm să schimbăm modalitatea de predare, pentru a sprijini mai eficient dezvoltarea abilităţilor specific matematicii, precum şi a celor de gândire critică, dar programa stufoasă ne împiedică din cauza lipsei de timp,să abordăm matematica cu probleme cât mai concrete și interdisciplinar.

45

Bibliografie Matematica servește! Eduard Dăncilă, Ioan Dăncilă, editura ERC PRESS 2007.

Ariana-Stanca Văcăreţu, Lecţii de matematică pentru dezvoltarea gândirii critice, Editura Eikon, 2008.

G.Văideanu, Educaţia la frontiera între milenii, E.P.,B,1988.

UTILIZAREA METODELOR INTERACTIVE DE GRUP ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ DIN GRĂDINIȚĂ Profesor înv. Preșcolar Ifrim Paula – Cristina GPN Moara Nică

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mai mari, şi nimic nu ne va permite să ştim cum va fi lumea lor.”

(Montessori) În teoriile moderne se vorbeşte din ce în ce mai mult de învăţarea experienţială, de profesor cu rol de ghid sau de facilitator al proceselor de învăţare, de valorizarea şi dezvoltarea fiecărui copil, de respectarea ritmului şi a stilului său cognitiv propriu.

Există multe metode prin care copiii pot învăţa ori exersa concepte sau deprinderi. În acest sens, este foarte important demersul pe care educatoarea sau părintele îl poate iniţia în direcţia stimulării interesului copilului pentru cunoaştere, al interesului pentru a căuta informaţia necesară şi pentru a o utiliza în contexte variate, al interesului pentru rezolvarea de probleme prin planificarea şi organizarea unor activităţi/jocuri cu acest scop.

Nevoile şi cerinţele a copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbare radicală a modului de abordare a activităţii didactice. Observăm zilnic în joaca copiilor o lume a lor, care aduce comportamente, teme, idei, probleme absolut noi. De aici a apărut şi termenul de „educaţie modernă”, care ne impune să schimbăm relaţia cu copiii şi între copii, promovând sprijinul reciproc şi dialogul constructiv, prin noi strategii.

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive, conferă activităţii un „mister didactic”, în care copilul este participant activ pentru că el întâlneşte, probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit în finalul lecţiei.

O reuşită a metodelor interactive este creativitatea, care se oglindeşte în „a ştii ce să faci cu ceea ce ai învăţat”. Se spune că acei copii care au parte de dascăli creativi, vor fi şi ei creativi, urmând modelul.

Exemple de metode interactive: 46

1. Tehnica foto-limbajului Această metodă se poate aplica în grup mic, la „Bibliotecă” sau „Artă”, precum şi în activităţi de convorbire, lectură după imagini, observare, educaţie pentru sănătate, deoarece exersează creativitatea şi sensibilitatea faţă de realităţile vizuale, ce au impact cognitiv şi estetic puternic asupra copiilor.

Etape în aplicarea metodei: a) Prezentarea sarcinii de lucru: ➢ Copiii au sarcina de a alege o fotografie care este pentru ei cea mai frumoasă şi mai interesantă b) Selecţia individuală: ➢ Fotografiile sunt dispuse pe o masă ➢ Pe rând, copiii analizează fotografiile şi aleg una ➢ Este posibil ca aceeaşi fotografie să fie aleasă de mai mulţi copii. Fotografia se plimbă de la unul la altul. O vor privi cu interes şi vor reţine elementele şi simbolurile fotografice. c) Activitate frontală: ➢ Se formează un cerc ➢ Fiecare copil prezintă fotografia ➢ Educatoarea adresează întrebări, iar copiii explică motivele alegerii d) Activitatea frontală de evaluare: ➢ Se analizează stările, sentimentele exprimate de copii în timpul prezentării sau al contemplării fotografiilor Copiii nu au voie să critice prezentările, fotografiile sau să comenteze alegerea unei fotografii de un numit copil. Ei învaţă să descifreze detaliile fotografice pentru a înţelege mediul înconjurător, cunoscând astfel şi simbolurile vizuale. Această metodă reprezintă un exerciţiu de ascultare activă, un prilej de exprimare sau de reformulare, retrăirea impresiilor personale, de analiză a limbajului fotografic, care prezintă mediul natural aşa cum este el în realitate. Dacă metoda este aplicată într-o activitate de convorbire şi se desfăşoară pe grupuri, în etapa evaluării, fiecare grup selectează 2-3 fotografii care au creat dispute în grup fie privind denumirea localităţii, staţiunii, fie timpul, momentul zilei sau denumirea unor elemente ce vor fi prezentate întregii grupe.

De asemenea, este un prilej de clasificare a divergenţelor cognitive.

Exemplu practic: Anotimpul vara este unul dintre anotimpurile mai puţin explorate organizat de copii.

Experienţa dobândită alături de părinţi, în concediu, la munte sau la mare, la pădure, la plajă, la ţară, poate fi sintetizată în primele zile de grădiniţă, când fiecare copil aduce fotografii din vacanţă.

47

Sarcina didactică: „Alegeţi una sau mai multe fotografii cu aspecte de vacanţă!” Respectând etapele de aplicare a metodei, copiii îşi exprimă propriile experienţe şi impresii despre vacanţa mare, aduc chiar detalii privind nisipul, temperatura apei, briza mării, jocurile în apă şi pe nisip, vizitele la delfinariu, spectacolele vizionate etc.

Exemple de mesaje extrase de copii din fotografii: - Marea este sănătate - Constructori de o vară, la malul mării - Sănătate pentru un an - Frumuseţile ţării în vacanţa mare - Familia reunită - Hrana este sănătoasă, la bunici acasă

2. Călătoria misterioasă Este un joc de imaginaţie prin care copiii sunt direcţionaţi să se orienteze în funcţie de poziţiile spaţiale. Totodată, ei îşi exersează orientarea în spaţiu pe baza reprezentărilor spaţiale prin indicaţii scurte şi precise. Această metodă se caracterizează prin implicarea participanţilor care manifestă: spirit creativ, calmitate, gândire logică, comunicativitate, orientare în spaţiu, bună dispoziţie, curiozitate, spirit de observaţie etc. Etape în aplicarea metodei: a) Organizarea pe grupuri: ➢ Copiii se împart în grupuri de patru ➢ Fiecare grup primeşte un număr sau buline, steguleţe colorate diferit ➢ Câte un grup, pe rând, devine ghidul călătoriei ➢ Un loc stabilit de la început va constitui punctul de pornire în călătorie, acesta fiind ales de comun acord cu toate grupurile (într-un colţ al sălii, lângă raftul cu jucării etc.) b) Activitatea în grupuri mici: ➢ Fiecare grup îşi alege un loc în care îşi gestionează materialele care se găsesc acolo (în funcţie de tema dată şi centrul la care s-au aşezat) c) Călătoria misterioasă: ➢ Această etapă va îmbina întotdeauna elemente ale educării limbajului cu cele ale activităţilor matematice ➢ Un rol principal îl are ghidarea clară a grupului prin intermediul poziţiilor spaţiale ➢ Fiecare grup va direcţiona, pe rând, celelalte grupuri spre locul în care se află ghidul, mergând pe un traseu conceput în aşa fel încât grupul care a pornit în călătoria misterioasă să treacă pe la toate celelalte grupuri, înainte să ajungă la ghid 48

d) Sosirea la destinaţia locului misterios: ➢ Atât grupul - ghid (care se află la destinaţie), cât şi celelalte grupuri la care se opreşte grupul care călătoreşte, vor prezenta un element semnificativ din activitatea pe care au desfăşurat-o în locul misterios, atunci când se produce întâlnirea dintre ele.

Prin acest exerciţiu copiii sunt antrenaţi să-şi exerseze capacitatea de a se orienta în spaţiu şi să-şi exerseze reprezentările spaţiale. (şi ghidul, când îndrumă, dar şi grupul ghidat trebuie să ţină cont de poziţiile spaţiale). Atunci când se efectuează o astfel de „călătorie misterioasă”, timpul trebuie să fie foarte bine planificat, iar mediul ambiental să fie foarte bine organizat, astfel încât copiii să îmbine instructiv-educativul cu buna dispoziţie. De asemenea, trebuie menţionat de la început că nu există câştigători, ci doar copii antrenaţi în activităţi competitive.

Exemplu practic: La o activitate de educarea limbajului, având tema „În lumea poveştilor”, se poate realiza drumul pe harta poveştii, unde copiii au de parcurs drumul unui personaj din poveste. Luând ca exemplu fata moşului din povestea „Fata babei şi fata moşneagului” de Ion Creangă, se poate proceda astfel: ➢ Copiii care sunt la Bibliotecă, utilizează cărţi cu poveşti, imagini din povestea analizată, le selectează, le triază, le aşază astfel încât, în timpul prezentări, să fie în câmpul vizual al „călătorilor” ➢ Grupul care evoluează la sectorul Construcţii va construi casa moşului, a babei, a Sfintei Duminici, fântâna etc. ➢ La Joc de rol sunt puse la dispoziţie costumaţii adecvate interpretării unor roluri, măşti, alte elemente auxiliare specifice personajelor din poveste ➢ La Artă copiii concep portrete ale personajelor, creează imagini din poveşti, utilizând materialele puse la dispoziţie Grupul-ghid va direcţiona grupul-călător folosindu-se de poziţiile spaţiate astfel: Mergi înainte 2 paşi, deplasează-te apoi spre dreapta 3 paşi şi mai mergi 2 paşi înainte! Atunci când nu sa apreciat corect distanţa, ghidul revine cu comanda „Stop!”şi reîndrumă grupul astfel: înapoi doi paşi, spre stânga un pas, înapoi 3 paşi etc.

Traseul se poate complica prin solicitarea grupului-călător de a aşeza pe traseu diferite obiecte sau personaje din poveste. Acest lucru se poate face prin comenzile: de la casa bătrânească, măsoară spre dreapta două lungimi de creion şi aşază căţeluşa; mergi înainte încă trei lungimi de creion şi plasează părul; de acolo, spre dreapta, încă două lungimi de creion şi aşază fântâna ş.s.

3. Puzzle Puzzle este un joc-exerciţiu ce constă în reconstituirea unei imagini din forme, figuri, piese, a unei propoziţii din cuvinte, a unui cuvânt din silabe. Este o metodă-exerciţiu care 49

necesită munca în grup. Verbul definitoriu al metodei este „a reconstitui”. Imaginea reconstituită de copii conţine tematici cunoscute de copii, preferate de ei, aceasta fiind fragmentată prin linii drepte sau curbe.

Etapele metodei: a) Organizarea pe grupuri ➢ Se formează grupuri de câte trei copii ➢ Aşezarea spate în spate a două scaune condiţionează desfăşurarea, fiecare copil stând la o măsuţă ➢ În partea laterală a celor doi stă al treilea copil b) Instructajul: ➢ Unul dintre copii este emiţătorul – emite/comunică sarcina de lucru ➢ Al doilea copil este receptorul – acţionează puzzle-ul în funcţie de modul cum receptează sarcina de lucru comunicată de emiţător ➢ Al treilea copil este observatorul – îndeplineşte tacit rolul său, care vizează modul de colaborare dintre emiţător şi receptor Cea mai importantă regulă a jocului este: ”După ce v-aţi ocupat locurile, nici emiţătorul, nici receptorul nu are voie să vadă ce lucrează fiecare … adresaţi numai întrebări!” Timpul expiră când primul grup termină puzzle-ul. c) Distribuirea materialului didactic: ➢ Atât emiţătorul cât şi receptorul primesc acelaşi material didactic ➢ Emiţătorul are pusă la dispoziţie imaginea ce va fi reconstituită de receptor ➢ Receptorii primesc numai elementele ce vor reconstitui imaginea d) Activitatea în grup: ➢ Copilul – emiţător indică locul fiecărei piese din puzzle ➢ Copilul – receptor aşază piesele după indicaţiile date de emiţător Exemplu practic: Utilizarea metodei „Puzzle” este posibilă în orice moment al activităţii din grădiniţă. În timpul jocurilor creative realizate în zona „Bibliotecă”, când obiectivul vizat este comunicarea, se realizează exerciţii de asamblare a cuvintelor dintr-o propoziţie/frază.„Copiii, grupa, din, noastră, azi, teatru, merg, la”. Emiţătorul gândeşte propoziţia, apoi spune cuvintele separate, pe care receptorul încearcă să le asambleze într-un enunţ corect. Sunt acceptate toate variantele corecte.

Acelaşi lucru se poate realiza şi prin imagini, cerinţa fiind de a alătura corect imaginile, pentru formarea propoziţiei. (se poate practica şi la nivelul I) O mai mare atenţie trebuie acordată aici, deoarece fiecare imagine prezentată trebuie să ilustreze clar un singur cuvânt al propoziţiei.

50

Exemplu: propoziţia, reprezentată de imagini este: „mâncare, mama, gustoasă, găteşte”, iar variantele acceptate pot fi: ➢ Mama găteşte mâncare gustoasă. ➢ Mâncare gustoasă găteşte mama. ➢ Mâncare gustoasă mama găteşte.

Chiar dacă ,uneori, la propoziţii mai scurte şi mai simple, pot fi acceptate toate variantele de răspuns, practicarea acestei metode duce la eliminarea barierelor de comunicare şi a dezvoltării inteligenţelor multiple.

Concluzii: Ştim cu toţii că oricine poate învăţa de oriunde. Copiii sunt bombardaţi cu informaţii prin diferite canale, informaţii care sunt prea multe şi pe care nu le reţin şi nici nu au capacitatea de a le selecţiona.

Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa lor de şcolar şi de adult. Dacă generaţii şi generaţii nu au fost învăţate cum sa înveţe, iată că prin aplicarea acestor metode interactive rezolvăm şi problemele noastre: de relaţionare, de comunicare, de responsabilizare, de învăţare reciprocă etc.

Calitatea activităţii noastre la clasă este „cartea de vizită” din care „banalul şi rutina” trebuie şterse din cartea de căpătâi a copilăriei, „Grădiniţa”. Reţeta este să avem curaj, dorinţă, încredere în noi şi în metode, nepăsare faţă de sceptici.

Bibliografie: ➢ Georgeta, Puiu, 2012, Metode interactive de grup, Editura Arves, Timişoara ➢ Breben, S.,2004, Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura Reprograph, Craiova ➢ Crenguţa, Lăcrămioara, Oprea, 2009, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti ➢ Cerghit, Ioan, 2006, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi ➢ Vrăjmaş, T.,2004, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti

ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CITIT-SCRISULUI LA CLASA I Prof. înv. primar: Nastacă Veronica Scoala Gimnazială Moara Nică, Suceava Curriculum-ul de limba şi literatură română reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţare oferit elevilor în contextul şcolarităţii obligatorii.

Obiectivul central al studierii limbii şi literaturii române în învăţământul primar îl constituie dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale copiilor, precum şi familiarizarea acestora cu texte literare şi nonliterare semnificative din punct de vedere al vârstei

51

cuprinse între 6-11 ani. Astfel, prin studiul limbii române în clasele primare se urmărește formarea celor patru deprinderi de bază:ascultarea, vorbirea, citirea și scrierea, elevii devenind treptat receptori și producători de texte orale și scrise.

Ca disciplină şcolară în învăţământul primar, limba română îndeplineşte mai multe funcţii: funcţia instrumentală- realizată prin toate compartimentele limbii române: citire,

-

scriere, lectură,comunicare; funcţia informaţională-

-

realizată în mod esenţial prin citirea informaţiilor din

manualele şcolare de la orice disciplină sau prin orice tip de lectură; funcţia informativ- educativă– realizată prin exersarea actului de lectură de

comunicare.

Modul de învăţare a limbii şi literaturii române este cel comunicativ- funcţional.

Limba se învaţă prin situaţii concrete, funcţionale. Învăţarea limbii române se bazează pe realizarea unei: •

viziuni intradisciplinare;

•

coordonare în ceeace priveşte componentele limbii române- lexicologie, morfologie, sintaxă, stilistică- şi ale disciplinei- vorbire, ascultare, citire, scriere-;

•

viziuni interdisciplinare- colerarea cunoştinţelor din diferite domenii pentru obţinerea de competenţe diversificate.

În clasa I se continuă unele dintre activitățile desfățurate în clasa pregătitoare.

Pentru formarea competențelor de comunicare, se se pune accentul pe formarea auzului fonematic, cu ajutorul căruia, copilul va citi și va scrie corect. Auzul fonematic îl ajută pe copil să perceapă toate sunetele cuvintelor și să le pronunțe corect. Dacă unele cuvinte nu sunt pronunțate corect, citirea și scrierea nu vor fi corecte deoarece în timpul procesului scrierii micul școlar își dictează sunet cu sunet. Dacă citirea nu este corectă, nu poate fi coerentă, conștientă și expresivă.

Formarea auzului fonematic este un proces ce începe în grădiniță și continuă în clasa pregătitoare și clasa I. Auzul fonematic se formează prin analiza fonetică a cuvântului sau, altfel spus, prin sesizarea fiecărui sunet din componența acestuia. Acest proces constă în exerciții de despărțire a cuvintelor în silabe și sunete și pronunțarea acestora. Pentu o perioadă mai mare de timp,se folosesc în cadrul acestor cuvinte bisilabice sau trisilabice, copiii nefiind capabili să distingă corect sunetele componente ale cuvintelor monosilabice. Nu se recomandă folosirea cuvintelor compuse din mai mult de trei silabe , deoarece nu toți elevii pot reține toate silabele. În alegerea cuvintelor, învățătorul va trebui să aibă în vedere câteva criterii: să le fie cunoscut copiilor, să nu fie excepții ale limbii, să nu conțină diftongi sau triftongi. În procesul de formare a abilităților de citire și de scriere se cunosc trei etape: 52

→ etapa prealfabetară → etapa alfabetară → etapa postalfabetară Etapa prealfabetară a fost preluată de clasa pregătitoare. Această etapă este mai mult o etapă de măsurare a nivelului de pregătire a elevilor, de descoperire a problemelor de pronunție ale elevilor și de rezolvare a problemelor descoperite sau nerealizate.

Etapa alfabetară pornește de la realități posibile:unii elevi recunosc literele, știu să citească, se exprimă corect și frumos, alții nu. În demersul educaţional de la ciclul primar trebuie să punem accentul pe aspectul motivaţional pentru întâmpinarea greutăţilor specifice apărute în procesul de predare- învăţare- evaluare a scris- cititului; Strategiile de predare a scris- cititului trebuie să fie creative, punându- se mai presus de toate nevoile şi interesele elevilor.

Dacă în clasa pregătitoare a fost folosită metoda globală, lingvistică sau naturală, în clasa I va trebui reluată citirea cu metoda fonetică, analitico-sintetică, pentru ca elevii să își formeze temeinic și corect despărțirea cuvintelor în silabe și sunete, în vederea auzului fonematic și a câmpului vizual de citire, pe care unii îl încep de la literă, alții de la silabă și alții de la cuvinte mono și bisilabice. În această etapă, predarea alfabetului se va face în ordinea prezentată în manualul ales la clasă. Învățarea scris-cititului în țara noastră se face s prin metoda fonetică, analitico-sintetică.

Aceasta datorită faptului ca limba româna este o limbă fonetică.Se pleacă de la desprinderea unei propoziții din vorbire, se delimitează cuvintele, se desparte cuvântul vizat în silabe și apoi fiecare silabă în sunete, după care se realizează drumul invers, de la sunet la silaba, cuvânt și propozitieceea ce denota că metoda e analitico-sintetică. În practica didactică există două tipuri de abordări ale lecțiilor de citit-scris: → abordarea tradițională: presupune organizarea separată a lecțiilor de citire și de scriere → abordarea integrată a citirii cu scrierea Abordarea integrată este cea mai des întâlnită în orele de Comunicare în limba română deoarece realizează legături între lecțiile de citire și scriere.Predarea sunetului începe de la o propoziție, căreia i se realizează schema, cu ajutorul dreptelor și a segmentelor de dreaptă. Se alege un cuvânt ce conține sunetul urmărit, pe care îl vom despărți în silabe și analizăm componența sonoră a fiecăreia. Astfel, descoperim sunetul de predat. În continuare, se pronunță sunetul nou de mai multe ori, repetând și elevii după model.Etapa umătoare constă în prezentarea literei de tipar

53

corespunzătoare sunetului nou-învățat, apoi recunoașterea literei noi de tipar din diferite cuvinte. În continuare, elevii observă folosirea literei noi, în cuvinte.

Intuirea imaginei/imaginilor din manual este o altă etapă folosită pentru a asigura pronunția corectă a cuvintelor de pe pagină și pentru formarea deprinderilor de exprimare. Aceasta se realizează prin întrebări puse astfel încât răspunsurile elevilor să conțină cuvintele scrise pe silabe și din text, astfel, verificând daca sunt pronunțate corect. Urmează citirea cuvintelor scrise pe silabe, etapă importantă în formarea câmpului vizual la elevi. Elevul trece de la citirea pe litere la citirea pe silabe și apoi la citirea cuvântului întreg.

Abordarea integrată a celor două subdiscipline:cititul și scrisul presupune introducerii unei etape referitoare la scriere, care se numește scrierea literei de mână. Desfășurarea mai devreme în lecție a acestei etape crează dificultăți însușirii literei de tipar și formării câmpului vizual.

Scrierea scrierii de mână are următoarele subetape: − prezentarea literei de mână − descimpunerea ei în elemente grafice − scrierea elementelor grafice pe care le au însușite din clasa pregătitoare − scrierea demonstrativă a literei − scrierea la tablă a literei de către 2-3 elevi, cu explicarea mișcărilor; elevii execută mișcarea în aer − reamintirea poziției corecte la scris − exerciții de încălzire a mușchilor mâinii − explicații privind așezarea în pagina, forma literei etc. − scrierea a 3-4 litere − scrierea cuvintelor Scrierea cuvintelor se desfășoară în trei momente distincte, ce nu sunt obligatorii. Se pot folosi cu întreraga clasă, sau cu grupe mai mici: •

copierea de pe tablă

•

transcrierea din manual

•

dictarea sau autodictarea

În finalul lecției se desfășoarăexerciții de cultivare a limbii, ce constau în compuneri de cuvinte sau formulări de propoziții.

După scrierea literei învățate, trecem la citirea și înțelegerea textului. După ce elevii au exersat singuri citirea, se trece la citirea model a profesorului și la citirea după modelul profesorului.

54

Dacă în prima parte elevii au scris litere și cuvinte, acum elevii vor trece la scrierea de propoziții de pe pagina manualului. În continuare se va realiza citirea întregii pagini a manualului, atât cuvintele scrise cu litere de tipar, cât și cele scrise cu litere de mînă.

Dacă la începutul lecției elevii au fost motivați pentru învățarea literei, la final facem evaluarea lor, arătându-le ce au acumulat și la ce le folosește în viață.

Etapele prezentate pot fi completate și cu alte activități de învățare, în funcție de nivelul deprinderilor formate, de particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor.

Abordarea tradițională presupune aceleași metode , schimbându-se doar etapele, în sensul că cele care vizează citirea se grupează în prima lecție și cele care vizează scrierea, în cea de-a doua.

Etapa postalfabetară este ultima etapă a clasei I, unde elevii vor citi texte mai dezvoltate elaborate de autori din literatura română și cea universală, texte atractive, accesibile vârstei, cu acțiuni interesante pentru elevi.

Lecțiile de însușire a citirii și scrierii reprezintă o parte din lecțiile de comunicare în limba română la clasa I. Acest element nu trebuie neglijat, de aceea, fie vom introduce momente de comunicare în lecțiile de citit-scris, fie vom avea lecții separate de comunicare.

Bibliografie: Molan, Vasile (2014) Didactica disciplinelor “Comunicare în limba română” și “Limba și literatura română” din învățământul primar , Editura Miniped, București Cucoș, Constantin, (2002), Pedagogie, Editura Polirom, Iași www.didactic.ro L’ENSEIGNEMENT DU VOCABULAIRE EN CLASSE DE FRANCAIS Prof. Franţ Liliana Şcoala Gimnazială Moara Nică, Suceava Pendant longtemps, le seul moyen d’élucider le sens des mots étrangers a été la traduction interlinguale. Maintenant, on considère que cette traduction a des conséquences négatives sur la formation des habitudes d’expression spontanée: la réduction, en tant que procédé d’élucidation du sens des mots étrangers, entre la pensée en langue étrangère, ralentit et retarde la formation des automatismesIl ne faut pas abandonner complètement la traduction interlinguale dans la classe de français langue étrangère, surtout dans les cas des mots abstraits, des mots-phrases, des expressions idiomatiques, voire dans le cas des subtilités linguistiques. La traduction interlinguale est nécessaire là où l’on court le risque de faire percevoir le sens d’une manière approximative ou ambiguë.Un enseignement souple adoptera la démarche éclectique, combinera les procédés intuitifs, la traduction intralinguale et la traduction interlinguale selon les besoins et sans les cloisonner d’une

55

manière rigide.Une leçon de vocabulaire commence par une conversation permettant de réactiver ce qui a été étudié antérieurement et d’amener un nouveau dialogue destiné à introduire les nouveaux vocables. ...............................................................

La leçon de vocabulaire se construit en trois mouvements:............................................. a)Présentation b)Exploitation c)Fixation.

Le point de départ en est la perception auditive du mot inconnu, inséré dans un syntagme ou dans un structure très courte, qui fait suite à l’observation directe de l’objet. Le sens doit être saisi par un jeu de questions judicieusement choisies. ........................................................

Le principe de l’intuition a des rapports avec la perception visuelle/auditive des élèves. On emploie des procédés figuratifs (images) et des procédés ostensibles (gestes, actions).

L’enseignement synchronise le geste, l’action et la parole. La loi de cette activité: l’image et le geste précèdent la parole, la parole précède l’écrit, l’écrit précède la lecture.

La présentation du matériel linguistique se fait oralement et en action: l’explication du vocabulaire est liée au langage parlé en action, car tous les deux sont étroitement unis.

La présentation écrite fait suite à la présentation orale: il s’ensuit donc une perception motrice des mots nouveaux: on prononce le mot en contexte, on le fixe oralement en contexte; on l’emploie dans d’autres contextes; l’enseignant l’écrit au tableau, en contexte, les élèves l’écrivent dans leurs cahiers, toujours en contexte. .........................................................................................

La présentation et l’exploitation sont le plus souvent imbriquées: l’enseignant peut associer l’observation de l’objet ou de l’image aux exercices oraux (linguistiques et langagiers) et écrits.

L’idée fondamentale de cette activité est que l’enseignant doit se servir du geste expressif et du dialogue, tout comme le ferait un acteur sur scène. Il joue un scénario, les élèves y apportent leur contribution. C’est une activité informative-participative...........................................................

La lecture est un moyen de renforcement des structures lexicales acquises. Le texte lu est une source de stratégies et d’exercices scolaires portant sur l’organisation du sens. En offrant des contextes pour le vocabulaire, la lecture est un moyen de fixation.

Ce n’est qu’après la lecture qu’on fait appel à la conversation fixative finale. Elle peut revêtir deux formes: une conversation reproductive, portant sur le contenu du texte lu, ou une conversation productive, créative, détachée du texte, introduisant les nouveaux vocables dans des situations énonciatives nouvelles: microconversations, simulations, jeux de rôles.

Pour parvenir à ce but, le professeur de français doit recourir à des séquences acquisitionnelles spécifiques, fondées sur l’association: stimulus visuel, action concrète / observation / compréhension du sens / expression verbale / expression écrite. Cette association présente l’avantage d’éviter l’utilisation exagérée de la traduction interlinguale, de « plonger » l’élève dans la langue cible. Au niveau avancé il faut faire appel surtout à la traduction intralinguale, vu que les apprenants possèdent un nombre suffisant, voire considérable, de mots et de structures lexico-grammaticales en langue cible. Il s’agit de l’utilisation des synonymes et des parasynonymes, des homonymes, des paronymes, des familles lexicales, de l’emploi d’opérations linguistiques telles que la définition ou la périphrase..................................................................

Il faut savoir que ’explication d’un mot inconnu par un autre mot inconnu jette la confusion dans l’esprit de l’élève. Il faut prendre appui sur le lexique acquis antérieurement. L'avantage est que les ressources de la langue offrent plusieurs possibilités pour l’explication d’un référent, ce qui 56

nous permet de nous passer de la traduction en langue maternelle. Le choix des substituts lexicaux doit être soumis aux exigences imposées par le contexte vu qu’un mot pris isolément, hors contexte, ne donne qu’une information partielle et d’une justesse appoximative.

Les types les plus fréquents d’exercices lexicaux et sémantiques sont les exercices à trous (à pointillié), les exercices de remplacement de certains mots par des synonymes, d’antonymes etc, les exercices de paraphrase, les exercices de mise en ordre d’une série de mots, d’adjonction d’adjectifs à un nom ou d’adverbes à un verbe, les exercices de choix de la forme convenable entre deux ou plusieurs formes proposées, les exercices de construction et de développement de la phrase, les exercices de réduction de certaines expressions à des mots simples etc.

Les jeux linguistiques et communicatifs présentent des avantages incontestables dans l’acquisition d’une langue. Ils reposent sur l’emploi répété et organisé d’un lexique ou de certaines structures lexico-grammaticales, ce qui les rend susceptibles d’assurer la systématisation de la matière acquise. ..........................................................................................................................

Il existe plusieurs types de jeux: .....................................................................................

- des jeux individuels, silencieux, généralement écrits, ou s’appuyant sur des cartes, des lotos langagiers et des dominos; .....................................................................................................

- des jeux verbaux, linguistiques, destinés à faire découvrir aux apprenants cetaines subtilités de la langue, l’homophonie, la polysémie, la paronymie. Ce sont en général des jeux de mots, des divertissements linguistiques, des devinettes, des plaisanteries; - des jeux de groupe qui favorisent la communication, des interactions quasi autonomes dans le groupe.

Habituellement, pour qu’un jeu soit jeu et qu’il atteigne son objectif éducatif, il est nécessaire en formuler les règles dès le début: ...........................................................................

- un bon jeu doit favoriser l’emploi correct et juste de la langue; - un bon jeu est nécessairement créatif, il place toujours les joueurs devant un problème à résoudre; - un jeu d’équipe doit avoir recours à l’initiative des joueurs, à leur astuce et à leur esprit d’émulation.

Parmi les jeux de mots, le calembour est très fréquent. L’éducation au calembour français suppose un niveau avancé d’étude de la langue, l’existence d’un savoir langagier riche (polysémie, homonymie, paronymie, ambiguïtés grammaticales, connotations linguistiques etc.), de même qu’une certaine habileté discursive qui permette de faire jouer les homophonies, de laisser entendre un sens évoqué derrière un sens présenté. La pratique des calembours relève donc de l’ethnographie de la communication, ce qui présente un grand intérêt dans le processus de l’éducation au langage des apprenants étrangers. ................................................................................................................

Un jeu linguistique très apprécié par les élèves de tout âge est la charade. Les rébus sont des jeux linguistiques qu’on peut organiser en groupe, chaque participant pouvant y contribuer avec une proposition. Les mots croixés occupent une place privilégiée parmi les jeux linguistiques.

Bibliographie: Dorina Roman, Didactique du français langue étrangère Jean-Claude Rolland, février 2014 DE SALINS Geneviève-Dominique et DUPRÉ LA TOUR Sabine, HATIER,1985

57

CREATIVITATE ȘI EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN GRĂDINIȚĂ Autor: Butnariu Rodica Rebeca GPN Moara Nică, structură a Școalii Gimnaziale Moara Nică În societatea contemporană educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie în activitatea didactică desfășurată la clasă.

Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ.

Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă, să-i atragă prin metode noi și inovatoare şi să fie eficientă. În abordarea creativitǎţii în procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţiîn drumul său spre formare intelectuală.

Evaluarea pentru asigurarea calităţii şi rezultatele obţinute, trebuie să ne deschidă ochii asupra situaţiei reale din şcoli, să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.

Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-evaluare.

Competențele și nu volumul informaței, trebuie avute în vedere atunci când așteptăm performanță din partea copiilor.

Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea de „manager al învăţării”. Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.

Procesul instructiv-educativ trebuie astfel întocmit şi desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi să preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la civilizaţia modernă, pregătind elevii pentru dezvoltatea capacităților de înțelegere a lumii înconjurătoare.

Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează şi organizează influenţele mediului și dezvolta personalitatea.Creativitatea, în termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi concepte noi sau asocieri originale între concepte şi idei deja existente.Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de vedere cultural, bazată pe cunoaştere.

Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate fi descris nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.

De o importanta deosebita este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi evaluarea orală; aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor 58

elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum: realizarea interacţiunii elev-profesor; demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului etc;.

De asemenea este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva propunerile etc. În viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se centrează pe elev şi are în vedere transformarea acestuia din “obiect” al procesului didactic în” subiect activ” al propriei deveniri.

Modelul de proiectare a activităţii didactice are în vedere trecerea de la centrarea pe conţinut, la centrarea pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică. În cele ce urmează, sunt prezentate câteva fotografii cu exemple de abordări creative și inovatoare menite să trezească copiilor interesul pentru învățare și dezvoltar Activități practice desfășurate cu copiii : ”Panoul evenimentelor”- afișarea fotografiilor și lucrărilor copiilor realizare cu prilejul diferitelor evenimente; ”Salata de legume”- promovarea educației pentru sănătat- Proiectului Toamna cea bogată

”Ziua Educației”- realizarea de colaje și jocuri atractive ; ”Ziua internațională anti violență asupra copiilor”- confecționare mânuțe decorate cu floricele; ” Stegulețul” –confecționare stegulețe și intonarea imnului național concomitent cu sărbătorirea Zilei Naționale a României; ”Serbarea Crăciunului” – Micii îngerași- program artistic în care copiii sunt principalii actori ;

59

„Ziua Eminescu la Grădinița Moara” - marcarea evenimentului prin învățarea poeziei ”Somnoroase păsărele”, desene și colaje realizate de către copii ; ”Ziua Unirii”- confecționare de stegulețe și realizarea Horei Unirii pe holul mare al grădiniței ;

”Mărțișorul”- confecționare mărțișoare din materiale reciclabile;

”Mami, te iubesc!”- sărbătorirea zilei mamei-program artistic și atelier confecționare felicitări ;

Sărbătorile pascale”- marcarea evenimentului prin lecturi după imagini, poezii, confecționare coșuleț cu ouă ; 60

”Cum crește grâul ?”- educație pentru știință- activitate practică de semănare semințe în recipinente transparente, observarea și îngrijirea acestora pe parcursul încolțirii și dezvolării plantei.

Cadrele didactice pot lucra cu elevii de la clasă folosind metode inovatoare, atrăgătoare, care să-i antreneze pe aceștia în actul didactic și să-i facă să vină cu drag la școală/grădiniță.

Bibliografie: 1. Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001; 2. Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007; 3. I..Cerghit – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002.

4. Activitatea integrată în grădiniţă- Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Editura Publishing House, Bucureşti; (2008) 5. Aplicaţii ale noului curriculum pentru învăţământul preşcolar. Ghid pentru cadrele didactice, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti; (2009)

“MESERIA - BRAȚARĂ DE AUR” Prof. Latiş Raluca Colegiul Silvic Câmpulung Moldovenesc, Suceava Din cele mai vechi timpuri, poporul și-a oglindit viața, datina, cultura și munca în proverbe și zicători, care reprezintă un izvor de ințelepciune și morală. Încă din timpurile vechi, omul a fost ancorat în muncă care este un izvor de bunăstare și ne conferă satisfacţii prin sentimente de împlinire, frumușete morală și independenţă, ajutându-ne să trăim prin propriile forţe. Munca este „brățara de aur” a unui om deoarece înseamnă efortul pe care fiecare îl depune pentru a-și îndeplini visul, pentru a fi fericit.

Pe orice OM munca îl definește. Prin muncă omul își arată cunoștințele dobândite în anii de școală, calitățiile pe care le are și puterea sa de a muncii.Munca duce omul într-o lume de success și îl face să fie capabil, prinde curaj și frumusețe.Responsabilităţile zilnice, sarcinile de lucru trebuie exersate din copilărie, în anii de școală pentru formarea personalității, a caracterului și a identității viitorului adult. Pentru copii, munca înseamnă studiul cărțiilor, jocuri creative și ajutorul oferit părinților.Fiind condiția esențială a vieții, munca este sfântă, este acea putere creatoare care staă la

61

baza existenţei. Putem extrapola, şi fără a exagera, se poate afirma că munca este însă-și viața, din punctul de vedere al actului creativ pe care îl presupune aceasta.

Creativitatea este o capacitate complexă de crearea a produselor reale/abstracte, ce constituie un progres în planul social. Componenta principală a creativității o reprezintă imaginația.

Creația de valoare reală mai presupune și motivație, dorința de a realiza ceva nou, deosebit. Și cum noutatea, nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența în a face numeroase încercări și verificări.

Meditând pe tema creativității, se pot reda următoarele reflecții: A fi creativ înseamnă să poți să te schimbi, să vrei să înțelegi mai mult din ceea ce faci tu sau semenii tăi, să accepți ceea ce ești și să lupți pentru ceea ce ai putea deveni, să cauți soluții pentru problemele de fiecare zi, să nu devii rigid și atotștiutor. A fi creativ înseamnă să ocrotești pe copilul din tine și să-l recunoști. Să accepți că e bine ca el să nu moară niciodată pentru ca tu, adultul, să redescoperi lumea aceasta asemeni unui univers în care magia visului se împletește cu realitatea. Fiecare persoană creatoare vine cu nota să proprie, având o dominantă specifică în funcție de înzestrarea sa, de experiența însușită în funcție de nivelul creativității, de domeniul de manifestare și de multe alte condiții. Nu se poate vorbi de un anumit tip de creativitate, existând o diversitate complexă în acest sens, ba chiar mai mult, există individualități specifice ale creatorilor. Văzută din prisma personalității, creativitatea capătă sensul de potențial creativ, care ar putea contribui la succesul actului creativ.Creativitatea și procesul creativ aduc o serie de avantaje celui care este dispus să le promoveze ca și valori sociale, și anume: perfecționarea ca persoană, ca individ complet dezvoltat, capabil de reintegrare profesională atunci când împrejurimile o vor cere, apt de prețuirea, respectul și admirația celor din jur, capabil să inventeze și să inoveze pentru a ieși din anonimat, încălzinduși inima la flacăra progresului și făurind o sursă nobilă de satisfacții morale și spirituale.

Metaforic, putem spune că munca intelectuală este asemenea unui manual, iar fiecare lucru făcut de noi înșine constituie un exercițiu din acel manual. Când ai terminat manualul, ești pregătit pentru viață. Dumnezeu binecuvintează todeauna munca cinstită, făcută cu entuziasm, plăcere și sudoarea frunții. Confucius spunea: “Dacă îți place ceea ce faci, niciodată nu va fi munca grea sau obositoare. A munci înseamnă viața fără de moarte”. Munca este o rugăciune sfântă, sub al cărei tainic har cine se avantă reușește. Muncește și vei fi fericit!

Valorificând faptul că ”munca este brățară de aur”, în cadrul activităților din Săptămâna Școala Altfel elevii clasei a IX-a mecanică și-au pus ”brâțârile de aur ale muncii” și au pus în practică un dicton care îi va ghida în viață.Ei au fost împărțiți în trei grupe, fiecare dinte ele având ca sarcină de lucru realizarea unui eseu cu următoarele citate.

Grupa I : ”Munca - brățară de aur” 62

Grupa II: ”Citind o carte, deschizi un vis.”

Grupa III : ”Cine nu muncește, cu lipsă trăieşte.” În cadrul activității am urmărit: implicarea elevilor într-o situaţie concretă de învăţare; transferul cunoștințelor de la nivel teoretic la nivel practic; scopul care i-a determinat pe elevi să opteze pentru meseria de mecanic auto. În cadrul orei, elevii şi-au exprimat motivele care au stat la baza alegerii profesiei şi a scopului care îl urmăresc după terminarea școlii în următoarele eseuri.

Creativitatea poate fi educată, în primul rând prin stimularea diferiților factori care sunt implicați în desfășurarea ei și prin asigurarea mediului favorabil necesar manifestării tendințelor creatoare ale copiilor.Factorii de natură intelectuală țin de imaginație, memorie și inteligență. Factorii de natură practică ţin de competenţele personale, abilităţile şi îndemânarea fiecărui elev în parte.

S-a spus că profesorii creativi determină avântul creativității elevilor lor fără eforturi speciale. Secretul constă în transferul setului de valori propriei creativității de la profesor la elevi, fenomen urmat de automodelarea copilului în funcție de atitudinile și convingerile devenite între timp „ale lui”. Empatia determină creativitatea să fie un proces de învățare aparte, la care elevul și profesorul sunt una și aceeași persoană.

Consider că cel mai important rol în stimularea creativității elevilor îl au profesorii. .Aceștia au un rol decisiv la stimularea creativității în actul didactic. Am constatat că atitudinea pozitivă a profesorului față de creativitate este unul dintre cei mai importanți factori care o facilitează.

Condiția principală a dezvoltării creativității este ca profesorul să știe ce înseamnă a fi creativ, să aibă cunoștințe de bază despre aceasta, despre posibilitățile sale de dezvoltare în procesul de învățământ.. Este, de asemenea, necesară respectarea personalității creatoare a elevului O altă sarcină importantă pentru profesor este întreținerea unei atmosfere permisive, a unor relații care să nu exagereze nici prin autoritarism, nici prin laissez-faire.1 În egală măsură, și profesorul trebuie să învețe să fie creativ în activitatea didactică. Dacă profesorul nu face el însuși dovada creativității îi va fi foarte dificil să dezvolte această caracteristică la elevi. În actul învățare profesorul creativ folosește strategii menite să activeze potențialul creatival elevilor, utilizând strategii menite să cultive flexibilitatea intelectuală. Elevul abordează o problemă din unghiuri diferite, o interpretează, caută soluții, elaborând idei creative și originale.

Am pledat pentru această temă deoarece acest proverb ”Munca e brățară de aur” s-a păstrat din moştenirea tradiţională a generaţiilor trecute, dar este de actualitate, de aceea am încercat să-i deslușesc înțelesul împreuna cu elevii mei. Semnificația proverbului ar fi: substantivul ”brațară”, obiect care poate fi pus pe mână, deoarece mâinele sunt acelea care te ajută în orce meserie; 1

Ana Stoica, Creativitatea elevilor. Posibilități de cunoaștere și de educare, EDP, 1983, p.155 63

substantivul cu prepoziția ”de aur” semnifică un metal valoros și nobil, care este apreciat pentru frumusețea sa. La fel ca aurul, meseria înnobilează pe om și îi înfrumusețează viața.A. Kuinn spunea”Am două mâină dibace, am picioare, am cap, trebuie să fac treabă bună și să-i ajut și pe ceilalți”.Dacă ar fi să definim meseria, am putea spune că este profesia sau îndeletnicirea bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică sau alte activității extrașcolare, care permit celui care le posedă să exercite operațiuni în domeniul mecanici și să presteze anumite servicii.

Viitorul pentru fiecare copil este o casă cu mai multe ușii, iar copilul caută să o deschidă pe cea care îi place. Creativitatea adultului se hrănește din cea a copilului care a fost și continuă să fie în sufletul și în trăirile lui zilnice. Creativitatea este una din necesităţile

majore

ale

contemporaneității. Astăzi se manifestă o adevărată ,,foame“ de creativitate pentru a soluționa marile probleme sociale, economice, culturale, educaționale ale omenirii . ,,Progresul omenirii nu este posibil fără activitatea creatoare, teoretică sau practică, a oamenilor. Din acest motiv este firesc ca activitatea creatoare să fie considerată forma cea mai înaltă a activității omenești.”2

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL JUDEȚEAN “MENS SANA IN CORPORE SANO” CONCURS JUDEȚEAN DE ORIENTARE ȘTIINȚIFIC- ARTISTIC, FLOAREA SĂNĂTĂȚII Domeniul științific-artistic, sportiv-turistic, Ediția a II-a Școala Gimnazială Nr.1 Poienarii de Mușcel Perioada desfăşurării februarie - iunie Coordonatori Proiect Profesor Pestriţu Angela, ŞcoalaGimnazială Nr.1 Poienarii de Muşcel Profesor Crîmpiță Cristina, ŞcoalaGimnazială Nr.1 Poienarii de Muşcel Profesor Diniţă Lăcrămioara , Liceul Tehnologic Auto Câmpulung,

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL JUDEȚEAN “MENS SANA IN CORPORE SANO” CONCURS JUDEȚEAN DE ORIENTARE ȘTIINȚIFIC- ARTISTIC, FLOAREA SĂNĂTĂȚII

,,Oamenii solicită în rugăciunile lor sănătatea de la zei, fără a şti că au mijloacele apărării lor, în propriile mâini. ” 2

Alexandru Roșca, Creativitate, București, Editura Enciclopedică Română, 1972, p.57 64

Democrit A.INFORMAŢII DESPRE APLICANT Profesor Pestriţu Angela, tel. 0757190206; angela.pestritu@yahoo.com Profesor Crîmpiţă Cristina , 0728897014 ; alexandramaria@yahoo.com Profesor Diniţă Lăcrămioara, 0741220933; l_dinita@yahoo.com Coordonatori : Inspector activităţi extraşcolare Prof.Hernest Adrian Director , Profesor Ionuţ Cristian Burhan Consilier educativ, Profesor Roxana Niţiş Profesor.Pestriţu Angela Profesor Crîmpiţă Cristina Profesor Diniţă, Lăcrămioara A.INFORMAŢII DESPRE PROIECT Titlul: „ MENS SANA IN CORPORE SANO”, 1)Tipul de proiect- județean 2) Domeniul: extraşcolar Domeniul: ştiinţific,fizică , chimie, biologie, ecologie, protecția mediului Domeniul: sportiv - turistic Domeniul : artistic, tradiții și obiceiuri Subdomeniul: educaţie pentru dezvoltare personal 3)Perioada de desfășurare februarie- iunie 4)Iniţiatorii proiectului: Şcoala Gimnazială Nr. 1 Poienarii de Muşcel, 5) Parteneri: -Inspectoratul Şcolar Argeş; -Complex de servicii comunitare Pentru copii cu dizabilităţi, Câmpulung Muşcel -Asociaţia Culturală Mioriţa Jugur -Asociaţia Culturală Ruffa Arbor Rucăr -Sc GIG SRL,Tipografie, Editură Papetărie, Birotică -Asociaţia Multiculturală Nicu Hagi Câmpulung Muşcel -Asociaţia Muzeul Automobilistului, Câmpulung Muşcel -Radio Galaxy -Clubul elevilor Câmpulung Mușcel -Casa de cultură CD Aricescu Câmpulung Mușcel -Primăria Poienarii de Mușcel -Centrul de cultură Brătianu - Parohia Parohia Mărcuș -Biblioteca Antim Ivireanu Rîmnicu Vâlcea 6) Echipa de implementare a proiectului Profesor Pestriţu Angela, tel. 0757190206; angela.pestritu@yahoo.com Profesor Crîmpiţă Cristina , 0728897014 ; alexandramaria@yahoo.com Profesor Diniţă Lăcrămioara, 0741220933; l_dinita@yahoo.com 7) Grup ţintă : Proiectul se adresează elevilor și cadrelor didactice din şcoli licee, cluburi şi palate din judeţul Argeş. Pot participa elevi cu vârste între 4 si 18 ani 8)Scopul proiectului, obiective: 65

Promovarea valorilor unei educaţii sănătoase în rândul populaţiei prin : - realizarea unor activităţi educative la nivelul instituţiilor de învăţământ pentru părinţi, copii, cadre didactice ; - îmbunătăţirea actului didactic prin diversificarea materialelor educaţionale necesare pentru realizarea acestui tip de educaţie ; - intensificarea legăturilor dintre instituţiile şcolare şi alte instituţii care pot oferi servicii specializate în educaţia pentru o viaţă sănătoasă a populaţiei Obiective: ● Realizarea unor schimburi de experienţă pe această temă între parteneri prin lucrările/ materialele prezentate, prin activităţile desfăşurate în cadrul proiectului . ● Stimularea şi promovarea modalităţilor variate de exprimare (creaţii literare, plastice,artistice), înclinaţiile, aptitudinile şi talentele artistice ale elevilor, în vederea dezvoltării unor capacităţi, încă de la această vârstă. ● Promovarea iniţiativelor individuale şi de grup, prin editarea unor reviste, cărţi cu lucrări atât pentru copii, cadre didactice şi părinţi b) Activităţi: - concursuri cu creaţii literare şi plastice, expoziţii, mese rotunde, excursii, vizionări de spectacole etc.

9)Argument Astăzi, la începutul mileniului trei, când viaţa individului a devenit mai complicată, când ştiinta şi întreaga societate au evoluat, educaţia pentru sănătate se impune ca o necesitate şi devine o condiţie esenţială a educaţiei unei naţiuni civilizate. Fiind profesor de fizică şi chimie, mi-am permis să încerc să concep un astfel de proiect.Aşi dori să implic şi profesorii de informatică şi de educaţie fizică şi sport la acest proiect.

Proiectul: ”Mens sana in corpora sano” îşi doreşte să promoveze cunoştintele corecte privind diferite aspecte ale sănătăţii şi formarea de atitudini şi deprinderi indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos. Totodată acest lucru poate fi realizat printr-o implicare a noastră tuturor în vederea educării oricărui elev, de formare a unui stil de viaţă sănătos.

Dreptul la sănătate, la dezvoltare fizică şi psihică armonioasă constituie unul din drepturile fundamentale înscrise în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 29 noiembrie 1989. Şcoala i-a învăţat dintotdeauna pe copii cum să se poarte în societate şi natură, cum să se raporteze la ceilalţi semeni, dar şi la darurile pe care divinitatea le-a facut omenirii - cel mai important dintre acestea fiind însăşi viaţa .

Diftonul „ Mens sana in corpore sano” sintetizează o întreagă filosofie a educaţiei pentru sănătate fizică, morală şi spirituală. Cu aceasta educaţie au fost şi rămân deopotrivă datoare familia şi şcoala.

Niciodată nu este prea târziu să reduci sau să elimini comportamentele care dăunează sănătăţii ca să îţi schimbi viaţa în bine, dar cu cât o faci mai repede cu atât mai bine. Şcoala , prin autoritatea morală pe care o are, este un loc ideal pentru transmiterea acestor cunoştinte de educaţie pentru sănătate şi de-a lungul timpului i-a invăţat şi îi învaţă pe copii cum să se poarte în natură şi în societate, cum să se raporteze la ceilalţi semeni, cum să trăiască frumos, demn şi sănătos .

Proiectul se desfăşoară în toate instituţiile partenere.

10) Resurse umane Proiectul se adresează elevilor şi cadrelor didactice din învăţământul primar, gimnazial, liceal medici, psihologi preșcolari părinți și Consiliul local care doresc să desfăşoare activităţi extraşcolare în perioada februarie 2018–iunie 2018.

66

Informaţionale : - materiale didactice adecvate temelor abordate; - cărţi şi pliante.

Materiale: - calculatorul, imprimanta, poşta electronică, CD-uri; - diplome.

Financiare: fonduri proprii; nu se percep taxe de participare 11) Activităţi Proiectul se adresează elevilor şi cadrelor didactice din învăţământul primar, gimnazial, liceal care doresc să desfăşoare activităţi extraşcolare în perioada februarie 2018–iunie 2018, după următorul calendar: 27 februarie 2018 – Înscrierea pe baza fişei, care se va trimite prin e-mail, la adresa angela.pestritu@yahoo.com; alexandramaria@yahoo.com ; l_dinita@yahoo.com Secţiuni I.„Mărţişor, tradiţie şi simbol”,participare directă - expoziţie cu vânzare, târg de mărţişoare eco, 28 februarie 2018,la Școala Gimnazială Poienarii de Mușcel Fişa de înscriere, acordurile de parteneriat semnate şi ştampilate lucrările pentru prima secţiune vor fi trimise până la 28 februarie 2018(data poştei) la adresa:Şcoala Gimnazială Nr.1 Poienarii de Muşcel, Strada Principală Nr 479 A, cod postal 117580 cu mentiunea Pentru Proiectul “MENS SANA IN CORPORE SANO” Responsabili, Profesori învățământ primar Nițiș Roxana. Nastacenco Adorela, Guță Elena, Cosac Ileana, Ghinea Ana, Stoenescu Georgeta, Ivanov Mirela, Voicu Maria II.-,,Floarea Sănătăţii ” , 29 martie 2018-participare directă, concurs fotografie, creaţie literară şi creaţie plastică în diverse tehnici , Power-point-uri , despre tema concursului.

Responsabili Pestrițu Angela, Diniță Lăcrămioara.Ilinca Mihaela, Simionescu Laura Desenele, în format A4, vor fi etichetate în dreapta jos cu numele şi prenumele elevului, clasa, şcoala de provenienţă şi numele profesorului coordonator.

Desenele lucrate digital vor fi printate color pe hârtie format A4 şi vor respecta aceleaşi cerinte.

Compunerile vor avea maxim 2 pagini vor fi scrise în Word, cu font TNR, dimensiune 12 iar titlul va fi aliniat la centru cu font dimensiune 14. Sub titlul articolului (aliniere la dreapta, italic), va fi menţionat, pe rânduri distincte: numele şi prenumele autorului, clasa, numele profesorulu coordonator , funcţia didactică; denumirea unităţii de învăţământ în care profesează (fără prescurtări).

PPT-urile vor avea maxim 15 slide-uri, pe primul slide va fi titlul prezentării, numele şi prenumele elevului, clasa, şcoala de provenienţă şi numele şi prenumele profesorului coordonator.

Fotografiile vor fi puse pe un CD şi vor conţine un mesaj pe tema concursului şi câte un participant în fotografie. Nu trebuie luate de pe internet. Trebuiesc salvate cu numele participantului , clasa, şcoala, profesor coordonator.

Fişa de înscriere, acordurile de parteneriat semnate şi ştampilate lucrările pentru a doua secţiune vor fi trimise până la data 28 martie 2018(data poştei) la adresa:Şcoala Gimnazială Nr.1 Poienarii de Muşcel, Strada Principală Nr 479 A, cod postal 117580, cu mentiunea Pentru Proiectul “MENS SANA IN CORPORE SANO” III.”Învierea Domnului – Renaşterea educaţiei”, 29 martie 2018 - simpozion adresat tuturor cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, va conţine referate, eseuri despre tradiţii şi 67

obiceiuri de Paşte, din zona respectivă. Lucrarea va conţine cel mult 4 pagini, TNR 12, cu diacritice, la un rând, va fi însoţită de un rezumat şi se va publica în revista proiectului care va apărea pe CD cu ISSN. Responsabili Profesor Pestriţu Angela, tel. 0757190206; angela.pestritu@yahoo.com Profesor Crîmpiţă Cristina , 0728897014 ; alexandramaria@yahoo.com Profesor Diniţă Lăcrămioara, 0741220933; l_dinita@yahoo.com Fişa de înscriere, acordurile de parteneriat semnate şi ştampilate, lucrările pentru simpozion vor fi trimise până la data 10 aprilie 2017(data poştei) la adresa:Şcoala Gimnazială Nr.1 Poienarii de Muşcel, Strada Principală Nr 479 A, 117580, cu mentiunea.

Pentru Proiectul “MENS SANA IN CORPORE SANO IV. Târgul de Paște.participare directă, expoziție cu vânzare de produse tradiționale eco și de post, urmată de acțiune de voluntariat, 29 martie 2018 Responsabili. Profesorii Scolii Gimnaziale nr.1 Poienarii de Muscel V. Excursii şi drumeţii în Săptămâna Să şti mai multe să fii mai bun.26-30 martie 2018 Responsabili, Cadrele didactice Ale Şcolii Gimnaziale Nr.1 Poienarii de Muşcel Trimiterea lucrărilor Lucrările realizate pentru concurs vor fi trimise până la data stabilită, organizatorilor.

Prezentarea activităţilor desfăşurate se va face în format Power Point sau Word, se va trimite până la sfârşitul fiecărei luni organizatorilor, pe adresa de mail sau se vor posta pe site-ul www.didactic.ro la rubrica destinată proiectului.

Regulament de înscriere şi participare 1. În coletul cu lucrări/CD, fiecare cadru didactic trebuie să trimită formularul de inscriere completat, 2 exemplare ale acordului de parteneriat ştampilate şi semnate, un plic A4 autoadresat şi timbrat.

2. Toate cadrele didactice îndrumătoare vor putea participa cu maxim 3 lucrări realizate de elevi la fiecare secţiune.

3. Cadrele didactice vor primi adeverinţă şi diplomă de participare în plicul autoadresat.

Cadrele didactice care doresc să primească şi revista proiectului cu ISSN vor trebui să menţioneze acest lucru în fişa de înscriere şi să fie de acord cu plata coletului la ridicarea acestuia de la poştă.

4. Pentru fiecare dintre cele două secţiuni pentru elevi se vor acorda : doar un singur Premiul I, un singur Premiul II,un singur Premiul III, iar restul până la 15 % se va completa cu Menţiune.

5.Lucrările vor fi evaluate și clasificate dupa un punctaj hotărât de juriu în ziua desfășurării concursului.

6. Lucrările nu se restituie.

7 Nu se acordă premii materiale.

Program de desfăşurare şi jurizare al concursului Secţiunea I- 28 februarie 2018– verificare şi jurizarea lucrărilor 28 februarie 2018 - deschiderea expoziţiei 28 februarie-9martie 2018 – târg de mărţişoare Secţiunea a II-a şi simpozionul- 29 martie 2018 Secţiunea a IV-a- 29 martie 2018

68

Secţiunea a V-a- Săptămâna Să şti mai multe să fii mai bun 26-30 martie 2018 1-5 iulie 2018 expedierea diplomelor Modalităţi de realizare: -activităţi individuale (confecţionarea de pliante, felicitări, mascote şi suveniruri, picturi şi creaţii literare pe diverse teme, serbări cu ocazia unor evenimente); -activităţi comune (schimb de impresii în legătură cu materialele realizate, jocuri sportive şi recreative) -organizarea unor expoziţii cu lucrări confecţionate individual şi în grup Rezultate: - comunicarea elevilor participanţi prin propriile creaţii; - implicarea cadrelor didactice pentru atragerea elevilor în organizarea unor activităţi cu caracter extracurricular, activităţi ce vor conduce la creşterea calitativă şi cantitativă a acestora.

- urmăreşte implicarea elevilor şi a profesorilor într-un demers educativ -realizarea unei expozitii cu lucrările elevilor -realizarea unei reviste a proiectului -îmbunătăţirea comunicării elevi-elevi, elevi-profesori şi între şcoli; -creşterea interesului pentru activităţi extraşcolare; -îmbunătăţirea comportamentului în şcoală şi societate.

Monitorizare: Raportul specific fiecărei activităţi Rezultate concrete din timpul activităţilor desfăşurate vor fi depuse în portofoliul ce va cuprinde materialele elevilor; Înregistrarea în format electronic a partenerilor şi participanţilor la concurs; Monitorizarea tuturor lucrărilor elevilor, de către colaboratori, coordonatori.

12)Evaluare: Observaţii făcute asupra impactului pe care proiectul l-a avut asupra grupului ţintă; Participanţii la activităţile concurs vor primi diplome de premii sau de participare ce se vor expedia pe adresele de e-mail; Chestionare aplicate părinţilor a căror copii sunt implicaţi în proiect; Observarea comportamentului copiilor implicaţi în proiect, în diferite situaţii concrete, chiar şi după finalizarea proiectului.

13)Promovare/mediatizare şi diseminare: Inspectoratele Şcolare Judeţene; prin www.didactic.ro ; mass media locală, revista şcolii; În şcolile colaboratoare prin prezentarea activităţilor desfăşurate în cadrul comisiilor metodice; CD-uri cu aspecte din activităţile desfăşurate.

15)Sustenabilitate şi durabilitate: Posibilitatea continuării proiectului şi în anul următor.

16)Coordonatori Proiect Profesor Pestriţu Angela, tel. 0757190206; angela.pestritu@yahoo.com Profesor Crîmpiţă Cristina , 0728897014 ; alexandramaria@yahoo.com Profesor Diniţă Lăcrămioara, 0741220933; l_dinita@yahoo.com ,,Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic ‘’

69

Teaching grammar in an enjoyable way Teacher: Maria Muntean School: Şcoala Gimnazialå ”Ioan Vicoveanu”, Vicovu de Jos Grammar is believed to be the most important issue in teaching and learning a foreign language. It is usually associated with a fixed set of rules which also affects the meaning of the message. Therefore grammar is taught to enable the learners to communicate successfully, to use with accuracy different grammar structures related to particular topics so that students may be able to make connections between grammar and vocabulary. Students must be aware not only of some typical constructions in a language but also of the context in which those language forms are used (Niculescu: 48-49).

There are two main strategies of teaching grammar. The first one is the deductive teaching or rule-driven teaching based on model sentences and examples and leading from an explicit presentation of the rules to the application of those rules and to practice tasks. Therefore the students are presented the grammatical rules and they are expected to memorize them and apply them to new sentences. This strategy is a traditional way of teaching grammar. The main advantage is saving time. The other strategy is the inducting teaching or rule-discovery teaching being based on experiments. The students learn from discovery from linguistic data in context in the form of a text illustrating the use of a certain grammatical structure. The students are supposed to extract the grammatical rules by themselves. The main advantage of this strategy is acquiring communicative competence (ibidem: 53).A good grammar presentation should include oral and written forms and both structures and their function in context. Sometimes the teacher may be obliged to use the students’ mother tongue to give clear explanations. It is also important to provide the students with plenty of contextualized examples of the structure the teacher intends to teach. The teacher’s explanations must cover the majority of instances the learners may encounter. It may be useful to compare the grammar point we teach to the same structures in the students’ mother tongue. A good opportunity of relieving the stress of learning grammar is using language games which can be fun and relaxing (ibidem: 54-55).

Penny Ur, Mario Rinvolucri, and George Woolard provide many types of amusing and interesting activities whose aim is to facilitate grammar acquisition and to consolidate them through enjoyable and memorable activities. Some popular examples easy to use and administer are noughts and crosses, where students have a grid with certain grammar issues, and they try to produce correct sentences using the structures in the square they have chosen. If they succeed in producing a correct sentence they may mark a cross or a nought, depending which team is correct. The aim of the game 70

is a row of three noughts or crosses in any direction. The game can be used with false friends, phrasal verbs, irregular past participles, irregular past simple, etc. (Rinvolucri, 1995: 13-14).

On the other hand, the auction game involves bidding for sentences, the aim being buying only correct sentences or phrases. Students receive a worksheet with some sentences or phrases written on it. Some are correct while others contain mistakes. The winner of the auction is the team with most correct sentences or phrases and the most money left.

Snakes and ladders is another catching activity. It implies groups of four students. Each group has a small board and a die. The aim of the game is to get from START to FINISH. The first player has to throw the die and advance to the square indicated, where he/she finds a sentence which he/she must decide if it is correct or incorrect. If the player is right, he/she goes forward three squares; in case the other players disagree with him/her, that student has to go back three squares. In case he/she gets to an empty square, he/she stops there; if the player lands at the foot of the ladder, he/she must go up, but if the student lands on the mouth of a snake, he/she must go down it. The winner is the first person who reaches the FINISH square. If a player lands on a sentence that has been discussed, he/she goes to the next one (ibidem: 28-32).The cocktail party activity encourages students to communicate and revise certain grammar structures. They receive a worksheet and each student tries to find people in his/her group who have done or did various things. The students are thrilled to get as many answers as they can, especially if the teacher imposes a time limit Another speaking activity is Verbs to story. The teacher writes some words on the board and checks if there is any unknown word. The students work in pairs or in groups to decide which story or fairy tale it is about and invite one of their partners to narrate the story or the fairy tale. After he/she has finished it, the speakers change their partners or the groups and re-tell the story. Exchanging socks is a communicative and creative activity, too. The students are told the beginning of a story. It is about two people on a bus/train/tube who decide to exchange their socks and get off. The students have to write sentences giving as many reasons as they can for this strange behaviour using the following phrases: so as to, in order to, although, because, as (ibidem: 137).

These are only some of the activities Mario Rinvolucri proposes us and we must check and choose the best one that fits our purpose and our students’ level.

Penny Ur also offers us a wide range of activities including most grammatical structures we have to teach. Guessing adjectival phrases is a speaking activity. The teacher needs a set of ten cards or slips of paper, on each being written an adjective-noun phrase. The students work in pairs.

Both students receive some different slips of paper but each of them reads only the noun, while the other has to guess the adjective. The one who guesses the correct solution reads the next phrase (Ur, 2007: 45-46).Another interesting activity for intermediate students is making advertisements. It is a 71

demanding activity as the students have to look first at some advertisements in newspapers and magazines, then they try to compose their own for a product, using the comparative and the superlative. The activity may be presented as a competition, and the students are invited to write humorous advertisements (ibidem: 62). Chains of events is another example of activity we can use with middle school classes. It implies using conditionals. The teacher presents the first part of a conditional sentence: “If I had a million dollars…”. The students work in groups. One student has to complete this sentence, the next student takes the result and reformulates it into a condition and suggests a further result and so on e. g. “If I had a million dollars, I would buy a Ferrari”. “If I bought a Ferrari I would have many friends”. When each student has written a sentence, each group reach the chain of events. It is a funny activity involving the use of conditionals, transformation and composition (ibidem: 78).

Among other activities, Horoscopes is a catchy one. The students compose a horoscope for an unknown person, using going to future or future simple. The papers are folded and collected into a hat, bag, bowl or other container. They are shuffled, and each member of the class takes a piece of paper representing his/her horoscope. Students must compose only optimistic and desirable horoscopes. In the end they may be exhibited on the walls. The teacher and the students may go round reading and correcting them (ibidem: 118-119).Don’t say no is an activity based on asking questions. A volunteer has to come to the front of the class, while the others ask him questions trying to elicit the answer “No”. The volunteer must give true full answers, alternatives of denying or refusing. It is not acceptable to answer “Never” or “Not really”, but it is allowed to answer “Yes”. When the student in front of the class answers “No” or manages to successfully answer ten questions avoiding saying “No”, someone else must take his/her place (ibidem: 188).

Intermediate students can also enjoy doing Clues for solving, an exciting activity implying the use of relative clauses, the reading and the writing skills. The teacher must prepare lists of different nouns; each noun should begin with the same letter. The students must suggest definitions for each word using relative clauses: “A policeman = someone who catches thieves”. The class is divided into pairs or small groups. Each group or pair receive one list and make up definitions for each noun. They copy on a sheet of paper only the definitions without the original nouns.

Afterwards they exchange the lists with definitions and try to find out the original nouns For younger learners there are other types of activities available. Possessions is an easy activity involving the consolidation of the verb to have and building the speaking skill. The students receive a picture based on the vocabulary they have already learnt. Each student says what he/she has. They also try to remember what the others have and make sentences about the things they do not have (ibidem: 124). Simon says is also appropriate for younger learners. The teacher gives simple 72

commands and they must obey them only if the teacher begins with “Simon says…”. If the teacher omits this phrase, they should ignore the command. Later, the students may give commands, too (ibidem: 172).Guessing by abilities involves using modal verbs. The teacher chooses the name of an object, animal, person. The students guess what it is about after hearing the hints suggested by other students based on what the subject can or cannot do (ibidem: 172).

Most grammar lessons are quite dry and unattractive. Fortunately, all these materials can remove the boredom and the sense of confinement associated with grammar rules. George Woolard’s book Grammar with laughter is a handy material containing all types of jokes, from reality-based jokes to cultural and linguistic jokes. They are classified into sections, based on specific grammar items. Each worksheet ends with a task which will help the students to personalise the grammar issues.

The first five sections deal with the verb, the sixth section is about articles. If you need to teach the adjectives or the adverb, the 7th section gives plenty of examples. You can also find a section dedicated to clauses, questions, prepositions, and numerals.

The students could also vote for the best jokes or re-tell them. All these jokes could be a part of the elicitation/lead-in sequence when adopting the inductive strategy of teaching grammar, or they may be efficient activities used for practice, consolidation and evaluation after employing the deductive strategy of teaching. No matter what strategy we use, they could be memorable and entertaining activities. In my opinion, these jokes are not suitable for beginners, but all the other levels of study could surely take advantage of turning the grammar learning experience into an unforgettable one. When a teacher finds it difficult to talk about irregular verbs , it is reassuring for students to find out that even native speakers have problems with them. In this case it is a good idea to use the following joke: “Student: I eated seven cakes at my birthday party.

Teacher: Don’t you mean ate?

Student: Okay. I eated eight cakes at the party.”

In case we want to insist on conditional sentences or reported speech, some hot spots of learning English grammar, we could rely on some interesting jokes, too (Woolard, 1999: Unit 4): 1. A famous surgeon has just returned from a hunting trip in Africa. When he came into work, a patient asked him how he had got on. “Oh, it was very disappointing”, the surgeon replied. “I didn’t kill a thing. I would have been better off if I had stayed here in the hospital.” (ibidem: Unit 29) 2. “Sam asked me last night if I liked his company.” “What did you say?” “I said I didn’t know which company he worked for.” (ibidem: Unit 67) Prepositions aren't easy to use in English either. Memorable activities can be designed using one of the jokes in the section dedicated to them: 73

1. The police stopped an old lady for driving too fast. “Madam, as you drove round the corner, we both thought ‘Eighty, at least.’” “Oh, no officer. You’re wrong. I’ve just turned sixty.” (ibidem: Unit 73) No matter how difficult a task it is to teach grammar we all can rely on amusing materials and activities to help the learners remember some rules more easily and to teach them through spontaneous practice and consolidation, as they have a natural tendency to share humorous materials with others.

The lesson plan I add below is intended for the 6th grade, the 4th year of study. The topic of the lesson is Past Simple and irregular verbs. I used a funny jazz chant, “The Cookie Jar”, during the warm-up sequence. The lead-in sequence is built around the Bankrupt game. The students work in groups, and they choose an irregular verb they know best from the flashcards exhibited on the board. The flashcards show on one side some irregular verbs and on the other side an amount of money, DONATION or BANKRUPT. If the students say the three forms of the irregular verb they have chosen correctly, they win the flashcard but, to their surprise, some will discover an amount of money, others DONATION or BANKRUPT. If the flashcard says DONATION, they donate all the money they have to the next team, and if the flashcard they have chosen says BANKRUPT, they lose all their money. The winner is the team with the most money won.

Activity 1 during the practice stage requires past simple forms to fill in the gaps of a funny poem, “A bad case of the sneezes” by Bruce Lansky. Activity 2 checks if students have watched attentively the video “Mr Bean’s sandwich”. The teacher asks questions using Past Simple and the students answer them. Activity 3 is designed on the base of the Auction game described above in this chapter. Each group owns £1,000 and tries to bid for correct sentences. They must pay attention and avoid the sentences which contain mistakes.

References: Harmer, Jeremy, 2001.The Practice of English Language Teaching, Third Edition Completely Revised and Updated, Longman Harmer, Jeremy, 2007. The Practice of English Language Teaching (Fourth Edition), Harlow: Pearson Education Limited

74

PARTEA A III-A “CARTEA - MIRAJUL FANTEZIEI ŞI AL CUNOAŞTERII”

75

ÎMBUNĂTĂȚIREA COMPETENȚELOR DE LECTURĂ ALE ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR Avram Maria, Școala Gimnazială Nr. 24, București Cartea este învăţătorul care te conduce la bine, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi. Ea îţi oferă posibilitatea să te opreşti mai multă vreme asupra unui pasaj, să te întorci la altul pe lângă care ai trecut în grabă, dar la care simţi nevoia să revii, să meditezi îndelung în timpul lecturii şi după ce ai terminat-o, să reiei cartea oricând doreşti. Să urmăm exemplul scriitorului Mihail Sadoveanu, care a spus: “Mi-a plăcut să caut frumuseţile limbii şi puterea vie a imaginilor. Le-am găsit în multe cărţi ale trecutului şi în creaţia anonimã a folclorului spre care m-am aplecat totdeauna cu interes şi preţuire,... le-am învăţat de la înaintaşi şi de la dascălul meu de limbã... “ Scopul lecturii, este acela de a forma progresiv un tânãr cu o cultură comunicaţională şi literară de bazã, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om .

Nu poţi să-i spui unui copil „Citeşte!”sau „Iubeşte!”... Trebuie să-şi dorească singur asta!

Verbul „a citi” nu suportă imperativul! „Copiii noştri nu citesc”. Iată o afirmaţie pe care o auzim astăzi din păcate din ce în ce mai des. Cartea, cândva principala uzină de miraje, e depăşită azi de televizor, de DVD, de calculator şi mai nou, de internet. Explicaţia succesului este simplă. Oferta întruneşte cumulativ trei condiţii: este atractivă, spectaculoasă şi nu cere un efort mental special. În faţa acesteia, alternativa lecturii păleşte.

Nevoia de ritm, melodie, zgomot, de continuă, neîntreruptă ambianţă sonoră, tinde să reducă lectura la un minimum impus de obligaţiile şcolare.

Trebuie să pornim de la ideea că elevul are nevoie de un ghid bun, care să îl ajute să păşească în lumea mirifică a cărţilor. El nu ştie ce ascunde biblioteca în spaţiul ei magic şi auster, nu bănuieşte ce se află dincolo de un titlu, nu are idee că firele lecturii îl conduc în zone altfel inaccesibile, spre surse fabuloase de idei şi filoane de gândire. Însă, atâta vreme cât lectura este asumată ca gest impus, ea nu va avea succes. Elevul ar trebui să o înţeleagă ca necesitate şi act de libertate a gândirii.

Inocularea unui cult al lecturii, ca o coordonată a personalităţii umane, poate să înceapă în şcoală în mod sistematic. La început, poveştile citite cu expresivitate - „la gura sobei”- de către învăţător sau de către elevi mai mari, pot stimula foarte uşor interesul copiilor pentru lectură Cu atât mai mult dacă acestea sunt citite în bibliotecă sau într-un loc special amenajat din clasă. Povestea poate fi animată în unele momente de mimică şi de păpuşi mânuite de învăţătoare sau de copii. Mai târziu, copiii pot continua şi singuri acest exerciţiu de citire expresivă pentru colegii lor. În perioada preabecedară se poate începe un exerciţiu de construire a unei cărţi, în mai multe etape: în prima etapă se organizează o activitate prin care elevii vor marca momentele povestirii: se citeşte începutul poveştii, apoi copiii sunt puşi să deseneze momentul întâmplat. Se continuă povestea şi tot aşa se ilustrează fiecare moment, astfel că, la sfârşit să avem o ilustrare a poveştii pe momente: primul desen ne arată locul şi personajele, al doilea începutul acţiunii ş.a.m.d.

76

Desenele se capsează formând o cărticică ilustrată. În perioada abecedară ei pot marca litere pe imaginile desenate (de exemplu, pe cocoş litera c), urmând ca în perioada postabecedară să noteze sub fiecare desen o scurtă frază care descrie acel moment ilustrat. Mai târziu, în clasa următoare, ei vor dezvolta pe verso, pe spatele desenului fiecare idee, povestind astfel în scris întregul text. În scopul apropierii de carte ca de un obiect special se pot organiza activităţi interesante la bibliotecă. O astfel de activitate este cea de sortare a cărţilor dintr-o serie de materiale (periodice, alte materiale), cele care sunt cărţi, separate de cele care nu sunt cărţi. Apoi sortarea cărţilor după tip: cele care sunt cărţi de poveşti, de poezii, cărţi de ştiinţe, albume, dicţionare, etc. Viitorul cititor are acum ocazia să observe diversitatea informaţiei pe care o oferă cărţile. Este momentul în care copiii pot afla despre alcătuirea cărţii: coperţi, file, pagini, despre ce informaţii găsesc pe coperţile cărţii.

Urmează exerciţii care se pot desfăşura atât în bibliotecă, cât şi în sala de clasă: „Găseşte cartea!”- pe o masă sunt împrăştiate cărţi pentru copii. Sarcina copiilor este de a alege câte o carte, de exemplu, care are pe copertă animale sau care are în titlu o anumită literă (exerciţiu util în consolidarea literei) sau care are un nume în titlu etc.

Un alt joc atractiv „E cartea mea!” se poate face punând cărţile pe o masă cu titlurile la vedere. Fiecare elev îşi alege o carte. Învăţătorul citeşte o poveste care include titlurile cărţilor. În timp ce se citeşte, copilul care are cartea cu titlul respectiv o ridică.

După exerciţii care îl fac pe copil să ia cartea în mână, urmează cele care îl fac să o deschidă, exerciţii care au menirea de a stârni interesul copiilor pentru conţinutul cărţii- „Ghici, ce e în carte?”: fiecare copil îşi alege de pe masă o carte, apoi motivează alegerea acesteia şi face predicţii referitoare la subiectul cărţii. Aceste predicţii se consemnează, urmând a fi verificate de elev în timp ce va citi acea carte.

O altă variantă: îi punem să citească prima pagină, pe cea de la mijloc şi pe cea de la sfârşit, urmând ca ei să facă la fel, predicţii referitoare la conţinutul cărţii. Se mai pot introduce exerciţii de citire rapidă şi conştientă a unui fragment la prima vedere (elevul care a citit trebuie să pună o întrebare colegilor referitoare la conţinutul textului citit), după care copiii fac predicţii asupra cărţii sau textului.

Un alt tip de exerciţiu „Reconstituirea” – este cel în care se prezintă elevilor copii ale coperţilor unor cărţi şi o copie a unei pagini interioare, urmând ca ei să „reconstituie” cărţile. Este un exerciţiu util de citire conştientă, în care copilul este pus în situaţia de a face analogii, comparaţii. Pentru a stârni interesul asupra conţinutului cărţii îi dăm o listă cu propoziţii incomplete care va fi completată pe măsură ce elevul citeşte cartea. Exerciţiul poate avea şi alte formulări: propoziţii adevărate sau false referitoare la unele evenimente prezentate în carte, la unele personaje etc.

Pentru citirea cărţilor acasă, putem să facem elevilor anumite recomandări, de exemplu cele referitoare la înţelegerea textului citit. Este necesar ca pe parcursul lecturii să te întrebi mereu dacă ai înţeles bine ce a vrut autorul să transmită. Lectura elevului presupune o serie de abilităţi printre care de a revizui ipoteze, de a folosi cunoştinţe anterioare, de a manifesta spirit critic şi capacitate de autodirijare a procesului înţelegerii lecturii. După lectura cărţii în întregime, elevul şia format despre ea o imagine unitară, de ansamblu. În funcţie de această imagine, el îşi defineşte atitudinea faţă de carte şi autor. Putem insista deci asupra dezvoltării deprinderii ca, după terminarea lecturii, elevul să reflecteze asupra ei. Acest moment de reflecţie este o condiţie a 77

formării cititorului matur experimentat. Un exerciţiu util în această fază este următorul: completarea unor fişe cu propoziţii incomplete, exerciţii tip grilă/ cu alegerea multiplă sau adevărat/ fals sau jocul „Cine a spus asta?” (cu replici celebre din lucrări bine cunoscute, elevii trebuind să identifice numele personajului, titlul piesei, autorul ei), exerciţii prin care elevul îşi poate verifica capacitatea de receptare şi înţelegere a textului citit.

O etapă importantă în formarea cititorului experimentat o constituie studierea biografiei autorului. Excursia literară, în plus, are avantajul că transferă elevul în ambianţa scriitorului şi a operei sale, determinând stări de trăire intensă care vor dăinui cu mai multă trăinicie în memoria elevilor, oferind noi căi de receptare a operei literare. Ea trebuie pregătită încă de la începutul anului şcolar, prin indicarea bibliografiei pe care trebuie să o citească elevii pentru rezolvarea obiectivelor propuse. Cercetarea operei scriitorului înainte de efectuarea excursiei deschide noi orizonturi pentru înţelegerea semnificaţiei mediului ambiant în care s-a format scriitorul. Atunci când este bine organizată, excursia literară îndeplineşte funcţiile unei lecţii de fixare a cunoştinţelor, lecţie structurată pe o nouă modalitate, în care informaţiile sunt verificate prin contactul direct cu universul inspiraţiei artistului. În toate demersurile pe care le întreprindem pentru formarea de priceperi şi deprinderi de receptare a textului scris trebuie avută în vedere necesitatea nu atât cantitativă a lecturii, cât calitatea receptării, câştigul în ce priveşte simţul şi gustul estetic, universul intelectual, dragostea pentru lectură. Şcoala are menirea de a forma un lector competent, dar şi un cititor care să-şi formeze gustul propriu pentru lectură, astfel încât să devină un cititor activ pe tot parcursul vieţii.

BIBLIOTECA –UNIVERS AL CUNOAŞTERII Înv. Surulescu Floarea Colegiul Național ,,Mircea Eliade” Reșița Motto „Bibliotecile fac parte din acele locuri privilegiate în care omul s-a căutat , s-a găsit şi s-a pierdut de atâtea ori pe sine , pentru a se căuta iarăşi şi iarăşi .” ( Nicolae Balotă ) Procesul educaţional presupune , pe lângă tot ceea ce înseamnă activităţile din clasă şi forme de activitate didactică complementare acestora . Acestea sunt activităţi desfăşurate în şcoală în afara orelor de curs şi cele desfăşurate în afara şcolii. Sunt de fapt activităţile extraşcolare îndrăgite de toţi factorii implicaţi în procesul educaţional: elevi , cadre didactice şi părinţi .

Aceste activităţi dau posibilitatea elevilor să-şi lărgească orizontul de preocupări , să-şi manifeste iniţiativa şi creativitatea, să-şi dezvolte spiritul de observaţie, imaginaţia, gândire, să valorifice cunoştinţele şi abilităţile formate. De asemenea, activităţile extraşcolare produc o plăcere estetică, îi fac pe elevi să se bucure, să sufere, să râdă, să plângă, să iubească sau să se revolte, să ia atitudine ; le înaripează gândirea, le înflăcărează inima . Activităţile desfăşurate în afara clasei, a orelor de curs au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferind cele mai eficiente modalităţi de formare a personalităţii copilului, de cunoaştere a lui şi de pregătire a lui pentru viaţă .

78

De-a lungul carierei mele am organizat activităţi extraşcolare din cele mai variate, cum ar fi: concursuri pe diferite teme, teatru de păpuşi, dans modern, serbări, excursii, drumeţii, vizionări de spectacole , etc .

Un loc aparte l-am acordat întotdeauna activităţilor desfăşurate în bibliotecă , fie că a fost cea din şcoală sau cea judeţeană. Când pronunţăm cuvântul „bibliotecă ” gândul ne duce în primul rând la carte, la lectură. Chiar dacă în zilele noastre televizorul , calculatorul ocupă mult din timpul liber al copiilor, cred că lectura unei cărţi rămâne una din cele mai eficiente mijloace de formare a omului modern .

Lectura cărţii oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile ce le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie. Ea îndeamnă la introspecţie , angajează valori formativ-educative care îşi pun amprenta în întregul comportament al cititorului. De aceea am recomandat mereu elevilor să împrumute cărţi accesibile vârstei şi i-am iniţiat cum să-şi formeze o bibliotecă personală. Majoritatea copiilor au o mini-bibliotecă personală pe care o îmbogăţesc permanent în urma recomandărilor făcute de noi cadrele didactice şi cu sprijinul financiar al părinţilor .

Un rol important în dezvoltarea gustului pentru lectură, şi nu numai, îl are şi biblioteca clasei. Cu sprijinul părinţilor, care au confecţionat rafturile şi au făcut donaţii de carte, s-au realizat mini-biblioteci în sălile de clasă ce conţin: cărţi cu poezii, poveşti, proverbe, zicători, ghicitori, dicţionare, culegeri, enciclopedii, albume, reviste, etc. Mini-biblioteca este eficientă în situaţii neprevăzute când e nevoie de o anumită carte în timpul unei orei şi poate fi găsită pe rafturile din clasă . Realizarea mini-bibliotecii este un pas în formarea gustului pentru lectură, În familiarizarea copiilor cu modul în care se concepe o bibliotecă , în dezvoltarea gustului pentru competiţie în ceea priveşte lectura şi creaţia literară .

Biblioteca şcolii, chiar dacă nu este foarte bine dotată în ceea ce privesc ultimele apariţii de carte, are un rol foarte important în cultivarea interesului pentru lectură . Majoritatea elevilor sunt înscrişi la biblioteca şcolii încă din clasa întâi. Odată însuşite literele alfabetului marea taină a cititului şi a scrisului a fost descoperită. În momentul în care au citit corect, cursiv şi conştient, chiar dacă au un ritm mai lent de citire, am considerat că era momentul să păşească în lumea mirifică a cărţilor..

Consider că biblioteca este o instituţie-cheie in contextul actual al reformei educaţionale deoarece pe lângă faptul că apropie copilul de carte şi implicit de lectură , îi oferă acestuia numeroase alte instrumente de formare şi dezvoltare , satisfăcându-i dorinţa de a descoperi realitatea lumii înconjurătoare .

Pe parcursul ultimilor ani am realizat activităţi deosebite în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici ” Reșița. Pe lângă faptul că au devenit cititori fideli , au învăţat să folosească şi calculatorul, au vizionat filme de desene animate , au expus lucrări realizate de ei la orele de educaţie plastică şi abilităţi practice , au creeat şi jucat scurte scenete .

Elevii participă la realizarea proiectului „Şcoala de joacă ”, ce se desfăşoară la Ludoteca bibliotecii . Acest program pune într-o viziune nouă, modernă educaţia copiilor punânduse accent pe educarea prin joc .

Proiectul îşi propune să apropie cât mai mulţi elevi de bibliotecă , de carte şi să descifreze cât mai multe taine din viaţa şi arta scenei . Apoi urmăreşte să conştientizeze în fiecare participant că pornind de la o carte, de la un gând, de la o idee, poate realiza ceva singur, punânduse astfel accent şi pe dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Ei vor deveni mai îndrăzneţi, mai 79

siguri pe ei, învăţând să comunice cu semenii lor altfel, stabilind astfel nişte relaţii mult mai uşor cu cei din jur. Activităţile de acest gen îi ajută să se orienteze uşor în situaţii diferite, le dezvoltă simţul estetic, critic şi autocritic..

Primul „pas” a fost înscrierea la bibliotecă a tuturor copiilor. Cu acest prilej fiecare a învăţat să completeze fişa de înscriere , să ştie unde să caute o carte potrivită vârstei , cum să se comporte în sala de lectură , cum să păstreze o carte, etc. Prima „sarcină de lucru ” a fost ca fiecare să împrumute, la alegere, 2-3 cărţi, să le citească cu atenţie şi să extragă ideile care li s-au părut mai interesante. Aceste idei, împletite cu altele originale, au stat la baza scrierii unui scenariu, a unor versuri de către fiecare elev .

Majoritatea copiilor au fost captivaţi de această „provocare” şi s-au străduit să scrie cât mai original. Textele au fost citite în faţa colegilor care şi-au spus părerea despre ele şi le-au „votat” pe cele mai reuşite. Am fost mereu alături de elevi. Le-am urmărit „căutările” , „frământările” , leam observat reacţiile ,împlinirile , momentele de bucurie . Am fost părtaşă la emoţiile lor înainte de a citi cele puse pe hârtie şi la entuziasmul lor prilejuit de aplauzele primite de la colegi. Dacă la început unii erau timizi , rigizi , cu mişcări stângace şi necontrolate, treptat au devenit mult mai siguri pe ei , relaxaţi , încrezători în forţele proprii , fericiţi că „se joacă de-a bibliotecarul” , unii dovedind că sunt talentaţi cu adevărat .

Reacţiile copiilor legate de acest program au fost pozitive , unii considerând că a fost o „provocare” , alţii „un prilej de a ne cunoaşte mai bine” , alţii au subliniat „bucuria de a fi aplaudat” sau „emoţia de a dărui ceva frumos celor din jur” . Părinţii au fost de asemenea încântaţi de faptul că acest gen de activitate a adus un „suflu” nou în modul de petrecere a timpului liber al copiilor , că i-a apropiat de bibliotecă şi de cărţi .

Pentru a trezi şi a menţine interesul pentru bibliotecă la începutul acestui an am conceput un Proiect educaţional intitulat „Copiii-prietenii bibliotecii” , prilej cu care am semnat un protocol de colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” Reșița. Obiectivele acestui proiect sunt: •îmbogăţirea cunoştinţelor cu noi informaţii despre activitatea într-o bibliotecă ; •formarea unei atitudini faţă de carte ; •dezvoltarea interesului pentru lectură ; •îmbogăţirea cunoştinţelor , a vocabularului ; •formarea deprinderilor de a creea frumosul, cu ajutorul cuvântului ; •cunoaşterea şi respectarea valorilor culturale ale poporului român .

Pentru acest an am stabilit activităţi , cum ar fi : •”Moş Ion Roată şi Unirea ” –colocviu şi concurs pe teme literar-istorice ; •”Unde fugim de acasă ?” –medalion literar; •„Zbori la mine , primăvară !” –moment poetic , expoziţie cu desene ; •„Muguri de lumină” –despre tradiţiile şi obiceiurile românilor la Paşti ; •„Suntem copiii Europei”- din creaţiile copiilor , concurs de poezie Activităţile s-au desfăşurat până acum la sediul Bibliotecii Judeţene . De fiecare dată copiii au fost primiţi cu mare bucurie de d-nele bibliotecare, le-a prezentat de fiecare dată ultimele apariţii editoriale pentru copii, le-a oferit semne de carte, calendare, materiale informative şi au fost răsplătiţi cu diplome şi dulciuri .

80

Consider că activităţile educative desfăşurate în colaborare cu Biblioteca Județeană constituie o pledoarie pentru promovarea cărţii şi a activităţilor culturale care sunt în consonanţă cu ceea ce se petrece în societatea zilelor noastre . Sper că , descoperind lumea fascinantă a cărţilor dintr-o bibliotecă , paşii lor se vor îndrepta tot mai des spre ea , dorind să o cucerească şi să o transforme la nevoie în sprijin pentru propria existenţă .

Nu se ştie ce ne rezervă viitorul . Cred însă că nici computerul , nici Internetul nu vor duce la dispariţia cărţilor , că lectura va continua să joace un rol cardinal în viaţa oamenilor .

A.S.Puşkin spunea „Lectura – cea mai bună învăţătură.” De aceea biblioteca va rămâne un spaţiu în care vom păşi , de fiecare dată , cu sete dorinţa de a şti, cu respect , cu emoţie , ca într-un templu , un templu al cunoaşterii.

BIBLIOGRAFIE 1. Mateescu Doina-„Rolul integrator al activităţilor extracurriculare”, Constanţa, „Învăţământul primar” , nr. 1, 2004 ,Ed. „Miniped”, p.78-79 2. Tudorache Viorica -„Structura şi conţinutul activităţilor extracurriculare”, Focşani

BIBLIOTECA VIE Badescu Mariana – bibliotecar Colegiul Național ,,Mircea Eliade” Reșița

Metodele de învăţământ sunt un element de bază al strategiilor didactice, în strânsă relaţie cu mijloacele de învăţământ şi cu modalităţile de grupare a elevilor. Metodele de învăţământ reprezintă modalităţi sistematice de lucru de care se pot servi profesorii în activitatea de instruire şi elevii în activitatea de învăţare, capabile să conducă spre realizarea obiectivelor pedagogice propuse. Din perspectiva profesorului, bibliotecarului, metodele de învăţământ servesc la organizarea şi conducerea unei acţiuni sistematice prin care elevii vor realiza obiectivele pedagogice, arătându-i, de asemenea, „ce sa facă” şi ”cum să acţioneze”. Din perspectiva elevului, metodele de învăţământ au menirea de a-l sprijini să parcurgă calea spre cunoaştere, spre dobândirea de noi comportamente care ii sporesc valoarea personalităţii, arătându-i „ce sa facă” şi „cum să acţioneze”. Coborând din teoreticul pur, până la urmă atât profesorii cât şi elevii au cam aceleaşi scopuri, de aceea se caută modalităţi noi de a se pune în fapt şi a se experimenta o nouă formă de corelare a celor doi poli educaţionali: elevi şi profesori. Cu alte cuvinte, metoda reprezintă „un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată” [1].

Funcţiile metodelor didactice: • Comunicativă, de transmitere a noi cunoştinţe/abilităţi/atitudini.

• Cognitivă, de dobândire de noi cunoştinţe/abilităţi/atitudini.

• Normativă, de organizare, dirijare şi corectare continuă a procesului de instruire.

• Motivaţională, de a stârni şi menţine interesul elevului, curiozitatea, dorinţa de cunoaştere şi acţiune.

• Operaţional-instrumentală, ca intermediar între elev şi unitatea de conţinut.

81

Educaţia nonformală este cea mai nouă abordare a învăţării prin activităţi plăcute şi motivante. Avantajele sale multiple înglobează bifarea tuturor deprinderilor specifice sistemului tradiţional de învăţământ, cu un aport suplimentar de abilităţi câştigate în condiţiile unei libertăţi de exprimare maxime. Educaţia nonformală înseamnă orice acţiune organizată în afara sistemului şcolar, prin care se formează o punte între cunoştintele predate de profesori şi punerea lor în practică. Explorarea (investigaţia) didactică directă reprezintă o modalitate de instruire a elevilor prin organizarea şi stimularea unor activităţi de investigaţie proprie pentru dobândirea şi formarea, prin efort personal, a cunoştinţelor, capacităţilor şi deprinderilor, apropiind investigaţia de specificul cercetării ştiinţifice. Alte metode îl pun pe elev în situaţia de a dobândi cunoştinţele printr-un efort propriu de investigaţie experimentală; altele valorifică tehnica de vârf (biblioteca, simulatoarele, calculatorul) [2, 3]. Învăţarea prin colaborare este eficientă în funcţie de luarea în considerare a anumitor condiţii [4]: componenţa grupului privită sub raportul vârstei şi al nivelului intelectual al participanţilor, mărimii grupului şi a diferenţelor dintre membrii grupului („eterogenitatea optimă”); sarcina de lucru (să se preteze la colaborare); existenţa unor mijloace de comunicare adecvate.

Metodele de învăţare nonformală sunt nenumărate, dar ne oprim asupra uneia şi anume: Biblioteca Vie, pentru că am experimentat-o pe viu; acest fapt se datorează colaborării cu profesorii de la clase, care au în derulare diverse proiecte, unul dintre acestea fiind: “Porneşte motorul schimbării in comunitatea ta!”. Proiectul cuprinde trei școli una dintre ele fiind Colegiul Național ,,Mircea Eliade” Reșița.

Biblioteca Vie îşi propune să promoveze respectul pentru drepturile omului şi demnitatea umană, să atragă atenţia asupra diversităţii în toate formele ei, să stimuleze dialogul între oameni.

Prin Biblioteca Vie elevii vor avea acces la un altfel de cărți. CĂRŢILE sunt de fapt OAMENI cu povești diverse care pot schimba modul în care tinerii văd lumea. Elevii vor putea descoperi, în acest sens, că din fiecare poveste se poate invăța ceva, inclusiv din propria lor poveste și mai ales, poți să afli că viața e compusă din poveștile noastre, ale tuturor și că de noi depinde dacă le scriem sau nu. Biblioteca Vie încurajează audienţa să reflecteze asupra propriilor prejudecăţi şi stereotipuri. Credem că fiecare dintre noi are prejudecăţi sau stereotipuri de care este conștient şi pe care le recunoaște în anumite contexte, dar în altele este posibil să nu le identifice. Este foarte uşor să avem prejudecăţi şi stereotipuri faţă de un grup de persoane aflat la mare distanţă de noi, dar este şi mai greu să menţinem aceste prejudecăţi atunci când intrăm în contact direct cu cineva faţă de care avem prejudecăţi şi putem observa şi o altă perspectivă. De multe ori am auzit situaţii de genul “numi plac ţiganii, dar imi place de Cristi chiar dacă e ţigan pentru că pe el îl cunosc şi el chiar e cumsecade” [5]. Aşadar, ideea de bază a bibliotecii vii este de a crea un spaţiu fizic decorat ca o bibliotecă plină cu cărţi, în care oamenii vin să discute cu ele şi să privească diversitatea dintr-un alt unghi. Scopul acestor Biblioteci Vii a fost acela de a-i pune pe elevi față în față cu povești de viață, poate similare cu ale lor, poate diferite, dar care să îi ajute sau să îi inspire în a face o schimbare în bine pentru ei, dar și pentru cei din jurul lor.

82

Fiecare Bibliotecă a fost o experiență unică pentru fiecare dintre cei care au participat. Un aspect comun pe care coordonatorii și colaboratorii proiectului l-au identificat în realizarea unor astfel de activități este acela că Bibliotecile au mers foarte mult pe latura profesională. Cărțile Vii alese să participe s-au vrut a fi persoane care vin din diferite câmpuri profesionale (Salvați Copiii, Poliția de proximitate, Agenția Națională Antidrog,etc) și care au putut servi elevilor, mai ales în cazul școlilor unde abandonul școlar este o problemă reală, drept modele.

Proiectul oferă tinerilor metodele prin care să poată rezolva problemele cu care se confruntă, iar pe de altă parte, îi determină pe elevii din zone defavorizate să aibă o participare civică mult mai activă, prin dezvoltarea gândirii critice, a capacității de planificare și de asumare a rolurilor de leadership, îi învaţă să lucreze în echipă, să discute înainte de a lua o decizie.

Elevii sunt puşi pe picior de egalitate cu voluntarii şi cu profesorii, se lucrează într-un mediu degajat, sunt încurajaţi să-şi susţină punctele de vedere şi... LE PLACE! Sunt activi, se implică şi ceva din modul lor de gândire se schimbă. Devin mai responsabili. Poate că este un câştig mult mai important pe termen lung, decât nu ştiu câtă materie băgată în cap cu de-a sila şi uitată apoi instantaneu, sau lăsată, în cel mai bun caz, în geanta de şcoală, să clocească, atârnată pe cuier.

CONCLUZII: Aceşti elevi sunt viitorul de mâine al ţării şi trebuie să-l clădim înainte de toate cu dragoste, prin comunicare şi înţelegere. Prin metoda BIBLIOTECII VII, cărţile nu trebuie citite, ci ascultate şi în plus realizăm că toţi oamenii au anumite probleme; că problemele nu trec de la sine ci trebuie acţionat în acest sens şi că mereu e mai uşor să rezolvi o problemă în grup decât de unul singur.

BIBLIOGRAFIE 1.Iucu Romiţă, Instruirea şcolară Editura Polirom, Iaşi, 2001.

2.Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, ediţia a III-a, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti 1997.

3.Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Negreţ-Dobridor Ion, Pânişoară Ion Ovidiu, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001.

4.Moldoveanu Mihaela, Oproiu Gabriela Carmen, Repere didactice şi metodice în predarea disciplinelor tehnice, Editura Printech, Bucureşti, 2003.

5.Ronni Abergel, Antje Rothemund, Gavan Titley, Péter Wootsch, Don’t judge a book bz it’s cover, Directorate of Youth and Sport, Programme "Youth promoting human rights and social cohesion", Ungaria, Council of Europe Publishing, 2005.

83

CĂRȚILE, FERESTRE DESCHISE SPRE LUME proiect educativ de stimulare a interesului elevilor pentru lectură Prof. Abalașei Cristina Școala Gimnazială Nr.10 Suceava Elevii români sunt tot mai puțin interesați de lectură. Statistici alarmante ne arată că numărul celor care citesc o carte într-un semestru este de aproximativ 19 %, iar aproape o treime nu citesc deloc, pe când, în țări precum Danemarca sau Franța un elev citește în medie 50 de volume pe an. Și nu e de mirare în contextul în care 42 % dintre adulții din țara noastră admit că în ultimul an au citit cel mult o carte sau nu au citit deloc. Mai mult de o treime dintre elevii care termină învățământul obligatoriu sunt etichetați drept ”analfabeți funcționali”. Ei sunt capabili să citească un text, dar incapabili să înțeleagă și să recepteze mesajul lui. Lipsa lecturii este adesea una din cauzele principale ale rezultatelor slabe pe care elevii le obțin la examenele naționale sau la testările internaționale, însă specialiștii avertizează că pe termen lung va avea consecințe semnificative asupra societății. Revoluția digitală, prețul ridicat al cărților, inexistența librăriilor în mediul rural, fondul de carte învechit din bibliotecile școlare și publice, lipsa unor programe naționale care să încurajeze lectura sunt doar câteva din cauzele amintite când este vorba despre interesul scăzut pentru lectură al elevilor, al românilor. Școala, ca factor determinant în formarea și educarea viitoarelor generații, pe lângă obiectivele care vizează dezvoltarea competențelor de comunicare orală și scrisă, își propune să stimuleze interesul elevilor pentru lectură și să educe gusturile acestora în materie de citit. Un deziderat destul de greu de atins în condițiile în care cartea scrisă trebuie să concureze cu telefonul mobil, jocurile pe calculator, internetul sau rețelele de socializare. Trecerea de la lectura percepută ca o obligație sau chiar ca o pedeapsă, la lectura de plăcere, se poate face prin alegerea, pentru început, a unor texte atractive, facile, cu subiecte din sfera de interes a copiilor, pentru a nu-i descuraja.

De aseamenea, este important să găsim mereu noi metode pentru a-i incita pe elevi să citească, metode interactive care să-i transforme din lectori inocenți în lectori competenți, avizați, dornici de a se informa și de a cunoaște. Proiectele educative oferă avantajul de a acumula în același timp experiență și cunoaștere, de a transpune învățarea în contexte mai puțin formale - dar mai atractive pentru copii, de a oferi perspectiva transferului de cunoștințe în viața reală. Un astfel de proiect este ”Cărțile, ferestre deschise spre lume”, derulat pe parcurdul unui an școlar, în parteneriat cu biblioteca școlii, biblioteca județeană și elevi de la alte două școli din mediul rural și urban.

Titlul proiectului: Cărțile, ferestre deschise spre lume Motivaţia proiectului : La începutul unui nou mileniu existenţa noastră este marcată de descoperirile tehnico-ştiinţifice. Televizorul, calculatorul, internetul sunt rivali redutabili ai cărţilor şi constatăm cu tristeţe că atât copiii, cât şi adulţii citesc din ce în ce mai puţin: cei mari, din lipsă de timp, cei mici pentru că nu au descoperit plăcerea şi utilitatea cititului. Prin intermediul acestui proiect dorim să îi aducem pe elevi şi pe părinţii acestora mai aproape de universul cărţilor, să îi învăţăm să preţuiască adevăratele valori, să descopere comorile de înţelepciune adunate de-a lungul timpului în paginile tipărite.

84

Lectura oferă celor mici modele demne de urmat, lecţii de viaţă, clipe de visare şi de reflecţie care în final vor contribui la conturarea unei personalităţi frumoase, armonioase.

Scopul proiectului • Stimularea interesului elevilor faţă de cărţi, sensibilizarea lor în favoarea lecturii; Obiective specifice • Familiarizarea elevilor cu diferite tipuri de cărţi ( manuale, enciclopedii, dicţionare, ghiduri, volume de versuri şi proză, etc. ) • Prezentarea etapelor principale din procesul de realizare a unei cărţi; • Conştientizarea rolului pe care îl au cărţile în viaţa oamenilor; • Stimularea şi dezvoltarea aptitudinilor creative ale elevilor; • Crearea unui mediu propice lecturii (din partea cadrelor didactice şi a reprezentanţilor bibliotecii); • Monitorizarea lecturii suplimentare a elevilor implicaţi în proiect; Grup ţintă: Beneficiari direcţi - elevii Beneficiari indirecţi – părinţi, cadrele didactice ale şcolii; Locul de desfăşurare: sala de clasă, biblioteca școlii, Biblioteca Bucovinei „ I.G. Sbierea” Suceava Resurse umane: • echipa de proiect: cadrele didactice coordonatoare • colaboratori: bibliotecarii școlilor, personalul bibliotecii judeţene, părinţii Resurse materiale: • cărţi, carnete, hârtie, stilouri, mape, dosare, foarfece, lipici, plicuri; • imagini şi ilustraţii; • texte literare; • fotografii, un aparat foto; • calculator, imprimantă, xerox, proiector, CD; • chestionare, fişe; Resurse financiare: în funcţie de activităţile desfăşurate, se va apela la sprijinul Comitetului de părinţi al fiecărei clase; Durata proiectului: un an școlar Rezultate aşteptate: creşterea numărului de volume citite de elevi într-un an; Evaluarea proiectului: ➢ compuneri, eseuri, poezii; ➢ expoziţii de carte; ➢ portofoliul; ➢ fişe de lectură, fişele de la bibliotecă ale elevilor; ➢ albumul foto; Diseminarea proiectului: • pliante, afişe; • panori cu produsele activităţii elevilor;

”Biblioteca

85

•

articole publicate în buletinul informativ al școlii;

Activități desfățurate în cadrul proiectului • Universul cărților – vizite la biblioteca județeană și biblioteca școlii pentru a se familiariza cu diverse tipuri de cărți, modul corect de utilizare și păstrare a acestora, valoare materială și culturală a acestora; • Povestea unei cărți – întâlnire cu autoarea de povești pentru copii Cătălina Gheorghian la Librăriile Cărturești; • Cum se face o carte – vizitarea unei tipografii locale; • Ne-ntindem la citit – lectura unor romane pentru copii adecvate vârstei și realizarea unor fișe de lectură care să fie expuse în sala de clasă pe panoul dedicat proiectului; • Biblioteca vie – promovarea cărților citite în cadrul unei activități desfășurate la biblioteca județeană cu elevii participnți la proiect din cele trei școli; • Semnul de carte – realizarea unui semn de carte care să cuprindă o listă a cărților pe care doresc să le citească pe parcursul proiectului; • Citim Împreună România – activități de lectură în grup împreună cu elevii claselor pregătitoare; • Schimbul de cărți – schimb de cărți între elevi, activitate lunară; • Bătălia cărților – concurs de postere, machete care să ilustreze una din cărțile citite în cadrul proiectului; • Carnavalul poveștilor – serbare școlară;

”Bătălia cărților ”

86

CLASICII LITERATURII ROMÂNE (CONCURS LITERAR) Coordonator: prof. Şandru Claudia-Elena Colegiul "Vasile Lovinescu" Fălticeni Obiective: - stimularea gustului pentru lectură - educarea unei atitudini pozitive faţă de lectură - îmbunătăţirea comunicării - împărtăşirea experienţelor personale - stimularea imaginaţiei şi a creativităţii Activitatea face parte din calendarul proiectului care se desfăşoară la nivelul şcolii, cu scopul principal de a strânge cărţi pentru biblioteca şcolii, O carte pentru şcoala mea. Activitatea concurs a avut loc în luna ianuarie, lună în care trei dintre marii clasici ai literaturii noastre, s-au născut. Activitatea a fost pregătită încă din luna noiembrie 2017, când elevii clasei a X-a participante au fost împărţiţi în patru grupe, fiecare grupă fiind formată din 4 elevi. Primei grupe i s-a repartizat Mihai Eminescu, celei de-a doua, Ion Creangă, celei de-a treia, Ioan Slavici, iar celei de-a patra, Ion Luca Caragiale.

Fiecare grup trebuia să se pregătească învăţând date despre viaţa şi opera scriitorului

repartizat.

Copiii

s-au

pregătit temeinic, dar la concurs au avut parte de o surpriză. Când au ajuns în sala Centrului de documentare şi informare al şcolii şi sau aşezat la mese în grupurile deja stabilite, au primit nişte flori pe care să le pună în piept şi şi-au dat seama că nu au primit aceeaşi culoare. Adică, fiecare copil din fiecare grupă a primit fie o floare roşie, fie una galbenă, fie una albastră, fie una verde. Asfel, în fiecare grupă exista câte o floare roşie, una galbenă etc. Ei nu ştiau că profesorii coordonatori se gândiseră să folosească metoda Jigsaw sau Mozaic. Ei i-au rugat pe elevii cu o floare roşie să se grupeze, apoi pe cei cu flori galbene şi aşa mai departe. Astfel, în fiecare nouă grupă formată exista un elev care era "expert" în opera lui Mihai Eminescu, altul, în viaţa şi opera lui Ion Creangă etc. Metoda Jigsaw a fost folosită pentru o comunicare mai bună între elevi.

87

Precizare: copiii au fost atenţionaţi că fiecare trebuie să înveţe despre autorul dat, fără a-şi împărţi între ei ceea ce au de învăţat. Înainte de începerea propriu zisă a concursului, le-am propus elevilor un joc numit Anagrama (joc didactic). Acest joc a avut rolul de a-i introduce pe copii în tema concursului.

Folosind tabla, am "aruncat" pe ea un "pumn" de litere şi i-am rugat pe elevi să le amestece în aşa fel încât să rezulte un cuvânt. După ce au format cuvântul (EMINESCU), am mai "aruncat" un alt "pumn" de litere şi aşa mai departe până când ei au descoperit numele tuturor autorilor din centrul concursului.

La sfârşitul concursului, fiecare elev a primit un jurnal metacognitiv. După ce l-au completat, o parte dintre ei au dat citire înscrisurilor din jurnal, le-am strâns, le-am făcut copii xerox şi le-am înapoiat originalele care au fost aşezate în portofoliilor de limba şi literatura română.

Educatorii trebuie să le dezvolte elevilor gustul pentru lectură, o cerință didactică importantă fiind preocuparea permanentă a cadrelor didactice pentru realizarea contactului direct al copiilor cu lumea operelor literare. Observarea sistematică a activității elevilor oferă cadrului didactic posibilitatea de a culege informații relevante asupra progresului lor.

Reflecțiile de mai sus oglindesc diverse opinii față de lectură, vis-a-vis de textele citite. Ceea ce se remarcă este actul de autocunoaștere. Majoritatea elevilor au pledat pentru personajul ales, stabilind similitudini între ei (sau viața lor) și erou, pentru cartea preferată sau pentru remarcile pozitive față de valorile cărții. Atitudinea lor s-a evidențiat prin trasarea atașamentului, prin detalierea regulilor pentru o lectură eficientă, una dintre componentele manifestării propriu-zise, fiind puterea argumentului și a opiniei personale.

Valorizarea textului artistic de către subiectul receptor s-a realizat ca modalitate creativă de dezvoltare

a

atitudinii

elevului față

de

opera

literară, prin actul unei lecturi orientate,

supravegheate și îndrumate eficient prin următorii factori implicați: -manifestarea sensibilității artistice prin lectură; demonstrarea preferințelor literare; -exprimarea atitudinii personale față de textele literare; -prezența gustului estetic, raportându-și afirmațiile la o anumită situație narativă; -emiterea judecăților de valoare, conturând calitățile personajelor și totodată contribuțiile acestora în prestația artistică a operelor literare.

Aplicarea tehnicilor creative prezentate aici dorește să deschidă noi perspective pentru o comunicarea didactică eficientă în actul de receptare a textelor literare, cât şi în însuşirea deprinderilor de lectură ca un act de auto-învăţare prelungit pe tot parcursul vieţii. O practică valoroasă de folosire a tehnicilor cu educabili de diferite vârste, din învățământul gimnazial o reprezintă desfășurarea unor demersuri didactice stimulative prin intermediul cărora poate fi realizat 88

orice tip de cunoaștere prin modalităţi diverse şi variate în cadrul orelor de cerc, activităţi care solicită acțiuni conștient orientate spre stimularea motivației și a gândirii personale creative în abordarea textelor literare.Specificul învățării creative este înțeles de P. Popescu Neveu ca o apropiere maximală de modelul cunoașterii active, devenind astfel un sistem de referință pentru toate strategiile didactice 1 utilizate în conținutul acestui proiect.

Cartea, influențează în mod pozitiv dezvoltarea intelectuală a elevilor, formează gustul pentru lectură, atașamentul pentru ,,expresia tipărită” (cărți, reviste, ziare, diverse publicații) în ciuda unei acerbe concurențe cu mijloacele audio-vizuale. Lectura îndeplinește rolul de sursă principală de informare, de achiziționare a unor experiențe individuale, cu tentă morală. Ea propune, de regulă, valori universale umane, realizând, în mintea copiilor, o ierarhizare și coagulare a valorilor culturii naționale și universale. De asemenea, lectura oferă satisfacții estetice, propune modele

de

comportament,

contribuie

la

îmbogățirea

limbajului,

la

nuanțarea

si

dezvoltarea/activizarea exprimării, însușirea unor structuri comunicative. Lectura ,,umple'' în mod plăcut timpul liber al elevilor, oferind clipe de satisfacție, de meditație, fiind principala ,,sursă de miraje''. De aici rezidă importanța lecturii pentru orice elev, pentru devenirea sa ulterioară, pentru sprijinul progreselor sale școlare la toate disciplinele didactice.

Data …………………………….

Jurnal metacognitiv Ce am învăţat?

Cum am învăţat?

Cum m-am simţit?

Modalități alternative de educare a limbajului prin lectură Coordonator: prof. Murariu Mihaela Colegiul "Vasile Lovinescu" Fălticeni ,,Lectura joacă un rol mare în viața copiilor, un rol mult mai mare decât în viața celor vârstnici.

Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața. Din cărțile pe care le citesc, copiii își formează o anumită concepție asupra lumii, cărțile formează la ei anumite norme de conduită”. (Nicolae Iorga) Stimularea interesului pentru lectură și dezvoltarea competențelor de comunicare sunt componente ale finalităților educaționale, în general și competențe cheie la orele de literatură, fapt pentru care profesorul caută și elaborează permanent noi strategii didactice pentru concretizarea lor.

1

Grigore Nicola, Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ, EDP, București, 1981, p.70

89

Școala are menirea de a-i ajuta pe elevi să-și formeze gustul artistic, să stimuleze gândirea autonomă, reflexivă și critică a elevilor în raport cu textul. În fond, ținta finală este de a forma cititori activi pe tot parcursul vieții. În acest sens, prin studiul literaturii în școală, elevii ar putea să înțeleagă mai bine lumea și să se înțeleagă în altă lumină pe ei înșiși, ar putea să-și formeze repere culturale și estetice și să valorizeze arta ca pe o formă de comunicare și de cunoaștere care-i ajută să-și dezvolte propria personalitate.2 Abordată din perspectiva comprehensiunii, lectura apare ca un proces personal ce presupune interacțiunea a trei factori: cititorul, textul și contextul lecturii, o construcție realizată prin interacțiunea/cooperarea dintre cititori text. De aici, și caracterul dificil și fascinant al dialogului cu „departele" nostru. E vorba, de înlocuirea viziunii conform căreia se presupune aplicarea succesivă a unor capacități (înțelegerea sensului cuvintelor, a propozițiilor, identificarea ideilor principale...) cu un model global, ce pune accentul pe modul în care cititorul orchestrează cunoștințele și capacitățile în vederea constituirii sensului ce așază comprehensiunea în zona competențelor (modus operandi).3 Condițiile care au determinat mutații profunde în gustul tinerilor (și nu numai al lor), care ignoră din ce în ce mai mult cartea, sunt bine-cunoscute”. Formarea unei atitudini pozitive fată de lectură reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante și mai dificile ale disciplinei. Lectura dezvoltă imaginația și creativitatea, trezește sentimente diverse și profunde, relevă experiențe variate, personaje cu care elevii simt nevoia de a se identifica, alegându-și modele și repere pentru propria existență.

Un semnal de alarmă ne atrage atenția, în special nouă profesorilor de limba și literatura română: ,,Copiii noștri nu mai citesc!” – un imperativ al vremurilor actuale, care se cere destul de serios analizat. De aceea, ne revine un rol important, acela de a-i stimula, de a găsi în permanenţă noi metode de a-i incita la lectură. Totul trebuie să pară un joc, destindere și relaxare. A citi de dragul de-a citi. Nimic impus. Important este de a trezi curiozitatea elevilor, de a-i motiva, provocând interesul nativ pentru carte. Școlii îi revine sarcina dificilă de a forma la elevi, deprinderea de a citi, pentru că lectura este singura cale de adaptare, oferind posibilitatea de dezvoltare a sinelui, însemnând explorarea unui univers nou, confruntarea de idei, modele de urmat, repere, asumarea de atitudini. În învățământul gimnazial, cititul este foarte important deoarece prin el se realizează atât dobândirea unei experiențe psiho-intelectuale, cât și educația culturală a elevilor. Aceștia vor înțelege că lectura este un act esențial al existenței și realizării umane, opera literară, fiind rezultatul coparticipării cititorului la semnificația mesajului artistic încorporat în operă. Procesul Florentina Sămihăian, Mariana Norel, Didactica limbii și literaturii române II, Proiectul pentru învăţământul rural, MEC, 2011, p. 50 3 Alina Pamfil, Limba şi literatura romană în gimnaziu. Pitești, Ed. Paralele 45, 2004, pag.129 2

90

educativ trebuie să-i atragă, să le cultive gustul pentru lectură, prezentând verbul a citi ca pe un act cultural atractiv, o formă a educației ce se desfășoară într-o perioadă mare de timp prin abordarea unor texte diverse.

Studierea limbii și literaturii române în școală oferă posibilitatea de a solicita ortografia și ortoepia în interpretarea operei literare, în multe cazuri acestea determinând stilul și individualizarea unor personaje sau relevând intenționalitatea scriitorului de a exprima o idee, un anumit mesaj. Lectura activă este o activitate deosebit de complexă, ce cuprinde și întocmirea fișelor de lectură, a conspectelor, a rezumatelor, a referatelor sau recenziilor, exprimarea unor opinii sau argumente personale.4 Lectura este una dintre căile importante de formare, îmbogățire și de nuanțare a vocabularului elevilor, de aceea profesorului de limbă și literatură română îi revine obligația de a cunoaște ce și cât citesc elevii, de a orienta lectura acestora. Programa oferă posibilitatea stabilirii unei bibliografii de referință, pe care elevii trebuie să o parcurgă pentru a-și forma o cultură generală, pentru a-și educa gustul și simțul estetic. E necesar a fi urmărite pe termen lung, prin obiective educaționale concrete, formarea deprinderilor, a instrumentelor de lucru. Profesorul va fi pentru elevii săi un regizor care va încerca să-i atragă spre lumea cărţii.

Modalitatea în care este tratat textul literar la clasă se constituie ca o premisă a lecturii particulare O soluție, poate fi constituirea unor proiecte, a unor cercuri de lectură, a unor activități etracurriculare. Cercul, deschis începătorilor dar și inițiaților, urmărește „instigarea la lectură”, trezirea interesului pentru carte prin intermediul lecturii de plăcere. Literatura impulsionează sensibilitatea copilului, educă prin puterea exemplului particular. Și atâta timp cât oamenii vor comunica prin vorbire, va exista și literatura.

PROIECT EDUCAŢIONAL PENTRU STIMULAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ

“CARTEA – IZVOR DE CUNOASTERE” MOTTO: “Sa oferim tuturor copiilor nostri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine” (Consiliul Europei- iunie 2011)

COORDONATOR: Prof. înv preşc. Ungurean Liliana / An şcolar 2016/2017 Locul desfăşurării: Grădiniţa cu Program Normal Cajvana, jud. Suceava Coordonatori de proiect : Prof. înv preşc. Ungurean Liliana ANALIZA SWOT Puncte tari: - activitățile din grădiniță permit implicarea copiilor in actul învățării folosindu-se de toate condițiile pe care le oferă spațiul educațional;

4

Ilie Emanuela, Didactica limbii române, Iaşi, Ed. Polirom, 2008, p.9.

91

- Proiectul Instituțional propune prin țintele sale strategice cresterea calității serviciilor educaționale oferite de grădiniță în vederea pregătirii copiilor pentru activitatea școlară și prevenirea eșecului școlar; -disponibilitatea părinților în implicarea în activitatea de pregătire a copiilor pentru școală.

Puncte slabe: - resurse financiare reduse pentru finanțarea tuturor acțiunilor la care suntem dispuși să antrenăm copiii; - dezinteresul manifestat de unii copii în cunoasterea tainelor oferite de cărți; - activitatea prferată a copiilor de la grupă (mare pregatitoare) este jocul cu jucării și mai puțin activitatea intelectuală (citirea de imagini din cărți, scris,audierea de povești, vizionarea de DVD-uri cu povesti ,etc.).

Oportunități: - sanse pentru toti copiii de a beneficia de acțiuni care să-i pregătească pentru activitatea școlară; -biblioteca şcolii și cea a grupei poate oferi posibilități de realizare a obiectivelor proiectului; Titlul proiectului: ”CARTEA – IZVOR DE CUNOAŞTERE” Tipul de proiect:- local Număr de prescolari implicati: 84 Activităti propuse: - activitati didactice din cadrul domeniilor experentiale: Stiinta, Limba si comunicare, Estetic si creativ, Om si societate; - activitati educative extracurriculare: - spectacole de teatru, programe literar – artistice, vizite, excursii, intalniri cu oameni de cultura; - activitati libere: - vizionare de filme, jocuri de rol, dramatizari Beneficiari: - direcţi : – preşcolarii de la GPN Cajvana - indirecţi : - educatoarele grupei; - cadrele didactice din gradinita si scoala; - părinţii copiilor Metode / mijloace de realizare: - vizite la Librărie şi Bibliotecă, întâlniri de grup, jocuri de rol, concursuri, excursii, spectacole de teatru.

Modalităţi de evaluare: serbări, expoziţii, programe artistice, dramatizari, recitaluri de poezii, sezatori, spectacole, portofolii, albume foto, , pliante, etc.

Parteneri: • Colectivul de parinți; • Librăria Cărtureşti Suceava – responsabil Bratu Andreea • Liceul Tehnologic Cajvana- director- prof. Robu Nicolae • Biblioteca Cajvana – bibliotecar Mîţan Rodica • Teatrul de păpuși Puppet Contextul/justificarea proiectului: ”Copilul se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire, îl încântă (...); ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineret trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instruiți. A ieși din lecturi cu stimă sporită pentru om acesta este secretul marilor literaturi pentru tineret.”

George Călinescu Literatura, ca artă a cuvântului, prin intermediul căreia realitatea este recreată în toată complexitatea ei, oferă copilului de vârstă preșcolară un întreg univers de gândire, reflectie, cunoastere și traire.

Nu există lume mai frumoasă și mai fascinantă decât lumea creata de cartile ce infrumuseteaza copilaria.

92

Adevărate comori se pot descoperi deschizand o carte. Fantezia cunoașterii, resimțită de la fragede vârste, se conturează treptat, pe măsură ce copilul dobândește noi și noi experiențe de învățare, le transfigurează în comportamente de înaltă ținută morală și estetică.

Ca si cadre didactice, cu părere de rau trebuie sa recunoastem că sunt din ce în ce mai solid argumentate afirmaţiile de genul “tinerii de azi nu mai citesc nimic”, atâta timp cât mulţi dintre ei alocă cea mai mare parte a timpului liber altor preocupari. Fără a afirma că aceste preocupări sunt inutile, consider că pot deveni dăunătoare atunci când ele se substituie total actului şi plăcerii de a citi.

Aşadar, consider că este de datoria şcolii si chiar a gradinitei de a găsi strategia adecvată şi puntea de comunicare prin care să cultive la elevi acea dragoste pentru lectura, acel interes de a deschide o carte pentru a afla multe raspunsuri la intrebari ce stimuleaza invatarea.

După cum observa marele scriitor Tudor Arghezi, ,, O jucărie precum este cuvântul, mai pe măsura spiritului copilăriei, inventiv, dinamic şi scormonitor nici că se poate afla”. Nimeni nu poate vorbi copiilor aşa cum le vorbesc paginile tipărite despre natură, istorie, societate.”

SCOPUL PROIECTULUI: - Stimularea în rândul prescolarilor a interesului de a descoperi tainele cartilor şi conştientizarea de către aceştia a importanţei pe care o are cartea în pregatirea pentru activitatea scolara.

- Cultivarea dragostei pentru lectură, în vederea dezvoltării si activizării vocabularului si a dezvoltarii deprinderilor de muncă intelectuală.

OBIECTIVE SPECIFICE : • Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral; • Dezvoltarea dragostei copilului pentru creaţia literară destinată lui; • Dezvoltarea abilitatilor de utilizare a cartilor in vederea pregatirii pentru activitatea scolara; • Dezvoltarea capacităţii de a transmite mesaje simple; • Dezvoltarea deprinderilor de investgare a lumii inconjuratoare prin carte; • Stimularea interesului pentru lectură; • Imbunătăţirea comunicării orale şi stimularea interesului pentru citit-scris; • Cunoaşterea instituţiilor care se ocupă cu editarea cărţilor şi cu difuzarea acestora; • Imbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare; • Stimularea imaginaţiei creative; • Formarea deprinderii de a gândi şi a se exprima realizând conexiuni interdisciplinare; • Lărgirea orizontului imaginativ si imbogatirea volumului de cunostinte din toate domeniile vietii reale; • Impărtăşirea experienţelor personale, a sentimentelor si emotiilor artistice.

Nr Activități din cadrul crt proiectului/ Data 1.

Lansarea proiectului (motivatie, aspect,rezultate scontate)

Scurtă descriere

Instrumente/Indicato ri de evaluare

Prezentare in cadrul Consiliului Prezentarea unui film cu pedagogic si in fata partenerilor si aspecte din activitatea la invitatilor grupa si a rezultatelor analizei Swot

93

2.

Octombrie 2016 - “Magia Fiecare copil va contribui cu o carte la Discuții pe tema activității. cartilor pentru copii”- expozitia organizata. Expozitia va fi Fotografii.

Expozitie de carte vizitata de copiii din grădiniță și de școlarii parteneri.

3.

Noiembrie 2016 -“ Se va desfășura o vizită la Biblioteca Impresii consemnate in Biblioteca – lumea cărților Liceului Tehnologic Cajvana Jurnalul grupei. Album de pentru copii” fotografii.

4.

Noiembrie « Scrisoare Nicolae »-

5.

catre

2016- Conceperea de scrisori de catre copii ; Mos realizarea unei « Tolbe cu scrisori «

Tolba cu scrisori

Decembrie 2016- Cunoasterea unor obiceiuri si tradidii « Obiceiuri si traditii în grai specifice zonei si mai ales redarea moldovenesc»program acestora in vorbirea artistic moldoveneasca.Prezentarea de spectacol cu obiceiuri si tradidii moldovenesti Ianuarie 2017 - « Sa-l Prezentarea unui recital de poezie cunoaștem pe Eminescu eminesciana de catre scolarii-parteneri prin poezia sa »- moment literar prezentat de scolari Februarie– 2017 –« Cel mai Desfasuraea unui concurs intre grupele bun povestitor/ recitator » - mari prin care se evalueaza abilitatile concurs artistice de povestitor si recitator.

Program artistic, album de fotografii, pliante

8.

Martie 2017- “Gând curat Confectionarea de felicitari, cadouri, si vorbă dulce pentru cei martisoare pentru luna martisorului dragi” –

Mesaje scrise pe felicitari si cadouri, martisoare cu initialele celor dragi

9.

Martie 2017“Cantec Prezentarea unui mic program artistic Program de cantec si pentru mama”- recital de dedicate mamelor. poezie, fotografii. poezie inchinat mamei

6.

7.

Recital de poezie, DVD, fotografii Programul si regulamentul concursului, diplome, premii

10. Aprilie 2017- ”Drumul Realizarea unei vizite la Tipografia Pliante, fotografii cărții”- vizită la tipografie “Musatinii” 11. Mai -2017”Să confecționăm o carte pentru cei mici”- etapa I 12. 1 Iunie -2017- “Ofera cu dragoste o carte, de Ziua copilului” – daruri oferite copiilor cu situatii materiale precare.

Realizarea filelor unei carti de povesti cu imagini de colorat, a coperţilor

Cărţi confecţionate

Desfasurarea unei actiuni umanitare la o altă gradinita din mediul rural in cadrul careia vom darui carti confectionate de noi

Cărţi confecţionate.

RESURSE :Umane : preşcolari, școlari, cadre didactice, părinţi , specialişti din diverse domenii 94

➢ Materiale: • Cărți cu povești, imagini cu aspecte și personaje din povești , cărți care prezintă aspecte din diverse medii de viață, atlase botanice și geografice ; • Materiale şi ustensile specifice educaţiei plastice ; • Albume, auxiliare, CD-uri, casete audio, retroproiector, diplome pentru copii, etc. ➢ Finaciare: • Sponsorizari Rezultate scontate : • Stimularea şi educarea interesului și dragostei copiilor pentru a citi/ a aculta povești, poezii,etc. ; • Pregătirea copiilor pentru activitatea de citit-scris din școală; • Creșterea numărului de copii care să iubească cartea și să o folosească cât mai des pentru tot ce înseamnă dezvoltare intelectuală și pregătire pentru viață • Realizarea unor expoziţii cu lucrări realizate de grupul țintă; • Implicarea activă a cadrelor didactice și a copiilor în activitățile desfășurate în cadrul proiectului; • Stimularea potențialului artistic-creativ al copiilor.

• Dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi împărtăşirea experienţei pozitive între cadre didactice şi între colectivele de copii pe care îi îndrumă .

Modalități de monitorizare și de evaluare a proiectului:- discuții de grup, chestionare, observarea directă Impactul proiectului : Implementarea proiectului va avea impact asupra : - grupului țintă (generarea unor schimbări specifice); -grădiniței ca organizaţie (creşterea calității serviciilor educaționale, extinderea parteneriatelor, creşterea prestigiului în comunitate); - partenerilor din proiect (dobândirea unor informaţii şi abilităţi); - părinților copiilor care vor înțelege că începând de la o vărstă foarte mică putem să insuflăm copiilor dragostea față de carte; -unităţilor de invățământ (diseminarea bunelor practici identificate prin proiect).

Sustenabilitatea proiectului: Proiectul va fi continuat și în anii următori la alte grupe de copii..

Activități de promovare/mediatizare, diseminare: - Popularizarea tuturor activităților din cadrul proiectului la nivelul unității; - Apariții mass-media; - Publicarea unor articole în Revista grădiniței ;

COMUNICARE ŞI COMUNICAŢII Lecție desfășurată la nivelul claselor a VII-a, în luna martie 2016 Școala Gimnazială Moara Nică Coordonator: prof. Ioachimescu Anca Şcoala Gimnazială Moara Nică, Suceava Comunicațiile și transporturile au reprezentat, din toate timpurile, două componente esențiale ale vieții oamenilor, iar rolul lor în societatea contemporană devine din ce în ce mai important. Este de neconceput existența și evoluția societății moderne fără prezența unor sisteme de

95

comunicații și transporturi; ele formează un tot unitar deoarece funcționează și evoluează împreună.

Orice sistem de transport nu poate funcționa normal dacă nu este coordonat printr-un sistem de comunicații adecvat. Deci comunicarea de care avem atâta nevoie se realizează prin sistemele de comunicație. Între comunicare și comunicații există o distincție clară.

Comunicarea este modalitatea prin care se face cunoscută o informaţie.

Comunicațiile reprezintă sistemele tehnice prin care se realizează transmiterea, interpretarea sau prelucrarea datelor și informațiilor de către oameni sau aparate.

La ora de educație tehnologică, elevii au înțeles clar aceste noțiuni. Ei au fost împărțiți pe grupe, și fiecare grupă a pregătit din timp, și a prezentat în cadrul orei , câte un tip de comunicare: - Comunicare verbală (orală și scrisă) – la care informațiile sunt transmise prin cuvinte, pe cale orală sau scrisă - Comunicare paraverbală – la care informațiile transmise oral, prin cuvinte pot fi însoțite și de elemente paraverbale (intonație, ritm și intensitatea vocii, particularități de pronunție etc.)

- Comunicare nonverbală (informațiile se transmit prin mișcări, gesturi, mimică, îmbrăcăminte, obiecte etc.)

- Comunicare în masă (se realizează prin mass-media și reprezintă modalitatea de transmitere a informațiilor către un număr mare de oameni cu ajutorul cărților, ziare, reviste afișe, radio – TV, Internet etc. ) Ora s-a desfășurat într-o atmosferă optimistă, fiecare elev încercând să-și însușească noțiunile prezentate de fiecare grupă și încercând la rândul său , să arate că s-a pregătit cât mai bine

96

«La început a fost cuvântul...», spune Biblia. Elemente concrete de teorie a comunicării apar încă de la Platon şi Aristotel, care au introdus comunicarea ca disciplină de studiu (alături de filosofie, matematică) sub forma retoricii. Obiectul de studiu al comunicării devine astfel lumea întreagă «interpretată ca o imensitate de mesaje»(«interprèté comme une myriade de messages», (P. Watzlawickcitat în Bateson, 1987) Cuvântul de origine latină “comunicare” înseamnă “ a face comun”.Comunicarea umană se ocupă de sensul informaţiei verbale, prezentată în forma orală sau scrisă şi de cel al informaţiei nonverbale, reprezentată de paralimbaj, mişcările corpului şi folosirea spaţiului. Dicţionarul de psihologie oferă următoarea definiţie„...comunicarea reprezintă o relaţie între indivizi: comunicarea este în primul rând o percepţie. Ea implică transmiterea,intenţionată sau nu, de informaţii destinate să lămurească sau să influenţeze un individ sau un grup de indivizi receptori” (Norbert Sillamy, 1996, pg.53).

Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care una emite (exprimă) o informaţie, iar cealaltă o recepţionează (înţelege), cu condiţia ca ambii parteneri să cunoască codul (să vorbească aceeaşi limbă). Comunicarea reprezintă procesul prin care informaţia este transmisă de la o persoană la alta, răspunsul receptorului la acesta, existenţa unui cod comun –limbaj comun.

97

Comunicăm pentru a ne transmite ideile, sentimentele, emoţiile, părerile, pentru a influenţa, pentru a ne corela între noi rezultatele muncii, pentru a socializa. Limbajul verbal nu este singura conduită în comunicare, aici intervenind de asemenea limbajele nonverbale ca de exemplu mimica, gestul, tonalitatea vocii, limbajul trupului etc. Comunicarea este considerată o activitate umană, dar nu poate fi limitată doar la practicile fiinţei umane pentru că şi animalele comunică (Chavin 1982/1999, citat de Pânişoară, 2006),regăsindu-se sub anumite forme la animale şi plante. De exemplu, albina indică printr-un dans, celorlalte membre ale stupului, locul în care se găsesc florile, distanţa şi calitatea nectarului (K. von Fnsch, citat de Pânişoară, 2006). Pinii, plopii, arţarii răniţi îşi avertizează congenerii despre vătămările suferite, ceea ce are ca efect declanşarea în întreaga colonie a unui mecanism chimic de apărare împotriva agresorilor (P. Caro, 1983, citat de Pânişoară, 2006). Toate fiinţele vii au nevoie, pentru a supravieţui, de a fi informate atât asupra stării lor cât şi asupra mediului exterior, iar semnalele utilizate sunt dintre cele mai variate: vizuale, electrice, sonore, ultrasonore, tactile sau chimice.

Sursele dezvoltării comunicării copilului: adultul reprezintă o sursă bogată de influenţe fizice, încă de la început adultul îl bombardează cu diverşi stimuli pentru toţi analizatorii: auz, văz, miros, tactil, olfactiv, gustativ. O altă cale de influenţă a comunicării asupra dezvoltării psihice este îmbogăţirea experienţei copilului. În comunicarea cu adultul, copilul descoperă o gamă bogată de sentimente şi atitudini specifice umane: bucuria de a fi apreciat, compătimit, susţinut, de a se bucura, de a interacţiona cu alţii şi a-i ajuta. De multe ori adultul înaintează sarcini de învăţare care sunt acceptate uşor în contextul comunicării, iar soluţionarea lor îi conduce spre progres în dezvoltarea psihică. O cale de stimulare a comunicării este cea de consolidare a succeselor copilului, susţinerea şi, eventual, canalizarea eforturilor sale. În comunicare adultul prezintă copilului modele de acţiune pe care copilul şi le poate însuşi prin imitaţie. Cerinţele de comunicare ale şcolii sunt într-o continuă creştere, motiv pentru care ea îşi multiplică formele de comunicare şi îşi sporeşte exigenţele faţă de actul comunicării. O astfel de evoluţie obligă cadrul didactic să devină un bun profesionist al comunicării didactice, atât în planul stăpânirii tehnicii comunicării, cât şi în cel al rezonării receptorului, în cel al influenţării formării personalităţii acestuia sub multiple aspecte, competenţa comunicativă căpătând, în felul acesta, o valoare integrativă a aptitudinii sale pedagogice.Aşadar, reuşita comunicării înseamnă reuşita procesului de învăţământ. Relaţia de comunicare conferă procesului de învăţământ valoarea unei intervenţii educaţionale complexe, bazată pe un limbaj didactic care determină în structura personalităţii elevului modificări în forme şi intensităţi diferite, de natură cognitivă, afectivă, atitudinală şi acţională.Implicarea comunicării la nivelul activităţii de predare-învăţare-evaluare permite realizarea nu numai a obiectivelor imediate (ale orei de curs), ci şi de durată (semestru, an şcolar, ciclu şcolar).

98

MOTTO: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaş cumpănită; Eşti ca o floare, anume-nflorită În mâinile mele, care te-au deschis (Tudor Arghezi)

TITLUL PROIECTULUI

TIP DE PROIECT: naţional PERIOADA DE DESFĂŞURARE: anul şcolar 2016-2017 DURATA: 1 an APLICANTUL: Grădiniţa cu Program Normal Cajvana Loc. Cajvana, jud. Suceava Nr. de telefon/fax: 0230539090 e-mail gpncajvana@yahoo.com COORDONATORUL PROIECTULUI :Prof. IACOBAN FLOAREA ECHIPA DE PROIECT: • Prof.Savu Mariana • Prof. Ungurean Liliana • Prof. Iacoban Viorica • Prof. Boca Nastasia • Prof. Boca Domnica • Prof. Maierean Magda • Prof. Gurău Domnica • Prof. Iacoban Trandafira PARTENERI EDUCAŢIONALI: • Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava • GPN ,,Sfânta Treime” Rădăuţi • GPN ,,Arlechino” Suceava • Biblioteca Liceului Tehnologic Cajvana • Librăria ,,Cărtureşti” din incinta Iulius Maal Suceava ARGUMENT : ,,Copilul - scria George Călinescu - se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea.Literatura îi satisface această pornire, îl incită” Grădiniţa şi şcoala sunt instituţiile unde se manifestă şi sunt încurajate experienţele de debut ale copilului în domeniul limbajului, locul în care se înregistrează primele contacte ale acestuia cu 99

cartea, cu limbajul scris. Curiozitatea copilului mic legată de cuvântul tipărit şi de limbaj este punctul de plecare în stabilirea conţinutului Programului „Să citim pentru mileniul III”, program care respectă eforturile timpurii ale copilului în a vorbi, a citi şi a scrie. Cultivarea limbii reprezintă obiectivul esenţial în formarea copiilor cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe sine, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele într-un limbaj bogat, nuanţat şi corect din punct de vedere gramatical.

Lectura face parte integrantă din copilăria celor mai mulţi copii. ,,A fost odată ca niciodată…”…şi la auzul acestor cuvinte mă întorc în lumea minunată a copilăriei, spre a mă preface în zână, în floare, în pasăre, în infinitul cerului şi al mării…

Ca educator nu poţi avea satisfacţie mai mare decât aceea de a şti că o mulţime de suflete mici vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu tine. Bucuria, tristeţea, durerea, speranţa şi încrederea deschid aceste suflete conducându-le spre tărâmul basmelor cu intenţia de a învăţa ce este binele şi răul. Din totdeauna, basmele au atras copiii, indiferent de vârstă sau generaţie, de etnie sau de limba vorbită în familie. Cu toţii ne amintim de poveştile pe care ni le spunea mama, bunica sau doamna educatoare. Fie că era acum 40 de ani, fie acum 20 sau în ziua de azi, copilăria nu poate fi concepută fără basme şi poveşti. Aflat într-o cetate a cărţilor, copilul se regăseşte în ,,Lumea Jucăriilor” (cartea) în care componentele ei sunt conţinuturile viu colorate şi atractive, ori în ,,Lumea Poveştilor”, unde oricine este desprins de firul realităţii şi atras involuntar de peripeţiile distractive ale personajelor acestora.

“Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singura este veselă şi nevinovată.’’ După cum spunea marele povestitor, Ion Creangă.

SCOP: • definirea rolului cărţii în procesul de învăţământ modern direcţionat spre folosirea sistemelor alternative de educaţie, de genul software educaţional; • dezvoltarea interesului pentru lectură, a respectului pentru carte şi pentru autorul acesteia; • înţelegerea importanţei lecturii, a influenţelor axiologice pe care aceasta le poate avea asupra dezvoltării personalităţii copiilor; • dezvoltarea creativităţii.

OBIECTIVE: Privind preşcolarii şi şcolarii mici: • apropierea copiilor de activitatea cu cartea ; • formarea unei atitudini de grijă, respect şi consideraţie faţă de carte şi autorul acesteia; • trezirea interesului pentru lectură ; • îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare; • formarea deprinderii de a gândi şi de a se exprima, realizând conexiuni interdisciplinare ; • lărgirea orizontului imaginativ ; • diseminarea exemplelor de bună-practică privind rolul cărţii în procesul instructiv-educativ; • dezvoltarea parteneriatelor interşcolare şi interinstituţionale; Privind cadrele didactice: • familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a interesului pentru lectură la vârstele mici; • abilitarea cadrului didactic cu capacitatea de a construi un mediu educaţional care să motiveze copilul în procesul de apropiere faţă de carte şi cuvântul scris; 100

• educarea unei atitudini pozitive de abordare a metodei proiectelor ca metodă de lucru folosită în sprijinul atingerii obiectivelor programului.

Privind părinţii: • conştientizarea părinţilor cu privire la rolul lor în dezvoltarea şi educaţia propriilor copii; • creşterea implicării părinţilor în activitatea grădiniţei/şcolii şi în crearea unui mediu cald şi sigur pentru preşcolar/şcolar.

Copiii vor fi capabili: • să audieze diferite lecturi/cărţi adecvate vârstei; • să observe asemănările şi deosebirile dintre textul scris, dramatizare şi ecranizarea acestuia; • să manifeste interes pentru lectură; • să-şi exprime gândurile şi sentimentele în texte – proză/versuri, folosind o exprimare nuanţată; • să coopereze în diferite situaţii de comunicare; • să manifeste interes faţă de personalităţi din lumea literaturii şi artei; • să participe la realizarea unei cărţi.

RESURSE UMANE: • preşcolari; • şcolari ; • părinţi; • cadre didactice.

• invitaţi ( bibliotecari, librari,ziarişti); RESURSE MATERIALE: • cărţi, reviste, CD-uri, softuri educaţionale,casete; • aparat foto, casetofon, tablă flip-chart; • computer, imprimantă; • hârtie A4, xerox, scotch, markere, carioca, etc.

PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR 2016-2017 Nr. Crt.

Tema activităţii

Grup ţintă

Termen

Modalităţi de realizare Mediatizarea proiectului (distribuire de pliante, fluturaşi).

Echipa de coordonare şi de iniţiere

Responsabili

1

,, Un copil, o carte”Lansarea oficială a proiectului.

Echipa de Octombrie implementare şi 2016 partenerii

2

,, Cartea, izvor de cunoaştere”.

Preşcolari Şcolari

Noiembrie 2016

Vizită la Biblioteca Liceului Tehnologic Cajvana

Cadrele didactice implicate în proiect, bibliotecara

3

,,Povestea cărţii de poveşti”

Preşcolari

Decembrie 2016

Povestire despre cum se face o carte, urmată de o vizită la Tipografie

Cadrele didactice implicate în proiect

4

,,Cărticica de

Preşcolari

Ianuarie

Citim împreună din

Cadrele didactice

101

seară"

Părinţi

2017

cărţile de poveşti

implicate în proiect, părinţi, bunici

5

,, În Ţara cărţilor”

Preşcolari

Februarie 2017

Vizită la Librăria Cărtureşti împreună cu preşcolarii de la GPN ,,Arlechino” Suceava

6

,, În lumea minunată a poveştilor”.

Preşcolari Părinţi

Martie 2017

.Carnavalul personajelor din poveşti

Cadrele didactice implicate în proiect de la GPN Cajvana şi GPN ,,Arlechino,, Suceava Cadrele didactice implicate în proiect

7

,,Şi cărţile trăiesc” Preşcolari Şcolari Părinţi

Aprilie 2017

8

“Ne facem singuri cărţi”.

Preşcolari Şcolari

Mai 2017

9

,,Jurnalul proiectului” Evaluarea proiectului.

Echipa de coordonare şi de iniţiere Preşcolari Şcolari Părinţi Reprezentanţi mass-media

Iunie 2017

Activitate practicgospodărească de îngrijire şi recondiţionare a cărţilor împreună cu copiii de la GPN ,,Sfânta Treime” Rădăuţi Confecţionarea unei cărţi;(desen, colorare de imagini, lipire, scriere) Editarea unor: pliante, broşuri, cărţi cu aspecte din activităţile desfăşurate în cadrul proiectului; Schimb de pliante, broşuri, cărţi cu aspecte din activităţile desfăşurate în cadrul proiectului între grădiniţele participante în proiect; Realizarea unor expoziţii de carte/ lucrări ale copiilor în instituţiile implicate;

Echipa de proiect de la cele două grădiniţe Cadrele didactice; Părinţi

Cadrele didactice implicate în proiect,şcolari,părinţi Cadrele didactice implicate în proiect

REZULTATE PRECONIZATE: • calendarul de activităţi; • fotografii; • parteneriate şi colaborări; • editarea unor: pliante, broşuri, cărţi cu aspect din activităţile desfăşurate în cadrul proiectului; • CD-uri cu înregistrări.

MODALITĂŢI DE EVALUARE 102

• Portofoliu proiectului • Analiza produselor activităţii; • Rapoarte de activitate; • Expoziţie cu fotografii din timpul derulării proiectului • Diplome pentru preşcolari.

MONITORIZAREA PROIECTULUI – se realizează de către conducerea unităţii şi de către părţile partenere prin: • verificarea respectării calendarului activităţilor; • feedback-urile pozitive din partea beneficiarilor; • evaluarea impactului asupra copiilor; • implicarea efectivă şi afectivă a membrilor echipei de proiect şi partenerilor de colaborare.

Rezultate: Calitative: - însuşirea deprinderii de lucru cu cartea, de interes pentru citit-scris; - activizarea, dezvoltarea şi nuanţarea vocabularului preşcolarilor ; - copiii cu un vocabular bogat au imaginaţie şi creativitate verbală, pe care le pot utiliza în situaţii şi contexte diverse.

Cantitative : - vizită la bibliotecă, librărie, tipografie; -acţiuni în colaborare cu şcoala; - expoziţie de cărţi/lucrăriale şcolarilor/preşcolarilor în grădiniţele şi şcolile implicate în proiect.

DISEMINAREA PROIECTULUI: -prezentarea etapelor şi rezultatelor proiectului ; -prezentarea proiectului în cadrul comisiei metodice, cercului pedagogic, sesiunilor de comunicări ştiinţifice; -prezentarea rezultatelor în mass-media, pe didactic.ro.

IMPACTUL PROIECTULUI : - Comunitatea şi familia vor fi stimulate în a se implica efectiv în activităţile desfăşurate în cadrul grădiniţei ; - Participanţii la proiect vor descoperi ce înseamnă lucrul cu cartea, plăcerea lecturii, importanţa textului scris în dezvoltarea intelectuală, toleranţa, bucuria de a dărui, munca în echipă.

- Cu siguranţă că va fi un valoros schimb de idei, iar produsele finale vor aduce satisfacţii copiilor, cât şi celor implicaţi.

SUSTENABILITATEA PROIECTULUI: • Dialogul permanent care se naşte în acţiunile educative propuse, între cadrele didactice, preşcolari/şcolari şi membri ai comunităţii locale este un act de cunoaştere şi căutare de soluţii la problemele ridicate. Pentru a realiza acest dialog toţi cei implicaţi în acest proiect vom coopera în permanenţă.

• Prin modul cum organizăm şi desfăşurăm întreaga paletă de activităţi, vom reuşi să dezvăluim copiilor frumuseţea lumii mirifice adunată între coperţile unei cărţi, o lume fantastică şi importanţa mesajului transmis cu ajutorul lor, a operelor literare destinate copilăriei; • Vom realiza pe deplin obiectivele propuse folosind mijloacele educative şi de învăţare moderne, care să fie acceptate de către copii; 103

•

Lăsând loc spontaneităţii şi actului liber, valorificând fiecare moment, suntem convinşi că prin derularea acestui proiect vom facilita în mod evident condiţiile de adaptare şi integrare a învăţământului preuniversitar la noile cerinţe impuse de noul curriculum, la realitatea contemporană; • Proiectul este viabil şi vrem să fie încă un pas făcut în sensul desfăşurării şi altor activităţi comune, împărtăşind astfel fiecare din experienţa sa, învăţând unii de la alţii.

BUGETUL PROIECTULUI: Surse de finanţare: sponsorizări, fonduri proprii.

Costurile pe activităţi: nu este cazul.

Buget : nu implică.

PROIECT EDUCAŢIONAL: “MINUNATA LUME A CĂRŢII!” Motto: “Poveştile... Sunt vii, tulburătoare, uşoare. Sunt ca florile ori ca dulciurile...”

(J.-C. Carrière, Cercul mincinoşilor) Prof. înv. preșc. Cornelia Cîrstian Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Suceava Educ. Ana Lăzărean GPN Liteni - Moara 1. Titlul proiectului: “Minunata lume a Cărţii!”

2. Domeniul şi tipul de educaţie: Domeniul cultural-artistic, Educaţie pentru dezvoltare personală 3. Tipul proiectului: judeţean 2. Coordonator: Prof. înv. preșc. Cornelia Cîrstian, C.N. “Mihai Eminescu” - Suceava 3. Perioada: octombrie 2017 – iunie 2018 4. Motivaţia. Analiza SWOT: Am optat pentru această temă, deoarece am constatat: a. Puncte slabe: • comunicare deficitară între copii, precum şi între copii şi adulţi, în general • comunicare insuficientă şi ineficientă a părinţilor cu propriii lor copii • slabă receptare din partea copiilor a poveştilor prezentate în grădiniţă • manipularea copiilor de către „poveştile” animate, cu imagini în culori şi scene violente • îndepărtarea copiilor de frumosul din natură şi din artă • confuzia copiilor în privinţa noţiunilor etice: bine-rău, corect-incorect • starea continuă de agitaţie şi de superficialitate a copiilor, imagini fidele ale propriilor părinţi • îndepărtarea copiilor de Carte: imagine bună, text scris, text povestit direct de vocea umană b. Puncte tari: • lucrul cu personalităţi în devenire • sensibilitatea intrinsecă a copiilor (facilitatea modelării) • inocenţa vârstei • trecerea de la gândirea intuitivă la gândirea abstractă 5. Grupul-ţintă: copii de 5-6-7 ani, de la trei grupe de grădiniţă 6. Parteneri: - familia fiecărui copil în parte 104

- întregul colectiv de părinţi - tipograf, librar, bibliotecar, scriitor pentru copii - trupa de teatru de păpuşi a municipiului, trupa de teatru de păpuşi “Arlechino”, Iaşi - grupul de şcolari (clasa a III-a), buni cititori şi povestitori - instituţii: Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera”, Tipografia “Muşatinii” - alte unităţi preşcolare din municipiu şi judeţ - Media Kinder 7. Finanţatori: - sponsori dintre părinţi - alte persoane dispuse spre finanţare, recomandate de părinţi 8. Scopul proiectului: a. Creşterea gradului de apropiere a copiilor de cărţile cu poveşti, de cuvântul scris, de imagine, prin folosirea unor modalităţi atractive; b. Trezirea interesului copiilor pentru ascultarea cu plăcere şi înţelegerea poveştilor, a textelor scrise; c. Formarea la copii, prin intermediul poveştilor, a reprezentărilor morale şi a unui comportament corect.

9. Obiective specifice: O1 - să formez copiilor reprezentări morale pozitive de bine, frumos şi corect; O2 - să stimulez relaţionarea şi colaborarea între copii, precum și între copii și părinți; O3 - să familiarizez copiii cu textul tipărit, cu literele de tipar, prin elemente atractive de joc; O4 - să realizez o investigaţie concludentă în scopul determinării gradului de ascultare şi de receptare a textului citit-povestit din poveşti accesibile vârstei; O5 - să realizez un cadru, anumite exerciţii cu grupul selectat, în vederea dezvoltării dispoziţiei de a recepta textul povestit şi textul scris; O6 - să stimulez interesul copiilor pentru carte, în detrimentul televizorului și al calculatorului; O7 - să stimulez copiilor răbdarea, atenţia voluntară, spiritul critic şi autocritic; O8 - să stimulez copiii emoţional-pozitiv prin mesajul poveştilor; O9 - să dezvolt aptitudinile artistice şi creative ale copiilor.

10. Locul derulării proiectului. Activităţile se vor desfăşura: • în clasă/ în aulă • la tipografie • în bibliotecă • în librărie • în sala de spectacole • pe scenă 11. Durata de desfăşurare: în medie - 2 ore/ lună 12. Resurse necesare a) Resurse umane: educatoare, copii, părinţi, bunici, fraţi, preot, ghid, specialişti ai cărţii (tipograf, librar, bibliotecar), instructor de teatru, şcolari - buni povestitori/ buni cititori), scriitori pentru copii; b) Resurse materiale: invitaţii, broşuri, pliante; studii de specialitate despre nocivitatea televizorului și a calculatorului; cărţi cu poveşti ilustrate, casete și discuri cu poveşti, diascol şi diafilme, maşini tipografice, calculator, hârtie xerox; 105

c) Resurse financiare: suma de 10 lei/copil pentru plata spectacolul de teatru de păpuşi, cumpărarea de cărţi cu poveşti pentru fiecare copil, realizarea costumaţiilor de carnaval; d) Resurse informaţionale (mass-media); e) Resurse de timp: aproximativ 2 ore/ lună, în perioada octombrie 2017 - iunie 2018.

13. Rezumatul proiectului: • Acest proiect se integrează într-o acţiune mai amplă, promovată de MECI şi desfăşurată la nivelul tututor ciclurilor de învăţământ, care vizează apropierea copiilor de textul scris, ascultarea şi lecturarea textului scris, promovarea în rândul copiilor a creaţiilor valoroase ale literaturii române şi universale, în cadrul Proiectului „Citim pentru mileniul III”; • Proiectul constă în desfăşurarea unei activităţi de sprijinire a copiilor necomunicativi, manipulaţi de imaginile controversate ale televizorului şi ale calculatorului, insensibili la mesajul poveştilor adevărate, valoroase şi bine scrise, precum şi a copiilor superficiali şi nereceptivi la textul poveştilor transmis în mod direct.

• De ce mi-am ales această temă? Trăim într-o lume grăbită, stresată, agresată vizual, în care dispare pe zi ce trece comunicarea directă prin cuvânt, într-o lume săracă afectiv, în care adulţii sunt preocupaţi mai mult de materie decât de spirit, preocupaţi mai mult de cantitate decât de calitate, preocupaţi prea puţin de formarea propriilor lor copii. Am ales textul literar, textul poveştilor clasice, pentru a stimula interesul copiilor, pentru a le ordona gândurile şi ideile, pentru dezvoltarea comunicării verbale şi afective, pentru posibilitatea de a oferi exemple clare de urmat, prin pesonaje şi situaţii adecvate, pentru posibilitatea cultivării răbdării, a atenţiei motivate şi, mai ales, pentru readucerea între copii a atmosferei de calm, de pace, de bucurie, prilej de înălţare a minţii şi a inimii spre Frumos şi Bine.

14. Calendarul activităţilor: Răspund educatoarele de la grupele implicate în proiect Nr. Denumirea Perioada Mijloace Resurse de activităţii de realizare necesare act iv.

1

Întâlnire cu părinţii

oct.

şedinţă

2

Editarea de invitaţii, programe, broşuri pentru copii Popularizarea cărților “Efectele televiziunii asupra minții umane” și “Revrăjirea lumii”, de Virgil Gheorghiu

oct.

tehnoredactare, listare, copiere, distribuire

3

Selectarea grupului de copii

oct.

chestionar, povestire, observarea copiilor în timpul lecturării lecturarea zilnică a unei poveşti argumentarea derularii proiectului: - expunerea educatoarei - exemplul - conversaţia morală expoziţie de carte pentru copii

Trăistuţa cu poveşti

4

“Poftiţi în humea Cărții!”

oct.

106

umane: educatoare, părinţi umane: educatoare, părinţi materiale: consumabile (hârtie xerox)

umane: educatoare, copii materiale: cărţi cu poveşti umane: educatoare, copii, părinți materiale: Biblia Cartea Cărților, cărţi cu povești, planşe, jetoane, casete, diafilme, stand

5

“Poftiţi la teatrul de păpuşi!”

nov.

6

„Pe drumul cărţii cu poveşti” a. cum se face o carte b. cartea şi calculatorul Cartea și autorul

nov.

„Poveştile ne aşteaptă... în librării, în biblioteci!”

nov.

vizită într-o librărie vizită la bilbliotecă

„Ce mi-a povestit mama mea!”

dec.

10

E vremea colindelor!

dec.

repovestiri ale copiilor după poveştile ascultate de la părinţi discuţii cu părinţii povestioare religioase

11

„De-a personajele din poveşti”

dec.

carnaval

12

„A fost odată Eminescu!”

ian.

spectacol dedicat poetului Mihai Eminescu şi Zilei Şcolii

13 14

Să omagiem Poetul! „Prietena mea, Cartea!”

ian. feb.

15

Scene din povestea îndrăgită

feb.

depunere de coroane recondiţionare de cărţi din bibliotecă desen artistic

7

8

9

nov.

16

“Chipul mamei mele”

martie

17

“Prima noatră cărticică ilustrată” (Cartea grupei) O carte pentru un prieten…

aprilie

18

19

“Jocul literelor”

aprilie-mai

mai

vizionarea unui spectacol discuţii cu păpuşarii vizită la tipografia „Muşatinii” observaţia, explicaţia demonstraţia întâlnire cu un scriitor pentru copii

umane: instructor teatru materiale: păpuşi umane: tipograf, educatoare, copii materiale: calculatorul, maşini tipografice umane: educatoare, copii, autor materiale: cărţile autorului umane: librar, bibliotecar scriitor, copii, educatoare materiale: cărţi umane: copii, educatoare, părinţi materiale: stimulente

realizarea unei expoziții

umane: copii, educatoare, preot materiale: planşe, icoane, Biblie pentru copii, costume naţionale umane: copii, educatoare, părinţi materiale: costume umane: copii, educatoare, şcolari, părinţi materiale: costumaţii, texte materiale: creioane, coli umane: părinţi şi copii materiale: lipici, scoci umane: părinţi şi copii materiale: panouri, desene

descrieri scurte poezii dedicate mamei alcătuirea unei minibroşuri cu desenele copiilor donare de cărți către copii

umane: educatoare, părinţi şi copii umane: copii, educatoare materiale: desene umane: copii, părinți materiale: cărți

texte ale copiilor, realizate pe calculator sau prin decuparea de litere tipărite

umane: copii, educatoare, părinţi materiale: calculator, litere tipărite

107

20

Concurs: „Cărticica fermecată”

concurs de poveşti

mai

umane: educatoare, copii, şcolari, bibliotecari, GPP “Micul Prinț ” stimulente: premii în cărţi

15. Rezultatul proiectului şi impactul scontat: • subiecţi interesaţi de receptarea textului literar de valoare; • subiecţi familiarizaţi cu literatura pentru copii, cu numele autorilor de poveşti pentru copii: Ion Creangă, I. Slavici, Octav Pancu-Iaşi, Călin Gruia, H. C. Andersen, Fraţii Grimm, Ch. Perrault; • subiecţi mai sensibili, mai comunicativi, dornici să asculte poveşti în mod direct; • părinţi formaţi pentru a-i educa pe copiii lor în spiritul interesului pentru receptarea poveştilor; • părinţi care să comunice mai mult cu propriii lor copii; • parteneri care să sprijine acţiuni de formare pozitivă a copiilor.

16. Evaluarea proiectului: Criterii de evaluare Gradul de implicare şi de comunicare pe verticală şi pe orizontală

Interesul pentru imagine

Interesul pentru textul ascultat/citit Gradul de redare a textului recepţionat

Comportamentul format

Metode şi modalităţi de evaluare - prin repovestiri, prin dramatizări, prin discuţii cu părinţii asupra modului în care copiii au transmis în familie cele aflate la grădiniţă - prin citirea planşelor cu imagini din poveşti - prin carnavalul prezentat - prin repovestiri, prin convorbiri - prin desene - prin exemplificări concrete (asemănări, deosebiri) cu personajele poveştii - prin fapte şi atitudini în viaţa cotidiană

17. Sustenabilitatea proiectului: Voi continua derularea proiectulului, prin modalităţi noi de implicare a copiilor şi a părinţilor lor, încercând să opun rezistenţă superficialităţii și schematismului, precum şi lipsei de comunicare şi de afectivitate.

108

POEZIA LUI RADU GYR - ELEVUL LECTOR IN DIALOG CU (ANTI)DISCRIMINAREA Prof. Dranca Ecaterina Colegiul Silvic Câmpulung Moldovenesc, Suceava

Poet greu încercat pe parcursul a patru notabile detenţii, condamnat la moarte, iar mai apoi comutându-i-se pedeapsa la 25 de ani de muncă silnică, Radu Gyr devine în perioada comunistă una dintre vocile răsunătoare ascultate de cei încarceraţi - sub varii forme - de regimul totalitar comunist.

Nici astăzi ideea de încarcerare nu îi este total străină individului – aflat într-o lume care încearcă din ce în ce mai mult să pună în umbră lumina şi fărâma de nemurire menite să ofere adevărata liberate spiritului uman, iar poezia lui Radu Gyr reuşeşte să transfigureze într-o manieră artistică inconfundabilă realitatea, miracolul acestei transformări devenind posibil prin taina cuvântului, a verbului poetic. Autorul reuşeşte să depăşească tiparele obişnuite, îmbrăcând totul în metaforă, pentru a sugera tocmai acel univers spiritual infinit - aşezat în centrul creaţiei sale poetice.

Chiar din incipitul textului liric Antiteze identificăm câteva modalităţi de exprimare a omului: zâmbetul

şi dezmierdatul, zâmbetul şi plânsul, căderea şi înălţarea, ca ipostaze ale

sufletului uman, dar şi modalităţi de a răspunde - prin actul lecturii - apelului adresat la eternitate, fiecăruia dintre noi.

Plecând în analiza tematico-stilistică de la latinescul „dismerdare”, termen utilizat iniţial în graiul dădacelor şi desemnând grija purtată nou-născutului, urmărim la nivel ideatic trecerea de la stadiul de „pruncie”, percepută ca început al unei experienţe ontologice - spre starea de conştientizare a propriilor stări. Astfel, etimologia latină a unor cuvinte întrebuinţate de Radu Gyr stă mărturie legăturii indestructibile dintre starea lăuntrică şi forma ei de manifestare, exterioară.

Suspinul ( termen provenit din lat.”su-spirare”) se dovedeşte a fi aici manifestarea unei dureri morale, ceea ce e „dincolo de răsuflu”, de partea vizibilă a lucrurilor, în timp ce surâsul oferă o contrapondere primului termen: ceea ce e ”dincolo de zâmbet”. Fiinţa umană capătă încă de aici contur, portretul acesteia prinzând viaţă într-o manieră artistică unică.

Urcând treptele fireşti ale evoluţiei spirituale, ajungem la triada moarte - înviere - înălţare, cuvinte cu etimologie latină – devenite expresii ale unor stări hristice, metafore ale sublimării suferinţei. Din poezia lui Radu Gyr este suficientă alegerea a doar doi termeni de origine slavă: rai şi iad, pentru a ilustra dualitatea fiinţei umane, a chemărilor lăuntrice la care aceasta răspunde. Din aceste câteva exemple surprindem bogăţia lexico-semantică a termenilor întrebuinţaţi de poet, 109

pentru a da viaţă unui întreg univers. Însă, meritul artistic extraordinar al poetului Radu Gyr este tocmai acela de a transcede veşmântul material, sonor al cuvintelor, descoperind esenţa, puterea creatoare a verbului poetic, izvorât aici din Logosul Cel de viaţă dătător.

Astfel, etimologia cuvintelor-cheie selectate devine fundamentul construirii unei idei poetice complexe, care merită o amplă dezbatere. Metaforele coborârii/vs/ascensiunii constituie sâmburele textului poetic. Plecând de la ideea enunţată de Gilbert Durand, conform căreia „orice mişcare de explorare a tainelor devenirii începe printr-un proces de coborâre” 5, surprind în text simbolurile care să întregească această metaforă: „rana”, „fruntea grea”, „pulberea amară”, „iadul”.

Paradoxal, acestea devin premisele unei transfigurări lăuntrice. Înălţarea devine încercare de a recâştiga comuniunea cu esenţa, cu divinul. Treptat, totul îşi modifică sensul, iar căutarea redescoperă sensurile pierdute ale ascensiunii: „lumina”, „lacrima”, „ochiul”, “zâmbet”, “rai”, revelând schema zborului, metaforă a unei sublimări a cărnii, a limitei. Deasupra tuturor tronează metafora luminii,

percepută ca miez, condiţie intrinsecă a revelaţei divine, a metamorfozei

spirituale.

Recreând universul poetic imaginar, folosind coordonatele unei axe temporale în care azi/vs/aseară oferă cheia lecturii, înţelegem că lacrima din trecut, metaforă a morţii lăuntrice, devine premisa renaşterii continue, percepută în clipa prezentă ca zâmbet. Însuşi timpul fizic pare că se dilată, că nu mai respectă legile fizicii, simţind amprenta veşniciei, mărturie a unei conştiinţe ancorate în procesul cunoaşterii, în strânsă legătură cu divinitatea.

Cât priveşte spaţiul, acesta poartă, ca şi timpul, amprenta spiritualului, cele două axe definindu-se împreună ca dominante ale unui proces de interiorizare. Raiul şi iadul ce se conturează în poezia lui Radu Gyr - nu sunt altceva decât oglinda ideii de permanentă căutare, ce particularizează trăirile martirilor încarceraţi în temniţele comuniste. Însă, dacă iniţial totul pare un simplu strigăt al fiinţei, motiv literar frecvent întâlnit în întreaga literatură a secolului XX, aceste versuri particularizează starea de chenoză pe de o parte, întrucât Dumnezeu-Omul se coboară spre fiinţa umană, luând chipul cărnii, dar şi omul trăieşte

posibilitatea înălţării, a tinderii spre

asemănarea cu Dumnezeu – răspunzând astfel misiunii pentru care a fost creat. De aceea, în poezia lui Radu Gyr metaforele sfâşierii lăuntrice devin premise ale înălţării, pentru că însăşi pleoapa de lut devine surâs.

La nivelul analizei artistice, identificăm mijloace stilistice specifice autorului, pentru a da naştere ideii poetice. Cultivarea antitezei (ieri/vs/azi, rai /vs/ iad, etc.) amplifică ideea căutării permanente, a comuniunii omului cu divinitatea, iar aceste stări sunt întreţinute şi de folosirea unui limbaj poetic marcat de expresivitate. Toate acestea creează 5

extraordinara forţă de sugestie,

DURAND, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti, 1999, p. 254

110

dominantă a liricii lui Radu Gyr. Expansiunea eului nu mai apare aici, aşa cum ne obişnuise întreaga lirică modernă, lirică ce punea accentul pe ideea de solitudine, de angoasă a spiritului uman, încarcerat el însuşi într-o lume care şi-a pierdut orice reper moral. Dimpotrivă, poetul utilizează mai ales persoana a doua în comunicare, ca metaforă a comuniunii, a unui suflet ancorat în dragostea hristică. Identificăm în acest sens ca mărci lexico-gramaticale atât forme verbale la persoana a II-a (ai dezmierda, ai zâmbi, ai duce, legai, ai unge, ai jindui, -nalţi, cazi, nvii), cât şi forme pronominale specifice adresării directe (ta, -ţi, te). Complexitatea ideilor exprimate se oglindeşte şi în structura unităţilor sintactice alese de către poet, unităţi ample, motivând folosirea ingambamentului. În poezia sa antiteza şi metafora abundă. Ceea ce surprinde aici este cultivarea relaţiei cauză – efect, ceea ce face ca descrierile şi trăirile sale să nu aibă nimic din bogata şi insolita imagistică poetică a veacului în care a scris.

Toate aceste podoabe stilistice întăresc ideea enunţată de Hugo Friedrich în Structura liricii moderne6, aceea că rolul poetului este de a căuta „zonele de mister” ale limbajului. Şi pentru că suferinţa e mută - în accepţiunea lui Novalis - doar poezia poate vorbi despre ea, aşa cum se cuvine.

Cuvântul - analog puterii, acel verb creator - izomorf cu lumina, nu îşi găseşte un veşmânt mai bogat decât poezia, ea însăşi expresie pură a spiritului omenesc, oglindă a divinului. Şi astfel, bogăţia inepuizabilă a limbii comprimă în doar câteva cuvinte o întreagă lume, plină de înţelesuri. Titlul, formulat - simplu - Antiteze ,duce iniţial cu gândul la ideea de opoziţie, ghicind ulterior existenţa a două moduri de fiinţare. Apoi, Dicţionarul explicativ al limbii române vine să întregească sensul, cel de moment secund al triadei „teză-antiteză-sinteză”, moment care neagă teza.

Am înţeles, astfel, titlul ca pe o invitaţie lansată cititorului, cel care are rolul de a re-crea o lume prin lectură, dar şi ca pe un apel la (auto)cunoaştere. De aici şi dualitatea sensurilor oferite de actul lecturii, ca părţi ale aceluiaşi

întreg. Şi dacă termenul „vers”(lat.”versus”) însemna iniţial

„întoarcerea la capătul brazdei”, înţelegem cum se construieşte ideea poetică, în strânsă legătură cu titlul ales. Ideea, reluată - sub varii forme - are rolul de a accentua tema esenţială, dar şi de a descoperi acea complementaritate dintre eul empiric (autorul, eul profund) şi eul liric (vocea celui dintâi).

Textul abordează aşadar tema modernă a cunoaşterii. Căutarea neîncetată poartă în ea şansa descoperirii unui sens, dincolo de non-sensul aparent al temniţei. Trăirile, mereu amplificate, sunt aduse în permanenţă în prim-plan, însumând o serie de contradicţii. Este, aceasta, optica omului modern, încercând mereu să-şi lămurească existenţa, amintind parcă de „condiţia umană” stilizată în paginile lui André Malraux. La Radu Gyr însă, mâna devine elementul coeziv, ca cea care descoperă calea spre comuniune; iată cum, la nivel metaforic, imanentul devine premisa 6

FRIEDRICH, Hugo, Structura liricii moderne, Ed. pentru literatură, Bucureşti, 1969, p. 162

111

transcendentului. Circumstanţele în care poetul încarcerat eliberează versul fac în aşa fel încât textul să pară curgerea firească, lină , a unui izvor dătător de forţă lăuntrică, de libertate. Aici, traseul urmat devine o asumare a modelului hristic, în care starea de chenoză devine condiţie intrinsecă a înălţării spirituale, a desprinderii de condiţia pulberii. În final, metafora iniţială a singurătăţii este pusă în umbră de metafora privirii, motiv literar căruia i se asociază simbolul luminii („a duce-n ochi lumină”). Se creează astfel ideea de comuniune, prezenţa străinului transfigurând planul ideatic al textului, dezvăluind cititorului - într-o manieră alegorică - ideea de apropiere, de răspuns al omului chemat să fiinţeze în comuniune cu semenul său, deci cu Dumnezeu. În mod paradoxal parcă, mesajul liricii carcerale este acela al înălţării şi al iertării , dar şi invitaţia de a descoperi sensul muzicii divine care sălăşluieşte în noi (cântecul de azi). Şi astfel cele două soluţii de rezistenţă spirituală în cercul carceral – rugăciunea şi poezia – se îngemănează şi prind glas, graţie versului creat de Radu Gyr. Autobiografia transpusă aici într-o manieră artistică în stare să copleşească sufletul umil al cititorului conferă operei autenticitate, forţă interioară, dar şi o valoare incontestabilă – sub aspect artistic şi documentar.

CARTEA – PRIETENA ORICĂRUI COPIL Prof. Axinte Viorica Ed. Abuziloaie Mihaela Grădinița cu P.P. Nr.6 BOTOȘANI Moto: ”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaș cumpănită; Ești ca o floare, anume înflorită mâinilor mele, Care te-au deschis.” Tudor Arghezi Este incredibil cât de mult le place copiilor să le citim cărți. Psihologii spun că prima legătură a copilului cu lumea poveștilor trebuie să înceapă de când aceștia se află în “burtica” mamei, deoarece aceasta este modalitatea prin care viitorul copilaș se obișnuiește cu vocea părinților săi. Nu știu câți viitori părinți le citesc „burticilor”, dar știu sigur că prima carte pe care un bebeluș o „răsfoiește‟ e cea din material textil, cu poze și foarte puține cuvinte, pe care el o poate ronțăi sau uda. Astfel, foarte curând, va fi atent la povestioare, la cuvinte, litere sau numere, mai ales dacă au materiale diverse de atins sau butoane de apăsat.

Un mare avantaj al copiilor cărora li se citește este că au o mai mare expresivitate în limbaj și o

112

coerență a ideilor: prin citit, copiii învață structura de baza a limbajului, început – cuprins – încheiere, ceea ce îi va ajuta pe viitor în construirea discursurilor, argumentărilor și a compunerilor școlare. Poate pare mult, am auzit mulți părinți care susțineau că un copil de grădiniță nu trebuie să fie „chinuit” să învețe să vorbească corect, să coloreze ținând cont de anumite contururi sau să identifice obiecte și proprietăți ale acestora. Studiile arată că, indiferent de câte povești ați citi în cursul zilei, copiii au nevoie de o oră de citit seara, înainte de culcare, deoarece aceste momente îi relaxează și îi ajută să aibă un somn liniștit. Este o minunată alternativă pentru televizor.

Pe scurt, prin citit, copiii: 1. aud și învață cuvinte noi 2. își dezvoltă atenția și memoria 3. dezvoltă abilități de ascultare 4. acumulează informații, își îmbogățesc vocabularul și asociază cuvintele și ilustrațiile 5. au imaginația și simțurile stimulate 6. își creează o strânsă legătură cu cel care citește, construind o relație părinte-copil bazată pe interese și pasiuni comune 7. poate fi familiarizat cu noi concepte și teme de interes ca să fie pregătit pentru evenimente viitoare 8. este încurajat în iubirea față de lectură!

După cum spuneam mai devreme, prima carte pe care un bebeluș o „răsfoiește‟ e cea din material textil, cu poze și foarte puține cuvinte, pe care el o poate ronțăi sau uda, de aceea este foarte important să păstrați cărțile într-un loc unde copilul le poate explora în voie, de unde le poate scoate pe rând și „citi” și molfăi.

Astfel, fiecare copil ar trebui să aibă o mică bibliotecă în camera lui. Cărțile trebuie, întotdeauna, plasate în rafturile de jos, pentru a facilita accesul la ele.

Totodată, pentru a încuraja cititul, vizitele dese în biblioteci și librării dau, de obicei, roade: copiii trebuie lăsați să ia cărțile de pe raft, să le deschidă, să le frunzărească, iar apoi o discuție cu ei pe baza imaginilor 113

gar antează stimularea curiozității și imaginației.

Schimbul de cărți între prieteni și colegi (de grădiniță, de școală) este iarăși o variantă excelentă de stimulare a dorinței de cunoaștere. Copilul îi poate spune colegului său, pe scurt, subiectul cărții și de ce consideră el că ar trebui să i se citească și lui cartea respectivă. Cărțile vor fi astfel adecvate vârstei lor, cele care le-au marcat în vreun fel personalitatea. Va fi o bucurie împărtășită cu ceilalți colegi, va fi un lucru care îi va uni, le va da un subiect comun de discuție, va fi un drum pe care vor putea merge împreună.

Pregătirea copilului pentru a putea să se bucure de lectură când va fi mai mare este mai puțin despre salturi uriașe și mai mult despre lucrurile simple pe care le puteți face în fiecare zi – cum ar fi să îi citiți copilului.

Copiilor de la grupa ”Albinuțelor” le plac mult cărțile cu povești, cele în care ei observă dinozauri, observă sistemul solar, cu imagini frumoase și reprezentative pentru tematica din grădiniță.

Formarea unei atitudini pozitive fată de lectură reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante şi impune diferite modalități de realizare: •

alegerea textelor în concordanță cu orizontul de așteptare al elevilor;

•

entuziasmul profesorului când citește;

•

valorificarea lecturii inocente;

•

transpunerea textelor în alt limbaj: mimă, joc de rol, dramatizare;

•

utilizarea metodelor interactive: lectura cu predicții, „recomandă cartea!” etc;

•

interferența scriere-lectură: (redactare de finaluri posibile, postere, puzzle-uri);

•

valorificarea factorilor mediatori ai lecturii (avantextul, post-textul, subtextul);

•

parteneriate și activități comune cu biblioteca;

•

întâlnirea cu scriitori și critici literari;

•

organizarea unor cercuri de lectură, cenacluri literare, a unor șezători, participarea la

evenimente culturale, concursuri, etc.

Prin calitatea pe care o avem, prin orele închinate cărții, bibliotecii, dar și prin întreaga activitate desfășurată în clasă și în afara ei, vom folosi cele mai variate procedee: motivarea prin pliante, albume, ilustrate cu biblioteci, expoziții de carte, vizitarea unor librării și biblioteci, cumpărarea unei cărți ca amintire, invitarea unui scriitor,etc. Toate vor contribui la cultivarea și promovarea pasiunii pentru carte.

114

CERCUL DE LECTURĂ CU TEMA ,,CARTEA RELIGIOASĂ - BIBLIA DE LA BUCUREŞTI’’ Bibl.Ioaniţoiu Cristina –Colegiul Tehnic de Artă si Meserii ,,C.Brâncuşi’’Craiova Prof.Ioaniţoiu Carmen Dana-Şcoala Gimnazială Predeşti-Dolj

Cand afirmam ca limba romana s-a introdus in cancelariile domnesti si la biserica abia catre sfarsitul secolului al XVII-lea, inlocuind oficiala slavona, faceam numai o constatare de ordin general. E drept, prejudecata caracterului “sfant” al slavonei incepuse sa fie inlaturata inca de pe la mijlocul secolului al XVI-lea, prin lucrarile lui Coresi.

Carturarii ecleziasti moldoveni si munteni au continuat, in secolul al XVII-lea, sa adauge textelor coresiene, Paliei de la Orastie si, mai apoi, Noului Testament de la Balgrad, o serie importanta de Cazanii, Psaltiri, Evanghelii invatatoare etc., scrise intr-o romana din ce in ce mai frumoasa, mai cuprinzatoare si mai cursiva. Insa continuau a face serviciul divin in slavoneste, cum poate dovedi, de pilda, Liturghia publicata la Bucuresti in 1680, unde numai indicatiile de tipic sunt redactate in romaneste, textele rugaciunilor fiind lasate in limba slavona.

Tiparirea din porunca domneasca a unei liturghii avea, pe timpul domniei lui Serban Cantacuzino, o functie politica si culturala clar marcata. Nici Antim Ivireanul, urmasul in scaunul metropolitan al lui Theodosie, nu s-a grabit sa introduca romana definitiv in serviciul liturghic, probabil din aceleasi ratiuni de ordin politic si national, prea bine stiindu-se ca nu-i lipseau curajul si cultura. Abia urmatorul mitropolit, Damaschin de la Rimnic (mort 1725), slavona

a fost

inlaturata din biserica pentru totdeauna.

Sub patronajul lui Serban Cantacuzino, una dintre cele mai proeminente figuri de domnitori din cate am avut, perfect constient de unitatea de neam a tuturor romanilor, personalitate puternica si om de actiune, cu ochii permanent atintiti asupra posibilitatilor de eliberare de sub jugul otoman multisecular, ambitios si fauritor de planuri politice marete, cumva peste masura ingradita de imprejurari, are loc si prima traducere a Bibliei in romaneste. Lucrarea, capitala pentru evolutia in timp a culturii nationale, adevaratul act de nastere al limbii romane literare, asemeni Bibliei lui Luther de la 1531, pentru cea germana, se face dupa izvoare grecesti si, cum se spune in prefata, cu supravegherea mitropolitului Ghermanos de Nisis, “prea inteleptul cel dintru dascali ales si ahiereu”. Deosebit de caracteristic ni se pare a fi titlul complet al Bibliei de la Bucuresti , zisa si Biblia lui Serban. Din modul cum este formulat reiese clar continuarea lucrarii si desavarsirea ei sub domnia lui Constatin Brancoveanu, care si din acest punct de vedere a inteles sa urmeze politica culturala inceputa de unchiul sau, cartea fiind planuita ca dar facut “neamului romanesc” de 115

pretutindeni: “BIBLIA, adeca dumnezeiasca scriptura ale cei vechi ale cei noao leage, toate care sau talmacit despre limba elineasca spre intelegerea limbii romanesti, cu porunca prea bunului crestin si luminatului domn Ioan Serban Cantacuzino Bassarab Voevod si cu indemnul dumnealui Constantin Brancoveanul marele logofat, nepotul de sora al Mariei Sale, carele, dupa preaslavirea acestui mai sus pomenit domn, puternicul Dumnezeu, din alegerea a toatei tari romanesti, pre dumnealui l-au incoronat cu domnia si stapanirea a toata Ungrovlahei. Si intru zilele Mariei Sale sau desavarsit acest dumnezeiesc lucru. Tiparitu-s-au intiiu in scaunul mitropoliei Bucurestilor, in vremea pastoriei prea sfantului parinte chir Teodosie mitropolitul tarii si ierarh laturilor. Si pentru cea de obste priinta s-au daruit neamului romanesc…”.

Prima parte a prefatei vine ca din partea lui Serban Cantacuzino, cea de a doua este semnata, desigur in vederea autoritatii operei si solemnitatii momentului – de Dosithei, patriahul Ierusalimului si nu este deloc exclus sa vedem o interventie a stolnicului Constantin Cantacuzino, supraveghetorul lucrarilor. Sunt chiar aici amintite, dupa Chaleocondil, vitejiile de altadata ale romanilor, ale Basarabilor, Dan si Vlad, impotriva turcilor condusi de sultanul Murat, din timpul “cand domnia Tarii romanesti biruia pana la Marea Neagra, de vreme ce si cetatea Chiliei au fost de Tara romanesca”. Toata Sfanta Scriptura, adusa romanilor era destinata luminarii neamului intreg.

Inaintea tuturor marilor carti ale limbii romane, Biblia de la Bucuresti ne apare ca un produs al unor factori spirituali de cultura proveniti de pe intreg teritoriul national, intruniti armonic intr-un timp si intr-un loc cu deosebire propice edificarii primului ei monument definitoriu. Fratii Radu si Serban Greceanu, carturari de frunte in vremea lor, ajutati de alti “dascali” ai timpului, si condusi de invatatul stolnic Constatin Cantacuzino, “luand lumina” si “dentr-alte izvoare vechi” – cum se spune in prefata – au utilizat mai tot ce se lucrase in materie de traduceri biblice pana la dansii: textele maramurese, trecute prin condeiul modelator a lui Coresi, Palia de la Orastie cu cele doua carti ale Vechiului Testament, Geneza si Exodul, Noul Testament de la Balgrad, desigur si Evanghelierul lui Iordache Cantacuzino, tiparit la Bucuresti in 1682. Deloc neimportant este mai ales “aportul “moldovenesc la acest monument al limbii romane din epoca lui Brancoveanu, dat fiind ca printre izvoarele de baza ale talmacilor s-a aflat o traducere manuscrisa a Bibliei facuta de spatarul Nicolar Milescu, dupa versiunea greceasca (Septuaginta) tiparita la Frankfurt in 1597, voluminosul caiet fiind incredintat de catre autorul insusi domnitorului Serban Cantacuzino, la Constantinopol. Procedand asemeni mitropolitului Simion Stefan, la 1648, au fost lasate “precum sa citesc la cea elineasca” denumirile de pietre pretioase, de pilda unele izbutind sa dainuie: sardion, topazion, smaragd, antrax, zamfir, laspis, lighierien, ahatis, amethistos, hriselithes, viriliem, enihien.

116

Nu-i drept sa spunem ca N. Iorga si N. Cartojan ar fi “supraevaluat” Biblia de la Bucuresti in ceea ce priveste aportul ei pentru limba literara romaneasca. Avand un caracter “colectiv, opera nu putea sa fie unitara, perfect armonioasa sub raport fonetic, cum este, de exemplu Cazania lui Varlaam, scrisa de la inceput pana la sfarsit de o singura mana si fara coanstrangerile impuse de necesitatea traducerii riguroase. Impresionanta ramane insa, pentru timpul la care a fost compusa si in lumina izvoarelor din care s-a constituit scrierea, omogenitatea sistemului morfologic si diversitatea in unitate a vocabularului, bizuit pe introducerea unui foarte mare numar de cuvinte populare, cu o vizibila scadere a elementului slav in favoarea celui latinesc. Aceasta pentru ca talmacitorii s-au condus permanent dupa ideea ca textul trebuie sa fie accesibil romanilor din toate cele trei provincii. Cartea, raspandita indata dupa tiparire pe intreg teritoriul locuit de romani (Brancoveanu poseda tactul politic, interesul, dar si mijloacele materiale sa faca aceasta), s-a dovedit a avea o mare influenta asupra dezvoltarii ulterioare a scrisului romanesc, sensul formarii unor norme care incepand cu Coresi puneau in centrul atentiei graiul muntenesc. Astfel, Tara Romaneasca cu capitala ei, Bucuresti, au putut deveni cu timpul locul de unde “rasarea soarele romanismului”, cum vor spune ardelenii din secolul al XIX-lea.

Lasand la o parte stihurile la stema tarii cu care se deschide Biblia, slobode, armonioase, expresive in simbolistica lor, compuse dupa toate probabilitatile, de Radu Greceanu, valoarea literara a Bibliei de la Bucuresti trebuie cautata in toata intinderea textului, indeosebi in acele pasaje si capitole “batatorite”, ca sa spunem asa, si inainte si dupa aparitia ei. Desigur, ar fi exagerat sa tragem concluzia ca ceea ce am putea numi “misticismul” Cuvantului la un modern ca Nichita Stanescu, ori “misticismul” Luminii la Ioan Alexandru ar sta in legatura directa cu pasajul din Evanghelia lui Ioan. Relatia exista totusi, data de fibrele cele mai trainice ale limbii, filtrata prin Heliade, prin Eminescu, prin Blaga. Traducatorii cei mai noi ai Bibliei, intre ei unul din scriitori de inalta marca, Gala Galaction, n-au schimbat decat in foarte putine locuri textul din 1688.

Deosebit de intructiva era, cum s-a vazut, studiul comparativ al unui fragment din psalmul 101, in evolutia lui prin patru redactii: Psaltirea Scheiana, Psaltirea de la 1570 a lui Coresi, Psaltirea in versuri a lui Dosoftei (1673) si Biblia de la 1688. Exceptand “poetizarea” lui Dosoftei, cumva mai deosebita, celelalte trei reprezinta tot atatea trepte ale limbii romane literare din indepartatul Maramures (inceputul sec. XVI) prin Brasov (1570), pana la Bucuresti (1688).

Redactorii Bibliei par a fi inteles pe deplin ceea ce numim astazi “poezia prozei”. Psalmul lui David 50, de exemplu, se constituie in cadente perfecte in absolut, versurile lui Dosoftei. Aceasta pentru ca rugaciunea de pocainta a imparatului, proorucului si poetului antic – dupa ce pacatuise cu sotia generalului sau, Urie- a fost spusa de foarte multe ori “utilizata”, pana la modelarea perfecta

117

cu spiritul limbii, slefuita ca o piesa folclorica. Cezurile, accentele tari si accentele slabe cad exact la locurile hotarate de miscarea lirica armonizata cu iscarea frazei.

In naratiune textul Bibliei exceleaza prin conciziune si rapiditate. Enunturile, in propozitii simple, scurte, contrase la maximum, se succeda in chipul cel mai firesc, conduse de iterativele si particulele deictice din vorbirea de toate zilele: iata, si indata, deci, iara, etc. Nazarineanul, infatisand multimii parabola semanatorului, pare sublim in simplitatea cu care spune ceva stiut de toata lumea, dar uitat, redescoperit cu uimire copilareasca, pana la completa depersonalizare.

Monumental, impunator cum nu mai existase alta carte romaneasca pana acum, ireprosabil in raportul executiei tipografice, infoliul aparut la Bucuresti in 1688 reprezinta o piatra de hotar in cultura romaneasca, tot atat de important si mai trainic chiar, decat Potlogii, Horezu si Palatul de la Mogosoaia, opere profund definitorii pentru epoca lui Constatin Brancoveanu.

Bibliografie: Rotaru, Ion - Literatura română veche, E.D.P, 1981

CĂLĂTORESC PRIN BASME

Prof. Amariei Mihaela Liceul Tehnologic ,, Arhimandrit Chiriac Nicolau” Vînători-Neamţ Cartea reprezintă un mijloc de cunoaștere, dar și o carte de vizită a unui popor, a unei etnii, a unui ținut etc. Cele mai citite cărți de către elevi sunt, în general, cărțile de povești. De aceea, mi-am propus ca într-o oră de literatură la clasa a V-a să lansez o provocare elevilor: Haideți să călătorim prin intermediul basmelor. Și pentru aceasta am luat în discuție basmele românești și basmele unor grupuri entice din România, în cadrul unui proiect tematic Itinerar multicultural, punând în evidență și competența generală nou introdusă anul acesta la clasa a V-a. Pentru aceasta am împărțit elevii în patru echipe și, după o tragere la sorți anterioară, am împărțit sarcinile: primei echipe Căutătorii de comori i-a revenit să citească din basmele maghiare care să includă și textul Buruiana neagră, celei de-a doua echipe Făuritorii i-au revenit basmele rrome printre care și Fierarul năzdrăvan, celei de-a treia echipe Cutezătorii i s-au nimerit basmele rusești cu insistență pe textul Preafrumoasa Vasilisa, iar celei de-a patra echipe Românașii, basmele românești cu valorificarea textului Prâslea cel voinic și merele de aur.

118

Elevii au lucrat la proiect timp de o săptămână, profesorul cerându-le să prezinte în special basmele indicate, ținând cont de inteligențele multiple. Echipa Căutătorii de comori a rescris basmul sub forma unei scenete pe care au interpretat-o în fața celorlalte echipe, având grijă să pună în lumină și costumele pe care și le-au confecționat. De asemenea, au realizat și un cântecel pe care l-au interpretat cu negativul celei mai cunoscute melodii maghiare. Tot în această echipă s-au realizat și materiale ca: Harta mentală a basmului, tradiții ale maghiarilor, expoziție culinară etc.

Membrii echipei Făuritorii au venit îmbrăcați în port tradițional țigănesc, fiind ajutați pentru acest lucru de colegul lor de etnie rromă. Aceștia au prezentat Muntele narațiunii pe baza basmului Fierarul năzdrăvan, o diagramă cu Specificul etnic tot pe baza textului suport, Harta personajului Handac. De asemenea au amenajat o miniexpoziție cu obiecte de uz casnic, gospodăresc și vestimentare. Tot ei primit vizita Grupului tradițional țigănesc ,,Mărul roșu” din școală format din elevi de clasa a VIII-a și elevi de clasa a IV-a și din care fac și unii membri ai echipei parte, care au interpretat un cântecel și un dans tradițional, spre încântarea tuturor.

Echipa Cutezătorii a prezentat pe baza basmului rusesc Preafrumoasa Vasilisa o diagramă Venn, comparând-o pe Vasilisa cu Cenușăreasa. Având ca suport același basm au scris o poezie pe care au tradus-o și citit-o în limba rusă și au prezentat Harta pesonajului principal Vasilisa. De asemenea, o elevă a îmbrăcat portul tradițional rusesc, iar o alta a pregătit o salată tradițională rusească, din care au gustat toți cei prezenți, făcându/se astfel apel și la ospitalitatea rusească.

Echipa Românașii s-a axat pe basmul popular românesc Prâslea cel voinic și merele de aur, creând materiale originale: au adus un copac înfrunzit în care fiecare membru al echipei a agățat mere de aur confecționate de ei pe care erau scrise ideile principale ale basmului. Tot în echipă au realizat și un material PPT, punând în lumină trăsăturile basmului. De asemenea au realizat și un text în versuri pe baza primelor două momente ale subiectului: expozițiunea și intriga.

Cum acest proiect tematic a reprezentat o probă din cadrul Concursului Basmul, elevii au fost notați pe baza unei grile de evaluare a proiectului de către profesor. Toate echipele au obținut punctaj maxim, profesorul ținând cont de următoarele criterii: valorificarea surselor de informare, raportarea la temă, colaborarea în cadrul echipei, calitatea materialelor realizate, claritatea prezentării și atractivitatea prezentării. Toți elevii au fost răsplătiți cu diplome pentru Cel mai bun proiect, rămânând ca aceia care vor câștiga concursul să fie recompensați cu cărți din colecția Povești nemuritoare.

119

CERCUL DE LECTURĂ ,, ELIADE” Prof. Băcescu Elena- Adina, Liceul Teoretic ,,Nicolae Iorga” Nehoiu, jud. Buzău Motivaţia alegerii cercului de lectură ” ELIADE” apare din experienţa didactică la clasă, la orele de limba şi literatura română, unde am constatat că elevii, în mare parte, nu mai sunt interesaţi de lectură. Agresiunea audio-vizualului în domeniul informaţiilor, de multe ori facile şi nocive, lipsa posibilităţilor de selecţie necesită găsirea unor modalităţi de atragere a elevilor către un univers plăcut, atractiv, relaxant – lectura. Acest univers trebuie redescoperit de către elevi, prin iniţierea şi parcurgerea unor teme interesante, bogate în conţinut informaţional, cu valenţe formative şi capabile să readucă în conştiinţa lor adevăratul sens al cărţii. Literatura, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelul realizării artistice, se dovedeşte capabilă să intre într-o relaţie afectivă cu cei cărora le este destinată: elevii. Mesajul artistic al operelor contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuţi morale.

Prin limbajul specific al cărţii, personajele exponenţiale, epicul dens, conflictul împins spre suspans şi senzorial, deznodământul fericit, literatura contribuie la formarea şi modelarea caracterelor, la stimularea dorinţei de cunoaştere şi perfecţiune. De regulă, o mare parte dintre elevi citeşte din “constrângerea” notei din catalog. Astfel, de multe ori lectura se transformă în asimilarea de cunoştinţe noi, fără ca cititorii să fie cu adevărat ,,afectaţi” de lectură. Prin urmare, să-i învăţăm pe elevi cum să citească de plăcere, cum să relaţioneze cu textul şi cum să acţioneze ca răspuns la ceea ce au citit, cum să treacă de la reproducerea naivă la analiza complexă a textului…acesta este scopul cercului literar!

Cercul de lectură ales oferă posibilitatea de a-i convinge pe elevi să devină prietenii cărţilor, aducându-le ca argument cuvintele lui Charles W. Eliot : ,,Cărţile sunt cei mai tăcuţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori”.

Perioada de desfăşurare: 1 an şcolar (septembrie 2015 – iunie 2016). Întâlnirile se realizează: • în fiecare joi, orele 12.30-13.30, clasa a IX-a A; • în fiecare vineri, orele 11.35-12.40, clasele a IX-a D şi a XI-a B. Obiectivele cercetării: • Cultivarea în rândul elevilor a plăcerii de a citi şi conştientizarea de către aceştia a importanţei care o are lectura în construirea şi desăvârşire personalităţii lor; Încurajarea şi stimularea interesului elevilor pentru lectură; Cultivarea lecturii de plăcere; Formarea unor criterii proprii prin care elevul să distingă singur ce şi când să citească; Dezvolatrea atitudinii de relaţionare a elevilor cu ei înşişi şi cu ceilalţi; Însuşirea unor instrumente de analiză şi valorizarea a operelor literare; Încurajarea aptitudinilor de creaţie literară ale elevilor talentaţi; Familiarizarea cu personalităţi marcante ale culturii şi literaturii române; Stabilirea relaţiilor de prietenie între elevi.

Descrierea resurselor de organizare a cercetării: Resurse umane: 120

pe

o o o

Profesor coordonator, Băcescu Elena -Adina Bibliotecar şcolar, Enache Cezarina Elevi: Elevii care participă la Cercul ,, Eliade” sunt cei pasionaţi de lectură, însă acesta s-a adresat tuturor. S-a realizat un afiş prin care li s-a comunicat tuturor existenţa acestui cerc, programul de desfăşurare şi obiectivele. La prima întâlnire au venit foarte mulţi elevi, se pare că din curiozitate.

La a doua întâlnire au venit mai puţini, iar de la a treia, cei pe care îi amintesc. Ceilalţi au fugit de citit, de responsabilităţi şi de teme, pentru că li s-a explicat că activitatea cercului este una foarte serioasă.

Elevii înscrişi sunt următorii: ➢ Clasa a IX-a A: Beteringhe Cristian, Beteringhe Dragoş, Coman Lorena, Ghinescu Daniela, Ionel Alexandru, Leu Rareş, Panait Laura, Pelmuş Flavia, Pîrleciu Gabriela, Staicu Răzvan, Stoica Nicolae ➢ Clasa a IX-a D: Drăgoi Carmen, Ionescu Daniela, Neagu Adrian ➢ Clasa a XI-a B: Bădiceanu Georgiana, Bonţeanu Ana, Chirac Andrada, Cordonaş Bogdan, Furtună Cornelia, Mănăilescu Alexandra, Mircea Adelina, Muşoiu Narcis, Nanu Georgiana, Posea Amalia, Prundea Diana, Radu Ana, Stoichiţă Diana, Tătulescu Georgiana.

Resurse materiale: volume de opere literare, calculator- internet, videoproiector, copiator, aparat foto, materiale video, markere, coli, etc.

Descrierea metodelor de investigaţie: Metodele care s-au folosit în cadrul Cercului de lectură sunt: lectura ştiinţifică, consemnată în fişe cu cerinţe impuse; metoda observaţiei, utilizată pentru investigare culegerea unor date; metoda studiului de caz, în vederea identificării celei mai eficiente soluţii; analiza produselor activităţii; dezbaterile, pentru dezvoltarea capacităţii de argumentare şi a coerenţei în vorbire; chestionarul, pentru îmbunătăţirea capacităţii de a te face înţeles; jocurile de rol, pentru dezvoltarea spontaneităţii; problematizarea, pentru dezvoltarea capacităţii de argumentare; conversaţia, pentru coerenţă şi corectitudine în exprimare.

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII CERCULUI ,, ELIADE” • • • • •

•

• ❖

Achiziţionarea unor jurnale în care elevii îşi scriu impresiile; Realizarea unor broşuri, a unor DVD-uri; Realizarea unei prezentări power point despre viaţa lui Eliade; Lectura operelor lui Eliade: ,,Romanul adolescentului miop”, ,,Maitreyi”, ,,Nuntă în cer”, ,,Domnişoara Christina”; Realizarea rezumatului, pe capitole, a operelor lui Eliade, precum şi extragerea unui citat semnificativ din fiecare capitol; realizarea unor prezentări power-point şi imprimarea acestora pe DVD; Lectura altor opere: ,,Minunea” de R.J. Palacio, ,,Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini”, ,,Pânza de păianjen” de Cella Serghi/ ,,Această dulce povară, tinereţea” de Cella Serghi / ,,Adela” de Garabet Ibrăileanu/ ,,Ioana” de Anton Holban.

Realizarea unor paralele: ,, Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade/ ,,

121

Minunea” de R.J. Palacio şi ,, Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini”. Aceste paralele s-au finalizat prin: 1. un interviu, pornind de la idea handicapului personajelor principale din opera lui Eliade şi a lui Palacio, care s-a finalizat cu o prezentare power-point: ❖ ,,Maitreyi” de Mircea Eliade/ ,,Pânza de păianjen” de Cella Serghi/ ,,Această dulce povară, tinereţea” de Cella Serghi / , Adela” de Garabet Ibrăileanu/ ,, Ioana” de Anton Holban.

Aceste paralele s-au finalizat prin: 1.un puzzle pornind de la coperta cărţilor: ,,Maitreyi” de Mircea Eliade şi ,,Această dulce povară, tinereţea” de Cella Serghi. Rezolvarea acestuia duce la aflarea unor informaţii despre cele două cărţi; 2. ,,o pânză de păianjen” croşetată pe care s-au ataşat păianjeni din hârtie ce conţin citate asemănătoare din operele: ,,Maitreyi” de Mircea Eliade şi ,,Pânza de păianjen” de Cella Serghi; 3. un duplex pe care sunt imagini si informaţii despre aceste paralele; 4. ,,teatru de păpuşi”- dialog intre naratorul din ,,Maitreyi” de Mircea Eliade şi cel din ,, Adela” de Garabet Ibrăileanu pe tema iubirii. *,,Nuntă în cer” de Mircea Eliade/ ,,Domnişoara Christina” de Mircea Eliade/ alte arte: 1.literatură şi literatură: paralelă cu operele ,,Mănâncă, roagă-te, iubeşte!” de Elizabeth Gilbert şi ,,Exorcistul” de W. Peter Blatty; 2. literatură şi cinematografie- paralelă cu filmele: ,,O noapte bengaleză”/ ,,Mănâncă, roagă-te, iubeşte!”, ,,Domnişoara Christina” / ,,Orfana”, în regia lui Jaume Collet Serra; 3. literatură şi pictură/ sculptură: elevii au realizat desene prin care au ilustrat tema iubirii, aşa cum se desprinde din operele lui Eliade, precum şi două sculpturi în lemn, un trandafir şi o inimă, ca simboluri ale iubirii.

4. literatură şi muzică/ dans: elevii au realizat un dans prin care au ilustrat tema iubirii şi o prezentare power point, prin care s-a încercat o paralelă cu mitul Ielelor, pornind de la melodia cântată de Cargo; • • •

Realizarea unor ecusoane pentru membrii clubului; Realizarea unor semne de carte; ,, 5 minute de Eliade”: într-o pauză, elevii au ieşit pe hol şi au citit timp de 5 minute dintr-o carte de Eliade; 122

IMPORTANȚA LECTURII ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR prof. Dorina Cocari, Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă, Suceava Motto: „Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm timpul (deci lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă).

Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informație sau de contemplație”.

(Mircea Eliade) Cititul este una dintre abilităţile de bază ale oamenilor. Citind, reuşim să ne adaptăm la lumea din jur, dar şi să evoluăm intelectual şi moral. Lectura influenţează toate aspectele dezvoltării copilului, fiind asociată chiar şi cu un nivel ridicat de sănătate la maturitate. O condiţie de bază pentru ca efectele cititului să devină vizibile este ca lectura să se găsească printre activităţile de rutină ale părinţilor, să constituie o activitate constantă în familie, o preocupare sistematică în sânul familiei încă de timpuriu. Şcoala poate cultiva şi multiplica eficient aceste efecte, mai ales când baza de plecare este una cât de cât structurată de părinţi.

Să nu uităm că lectura este importantă pentru că îmbunătăţeşte relaţia dintre părintecopil, îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare a atenţiei, facilitează apariţia unor noi circuite neuronale, îi învaţă pe copii despre limba pe care o vorbesc, îi ajută pe copii să fie mai inteligenţi. De asemenea, cititul este un bun predictor la sănătăţii din perioada de adult, iar cărţile pot deveni companioni deosebiţi ai copiilor în zilele mai proaste.

Luate pe rând, aceste motive s-ar detalia astfel. Momentele petrecute din primii ani de viaţă în braţele părintelui care îi citeşte o poveste copilului vor consolida relaţia dintre cei doi.

Recomandarea pentru părinţi e a începe cât mai de timpuriu să citească copilului, ca o formă de legătură emoţională. Apoi, când copilul încă nu ştie să citească, ascultarea poveştilor pe care i le citeşte părintele îl ajută să se liniştească şi să îşi concentreze atenţia asupra cuvintelor spuse de părinte. Este un exerciţiu extrem de util pentru preşcolari, care au nevoie să îşi exerseze răbdarea şi atenţia. Recomandarea în acest caz vizează cititul de poveşti împreună, din ce în ce mai complexe, pornind de la nivelul de atenţie al copilului.

Pentru a argumenta următorul motiv, e demonstrat ştiinţific faptul că cititul duce la schimbări în structura cerebrală, dând naştere la noi reţele neuronale şi conectând mai multe regiuni ale creierului. Se recomandă, în acest scop, folosirea cititului ca un exerciţiu şi o tradiţie în familie.

E important să se discute despre cuvintele pe care copilul nu le înţelege şi semnificaţia pe care o au în contextul citit. Tot astfel, ascultând poveşti şi apoi citindu-le ei înşişi, copiii învaţă implicit despre ritmul vorbirii în limba nativă, despre structuri şi reguli gramaticale şi despre semnificaţia cuvintelor. În activitatea de lectură a copilului recomandăm a se insista pe vocabular, pe structura şi definirea cuvintelor pentru a-l ajuta pe copil să înţeleagă mai bine ceea ce citeşte.

Un studiu realizat în 2013 sugerează că părinţii ar trebui să promoveze un stil de lectură interactiv pentru a-i ajuta pe copii să îşi dezvolte IQ-ul. Stilul interactiv de lectură înseamnă adresarea de întrebări deschise copilului în timpul lecturii poveştii. De exemplu: „Ce crezi că se va întâmpla după ce puiul de urs ajunge acasa?”. Recomandăm aici, ca atunci când părinţii citesc

123

poveşti micuţilor să facă pauze din când în când pentru a-I întreba ce cred că urmează, de ce un personaj a acţionat într-un anume fel sau cum altfel ar fi putut să procedeze.

Nu în ultimul rând, se pare că abilitatea de a citi este asociată cu succesul academic, oportunităţile profesionale şi venitul câştigat. Acestea au un impact asupra accesului la o asigurare de sănătate, la servicii medicale mai bune şi chiar tendinţa de a te muta într-o zona a oraşului mai sigură din punct de vedere al delincvenţei. În plus, cei care citesc din obişnuinţă au un rol mult mai activ în gestionarea propriei vieţi, în sănătatea proprie şi a celor din jur.

De asemenea, cărţile pot deveni companioni deosebiţi ai copiilor în zilele mai proaste.

Când copilul se simte rău sau e plictisit, trist ori lipsit de chef, cărţile sunt cele care îi pot schimba dispoziţia emoţională. Lectura îi ajută pe copii să fie mai empatici şi nu în ultimul rând le dezvoltă creativitatea. Se spune, pe bună dreptate, că „un cititor trăiește 1000 de vieți. Cel care nu citește niciodată, trăiește una singură.” În condițiile educației permanente, școlii îi revine misiunea de a-i înarma pe elevii cu deprinderi temeinice de autoinstruire și autoperfecționare prin intermediul tuturor mijloacelor și, nu în ultimul rând, prin mijlocirea cărții. La vârsta școlară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogățirea și dezvoltarea cunoștințelor elevilor, în formarea gustului pentru citit, în cultivarea și îmbogățirea limbajului prin formarea și dezvoltarea unui vocabular adecvat.

Una dintre cerințele învățământului modern este aceea a formării la elevi a deprinderilor de studiu individual și de muncă independentă, a capacității de a gândi creator, de a soluționa individual sau prin conlucrare multitudinea de probleme cu care se confruntă în anii de școală.

Trezirea interesului și a gustului pentru lectură implică pentru școală o responsabilitate incontestabilă. Lectura literară pune la dispoziția copilului cunoștințe despre mediul înconjurător, despre viața oamenilor și a animalelor, despre trecutul istoric al poporului, despre muncă și profesiuni, educație cultural-artistică și moral-religioasă. De aceea, încă din clasele primare este necesar să cunoaștem ce și cât citesc copiii, respectând particularitățile lor de vârstă. Micii cititori trebuie inițiați și deprinși cât mai de timpuriu cu utilizarea concomitentă a cărții și a mijloacelor moderne audiovizuale ca premisă esențială a unei învățături eficiente. Din partea factorilor educativi este nevoie de răbdare, perseverență, voință, precum și de modelul propriu.

Copiii pot citi atât creațiile literare dedicate lor, cât și altele care, prin problematică, frumusețea limbii și mesaj, interesează deopotrivă și pe adulți. Marea varietate a creațiilor artistice aparținând unor genuri și specii literare diferite, care se integrează în sfera literaturii pentru copii, evidențiază receptivitatea copiilor față de frumos, dorința lor de cunoaștere. Dintre creațiile literare în proză, basmele și poveștile au rămas de-a lungul veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilăriei și până aproape de adolescență. Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o prețioasă contribuție la dezvoltarea proceselor de cunoaștere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voință și caracter, la formarea personalității copiilor.

Alegerea cărților potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas și tot atât de important este deprinderea lecturii, obținerea eficienței ei maxime în urma citirii unei cărți.

Criza lecturii în rândul elevilor, scăderea apetitului pentru carte în favoarea TIC și dificultățile în abordarea liricului m-au determinat să caut noi modalități prin care să readuc elevul în bibliotecă și în contact direct cu textul, paradoxal prin materiale/aplicații din zona media. Pragul intrării în poezie e cel mai greu de trecut dintre toate experiențele de lectură. Uneori nici nu se ajunge până acolo: sunt piedici de cuvinte, înțepeniri în stratul de suprafață al textului. Pentru ca poezia să nu fie o simplă înșiruire de cuvinte, comodă sau convențională, e nevoie ca ochiul interior 124

să fie pus în stare de vibrație, vibrație ce trebuie să emane din și prin text. Tocmai în ajutorul textului și al elevului intimidat de liric, care dintr-o comoditate a efortului de receptare sau dintr-o dificultate de procesare a textului nu depășește bariera actului de lectură, consider că un auxiliar media (casete audio-video, prezentări PowerPoint) ajută la deblocarea canalului receptor al elevului.

De aceea, consider importantă intrarea în text, care se poate face nu numai printr-o simplă lectură – realizată sau nu cu har de către dascăl –, ci și printr-o înregistrare audio sau o mărturie video a poetului însuși. Nu întotdeauna elevul poate percepe anumite trăiri ale sufletului matur. Cum să-l apropiem de eroul liric, de simțirile acestuia?

Audierea variantei muzicale a textului liric va crea o atmosferă de reflexivitate, ajutându-l pe elev să-l înțeleagă pe acel care și-a așternut sufletul în cuvinte. Cred că asocierea dintre cuvânt/text-muzică-imagine permite (re)lectura motivată a textului, altfel decât prin simpla citire a lui, și înlesnește ajungerea la miez, adică la semnificațiile operei, contribuind la formarea sensibilității estetice a elevului și trezind interesul pentru lectură.

Lectura necesită nu numai îndrumare, ci și control. Sondajul în lectura particulară trebuie să constituie o cerință obligatorie, manifestată în cadrul verificării cunoștințelor elevilor. Controlul lecturii elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a învățătoarei/ profesorului de limba și literatura română, spre a preveni comoditatea, efectuarea unei lecturi facile, superficialitatea, neglijarea cărților. Pentru evaluarea lecturii, în funcție de scopul urmărit, se vor putea parcurge următoarele modalități: ✓ verificarea caietelor de lectură suplimentară sau a fișelor de lectură: se face periodic, iar corectarea acestora oferă indicii despre ce citește elevul, ce reține din ceea ce citește, cum înregistrează informațiile, cum selectează date și personaje semnificative; corectarea acestor caiete/fișe este urmată de analiza concluziilor în fața întregii clase, cu prezentarea aspectelor pozitive și negative; ✓ convorbirile cu clasa și individuale despre lecturile elevilor: sunt foarte utile, deoarece oferă informații cât mai multe și cât mai precise asupra materialului citit, elevii beneficiind și de întrebările ajutătoare ale cadrului didactic; ✓ observarea performanțelor: se vor evidenția elevii care, în urma lecturii particulare, își completează informațiile, se exprimă îngrijit, nuanțat, apreciind acest lucru ca un gest de silință și inteligență; ✓ afișarea unui tabel cu evidența lecturii elevilor în clasă: va stimula concurențial cititul cărților; ✓ controlul fișelor de cititor de la bibliotecă: ajută cadrul didactic să vadă cât de preocupați sunt elevii pentru lectura suplimentară, ce și cât citesc, ce preferințe au.

Importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de gândire și limbaj.

Lectura elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și familie.

Deoarece printre noi nu mai sunt atât de mulți împătimiți ai lecturii, am ales să subliniez ceea ce pierd cei certaţi cu cartea. Trebuie să ținem mereu cont de faptul că omul are nevoie să evolueze, să se dezvolte, dar, din păcate pentru unii, dezvoltarea are nevoie de participarea noastră activă, iar cea mai la îndemână metodă este lectura, fie că vorbim de cărți de beletristică sau profesionale, de reviste de cultură sau de site-uri de specialitate, mai ales acum, când toate acestea ne sunt extrem de accesibile.

125

Influențele lecturii asupra dezvoltării personale se fac simţite pe multe paliere. La nivel cognitiv, cititul conduce la realizarea unor reprezentări de o calitate mai mare, mai elaborate, atât dinamice, cât și statice sau de transformare, deoarece creierul va avea o paletă mai largă de informații, reușind mai usor să regizeze propriul nostru film. În ceea ce priveşte limbajul, este lesne de înteles, că lectura este vitală în dezvoltarea acestuia și susţinerea lui la un anumit nivel calitativ, astfel se remarcă o creştere a debitului vocabularului, o decodificare mai bună a cuvintelor polisemantice, întelegerea mai multor cuvinte, a sferei lor, prin exercițiu.

Din perspectiva memoriei, s-a evidențiat o legatură foarte strânsă a gradului de activare a acesteia și posibilitatea de diagnosticare cu demențe și Alzheimer, deoarece prin lectură, memoria pune în funcțiune mecanismele specifice, crescând capacitatea de engramare a creierului, și perfecționând aspecte precum selectivitatea, activismul sau procesualitatea ei. Totodată, citind se formează fondul nostru de cunoștinte, al cărui volum este elastic, deci cu cât vom citi mai mult, cu atât vom ști mai mult, vom avea o cultură generală mai întinsă. Când vorbim de gândire, ca proces psihic congnitiv superior, și impactul pe care îl are citirea asupra ei, trebuie menţionat că prin lectură scade probabilitatea fixității funcţionale, se dezvoltă capacitatea de analogie și gândirea are tendința de a deveni digergentă, orientându-se spre strategii eurisitce în rezolvarea de probleme, astfel omul va fi capabil să iasă mai ușor din unele probleme noi.

Imaginația este cel mai strâns legată de lectură, deoarece, ea prelucrează informațiile primite și le transfomă, îmbogățind viața noastră interioră și exterioară. Se remarcă și o dezvoltare optimă a procedeelor imaginative, bazată pe exercitiul lecturării, mai ales al empatiei, astfel că putem ajunge foarte ușor să înțelegem sentimentele unui personaj doar citind o descriere. La nivel reglator, lucurile nu stau prea diferit, spre exemplu, concentrarea, stabilitatea, volumul și distributivitatea atenției pot fi educate și dezvoltate prin practica lecturii. La nivel motivațional, putem observa mai multe aspecte, fie ești motivat să termini o carte și astfel să-ți crească satisfacția personală, astfel căți vei stabili un scop mai greu, dezvoltându-te personal, fie ești motivat să citesti o anumită revistă din nevoia de integrare și afiliere, astfel te dezvolți din punct de vedere social.

Dacă vorbim de caracter în raport cu lectura, se constată legături puternice, în ceea ce privește construirea și modelarea acestuia, în perioada copilăriei, sub directa influență a personajelor din cărți sau benzi desenate. Cred că fiecare dintre noi s-a identificat, la un moment dat, cu personajul îndrăgit, fie el Tom Sawyer, Hermione Granger, Elizabeth Bennet, Mary Poppins, Olguţa sau multe altele. Identificarea a fost posibilă având la bază empatia, afilierea și asentimentul, susținute și de nevoile specifice ale fiecăruia.

Pentru perioada adolecenței și chiar a maturității, lectura va acționa ca un exemplu, învățând din reușitele și eșecurile altora, fie personaje fictive, fie cercetători. Nu recomandăm a se sta doar cu nasul în cărți, fără a avea o viață socială activă. Depinde doar de noi cum îmbinăm utilul cu plăcutul şi dacă suntem îndeajuns de preocupați atât de dezvoltarea noastră personală, cât şi de menţinerea unei vieţi sociale active.

Rămân la părerea că orice carte este un ospăț al gândurilor la care mulţi sunt poftiţi. Dacă vom ști să trezim interesul elevilor noștri pentru citit, dacă vom îndruma, verifica și stimula în acest scop, vom crește generații care vor simți o „sete” permanentă pentru citit, pentru cunoaștere, pentru lărgirea orizontului lor cultural, ceea ce se va răsfrânge pozitiv asupra vieții și activității lor, căci, așa cum spunea Miron Costin: „Nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților”.

126

5 OCTOMBRIE – O AVENTURĂ A EDUCAŢIEI ÎN BIBLIOTECĂ

Prof. înv. pt învăţământul primar, Magazin Alina Şcoala Gimnazială „Jean Bart”, Suceava ,,Elevii învață din povesti, să-i respecte pe cei mai în vârstă, precum o respectă Harap-Alb pe Sfânta Duminică? Se poate. Dar, și mai bine, și mai motivat, o va face dacă mă va vedea pe mine, educatorul lui, oferindu-i exemple și atrăgându-i atenția asupra acestui aspect.” ( „Dilema veche”, Maria Iordănescu) Cu mic, cu mare, elevii clasei pregătitoare B, a buburuzelor, au pornit într-o aventură a cunoşterii pe tărâmurile întortocheate ale Educaţiei. Încă de la început de an şcolar, au făcut cunoştinţă cu cea mai bună prietenă a lor, Cartea, cea care le va fi călăuză, începând de acum până la finalul studiilor şi sperăm, că le va călăuzi paşii şi pe cărările sinuoase ale vieţii. Mai întăi, au intrat în Palatul Magic al Cunoşterii... Au vizitat Biblioteca şcolii pentru prima dată, în viaţa lor de elevi bobocei... Ce uimire! Ce mirare! Câtă încântare pentru unii sau curiozitate pentru alţii! De acolo, din rafturile magice cu pagini vioi colorate, cărţile le-au zâmbit prichindeilor, unele le-au făcut semne buclucaşe cu ochiul, pentru a fi cât mai tentante în alegerea lor de cititori începători... chiar dacă după imagini, pentru mulţi dintre ei... Problema era dificilă... Era o veritabilă bătălie a cărţilor .... a întrebărilor şi a preferinţelor. Carea era cartea victorioasă ce va cădea pradă în mâinile micilor lectori?

-

Mie îmi place cartea cu prinţese şi zâne!

-

Şi mie îmi place povestea cu „Motanul încălţat”.

-

Eu vreau cartea albastră, cea cu Alba ca Zăpada!

-

Mie îmi place „Ridichea uriaşă”... Mmm! Ce bună ar fi o supă de ridiche!

-

Şi eu vreau să mănânc merele de aur ale lui Prâslea cel Voinic!

-

Eu vreau să fiu viteaz ca Făt-Frumos! Am acasă o sabie la fel de mare ca a lui!

Pleiada întrebărilor o învăluiau cu mult entuziasm copilăresc pe Regina Bibliotecii: d-na bibliotecară. Cu mult calm şi afecţiune, ea le-a căutat copiilor cartea preferată. Însoţiţi de o altă Regină, de astă dată a Educaţiei, d-na învăţătoare, copii au fost călăuziţi , spre locaşul miraculos al Lecturii. Odată ce au ajuns în sala de clasă, prichindeii şi-au continuat călătoria pe Tărâmul Fermecat al Povestilor: au istorisit pasaje din basmele lor preferate, au

vizualizat şi explicat

imagini, în funcţie de cărţile alese, u citit alături de d-na învăţătoare. Călătoria magică s-a încheiat

127

în acea zi cu desenarea unui personaj preferat din basmele lor. Însă, călătoria în Ţara Enigmatică a Lecturii continuă cu alte episoade, sperăm noi, la fel de captivante şi atractive.

Ideea cunoașterii de sine prin lectură, am încercat să o transmit elevului. Acesta are nevoie de un îndrumător care să-i arate calea spre carte, care să-i deschidă prima ușă a labirintului lecturii, pentru ca pe restul să și le deschidă singur. Pătruns în acest labirint, elevul își va lăsa pașii conduși de cartea însăși, căci ea va deveni acel musafir poftit care se va așeza pe scaun și se va povesti cu copilăria sa, cu fantezia sa, cu aventurile sale.

Trezirea interesului pentru lectură este punctul de plecare pe tărâmul cunoașterii și în același timp cheia succesului în activitatea școlară pentru fiecare profesor cât și pentru elevii săi. Uneori elevul nu are la îndemână cărțile cele mai potrivite cu vârsta, preocupările și preferințele lui, alteori indiferența mediului înconjurător fată de lectură determină această atitudine. În astfel de cazuri intervenția cadrului didactic este necesară, el va indica lista lecturilor pe care elevul le va citi mobilizându-l în vederea canalizării sale spre o lectură plăcută și interesantă

Este deosebit de

important, ca elevul să înțeleagă bine ceea ce citește, apoi să fie în măsură să analizeze, să deosebească ceea ce este bun, util, instructiv și educativ de ceea ce este rău, inutil, dăunător, ca în final să-și poată formula clar o opinie despre cartea citită. Din acest motiv este absolut necesar ca învăţătorul să țină seama că fiecare operă literară are o vibrație proprie7 și să susțină activități creative de lectură, interpretare și scriere creativă pe marginea unor texte literare cât mai atractive, capabile să trezească în sufletul elevilor interesul pentru carte.

Prin calitatea pe care o avem, prin orele închinate cărții, bibliotecii, dar și prin întreaga activitate desfășurată în clasă și în afara ei, vom folosi cele mai variate procedee: motivarea prin pliante, albume, ilustrate cu biblioteci, expoziții de carte, vizitarea unor librării și biblioteci, cumpărarea unei cărți ca amintire, invitarea unui scriitor, etc. Toate vor contribui la cultivarea și promovarea pasiunii pentru carte.

Vistian Goia, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Cluj Napoca, Ed. Dacia, 2002, pag,151 7

128

Cartea, influențează în mod pozitiv dezvoltarea intelectuală a elevilor, formează gustul pentru lectură, atașamentul pentru ,,expresia tipărită” (cărți, reviste, ziare, diverse publicații) în ciuda unei acerbe concurențe cu mijloacele audio-vizuale. Lectura îndeplinește rolul de sursă principală de informare, de achiziționare a unor experiențe individuale, cu tentă morală. Ea propune, de regulă, valori universale umane, realizând, în mintea copiilor, o ierarhizare și coagulare a valorilor culturii naționale și universale. De asemenea, lectura oferă satisfacții estetice, propune modele

de

comportament,

contribuie

la

îmbogățirea

limbajului,

la

nuanțarea

si

dezvoltarea/activizarea exprimării, însușirea unor structuri comunicative. Lectura ,,umple'' în mod plăcut timpul liber al elevilor, oferind clipe de satisfacție, de meditație, fiind principala ,,sursă de miraje''. De aici rezidă importanța lecturii pentru orice elev, pentru devenirea sa ulterioară, pentru sprijinul progreselor sale școlare la toate disciplinele didactice.

Privind în urmă, gustul pentru lectură se dobândește din frageda copilărie, cu îndrumarea părinților și mai târziu a școlii, pornind de la cele mai simple întâmplări, basme și, pe măsură ce progresează, ajungând la intrigi mai complicate, personaje formate, însă din ce în ce mai captivante și mai pline de sens.

Lectura este şi va rămâne – în pofida avalanşei mijloacelor ultramoderne ale tehnologiei contemporane digitale - un element definitoriu în conturarea profilului psiho-socio-atitudinal specific omului modern. Mijloacele informaţionale tradiţionale sau moderne, deschid noi orizonturi spre cunoaştere şi cultură, deschid ferestre spre ceilalţi, devenind coordonate ale cooperării. Căci şi cel mai taciturn individ cititor nu poate să nu-și dezvălie în anumite momente din viaţă faptul că a fost modelat de lectură.

INTEGRAREA METODELOR NON-FORMALE ÎN PREDAREA LIMBILOR MODERNE Prof. Mihaela Oana Blaga Școala Gimnazială Moara Nică Introducerea metodelor non-formale în actul educațional nu reprezintă o idee nouă sau revoluţionară în domeniul educaţiei. De-a lungul timpului, practicile au evoluat, totuşi, spre o strategie de predare-învățare-evaluare mai puțin formalizată. Metodele non-formale şi-au câştigat, treptat, un loc tot mai sigur în actul educațional odată cu apariția unor lucrări de specialitate, experții în demersul pedagogic demonstrând faptul că elevul contemporan devine mult mai implicat în procesul educațional atunci când are posibilitatea de a (se) analiza, de a cerceta probleme complexe, provocatoare, uneori neplăcute, care se aseamănă cu cele din viaţa reală, probleme la care se poate raporta etc.

129

Perfecționarea în metodele non-formale poate fi văzută drept un proiect care merge dincolo de trezirea interesului elevilor, având rolul imediat de a încuraja investigaţia activă, pe de o parte şi dezvoltarea capacităţilor cognitive de nivel superior, pe de altă parte. Astfel, chiar dacă oficial, în lucrările de specialitate educația non-formală este văzută ca înglobând acele activităţi educative organizate de alte instituţii decât şcoala, cum ar fi muzeele, bibliotecile, voluntariatul prin diferite ONG-uri, cluburile elevilor etc., dar şi că se întemeiază pe recunoaşterea faptului că un număr mare din experienţele de învăţare ale oamenilor au avut loc în afara celor patru pereți ai școlii, deci în afara sistemului de educaţie formală, adică la locul de muncă, în familie, în diferite organizaţii şi biblioteci, neoficial educația non-formală a ajuns și în spațiul școlii, de la pauzele în care elevii au propriul radio, până la Școala Altfel. În literatura de specialitate diferența dintre educaţia non-formală şi educaţia formală este clar explicată la nivel de conţinut, organizat pe arii de interes, dar și la nivel de forme de realizare, diverse ca durată, modalitate de organizare și/sau predare. Mai mult decât atât, se reduc la minimum funcţiile de predare în avantajul învăţării (pe baza experiențelor raportate la viața reală, pe baza învățării prin descoperire etc.). De asemenea se observă şi caracterul mai puţin rigid, în condiţiile obţinerii unor rezultate cel puțin la fel de bune ca în educaţia formală, dacă nu, în anumite situații, chiar mai bune, după cum se explică în studiul Starea Tineretului şi Aşteptările sale - Diagnoza 2007,ANT: ,,şcoala nu mai constituie un reper absolut sau un centru privilegiat al procesului de educaţie. În opinia a cca. 80% dintre tineri, şcoala reprezintă cel mult o bază necesară a fixării cunoştinţelor şi competenţelor cu caracter general, pe câtă vreme, două treimi dintre tineri (67%) o mai apreciază ca fiind un reper în pregătirea indivizilor pentru viaţă. În ceea ce priveşte metodele de predare/evaluare, doar 21% dintre tineri apreciază că şcoala angajează în mare măsură elevii în procesul de învăţare, 17% că şcoala, în mare măsură, evaluează corect cunoştinţele elevilor/studenţilor, respectiv 16% că aceasta organizează în mare măsură activităţi extraşcolare interesante. În aceeaşi parametri se situează şi opinia tinerilor că şcoala răspunde în mare măsură cerinţelor pieţei muncii (16%).”. În plus, acuzată tot mai mult de inflexibilitate, paradoxal, în spațiul românesc, educaţia formală tinde să devină mai adaptată nevoilor şi motivaţiilor specifice elevilor, în timp ce educaţia non-formală tinde să devină tot mai formală.

Prin intermediul educației non-formale, abilităţile elevilor de a înţelege lucruri noi sunt mai mari atunci când sunt „legate de activităţi semnificative de rezolvare a problemelor, iar elevii sunt ajutaţi să înţeleagă de ce, când şi cum devin aceste fapte şi competenţe relevante” (Bransford, Brown, & Conking, 2000, p. 23).

130

Metodele non-formale, din punctul nostru de vedere, sunt un model de instruire care îi implică pe elevi în activităţi de investigare a unor probleme obligatorii şi au drept rezultat obţinerea unor produse autentice. Utilizarea acestor metode se recomandă mai ales în cadrul orelor de Consiliere și Orientare, dar se pot folosi cu succes si la orele de specialitate, cum ar fi, de exemplu, în cadrul orelor de limbă străină, fiind destinate să sporească oportunităţile de învăţare ale elevilor.

Printre metodele non-formale aplicate la clasă, atât la gimnaziu, cât și la liceu, vom prezenta patru dintre ele, cu valoare în dinamizarea procesul instructiv-educativ, în cadrul orelor de limbă străină: STORYTELLING sau arta povestirii, metodă care folosește o poveste ca un vehicul pentru a transmite audienței un mesaj, o valoare sau un principiu. Odată înţeles textul și asimilată ideea de bază, mesajul poate fi explorat şi, apoi, adaptat, în manieră personală, de către fiecare ascultător în parte. Storytelling face apel la puterea noastră de a asculta activ şi de a vorbi pentru a crea imagini artistice și ne ajută să transmitem mult mai ușor un mesaj sau o idee. Pentru o bună realizare este nevoie de trei elemente: povestea propriu-zisă, povestitorul/naratorul şi publicul/colegii. Pe baza corelațiilor dintre cele trei elemente, această metodă capătă valențe informative, educaţionale, cât şi terapeutice deoarece se apelează la emoţiile noastre, ilustrând valori, experienţe individuale şi de grup. De exemplu, pentru clasa a V-a se poate apela la lumea basmelor, lupta dintre bine și rău, adevăr și minciună, respectând următoarele etape: pregătirea elevilor pentru poveste (introducerea în temă); povestea în sine (incluzând elemente legate de voce, tonalitate, obiecte de recuzită utilizate) și ieşirea din poveste (invitația la reflecţie și apel la acțiune). Punctele centrale sunt povestea, basmul actualizat prin experiențe personale, traseul narativ urmat de personajul principal, povestitorul și colegii care devin public activ. Se apelează și la imaginație în realizarea decorului.

TEATRUL DE UMBRE este o metodă ce are un impact atât la nivelul celor care o experimentează, cât și asupra persoanelor din comunitate. Elevii învață să își exprime sentimentele și emoțiile, învață să și le recunoască și își exprimă corporalitatea, lucru care conduce la o cunoaștere mai bună de sine deoarece, pe lângă dezvoltarea creativității, se dezvoltă și memoria, atenția, dar și capacitatea de concentrare, dexteritatea și motricitatea fină. Acesta poate să fie atât mut, sub formă de mimă, cât și cuprinzând cuvinte, ca într-o piesă de teatru clasic. În combinația umbre și creație de povești, teatru de umbre devine o metodă puternică prin impactul său asupra celui care îl practică. Elevii învață să fie parte dintr-o echipă, își dezvoltă limbajul și capacitatea de exprimare orală și au ocazia de a inventa, prin tehnici propuse sau prin propriile tehnici, diferite scenarii/povești. Se poate utiliza atât scenariul planificat, cât și improvizația.

131

BRAINSTORMING

INVERS este o metodă non-formală în care se caută idei privind

înrăutățirea situației pentru a se găsi o rezolvare la situația-inițială. Există persoane cărora le este mai ușor să formuleze aspectele care nu sunt bune, decât pe cele pozitive. Astfel, în loc de Cum să rezolv sau să previn această problemă?, ne întrebăm Cum pot să cauzez această problemă?.

Etapele sunt simple. Plecăm de la identificarea problemei, se pune o întrebare, se generează soluții opuse, nu se refuză nici o idee, apoi soluțiile se inversează pentru a răspunde problemei inițiale.

SCAMPER este o metodă non-formală ce constă dintr-o listă de întrebări care stârnesc idei.

Această metodă substituie, combină, adaptează, modifică, permite reutilizarea, eliminarea și găsirea unui alt scop. Astfel, se pun întrebări de tipul: Ce poate fi substituit? Pot fi regulile schimbate? Alt ingredient/ material/ proces/ loc? Altă abordare? etc. (dacă avem în vedere ceva ce poate fi substituit), Ce idei pot fi combinate? Putem combina scopurile? Ce alt element poate fi combinat cu acesta? etc. (dacă avem în vedere ceva ce poate fi combinat cu altceva), Trecutul oferă o paralelă?

Ce aş putea copia? Ce idei din afara domeniului meu pot încorpora? etc. (dacă avem în vedere ceva ce poate fi adaptat la un anume context), Ce poate fi modificat? Cum se pot modifica culoarea/ forma/ mirosul? Ce altă formă ar putea lua acest lucru? Ce poate fi mărit/ lărgit/ încărcat? etc. (dacă avem în vedere ceva ce se poate modifica, mări etc.), La ce altceva poate fi folosit acest lucru? Ce altceva poate fi făcut din acest lucru? etc. (dacă avem în vedere folosirea în alt scop), Ce ar trebui să omit? Subţiază? Miniaturizează? Scade? Şterge? Ce nu este necesar? etc. (dacă avem în vedere ceva ce poate fi eliminat), Pot schimba componentele între ele? Alt model?

Pot inversa cauza şi efectul? Pot schimba ritmul? Să inversez rolurile? etc. (dacă avem în vedere ceva ce poate fi revalorizat etc.) În concluzie, metodele non-formale utilizate în cadrul educaţiei formale, cu accent non-formal, sunt diverse, diferite, cu valori bine stabilite având rolul de a dinamiza procesul de învăţare, cu un scop şi obiective clare centrate pe cel care învaţă. Sunt de asemenea direcționate spre găsirea de soluţii apelând la o varietate de metode, având în vedere și existența unui echilibru între învăţarea individuală şi în grup, ținând cont de timpul necesar pentru învăţare, evaluând progresul şi dificultăţile apărute și utilizând autoevaluarea şi evaluarea de grup.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ http://educationnorthwest.org/webfm_send/460 http://web.archive.org/web/20110607215810/http://www.k12reform.org:80/ http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Educatia-non-formala-si-avantajele-sale-406.html http://www.intel.com/content/dam/www/program/education/us/en/documents/projectdesign/project 132

design/benefits-of-projectbased-learning.pdf http://www.edrc.ro/resources_details.jsp?resource_id=17 http://www.colorado.edu/MCDB/LearningBiology/readings/How-people-learn.pdf

METODE MODERNE PENTRU STIMULAREA LECTURII Prof. Pascaru Cătălina Şcoala Gimnazială Moara Carp, Suceava

Motto: „ Cartea este o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi.” ( Tudor Arghezi) Vorbele pline de înţelepciune ale marelui nostru poet – o sinteză a lumii fascinante a cărţilor, o pledoarie pentru ce ar trebui să fie cartea în sufletele tuturor - ne amintesc cât de plăcut este să citeşti o carte , să evadezi din tumultul activităţilor zilnice şi să te refugiezi pentru un timp în lumea făurită de propria imaginaţie.

Cartea şi lectura trebuie să ocupe un loc deosebit în viaţa fiecărui elev , iar profesorului de limba româna îi revine datoria de a apropia sufletul inocent al elevului de paginile cărţilor. Dacă” o lectură plăcută este tot aşa de folositoare sănătăţii noastre ca şi exerciţiile fizice’’( Kant, sec. al XVII- lea), atunci trebuie să găsim o cale pentru a ne antrena zilnic.

Citirea unei cărţi reprezintă o dovadă de mare responsabilitate , deoarece lectura este principalul instrument în însuşirea unei limbi mai bogate, a unei exprimări elevate , nuanţate şi este un mijloc de a ne concretiza ideile, gândurile si trările. Din păcate, elevii generaţiei actuale manifestă un tot mai vizibil dezinteres faţă de lectură, cartea facând parte din ce în ce mai puţin din viaţa omului modern. Lipsa interesului faţă de lectură nu este un fenomen ivit pe neaşteptate, fiind explicabilă prin coordonate ce ţin de natura evidenţei. Astăzi, computerul şi televizorul reuşesc să ofere mult mai mult decât o făcea până acum lucrarea tipărită, realitatea virtuală cucerind şi îndepărtând tot mai mult de filele cărţilor.

Pentru reducerea acestui fenomen, şcoala ca instituţie- cheie joacă un rol important în apropierea copilului de lumea cărţilor şi, implicit, de lectură. Cartea trebuie să devină părtaşă în viaţa copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îi ajută pe copii să parcurgă drumul cunoaşterii de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu ajutorul cărţii, copilul descoperă instrumente care îi pot satisface dorinţa de a descoperi realitatea inconjurătoare, ea însăşi o lume.

Educatorii trebuie să le dezvolte elevilor „ gustul pentru lectură„, o cerinţă didactică importantă fiind preocuparea permanentă a cadrelor didactice pentru realizarea contactului direct al copiilor cu lumea operelor literare. Problema îndrumării lecturii şcolare este extrem de importantă , deoarece în anii de formare intelectuală , tânărul cititor trebuie orientat în mulţimea de opere literare care îi stau la îndemână, căci unele cărţi sunt contraindicate din cauza inaccesibilităţii la o anumită vârstă, iar contactul eşuat cu o carte îşi poate pune amprenta în viitor pe calitatea lecturii. Absenţa unei lecturi susţinute e evidentă în vocabularul lacunar, în comportament, în gândire şi chiar într- o

133

înclinaţie spre violenţa limbajului. Tocmai de aceea e nevoie , mai mult ca oricând , să ridicăm bariera dintre copil şi carte, iar indepărtarea elevului de lectură trebuie să fie un semnal de alarmă.

Mijloacele pentru cunoaşterea preferinţelor elevilor sunt diverse şi variate, de la cele generale( ancheta, sondajul) până la cele individuale ( convorbiri cu elevii, cu profesorii clasei sau cu părinţii , examinarea fişei de cititor de la biblioteca şcolii etc. ) La orele de limba şi literatura română, elevul nu citeşte pentru a şti să citească , ci pentru a descoperi informaţiile necesare unei bune comunicări, unei culturi generale, dar mai ales realizării spirituale. Observarea sistematică a activităţii elevilor oferă cadrului didactic posibilitatea de a culege informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun aceştia.

Paradoxal, în aceste vremuri agitate, în care timpul nu mai are răbdare cu noi, există şi elevi care găsesc în interiorul lor dorinţa de a citi. De aceea, profesorul de limba româna are un rol important în a- i stimula, a găsi în permanenţă noi metode de a- i incita la lectură ; desigur, totul trebuie să pară un joc, destindere şi relaxare: a citi de dragul de a citi.

Formarea unei atitudini pozitive faţă de lectură reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante şi mai grele ale disciplinei limba şi literatura română. În vederea trezirii interesului elevilor pentru lectură se impun diferite activităţi şi metode: • Alegerea textelor în concordanţă cu orizontul de aşteptare al elevilor; • Entuziasmul profesorului când citeşte; • Valorificarea lecturii inocente; • Transpunerea textelor literare în alt limbaj : mimă, joc de rol, pantomimă, dramatizare; • Utilizarea metodelor interactive; • Însoţirea activităţilor de citire cu cele de scriere; • Parteneriate şi activităţi comune cu biblioteca; • Întâlnirea cu scriitori şi critici literari ; • Dramatizarea unor texte cunoscute; • Organizarea unor cenacluri literare, a unor şezători şi concursuri etc; Competenţa măsoară cunoştinţe şi abilităţi însuşite în procesul de învăţare, aplicare a materiei curriculare la limba şi literatura română şi în acest sens se impune utilizarea metodelor interactive capabile a transforma elevul in participant activ al lecturii. E bine să urmărim transformarea lectorului inocent în lector competent, avizat, însetat de lectură şi de cunoaştere.

1. Lista de lecturi – este metoda ce porneşte de la întrebarea Care e cartea pe care aş dori să o citesc/ să o recitesc şi de ce tocmai pe aceasta?

Se notează titlurile sugerate de elevi pe foi de flipchart şi se constituie o listă de lecturi.

Lista de cărţi e o metodă utilă în stârnirea interesului pentru lectură suplimentară, elevul având posibilitatea să aleagă pentru sine şi pentru colegi cărţi pe care el le consideră captivante, motivându- şi alegerea în funcţie de elementele paratextuale oferite de listă şi de experienţa proprie.

2. Semnul de carte- după lectura interiorizată a textului, li se cere elevilor să completeze un semn de carte care să conţină 5 sarcini de lucru : notaţia primei reacţii la lectură , notarea ideii reţinute, a unei nedumeriri sau a unei întrrebări stârnite de text, a unui titlu

134

de carte de care îşi amintesc în timpul lecturii, a cărţii pe care ar fi ales- o ei pentru a ieşi din labirint.

3. Copacul valorilor- se desenează un copac al eroilor , pe frunze se scrie numele eroului, iar pe fructe , valorile după care se manifestă.

Este o metodă care îi ajută să descopere şi să conştientizeze valorile personajelor.

4. Anticipări : reprezintă o metodă la care elevii lucrează pe grupe sau individual. Pornind de la titlul textului, elevii fac predicţii în legătură cu tema textului, folosind jumătăţi de pagini ce vor fi revăzute după parcurgerea textului. Cei ce au dat răspunsuri apropiate de tema textului îşi vor motiva opţiunea. Rolul profesorului este de îndrumător , încurajând pluralitatea răspunsurilor, creând o atmosferă propice discuţiei, respectând autonomia şi opiniile elevilor etc.

5. Metoda cadranelor- se împarte tabla în 4 părţi şi se dau elevilor următoarele cerinţe : în primul cadran să realizeze un desen al personajului , în cadranul al doilea sa noteze sentimentele trezite de personaj, în al treilea cadran , să dea un sfat personajului, iar în ultimul, să dea un alt nume personajului, pornind de la trăsăturile acestuia.

6. Posterul- copiii au sarcina de a realiza un poster cu prezentarea figurată a conţinutului desprins din text.

7. Prelungirea prin scriere- activitatea se poate organiza pe echipe, fiecare echipă având ca sarcină de lucru să compună un text care să se inscrie în logica operei, de exemplu: să conceapă un capitol suplimentar, o scrisoare adresată de un personaj altui peronaj sau chiar adresată de cititor personajului principal.

8. Produsul actrivităţii : după parcurgerea unui text, se poate concepe un poster, un cântec, un dans , pantomimă, planşe ilustrative , un afiş, o machetă etc.

9. Pentru captarea atenţiei, ca element de divertisment, se poate aşeza o fotografie a unui pisoi ce cască. Este elevul plictisitcareebuie convins că lectura este cea mai bună alternativă a plictiselii.

10. Roluri acordate cititorilor- presupune regruparea clasei în grupuri de câte 4- 5 elevi şi de la care se aşteaptă să citească aceeaşi carte , jucând mai multe roluri : animatorul, lămuritorul, ilustratorul, regizorul, cercetătorul, magicianul cuvintelor , sintetizorul.

Un exemplu de bune practici poate fi aplicat asupra baladei populare” Toma Alimoş”, text inclus în manualul clasei a VI- a . Dintre metodele moderne , cu caracter interactiv , se pot folosi : ➢ ccompletarea cvintetului Elevilor li se cere să răspundă la 5 itemi: 1. Personajul principal al operei studiate 2 .Scrie un cunt care exprimă sentimentele tale faţă de personaj 135

3. Enumeraţi două adjective care descriu personajul.

4. Enumeraţi trei verbe care exprimă acţiuni ale personajului principal.

5. Notează un cuvânt care exprimă esenţa personajului. ➢ mmetoda cadranelor: se împarte tabla in 4 părţi şi se cere elevilor să formuleze răspunsuri pentru fiecare cadran , după ce în prealabil au fost grupaţi: 1 Realizaţi în primul cadran un desen al personajului.

2. În cadranul II, notaţi sentimentele trezite de personajul principal.

3. În cadranul III, daţi un sfat personajului principal.

4. În cadranul IV, daţi un alt nume personajului principal pornind de la trăsăturile sale. ➢ P prelungirea prin scriere- metodă prin care elevii sunt puşi în faţa unor teme de reflecţie, cum ar fi : Realizati un alt deznodământ al operei; reflectaţi asupra destinului ales de voi şi comparaţi- l cu cel ales de autorul anonim. ➢ S semnul de carte Elevii vor întocmi un semn de carte care presupune răspunsurile la întrebări de tipul: 1. Care a fost prima reacţie la lectură?

2. Ce idee aţi reţinut din prima lectură?

3.Aţi avut nedumeriri sau întrebări stârnit de text?

4.Lectura acestui text vă aminteşte un alt titlu de carte? În final, elevii pot primi teme de casă , cum ar fi : Imaginaţi- vă că întâmplările nu se termină aici, ci continuă cu alte fapte sau Redactaţi o scrisoare pe care aţi adresa- o unui personaj.

După toate aceste consideraţii, mi-aş permite câteva propuneri menite să stimuleze interesul elevilor pentru lectură,să relizeze o punte între elevi şi cărţi, o transformare a lecturii din constrângere în pasiune: Ar fi util ca autorii manualelor alternative să aleagă texte adecvate nivelurilor de dezvoltare emoţională şi intelectuală a elevilor.

Este necesar ca fiecare profesor să îşi fundamenteze activitatea pe lectură aprofundată( obligatoria), suplimentară şi particulară. Independent de tipul de lectura, profesorul va avea în vedere declanşarea unor activităţi necesare oricărui mod de lectură.

Pentru realizarea sarcinii de apropiere de lumea literaturii, de a- i ajuta să deprindă gustul cititului este recomandabil alegerea textelor literare atractive, accesibile, variate , texte care produc curiozitatea şi stârnesc idei, îmbogăşesc experienţa de viaţă şi cea culturală.

Miron Costin sublinia că nu există un ideal nobil la fel ca “cititul cărţilor’’, de aceea elevii trebuie să înţeleagă că a citi o carte înseamnă a pătrunde într- un univers de gânduri , idei şi sentimente ce îmbogăţesc mintea şi sufletul. În final, aş putea spune că lectura trebuie să realizeze şi ea un deziderat formulat din vechime:” Să nu îi educăm pe copii pentru lumea de azi. . Acestă lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să îi învăţăm să se adapteze”. (Maria Montessori). O doză mare de perseverenţă şi un ocean de dragoste vor putea modela munca dascălului , deoarece prin dragoste , el este chemat să crească şi să educe Omul, iar lectura este şi ea o fărâmă din tot ce reprezintă munca dascălului, vizibilă şi capabilă să străbată berierele timpului .

Bibliografie:

136

1..Valeriu Marinescu – Predarea, învăţarea limbii şi literaturii române în gimnaziu, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007 2. Corneliu Crăciun – Metodica predării limbii şi literaturii române în gimnaziu şi liceu, Editura Emia, 2004 3. Nicolae Eftemie- Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române, Editura Paralela 45, 2008

CARTEA ... MIRAJUL CUNOAŞTERII Prof. Mitrofan Violeta Școala Gimnazială Liteni, Suceava „Cartea e o făgăduință, o bucurie, o calatorie prin suflete, gânduri si frumuseți.” (Tudor Arghezi) Nu aș putea spune cu exactitate când am citit prima mea carte, dar imi amintesc si acum de fascinația cu care priveam cărțile din bibliotecă, coperțile lor colorate si sugestive si, chiar dacă, atunci când le deschideam, vedeam doar semne fără sens, cât de nerabdatoare eram să aflu comorile din interior. Imi aduc aminte cu drag de povestile mamei pe care le ascultam cu sufletul la gură, captivată de tărâmurile in care mă purtau si personajele lor uimitoare. Mai tarziu, când am invațat să citesc, am fost curioasa să vad daca ele erau așa cum mi le spunea mama și dacă, poate, mai existau si altele pe care ea uitase să mi le spună.

Privind in urmă, gustul pentru lectură se dobândește din frageda copilarie, cu indrumarea parinților și mai tarziu a dascalilor, pornind de la cele mai simple intâmplări, basme și, pe masură ce creștem, ajungând la intrigi mai complicate, personaje formate, insă din ce in ce mai captivante si mai pline de sens. Și asa, incetul cu incetul, invățăm despre lumea care ne inconjoară, despre viată, despre oameni si noi înșine, căci „nu exista cunoaștere innascută, pentru motivul că nu există copac care să iasa din pământ cu frunze si fructe.” (Voltaire) Eveniment cultural – constituind altãdatã un privilegiu – lectura cãrtilor devine în zilele noastre o activitate la îndemâna tuturor, si dupã cum cerintele societãtii o impun, ea trebuie sa se constituie o activitate cotidianã fundamentalã, deoarece contribuie la îmbogatirea vietii fiecãruia dintre noi. Dar, pentru ca apropierea de carte sã devinã o deprindere zilnicã si, mai mult, ca plãcerea de a citi sã devinã o necesitate doritã si trãitã, ea trebuie cultivatã înainte chiar de învãtarea alfabetului, prin preocuparea permanentã a pãrintilor de a-i obisnui cu frumusetea inegalabilã a lecturilor de basme si povestiri.

Familia reprezintã deci, primul mediu de viatã, social si cultural, al copilului si, prin valorile pe care aceasta le transmite, pune bazele dezvoltãrii sale intelectuale, morale si estetice.Dezvoltarea gustului pentru lecturã sau, altfel spus, de trezirea si educarea interesului, se realizeazã, prin actionarea asupra raportului dintre obiect si necesitate, asfel încât obiectul – în cazul nostru cartea – sã rãspundã unei necesitãti intelectuale si afective a copilului. Aceastã actionare nu impune existenta unui anumit nivel de instruire din partea pãrintilor, dar solicitã tuturor constiinta clarã asupra importantei lecturii în dezvoltarea deplinã a copilului si preocuparea de a-i trezi interesul pentru aceastã activitate.

Cã este asa, este suficient sã ne gândim la modelul Smarandei Creangã, mama marelui nostru scriitor care, în inegalabilele sale Amintiri din copilãrie noteazã: „ªi când învãtam eu la 137

scoalã, mama învãta cu mine acasã si citea acum la ceaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decât mine si se bucura grozav când vedea cã mã trag la carte.” La vârsta prescolarã, lecturile mamei sau ale tatãlui, în anumite momente ale zilei, îndeosebi înainte de culcare, constituie cea mai buna modalitate de a stabili primele contacte cu lumea cãrtilor. Povestile, povestirile din lumea pasãrilor sau animalelor sau cele având ca eroi copii de vârsta apropiatã, cu care deseori copilul se poate identifica, este genul de literaturã menitã sã încânte copilãria.

Odatã cu învãtarea scris-cititului, cartea devine un bun accesibil copilului. Efortului stimulativ pentru lecturã pe care-l cultivã pãrintii i se adaugã efortul sistematic al scolii, din acest moment, lectura devine calea directã si sigurã pentru însusirea formelor si nuantelor gândirii ca si pentru exprimarea cu claritate si precizie a ideilor proprii. La vârsta primei scolaritãti, pãrintele va urmãri lecturile recomandate de învãtãtor. Lectura fãcutã de pãrinte, discutarea cãrtilor citite, dotarea bibliotecii personale constituie câtiva pasi ai unei campanii pedagogice a familiei pentru a cultiva în copil gustul pentru lecturã. În ciclurile primar si gimnazial, dar mai ales în anii de liceu, elevii dobândesc cunostinte care pun bazele culturii cãtre care aspirã un numar insemnat de tineri. Cultura generalã nu se asigurã prin simpla memorare a continutului manualelor scolare, nici prin rãsfoirea fugarã a ziarelor, si cu atât mai mult, prin lecturi reconfortante. În mediul rural, majoritatea elevilor nu aspirã sa devinã oameni culti, multumindu-se sã termine învãtãmântul obligatoriu. Multi dintre ei vin la scoalã pentru ca familiile lor sã beneficieze de râvnita alocatie pentru copii. Ãn astfel de scoli, actiunea de stimulare, îndrumare si control a lecturii elevilor reprezintã pentru elevi o mare provocare. Rolul cel mai important în a-i determina pe elevi sã citeascã îi revine profesorului de limba si literatura românã. Aceastã actiune trebuie sã înceapã cu elevii nu numai în refractãri la lecturã, ci si în asimilarea cunostintelor generale.

O altã categorie de elevi de care scoala trebuie sã se ocupe cu prioritate o formeazã elevii care citesc prea mult si fãrã discernãmânt, neglijând pregãtirea lectiilor, frecventarea cursurilor. În conditiile actuale ale invaziei audiovizualului si internetului în viata noastrã, acesti elevi devin o raritate.

Cei mai multi dintre elevi citesc putinã literaturã si, de cele mai multe ori, nu literaturã bunã, ci cãrti de duzinã, cu coperte frumos colorate si cu titluri scrise cu litere aurii, nemaivorbind de continutul, limbajul si erotismul excesiv prezent în pagini întregi.

Lectura operelor literare, ca mijloc de instructie si educatie, are o importantã deosebitã în pregãtirea tinerilor la intrarea în viatã, în alegerea profesiunii si a modelului de urmat.

Adrian Marino stabileste urmãtoarele modalitãti de lecturã: lectura-informatie, lectura-distractie, lectura-refugiu (formã de evaziune), lectura-plãcere, lectura-culturã, lectura-existentã. Lor li se pot adãuga, cu eventuale suprapuneri, lectura de întretinere, de îmbunãtãtire a profesiei, lectura ca recreere, divertisment, cale spre cunoasterea culturalã sau stiintificã, lectura-curiozitate etc. Ca alte forme se pot aminti, de asemenea, lectura-drog si lectura-tranchilizant, privite ca valori terapeutice.

Cititorul poate fi pasionat, cel care strãbate fãrã alegere tot felul de cãrti si trãieste din influenta si modelul lor, ocazional, dar cu formatie multilateralã, cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor, cititorul analist, cititorul-filosof, cu tendinte de critic de idei, cititorul snob, cititorul la care literatura devine materie scolarã etc. Întrucât lectura este „un eveniment al cunoasterii”, studiul cãrtilor de cãtre elevi impune organizarea, îndrumarea si supravegherea de cãtre profesori, întocmirea listelor bibliografice, controlul cititului, al lecturii, folosirea acesteia etc. Multi profesori, însã, se confruntã cu o realitate care adeseori îi descumpãneste: elevii lor nu citesc, nu valorizeazã lectura, într-un cuvânt nu se simt motivati pentru acest efort intelectual.

138

Este adevarat, este vorba de cu totul o alta generatie, ce nu se muleaza pe tendintele generatiei secolului XXI. Însă, daca ne gandim mai bine, acest secol ne ofera si mai multe posibilitati de a ne largi orizontul cultural. Prin intermediul audiobook-urilor, tinerii din zilele de azi pot asculta cartile copilariei noastre, oriunde, oricand, fara constrageri de spatiu si timp. Filmele pe care le putem urmari la televizor sau cinema sunt, de cele mai multe ori, ecranizari ale romanelor clasice sau contemporane, ce pot trezi interesul si curiozitatea spre opera originală, mult mai completa si complexa, ilustrata doar partial in aproximativ doua ore de peliculă. Astfel, datoria noastra, ca parinti si ca dascali, rămane, astazi, de a invata la randul nostru cum sa facem uz de progresul tehnologic si cum sa-l folosim in beneficiul unei educatii cuprinzatoare.

O alta lectie valoroasa primita de la profesorii mei este ca si cartea are varstele ei. Pentru fiecare vârsta exista cartea potrivita; sunt carți al caror farmec il traim doar la anumite varste, sunt carti a caror valoare creste cu timpul, pe masura ce crestem, ca un vin ce devine mai bun cu fiecare an ce trece. De fiecare data cand citim o carte sensurile ei capata profunzimi, caci „o carte este mai mult decat o structura verbala sau o serie de structuri verbale, este un dialog stabilit cu cititorul, este tonul pe care il impune cititorului si este imaginea schimbatoare sau durabila pe care i-o impune memoriei sale.” (Jorge Luis Borges) Dascălul are astfel dificila misiune de a-l întoarce pe cititor la carte folosind diverse metode, cât mai active, mai antrenante si mai atractive. Datoria noastră rămâne promovarea unor soluţii directe de stimulare a lecturii si, prin acest proiect, încercăm sa ne optimizam demersul educativ prin realizarea unui schimb de idei, de metode, de activităţi, de materiale didactice in sprijinul dezvoltării sferei motivaţionale a elevului.

Bibliografie:

• • •

BOUCHOT, Henri. Le livre. L'illustration - la reliure. Étude historique sommaire. Paris : Edition Maison Quantin, [1886]. 320 p. : fig., il. II 5.617 GAGEA, Adriana ; POPESCU, Virgil. Contribuţii la Istoria Culturii Româneşti. Cartea şi biblioteca: Bibliografie Dan Simionescu. Bucureşti : s.n., 1990. 48 p. III 29.779 SELEJAN, Ana. Carte rară şi preţioasă : Catalog. Vol 2 : Sec. XVIII. Sibiu : Biblioteca "Astra", 1992. 242 p. II 65.339(2)

139

PARTEA A IV-A RESURSE EDUCAลขIONALE

ANEXE MODELE DE PROIECTE DIDACTICE

140

PROIECT EDUCAŢIONAL:„MIRESME DE PRIMĂVARĂ” APRILIE 2016 Instituție implicată: ŞCOALA IMNAZIALĂ MOARA, SUCEAVA Coordonator: prof. Sopon Loredana COLABORATORI: PROF. MITROFAN VIOLETA PROF.FRANŢ LILIANA PROF. BLAGA MIHAELA PROF. MIHAILIUC CATALINA BIBLIOTECAR: BARBĂ MARIA

TIPUL PROIECTULUI ➢ PROIECT ȘCOLAR - CULTURAL-ARTISTIC TERMEN DE DERULARE: 7 - 11 APRILIE 2016 GRUP ŢINTĂ: ➢ elevi din învăţământul primar şi gimnazial ➢ cadrele didactice din unităţile şcolare implicate ➢ părinţi şi comunitatea locală.

ARGUMENT Cântată în operele lor de mari scriitori precum G. Coşbuc, V. Alecsandri, G. Topârceanu, Şt. Iosif, primăvara este perioada în care începem să credem din nou în minuni, este anotimpul renaşterii naturii, anotimpul speranţelor şi al sentimentelor pure, pline de iubire pentru copii noştri.

Aşa cum mugurii copacilor înfloresc primăvara, ne dorim ca şi sufletele copiilor să înflorească, să se dezvolte frumos şi sensibil. Să-i învăţăm să iubească natura, frumosul, să fie mai buni şi mai curaţi.

Subiectele legate de acest anotimp sunt inepuizabile, oferindu-ne cu dărnicie o gama largă ce poate fi materializată cu simţ de observaţie, fantezie sau sensibilitate. În fiecare an, luna martie, aduce şi bucuria primăverii în inimile tuturor.

Dorim să descoperim această bucurie în creaţiile copiilor, iar dascălii lor să redescopere bucuria primăverilor de altă dată.

Pornind de la bucuria versurilor lui Alecsandri „Salutare, primăvară/ Timp frumos, bine-ai venit!”, proiectul nostru încearcă să aducă în sufletele tuturor, prin puterea miraculoasă a cuvântului şi a culorii, o părticică din spectacolul oferit de acest dar al divinităţii numit primăvara.

SCOPUL PROIECTULUI ➢ Descoperirea tinerelor talente şi valorificarea aptitudinilor emoţionale, cognitive şi artistice ale elevilor; ➢ Afirmarea, cunoaşterea şi stimularea potenţialului creativ al şcolarilor prin intermediul 141

artelor plastice şi literaturii; ➢ Schimb de experienţă între şcoli; ➢ Promovarea lucrărilor şi publicarea acestora într-un volum în format electronic.

OBIECTIVE SPECIFICE ➢ ➢ ➢ ➢ ➢ ➢ ➢ ➢ ➢

Promovarea gustului pentru artă şi literatură; Creşterea capacităţii de exprimare a gândurilor şi sentimentelor în mod artistic; Dezvoltarea dragostei pentru frumosul din natură în anotimpul primăvara; Dezvoltarea creativităţii, expresivităţii şi sensibilităţii artistice; Descoperirea şi dezvoltarea aptitudinile artistico-plastice; Cultivarea simţului estetic; Dezvoltarea libertăţii de expresie a copiilor; Organizarea unei expoziţii concurs cu lucrările realizate de copii; Îmbunătăţirea imaginii şcolii în comunitate.

RESURSE: UMANE: ➢ responsabil de proiect la nivelul unităţii de învăţământ; ➢ directorul unităţii de învăţământ; ➢ primarul comunei; ➢ preşcolari, elevi din ciclul primar şi gimnazial; ➢ educatoare, învăţători, părinţi, profesori.

MATERIALE: ➢ materiale de lucru specifice creaţiilor literare, plastice şi colajelor; ➢ calculator, imprimantă, aparat foto, pliante, diplome; ➢ spaţii amenajate pentru expoziţii.

FINANCIARE: ➢ sponsorizări obţinute din partea părinţilor şi primăriei.

INFORMAŢIONAE: ➢ proiectul scris; ➢ evidenţa participanţilor din cadrul proiectului; ➢ portofoliul proiectului; ➢ pliante pentru mediatizare; ➢ diplome.

NIVELURILE CONCURSULUI: ➢ GIMNAZIU: Elevii claselor V-VIII OBIECTE DE STUDIU IMPLICARE

142

➢ ➢ ➢ ➢

Limba şi literatura română Educaţie plastică Abilităţi plastice Educaţie religioasă

SECŢIUNI: 1. Creaţii literare în versuri şi proză scurtă 2. Desen/pictură realizată în tehnici la alegere format A4 3. Colaje in format electronic/ Power-point – tema ”Miresme de primăvară” 4. Portofolii tematice DESFĂŞURAREA ACTIVITĂȚILOR INCLUSE ÎN PROIECT 1. Luni, 7 aprilie 2016: ”RENAȘTERE ȘI INVIERE! BUCURII PASCALE” - Primeniri pascale.Cămășuța lui Iisus. Despre spovedanie (lucrare practică) – clasele I, II, prof. Sopon Loredana - Poezii pascale ( concurs literar), clasele V-VII, prof. Mihailiuc Cătălina - Legende, tradiții și obiceiuri pascale (vizionare ppt), clasa a VII-a A, prof. Sopon Loredana - Happy Easter, (concurs de poezii,desene,ghicitori, vizionare PPT ), clasele I-VIII, prof.

Blaga Mihaela

2. Marți, 8 aprilie 2016: ”PETALE DE LOGICĂ ȘI SENTIMENTE…” - Cercetașii primăverii -concurs de cultură generală, clasele VB, VIA/B, VIIA prof.

Sopon Loredana - Flori. Culori. Ghicitori., clasa a V-a , prof. Mihailiuc Cătălina - Prietenii primăverii, activitate de parteneriat școlar între elevii claselor VII- VIII Școala Gimnazială Moara Nică și elevii claselor VII-VIII Școala Gimnazială Udești, prof. Franţ Liliana

143

3. Miercuri, 9 aprilie: 2016: ”MIRESME DE PRIMĂVARĂ…”

- Petale literare, activitate de cenaclu literar, clasele V-VIII, prof. Mitrofan Violeta - Basmul primăverii, clasa a V-a A, prof. Mihailiuc Cătălina - Carnavalul primăverii,(concurs: Ghiceste personajul!),prof. Sopon Loredana

Grădinarii pricepuți, (priceperi și deprinderi ecologice ), clasele V-VIII, Scoala Gimnazială Liteni, prof. Mitrofan Violeta

4. JOI, 10 APRILIE 2016 : ”MIȘCARE ȘI VOIE BUNĂ, PE CĂRĂRI DE

144

PRIMĂVARĂ… ” - Jocuri literare: ”Poștașul”, ”Epitetul călător”, ”Morișca”, ”Povestea broscuței campion”, clasele a V- VI prof. Mihailiuc Cătălina - Concurs jurnalistic, interviuri cu participanții la jocuri sportive, cl. a VII-a A prof. Sopon Loredana - Acorduri muzicale primăvăratice (vizionare ppt), audiții muzicale (Primavara - Vivaldi) clasa a VII-a A prof. Franţ Liliana -”Mișcare și voie bună, pe cărări de primăvară… ”, excursie tematică Suceava- Vatra Dornei, clasele V-VIII, Scoala Gimnazială Liteni, prof. Mitrofan Violeta 5. Vineri, 11 aprilie: 2014: ”POPAS ÎN GRĂDINA PRIMĂVERII…” -”Un arbore plantat, o viață salvată !”, plantare de puieți în grădina școlii, clasele V-VIII, prof. Sopon Loredana -Grădinarii pricepuți, (priceperi și deprinderi ecologice ), clasele V-VIII, Scoala Gimnazială Liteni, prof. Franţ Liliana INDICATORI DE PERFORMANŢĂ ➢ ➢ ➢ ➢ ➢

Numărul participanţilor şi gradul de implicare efectivă; Impactul acestuia asupra elevilor, cadrelor didactice, comunităţii; Diplome pentru elevi si pentru cadrele didactice indrumatoare; Portofoliul concursului; CD-ul concursului

145

EVALUARE ❖ Se vor stabili criterii unice de evaluare, avându-se în vedere aprecierea originalităţii, autenticităţii, creativităţii, ingeniozităţii cu care au fost realizate creaţiile literare precum și lucrările artistico- plastice. ❖ Lucrările înscrise în concurs se vor păstra în portofoliile finale ale proiectului și nu se returnează. ❖ Nu se vor acorda premii în obiecte sau bani. Nu se admit contestaţii. ❖ Jurizarea lucrărilor se va face de către o echipă de către elevi și cadre didactice de specialitate, pe secţiuni ş şi gimnazial, urmărindu-se originalitatea şi imaginaţia elevilor. Se vor acorda premiile I, II, III şi diplome de participare pentru fiecare elev participant. ❖ DISEMINARE Pentru fiecare secţiune se vor acorda diplome; Expoziţii cu lucrările artístico-plastice în Şcoala Fotografii din perioada derulării activităţilor; Toate cadrele didactice implicate vor primi diplome de participare; Se va realiza un CD pentru organizatori, cuprinzând lucrările prezentate în concurs; Promovarea lucrărilor efectuate de copii, prin editarea revistei scolii.

Mediatizarea proiectului în mass-media, reviste, simpozioane.

,,SUNT IARBĂ. MAI SIMPLU NU POT FI” -Victorină literară închinată poetului copiilor – Grigore Vieru Profesor de limba și literature română ,Marin Daniela.

IP Gimnaziul ,,Nicolae Sulac” R.Moldova Obective operaționale: • Dezvoltarea capacităților de exprimare orală în limbajul literar; • Recitarea poeziilor din opera lui Grigore Vieru • Interpretarea cântecelor pe versurile poetului • Manifestarea intereselor pentru lectura unor texte variate • Formarea sentimentelor și convingerilor morale(dragostea de mamă,neam,țară).

Decorul: Portretul lui Grigore Vieru ; o expoziție de cărți ale poetului, expoziție de desene.

Pregătire pentru activitate : Elevii sunt anunțați din timp că vor participa la această activitate .

Timp de 2-3 săptămâni ei caută versurile lui Grigore Vieru, ceea ce le provoacă emoții plăcute . Din ceea ce au prezentat am ales unele poezii ,cântece pentru scenariu.

Desfășurarea activității: Prezentatorul:

Au trecut 9 ani de când Grigore Vieru nu mai este printre noi .În acest timp au

146

avut timp multe manifestări, festivaluri ,lansări de cărți ,toate dedicate poetului. La activitatea noastră de azi,împreună cu oaspeții,în sens de aleasă prețuire pentru opera poetului ,ne închinăm în fața memoriei lui .

-Se păstrează un minut de reculegere .

Cinstirea memoriei poetului înseamnă, în primul rând, cunoașterea operei sale .Fiecare copil trebuie să-i învețe poeziile , să transmită generației viitoare dragostea de mamă,de pace, de neam si țară,valori pentru care a luptat marele poet Grigore Vieru .

Să vedem cum au făcut aceasta elevii claselor a V-a și a VI-a la concursul de astăzi.

Se alege juriul din trei persoane.

Pentru început toți membrii interpretează cântecul ,,Am o căsuță printre ramuri” Sunt prezentate două echipe : I. Furnicuța II. Albinuța Salutul Furnicța- ................................5puncte Vă mirați că sunt pre mică Mă numesc simplu furnică.

Urc pe frunze ,urc pe ram Tare mult de lucru am!

-AlbinuțaAlbinuța vine-n zbor De toți oaspeții mi-i dor Aducându-vă dulceață Și povară pentru viață Prezentatorul: Tot în cadrul concursului echipele vor prezenta poeziile care i-au îndemnat să participle la concurs.

I. Furnicuța –recită poezia,,Legământ’’ II. Albinuța- recită poezia ,,Întrebare’’ Prezentatorul: -Care simbol al țării ne face cunoscuți în toată lumea?

-Drapelul .

- Câte culori are drapelul ? Numiți-le.

-Roșu ,galben și albastru.

-Lânga mine sunt afișate 3 fișe în culorile drapelului. Gâte un membru din fiecare echipă își alege fișa de culoare cu partenerul său.

Fișa I (albastră). Pe versus scrie condiția ....10 puncte Recunoaște poezia lui Grigore Vieru după fragmentul dat: I. Pentru Furnicuța: Pe ramul verde tace

147

O pasare măiastră Cu drag si cu mirare Asculta limba noastră II. Pentru Albinuța Pe vale pe culme , Stau satele mele Aproape de codu , Aproape de stele.

Frumoasa limba noastră

Satele Moldovei Fișa II. (galbenă).............................10 puncte -Redactați prin desen tematica poetului ,referindu-vă la poeziile despre țară,plaiul natal. (timp 20-30 min.)

Fișa III (roșie)..................................5 puncte Completați poezia cu versurile lipsă I. Pentru Furnicuța S-a stins soarele cel bun ...

Dar nici una nu-i frumoasă ...

Cântecul puișorului de melc II. Pentru Albinuța S-a trezit și rândunica ....

Printr-o rază păsărică....

Telefonul Păsăruicii Totalul primelor probe. În timp ce juriu notează fiecare probă ,o fetiță interpretează cântecul ,,Drag îmi este graiul” Prezentatorul : - Dragii mei ,există o țară prin care toți copiii se plimbă. Nenea Grig scria că aici micuții sunt înconjurați de flori,de cântecul păsărilor ,de tot ce e frumos. Cum se numește ea?( Țara Copilăriei) Următoarele fișe le veți desprinde de la una din florile stranii din țara copilariei. Se pastrează aceeași condiție : ambele echipe iși iau fișe de aceeași culoare .

Fișa IV. (roz)................................................10 puncte Recitați poezia îndragită scrisă de Grigore Vieru: I. Furnicuța II. Albinuța Fișa V. (violet).......................................5puncte Alegeți proverbul ce se potrivește acestei poezii: I. Pomul,daca-i ceri ori ba , Îți întinde creanga –ia !

El din rodul care-l are Dă la mic și dă la mare.

Niște poame printre foi Lasă și la pițigoi. Și prin iarba de sub ramuri

148

Lasă și la alte neamuri .

La boboci și la furnici, Și la iepuri ,la arici, Însă cât cui dă anume Nu se laudă la nimeni .

(Lauda de sine nu miroase-a bine) II. Iepurașilor li-i dată O problemă complicată Și în bănci ,perechi-perechi Scriu pe frunze de curechi Tot cu morcovi subțirei Un fel de creion la ei.

Unul de-atâta gândit Stă în bancă neclintit Cu creionul dus la gură ă Necăjit peste măsură.

Fișa VI. (alb-albastră)..............................................10 puncte -Grigore Vieru deseori spunea ca muzica este singura împărație în care îți vine să plângi de bucurie .

Interpretați un cântec pe versurile poetului : I. Echipa Furnicuța Interpretează cântecul ,,Casa Părintească” II. Echipa Albinuța Interpretează cântecul ,,Fuga, Fuga” Totalurile probelor 4-6 Prezentatorul : Cât timp juriu va fi ocupat ,vom petrece un micro-concurs cu toți membrii : ,,Gicitorile lui Nenea Grig” I. Dulce ,dulce cum e poama Cine coace pâine ? (Mama) Dulăpiorul este gata Cine e tâmplarul? (Tata) Silitoare ca furnica Cine mătură? (Bunica) Aplecat puțin ca spicul Cine crește flori ? (Bunicul) II. Multe fire de argint Leagă cerul de pământ? (Ploaia) III. Patru frați îngemănați Prinși la mijloc într-un cojoc? (Nuca) IV. Cine-ngheață iarna-n casă Dar afară nici nu-i pasă? (Gerul) V. Cine n-are sărbătoare?

149

(Ușa) Anunțarea punctelor pentru almbele echipe.

Prezentatorul: După versurile poetului după poezia,, Mama”: Mama ne mângâie, Soarele lucește, Soarele e unul , Mama una este, Rămânem convinși ca soarele ne mângâie,ne încălzește ca și mama . Simbolul mamei deci ne va rămâne soarele .

Următoarele sarcini le veți alfa de pe razele soarelui.

Fișa VII..........................................................................10 Puncte Înscenați una din poeziile lui Grigore Vieru ,pastrând emoțiile sufletești ale poetului : Furnicuța înscenează poezia ,,Mama și copilul” Albinuța înscenează poezia,,Puișorii ’’.

Fișa VIII........................................................................10Puncte Dacă l-ați întâlni pe Grigore Vieru ce cuvinte de mulțumire i-ați spune pentru toate poeziile interesante ,frumoase ce ni le-a lăsat?(2min) • Prezentarea desenelor –fișa II • Anunțarea punctajului total pentru ambele echipe Un elev: Da ,a fost un vis! Am rămas triști ,îndurerați și pustiiți de plecarea subită a poetului care a slăvit prin cuvinte Iubirea,Pacea,Mama,Jalea – Foșnește frunza de sub nea și plânge tot viul.

Alt elev: Plânge cerul cu durere Marele poet s-a stins.

A plecat în nemurire Dar în suflet ne-a aprins .

A trăit o viață sfântă Și a fost un om smerit Ne-a lăsat comori nestinse Și un vis neîmplinit.

Alt elev : A luptat doar cu condeiul Pentr-o țară întregită Pentru-a scoate la lumină Lumea asta amărâtă Plânge plaiul și natura, Plâng și vârsnici ,și copii Domnul l-a luat în slavă Ca pe unul dintre Fii! Un elev: Maieștrii și-i adună Dumnezeu Acum și pe Vieru-l chiamă De el ne despărțim cu greu Acolo sus,o maică plânge în năframă .

Vieru a fost un gând 150

Vieru a fost un firicel de iarbă Vieru a fost o flacără arzând, Vieru a fost podoaba dintr-o salbă .

Un elev : Acum e înger Moldova de sus el o veghează , Alături de Sulac el plânge Pe Doina cu dor o îmbrățișează .

A preferat să plece dintre noi Nu a murit ,el s-a mutat cu traiul Acolo unde-și vede tata venind de la război Iar mama întâmpinându-l cu alaiul.

Un elev : Săraci n-am fost ,săraci am devenit Atunci când inima a încetat sa-i bată Petrecem noi poetul emerit Să-și odihnească trupul sub lespedea de piatră. În final răsună cântecul ,,Reaprinde-ți candela”.

Rugă Limbii Noastre Limba noastră cea română Care ne dai putere Și cuget, și suflu, și slavă, Întărește voința noastră De a crede, iubi și spera În tot ce-i bun Și mai sfânt al poporului: În doină ,în dor și în cânt.

Dă-ne o inimă proaspătă, Dă-ne o șoaptă de vânt, Apără patria noastră Pe -acest picior de pământ; Și iartă greșelile noastre, Căci nu din vină greșim.

Limba noastră, cea română, Care eşti printre noi, Scâlciată de gurile noastre, Mai mult decât ţi-ai fi putut imagina vreo dată, Vie împărăţia ta , Facă-se voia ta, 151

Precum în ceruri Aşa şi în sufletele noastre, C-a ta e împărăția, aici, în Țară – Prin Domnul și Fiul –Amin.

(L. Basarabeanu)

SCENARIU DEDICAT ZILEI PROFESORULUI “DE ZIUA TA , IUBITE DASCĂL” Realizat: prof. Muturniuc Elena, IPG„ Nicolae Sulac” din Sadîc, Raionul Cantemir, Republica Moldova Prezentatorul I : Se macină timpul ,adunând imaginea anilor în istorie . Mai trece o toamnă şi doar omul nu se împotriveşte acestei treceri , ducându-şi crucea până la capăt.

Prezentatorul II: În armonia dansului frunzelor de toamnă , cu nostalgie , dragoste şi respect , ne amintim de cei ce ne călăuzesc în procesul educational şi contribuie la formarea noastră ca oameni – dragii noştri profesori.

Prezentatorul I: Generaţiile se perindă, iar timpul necruţător îşi lasă amrenta pe chipul celora ce au nobila misiune de a trece prin viaţă formând caractere-Măria Sa, Profesorul !

Clasa a 1-a: În zile mari de sărbătoare Îmi amintesc de tine iar Întâia mea învăţătoare De atunci, din primul an şcolar .

Clasa a 2-a: Cînd crângul înfloreşte primăvara Îmi văd dorinţa-n veşnica chemare Să te mai văd precum o dinioară Noi te ştiam iubită-nvăţătoare .

Tu ne-ai deprins să mânuim condeiul, Să însuşim cu grijă-abecedarul, Să ne găsim dorinţa şi temeiul În dragostea de mama şi de ţa Clasa a 3-a : Tu ne-ai deschis şi dimineţi cu soare , Tu ne-ai turnat în suflete lumină, Să încolţească-n noi nemuritoare Sămînţa dorului de baştină bătrână .

152

Îţi mulţumim cu toată bunătatea Cu limpezimea albă-a dimineţii .

Ne-ai învăţat să ne-nfrăţim cu carte În care-i scris tot adevărul vieţii .

Prezentatorul II: Profesorul educă omul, adunând picătură cu picătură nectarul de pe ramura adevărului şi a frumosului, cizilează fiecare nod de pe scândura şlefuita cu atâta migală clipă de clipă, oră de oră, an de an ca să ajungă acel chip nostim de copil peste ani o personalitate formată, ce va păşi prin viaţă cu demnitate .

Prezentatorul I: Învăţătorul ...câtă înţelepciune şi câtă meditaţie . Rege şi filozof, înger şi aristocrat, muză şi zeu. Iubite dascăl, sufletu-ţi cere frumosul ce arde ca o lumânare în vid . Ai crescut şi creşti plugari, fîntânari , medici şi economişti. Ai semănat şi semeni un lan de lumină în inimile noastre .

Clasa a 4-a : La 7 ani sub cer de peruzea Eram cu ochii numai vise Când a venit învăţătoarea mea Şi m-a primit cu braţele deschise . În ziua ceea soarele ardea Şi toamna-n roşu frunza-şi dogorea Când ai venit şi-n bănci ne-ai aşezat Şi blând ne-ai spus : „Ei, hai , copii, să-ncepem a-nvăţa .”

Clasa a 5-a: Rămân mereu s-admir semănătorii De-nţelepciune şi de adevăr, Pe oamenii ce poartă-n suflet zorii Sub steagul vremii-nou corăbier Îi văd şi-mi pare că se-ntorc cocorii Plutind sub apa unui verde cer Ca să rămân s-admir semănătorii De-nţelepciune şi de adevăr Rupînd în mers înţelepciunea ,norii Tot ce ne pare beznă şi mister , Prin vrednicia lor învăţătorii Eternitate străduinţei cer, Cu soarele spre inimi, promotorii.

Prezentatorul II: Ce inimă mare trebuie să ai ca zi de zi ,an de an s-o împarţi tuturor! Şi ce suflet bogat şi răbdător !

Prezentatorul I : Şcoala rămâne pentru fiecare din noi a fi o insulă specială a copilăriei noastre !

Cel matur niciodată nu se întoarce acolo! Doar profesorii au o viză de reşedinţă permanentă pe această insulă. Deoarece şcoala pentru Dumnevoastră e o adevărată casă, iar copii-ajutorul Dumnevoastră.

Clasa a 6-a:

153

E ziua ta, învăţător, iubite, Ozi atât de caldă şi de mare Cu adâncimi de ceruri nesfîrşite Şi limpezimi de tinere izvoare .

Mai nou e pînă chiar şi trandafirul , Ce-a răsărit întru a ta-nălţare Acum,aici, pe unde-şi trece firul Neliniştea-ţi în plină fremătare .

Clasa a 7-a : A ta-i sămânţ, încălzind ţărâna , Al tău e pomul, mugurul lui , blândul; E pasărea a ta, brăzdând lumina Ca pacea sfântă, scumpă ca pământul.

E ziua ta... E astăzi şi e mâine Această zi, învăţător, iubite Şi pururea alăturea de tine , Ne închinăm la inima-ţi trudită.

Prezentatorul II: Rup o crenguţă de busuioc din grădina veşniciei şi o aplec la locul aşteptărilor, o scald la lumina soarelui, o înalţ spre azurul cerului ca „Tu” în această zi să fii luminat de zâmbetele şi respectul copiilor pe care-i educi, pentru că inima „Ta” cînd cântă, când plânge .

Prezentatorul I: Adunând în buchetele suave de dumitriţe roua Edenului şi încercând a suspenda clipa luceafărului ,cu certitudine ,vom reuşi astăzi să împletim o diademă siderală a Înţelepciunii şi Speranţei ,a Prezentului şi Viitorului.

Clasa a 8-a : Şi an de an, din noapte până-n noapte Ca pasărea zburând din pom în pom Tu prin exemple şi măreţe fapte Mereu cultivi cei mai frumos la om.

Faci planuri ce îţi par atât de simple Da-n ele-ncap aproape mii de vieţi , Iar nopţile,ce brumă-ţi fac la tâmple Îmbobocesc în albe dimineţi . Îngaduie-mi ca să-ţi slăvesc adoare Şi viaţa ta ca să ţi-o cânt , Şi să mă-nchin cu pâine şi cu sare La scumpul tău înflăcărat cuvânt .

Prezentatorul II: Mă uit la cuvântu-ţi să ştiu cum arăţi tu la suflet ...iar sufletul ţi-a fost atât de mare ,stimate pedagog ,încât ai putut prin cuvânt şi dăruire de sine să semeni lumină,raţiune şi chibzuinţă în sufletul şi inima oricărui dintre noi .

Clasa a 9-a : I.Un profesor e un zidar II.Un profesor e un zidar Mereu alăturea de noi Zideşte ziua cea de mâine Mereu pe şantierul vieţii Şi sufletu şi inima

154

Ca să înalţe vremuri noi .

La temelia ţării pune .

III.Un profesor e un artist IV.Ca să cioplească în lut viu Ce modelează caractere Cu vorba-i blândă şi sfătoasă El zi de zi şi an de an Lucrarea lui e cea mai bună , Găseşte forţă şi putere Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.

V.Deci, dacă urci la cârma ţării VI.Ca să-l atace, să-l doboare Un pic te uită înapoi , Dar el se ţine, cât de greu Priveşte-i chipul luminat , N-ar fi să-i fie, în picioare , Priveşte-l grijile-i vin roi.

Doar în picioare stă mereu VII.Închină-te în faţa lui, Căci are-n plete flori de nea Şi poate una dintre ele I-ai pus-o-n plete tu cândva .

Prezentatorul II: Dragi maeştri ai sufletului Noi elevii, ne închinăm cu pietate În faţa Dumneavoastră Pentru rândurile-adunate Pentru frunţile brăzdate Pentru firele-arginate Pentru ştrengăriile iertate Pentru ochii luminoşi şi blânzi Pentru zâmbetul voios Pentru sufletul frumos Pentru munca cu folos Noi vă mulţumim !

Final festiv: Elevii înmânează flori profesorilor.

CERCUL DE PICTURĂ DE LA ŞCOALA GIMNAZIALĂ ȘCHEIA

Responsabil Cerc Prof. Buzuleac Iuliana Școala Gimnazială ”Dimitrie Păcurariu” Șcheia Datorită faptului că am avut nevoie de desene pentru cele două reviste școlare, ”Petalele copilăriei” și ”Eco-Ozone”, ne-am hotărât să înființăm un cerc de pictură în școala noastră.

Lucrările sunt ispirate de creațiile literare ale elevilor talentați ce

publică

aceste

în

reviste.

Acest cerc a vizat toți elevii claselor V – VIII. Cei 21 de elevi cu talent la desen și pictură au fost selectați în trei etape. Fiecare a dat o primă probă de grafică, încercând

să

impresioneze

juriul

alcătuit

din

155

specialiști, membri ai Asociației de pictori amatori ”Nicolae Tonița” Suceava, respectiv pe doamna prof. Alina Lăzăreanu și ec. Iulia Buzuleac, la care s-a adăugat, cu o părere avizată, doamna director prof. Ioana Bahrincean.

Prima probă a fost ”Natură statică în creion”. A doua probă a fost cea de culoare, în urma căreia au fost eliminați 3 elevi iar în ultima probă au mai fost eliminați 2 elevi.

Membrii rămași au dat dovadă de entuziasm, dorință de cunoaștere și afirmare.

Pentru că cele mai multe probleme le-am întâmpinat din cauza costului, am inițiat o colectă de strângere a materialelor folosite pentru desene.

Am expus desenele realizate în holul Primăriei Șcheia, pentru a face cunoscută activitatea cercului.

Elevii au desenat compoziții proprii pe diferite

teme:

anotimpuri,

desene

ecologice,

personajele lui Caragiale, desene marine, pascale specifice de sezon. Aceste desene le găsiți în paginile revistelor noastre, dar și pe pagina facebook a școlii. În Săptămâna Şcoala Altfel, am organizat un concurs de desen la care au participat membrii cercului. Aceștia și-au ales diverse teme și au folosit culori secundare obținute din culori primare, tonuri de culori, valorația, fără a fi ajutați au combinat și folosit culorile după simțul estetic al fiecăruia. Juriul concursului a fost format din tot personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic aceștia au notat lucrările cu note de la 1 la 10, fiecare lucrare primind un singur punctaj

reprezentând

media

notelor

obținute.

Clasamentul acestui concurs este: Ciubotariu Petruț V, Boberschi Laura VI, Craete Raluca VI, Gheorghe Delia VIII, Năstase Bianca VI, Alexandru Ana Maria VII, Margineanu Petronela VI, Gheorghe Anastasia VIII, Margineanu Andrea VII, Maruneac

156

Mihaela VIII, Butnari Roxana VIII, Maruneac Andrei V, Roșu Andrei VII. Dorința membrilor cercului este de a participa la concursuri de desen județene naționale și internaționale, de a ne face cunoscuți în localitatea noastră și în județ. Dorim să ne expunem picturile și în cadrul expozițiilor tematice din holul ISJ Suceava, Consiliul Județean și alte instituții care ne-ar putea aduce recunoașterea și aprecierea.

Avem talent, avem dorință și putere de muncă singurul impediment fiind costul ridicat al materialelor de pictură și fapul că acest cost este suportat de către organizatori, orele de pictură și materialele fiind gratuite pentru elevi.

BALUL DRAGOBETELOR

Realizat: prof. Muturniuc Elena, IPG„Nicolae Sulac” Sadîc, Raionul Cantemir, Republica Moldova Invitații vor fi întâmpinați de o fată și un băiat, ce vor fi îmbrăcați în haine naționale și vor împărți inimioare numerotate. Răsună o melodie cu un tril de păsărele.Balul va fi deschis de către câțiva îngerași care vor parcurge de-a lungul sălii, totodată aruncând săgeți prin sală. Copii vor urca pe scenă, iar dintr-o parte a scenei apare Dragobete, îmbrăcat ca un Făt-Frumos. De partea cealaltă a cortinei va apărea o fată frumoasă și Dragobete se îndrăgostește de ea, și cu arcul îi străpunge inima. Ei se apropie unul de celălalt, îngerii îi înconjoară, el o ia în brațe și pleacă cu toții de pe scenă.

Prezentarea El și Ea : Bună seara!!!

Ea : Tuturor celor prezenți în sală Cu chipul de floare.

Cu sufletul-soare!

Permiteți-mi să vă adresez un salut primăvăratic. Într-adevăr, sosește primăvara. E în drum spre noi, spre inimile noastre, în care îmbobocesc vise, sentimente sublime.

El : Primăvara și adolescența... Două anotimpuri gemene. Ambele sunt vârsta de aur în viața fiecărui om. Anotimpurile tinerești ale primului fior de dragoste.

Azi 23

februarie e ziua Sfântului Dragobete, e ziua îndrăgostiților de toate vârstele.

Ea : Iubirea...mișcă, Soarele și celelalte stele, spune Dante, iar regele poeziei noastre Vasile Alecsandri afirmă, ”Dragostea înfrumusețează tot ceea ce ne înconjoară, ea dă lucrurilor proporții

157

sublime”. Dragostea e cea mai mare podoabă a vieții. Ea face natura să înflorească, să scânteieze în mii de culori, să cânte melodii ce înaripează.

El : Nu porți coroană-împărătească.

Nici sceptru greu de aur-nu!

Iubire, dar și fără ele, Tu eși regina lumii, tu!

Nu ai în limba ta cuvinte, Care-ar putea striga porunci, În limba ta orice vocală E dulce leagăn pentru pornuci.

Ea : Doar la o șoaptă a ta se-ntoarce Steaua căzută-iar în cer!

Tu ești lui Bethoven auzul, Tu ești vederea lui Homer!

Ești cea mai pașnică putere, Împarți lumină la martiri Și aperi puritatea lumii Cu oastea ta de trandafiri. (V.Romanciuc) El : În funcție de zona geografică, sărbătoarea lui Dragobete, este sărbătorită la sfârșitul lunii februarie sau în luna martie.

Ea : În orice caz, comemorarea Dragobetelui, poporul o leagă de zilele începutului împerecherii păsărilor, care se strâng în stoluri, ciripesc și încep să-și construiască cuiburile.

El : Logodna de primăvară a păsărilor a devenit și o sărbătoare a erotismului uman, ziua înfrățirilor, a lododnelor ludice sau reale ale tinerilor.

Ea : Dragobetele mai este considerat zeul bunei dispoziții și în principal, al dragostei, mai este numit și cap de Primăvară cunoscut ca fiu al Babei Dochia.

El : Imens e oceanul sentimentelor de dragoste. El are litoralul însorit. Iubiți frumos, curat și lumea are să vă pară minunată! Aici pe scenă avem o poveste de iubire. Haideți să vedem cine sunt oaspeții noștri: (perechile) 1…..2…..3…….

Ea : Dragostea este un dar ceresc, transmis de zei numai oamenilor cu inimă curată, sensibilă. Dar pentru a o obține, viața ne pune la diferite încercări, ceea ce am pregătit și pentru perechile noastre, diferite concursuri(pentru a ne demonstra cât de mult se iubesc). să zâmbiți, să râdeți

158

El : Atenție! Vi se permite :

să glumiți, să cântați să concurați, să câștigați, adică să vă relaxați!

Ea : Nu se permite : să stați toată seara bosumflați!...

El : Aș vrea să vă fac cunoștință cu componența juriului.

Ea : Nimănui nu-i este permis să fie pasiv, deoarce juriul va aprecia cunoștințele, priceperile, ingeniozitatea fiecăruia.

El : Deci, fiți atenți, anunțăm prima probă și anume fiecare pereche să ne istoricească legenda sau povestea lui Dragobete.

Proba NR.1

Legenda sărbătorii

Ea : bineînțeles vom asculta legenda cea mai zguduitoare și mai măreață, care s-a transformat mai apoi în sărbătoarea – legenda lui Dragobete.

El : le mulțumim istoricenilor noștri pentru relatările lor deosebit de interesante.

Se anunță totalurile pentru proba I. Ea : În următorul concurs fiecare pereche va fi apreciată pentru agerimea sa, pentru răspunsul la întrebare.

Proba NR.2

Repede și corect El : Vă mulțumim, sunteți admirabili și așteptăm alte surprize plăcute din partea voastră.

Ea : Genericul probei următoare este ”În ritmuri moderne bate inima, în ritmuri moderne mi-i drag a dansa”.

Proba NR.3 Dansul îndrăgostiților

El : Bravo!!! Afirm cu toată convingerea că ne-am îndrăgostit de voi, de mișcările ritmice și grațioase. Să vedem totalurile la proba dansului.

Ea : Tu ai observat ce ten și păr frumos au fetele noastre?

El : Oare ce vrăji au făcut de sunt așa de frumoase?

Ea : Cred că în dimineața aceasta, fetele au strâns zăpadă proaspătă, au topit-o și s-au spălat cu ea, de au părul și tenul atât de plăcut și admirator. Căci așa fac fetele de Dragobete.

El : Dragi spectatori pentru voi am organizat și o tombolă : Se va extrage din tombolă un bilețel cu un număr și inima a cărui va aparține acest număr va fi premiat.

Ea : Nu există mai mare plăcere decât atunci când auzim un cântec de iubire!

Proba NR.4

(Hrănirea cu dulceață)

El : Trebuie să recunsoc că v-ați descurcat de minune. Vă mulțumesc pentru cântecele voastre cu

159

atâta dragoste. Să vedem ce puncte v-a acordat juriul. (juriul anunță rezultatele probei) Ea : Se spune din popor că dragostea bărbaților trece prin stomac, iar a fetelor prin urechi, adică li se topește inima când aud vorbe dulci. Așa că băieți, aveți însărcinarea de a cuceri aceste fete cu câte un cuvânt de alint.

Proba NR.5

(Declarația de dragoste)

(Confecționarea 1 floare pentru fată ,și fata ca

mulțumire să lege cravata băiatului ) Ea : Iubirea-i ca o mare Cu patru râuri de dor, ca zborul, călător, Al lor al stelelor.

Ca floarea purpurie Din vârful cu zăpezi, Pe care doar o dată Se întâmplă să o vezi.

El : Iubirea e ca firul De iarbă cel plăpând, Ca gura cea de aer, Ca sensul în cuvânt, Ca ploaia în pustie, Ca rugul în Taiga, Ca viața mea, ce-i viață Doar lângă viața ta...(D.Matcovschi).

Proba NR.6

(Dialog Sentimental)

Ea : Să vedem cum va apreciat juriul cunoștințele, priceperile, după ingeniozitatea fiecăruia.

Proba NR.7 (Interpretarea poeziei de dragoste)

El : Astă seară mult mii bine Parcă întruna aș visa!

Astă seară doar cu tine Doar cu tine aș dansa Ea : Spune-mi tainic la ureche, Cum nu spusei nimănui : Dintre toți nici o pereche Ca pereceha noastră nu-i! (G.Vieru)

160

Ambii : Vă invităm la Valsul îndrăgostiților! După dans i se oferă cuvânt președintelui juriului pentru a comenta rezultatele probelor de evaluare.

Regelui Dragobete și Reginei Dragobete li se pune pe cap coronița ”Rege și Regină”.

El : Dați-mi voie, ca din numele tuturor celor prezenți să vă felicit cu succesele pe care le-ați obținut. Toți ați fost minunați!

Ea : Păstrați iubirea, păstrați!

Păstrați divinul mister!

Păstrând iubirea, Păstrăm nemurirea A tot ce este viu sub cer...(G.Vieru) Ambii: Să trăiți fericiți, iubiți îndrăgostiți! Bună seara!

SCENARIUL COLECTIVULUI FOLCLORIC ”CRĂIȚELE” pentru Festivalul raional al cântecului popular pascal Coordonator : Bagrin Veronica, profesor educație muzicală IPG„Nicolae Sulac” Sadîc, Raionul Cantemir, Republica Moldova I. Poezia ”La Pasti” (George Coșbuc) Prin pomi e ciripit si cant, Vazduhu-i plin de-un rosu soare, Si salciile-n alba floare E pace-n cer si pe pamant.

Rasuflul cald al primaverii Adus-a zilele-nvierii.

Si cat e de frumos in sat!

Crestinii vin tacuti din vale Si doi de se-ntalnesc in cale Isi zic: Hristos a inviat!

Si rade-atata sarbatoare Din chipul lor cel ars de soare.

II. Cântec pascal ”Sub o salcie pletoasa” Sub o salcie pletoasa 161

Maica Sfanta se opri Si cu vocea ei duioasa Catre salcie graii: Salcie daca ti-e mila Apleaca-ti crengile-n jos Sa fac din ele-o cununa Pentru Fiul meu Hristos.

Daca imi cunosti durerea Si vroiesti sa mi-o alini Da-mi din ramurile tale O cununa fara spini.

Fiul meu e sus pe cruce Insangerat si-n mare chin Si cu ea la El m-as duce Ca durerea sa-i alin.

Atunci salcia miloasa, Crengile şi le-a 'plecat, Maica a-npletit cununa Si s-a dus la Golgota.

Dar iudeii n-o lasara Cu cununa fara spini Ei voiau,Iisus sa moara In dureri si-n mare chin.

De-atunci salcia pletoasa Nu s-a mai lasat in sus A ramas, asa, plecata Ca sa-L planga pe Iisus.

III. Poezia ”Paștile” (M.Popescu) S-aude-al clopotelor cânt Prin firea, care se renaște Și falnic iese din mormant, Cu biruința Domnul Sfant, Ai azi e Paste. Și dupa slujba ies la rand Batrâni, cu spatele-aplecat, Bărbați cu chipul luminat, Și-n urma ies copii cântând: "Hristos a înviat!".

IV. Cântec bisericesc ”Cruce Sfântă” Cruce Sfântă, părăsită Lângă margine de drum, Coperişul tău se strică 162

Lângă creştinii de acum.

Cruce Sfântă, jalnic este, Tristă stai, plecată-n jos Şi nu-i nimeni să te-ndrepte Of, ce lucru dureros!

Oamenii nu-şi mai ridică Pălăria-n dreptul tău, Să se-nchine şi să zică: Doamne, feri-ne de rău!

Cruce Sfântă cu durere Tristă stai în locul tău, Caţi la lume făr-a cere Ceva-n ajutorul tău.

Nimeni astăzi nu mai vine Să te-aşeze iar frumos, Bate vântul, te doboară Cu icoana lui Hristos.

Dar credinţa mea îmi spune Ca mult nu va dăinui, Printr-o tainică minune Crucea tot va birui.

V. Poezia ”De Paște” Sunt veseli toti si bucurosi, Si toti cu suflet-naltat; Oriunde se-ntalnesc in sat, Isi zic cum zis-au mosi stramosi: "Hristos a inviat VI. Cântec pascal ”În ziua de Joi” La apus de soare, pe timp răcoros Ai venit tu Doamne, la Isus Hristos Ți s-a făcut jale de durerea Lui De ținta înfiptă în inima Lui. Refren: Apără-ne Doamne Iartă-ne pe noi Iartă-ne păcatele În ziua de Joi .

Se adună lumea În ziua de Paști Ca să-ți spună ție Hristos a înviat!

Refren Patruzeci de zile, Veșnica iubire 163

Îl vom pomeni, Îl vom proslăvi.

PROIECT DE GRUP ,,MOLDOVA PITOREASCĂ” Profesor de limba și literatura română ,Marin Daniela.

IPGimnaziul,,Nicolae Sulac” Clasa a VI-a Unitatea : Un om este suma actelor sale Subiectul : Realizarea unei descrieri de natură . Peisajul.

Obiectivele: manifestarea interesului pentru locurile pitorești din țară;

-

stabilirea relațiilor de parteneriat cu colegii în cadrul proiectului;

-

aprecierea competențiilor lingvistice ,comunicative manifestate în cadrul proiectului.

Resurse materiale : literatură suplimentară la temă ,foi A3/A1 ,imagini,clei ,creioane colorate etc.

Resurse umane : elevii clasei a VI-a ,profesorul.

Acest proiect a fost realiat în grup. Elevii au fost repartizați în trei grupuri : Moldova de nord, Moldova centrală și Moldova de sud.

Pe parcursul unității elevii au selectat ,au organizat ,au prelucrat informațiile ,având permanente consultări cu profesorul . La prezentarea proiectului fiecare grup a relatat în fața colegilor produsul realizat.

164

ACTIVITATE EXTRAŞCOLARĂ „LUMEA TRĂIEȘTE PTIN FEMEIE” Realizat: Muturniuc Elena, director adjunc pentru educație IPG „Nicolae Sulac” Localitatea Sadîc, raionul Cantemir, R.Moldova Sala festivă e decorată cu flori și mărțișoare, pe fundalul scenei e proiectat chipul femeii cu pruncul în brațe.

Răsună „Valsul florilor” de P.I.Ceaicovschi. În ritm de dans 9 fete întră în scenă îmbrăcate în costume naționale cu un trandafir în mînă și o coroniță de flori pe cap. Fiecare are cîte o literă sau semn de punctuație, în așa fel ca să se poată citi exclamația: „ O, FEMEIA!”.

Prezentatorul I: Bine te-am găsit, femeie!

Azi e ziua ta de zee!

Prezentatorul II Bine te-am găsit mămică: Tot trudești ca o furnică!

Prezentatorul I Mamă, bine te-am găsit, Tîmplele-ți sunt de argint Prezentatoru II Iartă-mă, eu uit mereu, Că sunt doar copilul tău!

Prezentatorul I Soră dragă ,te alint Astăzi cu-n drag cuvînt!

Prezentatorul II Bine te-am găsit, iubito!

Clipa-n loc tot am oprit-o!

Prezentatorul I 165

Femeia, acest nume în care începe viața, dăinuirea, dragostea și nemurirea.

Asemeni unei flori gingașe de primăvară, asemeni unui soare în amezi, chipul tău, femeie, e sfînt!

Prezentatorul II: Alinarea, bunătatea și frumusețea te definesc continuu. Și cum ai putea fi altfel dacă știi a vindeca prin vorba-ți caldă sufletul oricui?!

Cu un mesaj de felicitare pentru toate doamnele și domnișoarele din această sală vin elevii gimnaziului „N.Sulac” Oferim cuvînt micuților din cl. I Prezentatorul I: Primăvara veșnic tânără și fermecătoare, chiar din primele zile ale sale împarte tuturor femeilor gingașe, bunătate, căldură sufletească, dragoste, îndemnându-ne la fapte frumoase.

Oferim scena elevilor din cl. a V-a: Prezentatorul II Ziua de 8 Martie este ziua feminității, a frumuseții, a dragostei, ziua în care sîntem mai aproape de femei.

Prezentatorul I Mama simbolizează eternul, mărinimia și alinarea.

Prezentatorul II Mama este ființa de la care pornesc rosturile lumii. Ea este însăși dăruirea.

Oferim cuvînt micuților din cl. a II-a Prezentatorul I Nu știu dacă ar mai fi cuvinte de mulțumire să le așez în coroana recunoștinței pe care o meritați.

Femeia!

Un chip de-a pururi adorat.Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi!

Oferim cuvînt elevilor din cl.a VI-a: Prezentatorul II Cine sunt femeile ?

Ce reprezintă ele în viața noastră?

Prezentatorul I Femeia este o ființă specială. Ea ne aduce primăvara! Ne vrăjește și ne orbește cu frumusețea, și cu înțelepciune sa.

Plecăciuni duioase mame.

Vă aducem în dar rîvna noastră, Zîmbetul cald de copii, Un cer albastru Și-un noian de bucurii.

S-aveți în suflet numai soare Și în inimă un dulce foc În drumul vostru o albă floare Să vă aducă mult noroc.

Oferim cuvînt elevilor din cl. a III-a Prezentatorul II Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, prietenele noastre în vremea maturității, spriginul nostru la bătrînețe, consolarea noastră în nenorociri.

Oferim cuvînt elevilor din cl. a VII-a:

166

Prezentatorul I Astăzi toate mărțișoarele , toate florile, toate cuvintele de recunoștință vi le dedicăm Dumneavoastră, dragile noastre surori și mame!

Oferim cuvînt elevilor clasei a IV-a: Prezantatorul I Cine e femeia? Și de unde vine?

OcunoaȘte cine? O-nțelege cine? Și de ce nu plînge toată Mărgioara? Și de ce nu-și frînge strunele Vioara?

Vîntură mărite Soare, negurile, norii Să nu-și plîngă nici o mamă pruncușorii Pasărea din cer coboară pe o rămurea Și învață puișorii a cînta.

Elevii clasei a VIII-a vor prezenta o secvență: Prezentatorul II Eu mă rog de mama noastră Sănătoasă să trăiască Și s-o știm numai voioasă Ca o dimineață albastră.

Oferim scena elevilor clasei a IX-a Prezentatorul II Dea Domnul casa să vă fie casă Nici cînd străină, tînără prin viac Cu frate așezat în colț de masă, Cu prunc lângă o poveste mai frumoasă.

Prezentatorul II Dea Domnul să aveți parte de iubire Mereu senină cum e lacrima, Spre rătăcire și spre regăsire, În vorba nerostită, în privire, În frunză , fir de iarbă și în stea.

ANEXE. MODELE DE PROIECTE DIUDACTICE VREAU PUPIC DE NOAPTE BUNĂ!

-PROIECT DIDACTIC INOVATOR-

PROF.ÎNV.PREȘCOLAR:POPESCU MARIA GRUPA :Mare ȘCOALA GIMNAZIALĂ NOVACI-GRĂDINIȚA CU PN NOVACI DURATA ACTIVITATII: 40’ TEMA ACTIVITATII: „VREAU PUPIC DE NOAPTE BUNĂ!”

FORMA DE REALIZARE:- ACTIVITATE INTEGRATĂ

167

Forma de organizare: frontal, pe grupuri mici, individual Categorii de activitate: DOS(convorbire),DEC(cântec) Tipul activitatii: Activitate pentru dezvoltarea si optimizarea competentelor socio-emotionale CUVINTE CHEIE: Iubire, inteligent,intelepciune…..

SCOPUL LECTIEI: Formarea unei atitudini pozitive fata de sine si fata de ceilalti.

-Argumentarea importanței participării active a părinților în activitățile zilnice ale copilului; -Receptarea mesajului transmis de imagini și de cântec; OBIECTIVE OPERATIONALE: - Sa identifice problema copilului din poezia citita -să enunțe ce înseamnă iubirea -să prezinte modalități de exprimare a iubirii din partea părinților -să enumere dorințele lor în ceea ce privește comportamentul părinților față de ei -Să rețină ideile textului poeziei -să intoneze corect cântecul Strategii didactice: Metode si procedee: conversaţia, problematizarea, descoperirea, surpriza, observaţia, exerciţiul, evaluarea Mijloace didactice:ppt cu textul poeziei „Iubiți-mă inteligent!”,cd-player, imagini representative pentru cantecul ”Vreau pupic de noapte bună” foi, creioane colorate, Forme de organizare: frontală, pe grupuri, individual.

Sisteme de evaluare: evaluare formativă Metode de evaluare: observare curentă, verificare orală, examinare prin probă scrisă.

Durata-40’ Bibliografie: Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, ediţia a II-a, Bucureşti-2005; Instruire interactivă, ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002; Nr. Crt. I.

Evenimente didactice

II.

CAPTAREA ATENŢIEI

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII

Conţinut ştiinţific/ Modalităţi de Strategii realizare didactice Organizarea mediului educaţional Convresatia *Aranjarea măsuţelor în două grupuri; Explicatia *Aşezarea scăunelelor în semicerc; *Pregătirea materialului didactic necesar.

Organizarea colectivului de copii

Evaluare

Se prezinta un Power Point cu imagini ce insotesc textul literar`Vă rog,iubitima intelligent!`,suport ce va facilita întelegerea continutului de idei .

VA ROG,IUBITI-MA INTELIGENT!

Evaluare prin aprecieri verbale

De Romulus Chelbegean Dacă ar avea părinţii ochi să vadă Şi sufletul le-ar fi mereu atent, În ochii pruncilor cu viaţa fadă Ar descifra mesajul cel urgent : „Vă rog iubiţi-mă inteligent !”

Nu glume, nici minciuni –

168

Surpriza

Conversaţia introductivă Problematizarea

Observarea comportamentului nonverbal

bomboane-amare Nu menajere, nici televizor, Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare…

Eu vreau să fiu al vostru, nu al lor!

Eu ştiu c-aveţi profesii elevate Că sunteţi la curent cu date noi, C-aveţi servici ca eu să am de toate, Dar ,fiindcă vă iubesc pe amândoi Vă spun : „Eu am nevoie doar de voi!”

Aş vrea ca jucărie ochii mamei, Nu ochii-ndepărtaţi ai vreunui unchi.

Când ne-ntâlnim atraşi de glasul foamei Şi nu pot sta la tata pe genunchi Mă simt ca o mlădiţă fără trunchi.

Nu vreau să fiu un deget ce acuză, Găsind olarul singur vinovat.

Am gând curat, şi inima refuză O bombă cu efect întârziat: Vreau să devin un om adevărat!

De-aceea vreau părinţii mei să vadă, Să aibă sufletul mereu atent, Ca-n ochii mei umbriţi de viaţa fadă Să descifreze strigătul urgent : „Vă rog iubiţi-mă inteligent!”

III.

REACTUALIZAREA Se pun intrebari potrivit varstei CUNOŞTINŢELOR copiilor ce vizeaza continutul principal de idei al poeziei dar au si tangenta cu viata si activitatea lor la grădiniţă şi în familie si familie.

-Ce vrea să le spună copilul părinţilor lui?

-De ce credeți că viața lui e tristă?

-Viața voastră vi se pare tristă?

169

Conversaţia Evaluare prin introductivă aprecieri Problematizarea verbale

IV

ANUNTAREA TEMEI

V.

TRANSMITEREA NOULUI CONTINUT

Voi anunța copiii că vom desfășura activitatea cu tema:„Vreau pupic de noapte bună!”-în care vom vorbi mai întâi despre ce doresc copiii să facă părinții lor și ce înseamnă „iubire inteligentă” și după aceea vom învăța cântecul „Vreau pupic de noapte bună!”

Voi prezenta copiilor un ppt cu textul cântecului: „VREAU PUPIC DE NOAPTE BUNĂ!” „VREAU SĂ FIU ÎNCURAJATĂ, VREAU SĂ NU MAI FIU CERTATĂ, VREAU SĂ-MI SPUI CĂ SUNT FRUMOASĂ, ȘI ATUNCI CÂND AM NEVOIE, VREAU SĂ STAI MAI MULT PEACASĂ!” „VREAU SĂ-MI SPUI CĂ MĂ IUBEȘTI, VREAU FRUMOS SĂ MĂ TREZEȘTI, VREAU SĂ-MI FACI MICUL DEJUN, ȘI LA ȘCOALĂ CÂND MĂ DUC , SĂ ÎMI SPUI DRUM BUN,DRUM BUN!” „NU VREAU SOARE,NU VREAU LUNĂ, VREAU PUPIC DE NOAPTE BUNĂ!

NU VREAU SĂ MĂ ÎMBRACI ÎN STELE, VREAU S-ASCULȚI VISELE MELE!” „AZI NU VREAU,AZI NU VREAU JUCĂRII, VREAU ÎN BRAȚE SĂ MĂ ȚII, VREAU O ZI DOAR PENTRU MINE, SĂ-ȚI ÎNCHIZI ȘI TELEFONUL ȘI SĂ NU VORBEȘTI CU NIMENI!” Pe măsura derulării slide-urilor le voi adresa copiilor întrebări legate de 170

Conversația Explicația

Conversaţia Explicatia Exercitiul

Problematizarea

Aprecieri individuale

conținutul textului cântecului scoțând în evidență aspectele iubirii inteligente.

-Cum este fetița din imagine?

-De ce este tristă?

-De ce cred copiii că părinții uită ce își doresc ei cu adevărat?

-Cum vă simțiți alături de părinți?

-Vă place să vă jucați cu părinții voștri?

-Care sunt activitățile care vă plac cel mai mult să le faceți cu părinții?

-Vouă vă place să fiţi admiraţi şi lăudaţi?

-Vă doriți ca părinții să stea mai mult acasă?

-Vă place să vă trezească mami sau tati?

-Vreți să luați micul dejun cu părinții?Ce vreți să mâncați împreună cu ei?

-Vreți să fiți alintați de părinți la culcare?

-Ce vreți să facă părinții seara?

-V-ar plăcea să petreceți o zi întreagă numai cu părinții?

-Ce ați dori să faceți cu părinții în acea zi?

-V-au supărat vreodată părinții?De ce?

După lecturarea și discutarea textului cântecului voi trece la însușirea cântecului de către copii.

Se trece mai înâi la recitarea ritmică a textului cântecului.Apoi voi învăța pe rând fiecare strofă a cântecului.

După interpretarea inegrală a cântecului voi împărții copiii în două grupe și voi realiza un concurs de interpretare a cântecului.

VI

OBȚINEREA PERFORMANȚEI

. Se imparte grupa in echipe .Se distribuie fise de lucru cu imagini.

Se rezolva conform cerintelor date -prima grupă va avea de încercuit imaginile în care părinții își iubesc copiii intelligent și vor desena activitatea preferată care o fac cu părinții lor.

-a doua grupa va încerca să formulize 171

Conversaţia

Aprecieri individuale

V

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

câteva mesje pentru părinți,asemănătoare textului cântecului.

Aprecierea modului in care au participat la lectie si au rezolvat sarcinile de lucru.

- Evidentierea consecintelor educarii prin iubire,cu intelepciune;

Conversaţia

Evaluare individuală şi globală

PROIECT DIDACTIC LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Profesor: Ungureanu Ala, IP Gimnaziul ”Nicolae Sulac”, Loc. Sadîc, Raionul Cantemir. R. Moldova Clasa a V-a Subiectul lecției: ZÂNA MUNȚILOR de Petre Ispirescu Tipul lecției: atelier de lectură și scriere Competențele: 5. Elaborarea și realizarea spontană, fluentă, exactă a diverselor acte de comunicare orală și scrisă.

8.Lectura, audierea și interpretarea textelor literare și nonliterare, în limita standardelor de conținut.

9. Operaționalizarea terminologiei lingvistice și literare, în limita standardelor de conținut.

10. Valorificarea mijloacelor expresive ale limbii române literare, în diferite situații de comunicare orală și scrisă.

Subcompetențele: 5.1.Redactarea unui discurs în limita a 1/2 pagină de caiet: o întîmplare; o felicitare familială; o felicitare amicală (cu diferite ocazii).

5.3. Relatarea spontană, fluentă, exactă a unei descrieri orale.

8.2. Comentarea textului epic.

9.2. Aplicarea instrumentarului de interpretare a textului.

10.1. Valorificarea potențialului expresiv al părților de vorbire (substantiv, adjectiv) în textul produs (scris/oral).

Obiectivele: O1 să completeze harta textului în baza fragmentelor lecturate; O2 să caracterizeze personajele literare folosind predicate verbale și nominale; O3 să improvizeze continuarea și sfîrșitul basmului; Forme de activitate: frontal, individual, în grup  Metode și procedee: cuvinte încrucișate , descoperirea, metoda VAS, exercițiul, Profilul personajului , Harta textului, clusteringul, algoritmul  Mijloace de învățămînt: Manualul Limba și literatura română, clasa a V-a,autori: Crișan A., Dobra S., ș.a.

Editura Știința, Chișinău, Humanitas, București 2010, pag. 203 ; prezentare Power Point, imagini , postere.

172

!!! Toate însărcinările sunt prezentate în PPT la videoproiector.

DEMERSUL DIDACTIC: Ob Timp Etape Activitatea Activitatea elevilor Tehnologie le profesorului didactică lecției EVOCA 10 Salutul tradițional.

Cuvinte REA Care-i cifra magică în Împărțirea în grupuri încrucișate basmul ”Prîslea cel voinic...”? Ne împărțim și noi în trei grupe ca să ne aducă noroc.

Elevii descifrează Să descoperim ce vom citi cuvintele încrucișate. la lecția de azi trecînd 1. În basme peste niște încercări: întotdeauna Prima încercare: învinge...(binele) Cuvinte încrucișate 2.Întotdeauna iese (anexă) la suprafață... (adevărul) B i n e l e 3.Modul de A d e v ă r d e S c r i e r e expunere folosit la caracterizarea M ă r personajelor.

4. Despre care fruct Descoperirea se vorbește în Să ne imaginăm că merele basmul despre Prîslea cel de aur erau și vorbitoare. voinic...”(măr).

Ce ne îndeamnă ele să facem la lecție?

Un elev citește obiectivele de pe A doua încercare: mere (3) și le prinde Se prezintă imagini cu o în pomul improvizat. zână și un munte.Cum credeți că se va numi fragmentul de basm citit de noi?

Descifrează Anunță subiectul lecției subiectul lecției Elevii își notează în caiete REALI ZAREA SENSU LUI

Bucuria lecturii

Reflecții asupra lecturii

25

Începem cu tradiționalul: A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ... (cine?)

Lectura fragmentului de către profesor.

Exprimați-vă starea postlectorală prin metoda VAS: Ce văd?

Ce aud?

Lectura Elevii urmăresc și răspund la întrebare Elevii își exprimă starea postlectorală completînd tabelul.

Ce simt?

173

Activități de evaluare Evaluare orală

Evaluare orală Întrebărirăspunsuri

Postere: Următoarea încercareEx. 1: Completăm clusteringul cu caracteristicile basmului

Elevii recitesc începutul și reazizează în grup însărcinarea pe postere

ȘI-NAINTE CU POVESTE, CĂ DEAICEA MULT MAI ESTE...

Dacă am trecut cu bine această încercare să vedem care este următoarea.

Fiecare grup are cîte o însărcinare. 3-4 enunțuri 1.Prîslea cel voinic (pag.183) 2. Făt-Frumos (pag. 199) 3.Fiul de împărat (pag.

203)

REFLE CȚIA Creații în baza lecturii

10

Se completează Harta textului: fiecare grup are cîte o însărcinare.

Ex. 2: Improvizați continuarea și sfîrșitul basmului. Ce formule veți folosi?

Mediane...

Finale... ȘI M-AM SUIT PE-O ȘA ȘI VAM SPUS POVESTEA AȘA...

Evaluarea lecției (PP) Se revăd obiectivele.

Clusteringul Evaluarea lucrului în grup oral și scris (posterul)

Algoritmul , Profilul personajului

Elevii caracterizează Harta textului personajul propus folosind imaginile din manual și posterele suplimentare. Nu uită să utilizeze și predicatele verbale și nominale.

Se face o hartă comună.

Elevii lucrează în grup și citesc improvizarea (folosesc reperele de la ecran: Turturica-zîna munților, găinăreasa, tînjește, trei nunți, pantoful, ...)

Elevii continuă enunțurile.

174

Evaluare scrisă

EXTIN DERE

Ex.3: Completați tabelul Elevii își notează în cu formele populare ale caietele de teme cuvintelor și scrieți forma pentru acasă. lor literară Formele Formele literare populare Ex.4, 5 pag. 203 oral Descrieți și desenați un personaj din basmul dat, așa cum îl închipuiți.

Notarea

Se notează elevii activi.

Elevii pregătesc agendele pentru notare.

175

Text coerent Desenul Clusteringul (anexă)

PROIECT DE LECȚIE LA ORA DE MATEMATICĂ CU TEMA: ”FORMAREA, CITIREA ȘI SCRIEREA NUMERELOR CUPRINSE ÎNTRE 1 000 ȘI 10 000” Învățător: Marin Natalia Mina IP Gimnaziul ”Nicolae Sulac” Satul Sadîc, raionul Cantemir, Republica Moldova Disciplina de îvățământ: Matematică Clasa: a IV-a Subiectul lecției: Formarea, citirea și scrierea numerelor cuprinse între 1000 și 10 000 Tipul lecției: Predare - învățare Competențe specifice: -Identificarea și utilizarea conceptelor matematice și a limbajului matematic în situații diverse.

Subcompetențe: -Identificarea, citerea și scrierea numerelor naturale în conceptul 0-1 000 000; -Utilizarea elementelor de limbaj matematic, aferent conceptului de număr natural.

Obiectivele operaționale: La finele lecției copiii vor fi capabili O1-să formeze și să scrie numere în conceptul 0-10 000; O2-să cunoască noțiunea de ordin, clasă; O3-să efectuieze operații de adunare și scădere cu numere naturale în concetrul 0-10 000; O4-să completeze tabele cu modalități de clasificare a claselor.

Strategii didactice: ➢ Metode și procedee:conversația, descoperirea, problematizarea, explicația, argumentarea, exercițiul, lucrul în grup, jocul didactic, dictare matematică. ➢ Forme de activitate:frontal, activitate în perechi, activitate în grup, activitate independentă. ➢ Materiale intuitive:scrisoare, fișe ilustrate, tabele, scheme, desene, pomul înțelepciunii(ilustrat), fișa de lucru, TIC. Referințe bibliografice: • Curricula școlară clasele a I-IV-a; • Manual ”Matematică”, L.Ursu, I.Lupu, Iulia Iasinschi, clasa a IV-a, Prut internațional 2013.

• L.Ursu, Ghidul învățătorului, Matematica, clasa a IV-a, Știința, Chișinău, 2008.

Demers didactic Nr. Etapele lecției 1 Evocarea

Ob. Conținutul didactic al oper. lecției 1.Moment organizatoric -Dragi băieți și voi fetițe Nu vă emoționați Azi avem oaspeți de seamă Vreau să-i salutați 176

Timp Strategii didactice 1 min.

Forma de organizare

I-am poftit în clasa noastră Ca să demonstrăm cu toții Cât de buni suntem!

Jocul:Batem dublu, triplu...

O4

2.Captarea atenției -Copii, ce vedeți pe masa mea și pe panou?

-O scrisoare și imagini cu Cenușăreasa!

-Dar ce conținut are această scrisoare?

-Să vedem! (anexa 1, 2, 3) Dragi copii, Maștera m-a pus la grea încercare să număr mulțimea de bobușoare dacă vreau să ajung la bal.

Ajutați-mă, copii, să le grupez după culori conform schemei următoare.

Jocul didactic

Frontal 5 min.

Jocul matematic

Mii Sute Zeci Unități 8 5 7 3 7 0 3 1

O2

-Citim, corect, numărul obținut?

-Ce numere de ordine sunt cunoscute?

-Ce numere de ordin sunt noi pentru voi?

Verificarea temei pentru acasă.

Atenție!

La scrierea numărului între ordinul miilor și al sutelor se lasă spațiu, ca vouă, dragii mei, să vă fie mai ușor la citirea numerelor formate din mii și sute.

-Să încercăm să modificăm basmul, știind că în total sunt 7 031 de boabe.(elevii plasează corect fiece cifră din clasa sa) 3.)Anunțarea subiectului și a obiectivelor lecției.

177

3 min.

Dictare matematică

Frontal

O4

2

Realizarea sensului

O1

O3

Obiectivele sunt scrise pe poster iar un elev le lecturează cu glas tare.

4.)Reactualizarea cunoștințelor.

-Numărarea din mie în mie până la 10 000 -Scrierea numerelor în tabel. (exercițiul 2, pag. 11) Descoperă poziția cifrei din fiecare număr (exercițiul 1, pag. 11) Concluzie: Numărul de ordine se citește de la dreapta 20 spre stânga. min.

Moment de înviorare.

(Cântecelul ”Am o căsuță mică”) Formarea numerelor de 4 cifre. (exercițiul 8, pag.11) Jocul didactic: Ghici, cine sunt eu?, (exercițiul 7, pag. 11) 3 030+m=3 333 m=3 333-3030 m=303 3 030+303=3 333

Lucrul în perechi

Frontal

Descoperirea

Individual

Argumentarea

Lucrul în grup

Joc matematic

Calculul oral

Frontal

3

Reflecția

O2 O3

4

Extinderea

O3

t-550=5 005 t=5005+550 t=5 555 5 555-550=5 005 (se descoperă toate numerele din ecuațiile propuse, oral) Descompunerea numerelor după modelul dat. (exercițiul 3, pag. 11) 2 135=2000+100+30+5 4 083=4000+80+3 5 5 206=5000+200+6 min.

7 090=7000+90 6 300=6000+300 9 008=9000+8 a)De aflat lungimea drumului ce duce la muzeul, din sat, lui ”Nicolae Sulac”(grupul I) b)De aflat înălțimea munților 2 178

Descoperirea

Explicația Individual

Lucrul în grup

5.

6.

Tema pentru acasă Totalurile lecției

Carpați.(grupul II) c)De aflat adâncimea, aproximativă, a Mării Negre.(grupul III) (de realizat un desen) De reprezentat, după model, lungimile. (exercițiul 5, pag.11) Aprecierea elevilor Produsul lecției de astăzi sunt fișa de lucru îndeplinită de fiece elev.(Anexa 4) Fiecare elev se autoapreciază, înscriindu-se în cercul cu calificativul corespunzător de pe pomul înțelepciunii(ilustrat pe panou).

min.

2 min.

7 min.

Independent

Frontal

Anexa 1

Dragi copii, Maștera m-a pus la grea încercare, să număr mulțimea de bobușoare, dacă vreau să ajung la bal.

Ajutați-mă, copii, să le grupez după culori conform schemei următoare. (schema este realizată pe tablă)

179

Anexa 2

Anexa 3

180

Anexa 4 Fișa de lucru 1.Scrie cu cifre (a), apoi cu litere(b), numerele: a) Șase mii nouă______________________________________ Șapte mii două sute unu______________________________ Trei mii trei sute patruzeci____________________________ b) 5 450______________________________________________ 4 007______________________________________________ 8 401______________________________________________ 2.Ordonează descrescător numerele: 1 567; 5 304; 981; 8 009; 2 657; _____________________________________________________________________________ 3.Scrie vecinii numerelor: _______________ 2 456________________ _______________ 3 007________________ _______________ 5 300________________ 4.Ajut-o pe Cenușăreasă să compună următoarele numere:

5 000 + 40 + 8

2 000+100+9

Patru însărcinări: calificativul : Foarte bine; două însărcinări: Bine;o însărcinare :Suficient

181

PROIECT DIDACTIC NR.1 la chimie pentru clasa a VII-a Profesor : Basarab Stela Tema lecției : Obiectul chimiei. Respectarea regulilor de securitate în laboratorul de chimie.

Tipul lecției : Lecție de formare a competenței de învățare.

Realizarea obiectivelor lecției va conduce la formarea următoarelor competențe specifice disciplinei chimie : ❖ Competențe de a dobândi cunoștințe fundamentale, abilități și valori în domeniul chimiei. ❖ Competențe de a comunica în limbaj specific chimiei. ❖ Competențe de a utiliza inofensiv substanțele chimice.

Subcompetențe : S1. Să descrie obiectul de studiu al chimiei, regulile tehnicii securității în laboratorul de chimie.

S2. Să exemplifice influența chimiei asupra calității vieții și acțiunea unor substanțe chimice asupra omului, corelația chimiei cu alte științe.

Obiective operaționale : O1. Să descrie obiectul de studiu al chimiei.

O2. Să exemplifice influența chimiei asupra calității vieții.

O3. Să deducă corelația chimiei cu alte științe.

O4. Să descrie experimentul chimic de demonstrare : Vulcanul.

O5. Să descrie regulile tehnicii securității în laboratorul de chimie.

O6. Să deducă concluzii despre cele descoperite la lecția de chimie.

Metode și procedee : Brainstorming, Jocul didactic «Chimia în constelația științelor», Experiment de demonstrare, Metoda întrebărilor cauzale, Instructajul de respectare a TS, Jocul didactic ”Tainele substanțelor chimice”, Analiza obiectivelor, Autoevaluare, Lucrul cu manualul.

Forme de organizare a elevilor : în grup, frontal, individual .

Forme de evaluare : formativă, frontală, în grup, individuală, autoevaluarea.

O Activitatea profesorului Activitatea Metode și Mijloace elevului didactice procedee P

O1

EVOCAREA Salut elevii. Îi felicit la începutul unui nou an de studiu și la începutul studierii unei discipline noi CHIMIA. Descrieți structura manualului de chimie. Ce ați descoperit despre obiectul de studiu al chimiei? Ce studiază chimia? Notați concluziile în caietul de chimie : ”Chimiaștiința despre substanțe”

O2 «Ce-ar fi viața fără chimie?»

Salutul elevilor.

Elevii scriu în caiet data, concluziile.

Elevii vizionează filmul, apoi discută în baza

Pentru a răspunde la această întrebare, vizionați un film cu același titlu.

Apoi, un elev în rol de reporter adresează 182

Manualul de chimie.

Brainstormi Proiector Calcula ng tor Internet Poster

colegilor întrebarea: Ce ar fi viața noastră fără chimie?

De ce?

Completați tabelul : Ce ar fi viața fără chimie?

De ce credeți așa?

celor vizionate.

La tablă pe un poster alt elev completează rubricile, conform răspunsurilor elevilor.

REALIZAREA SENSULUI O2 Mesaj ”Viața este un proces chimic”.

Antoine Lavoisier (1743-1794). Explicați cum înțelegeți acest mesaj.

Elevii își expun părerea, deduc concluzii.

Brainstormi ng

O3 Jocul didactic : «Chimia în constelația științelor»

Elevii scriu ideile pe foile primite, apoi răspund oral.

Jocul didactic: «Chimia în constelația științelor»

Reguli : 1) Toți elevii se vor număra de la 1 la 5.

Se vor forma 5 grupe de cercetători: 1-fizicieni; 2-matematicieni; 3-biologi;

Fișe de lucru A4 semnate: 1-fizicieni 2matematicie ni 3-biologi 4-istorici 5-geografi

4-istorici; Cronometru

5-geografi.

O4

2) Sarcina: Timp de 3 minute fiecare grup va nota pe o foaie A4 cât mai multe răspunsuri la întrebarea : Ce legături există între chimie - fizică/ matematică/ biologie/ istorie/ geografie?

3) Va câștiga grupul care care va descoperi mai multe legături între chimie și altă știință.

4) Peste 3 minute fișele de lucru se adună și se fixează pe tablă. Reprezentanții grupurilor argumentează răspunsurile.

5) Se desemnează câștigătorul și elevilor li se acordă un punctaj egal cu numărul ideilor prezentate.

Chimia este o știință experimentală.

Fiecare substanță ascunde în ea o minune.

Vă voi demonstra un experimentat : într-o capsulă de porțelan se ia dicromat de 183

Magneți pentru fixarea fișelor

Observă, propun denumirea experimentului chimic, deduc

Experiment de demonstrar e

Dicromat de amoniu Magneziu

amoniu și se adaugă puțin magneziu – amestecul se aprinde cu ajutorul unui chibrit.Ce ați observat?

Capsulă de porțelan

concluzii.

Chibrituri

Cum ați denumi acest experiment? Ce concluzii deduceți din acest experiment?

Postersuport

O5 Cum trebuie să lucră cu substanțele în laboratorul de chimie? De ce? În continuare fiecare grup va primi o fișă cu o regulă de securitate și timp de 2 minute va găsi răspunsuri la întrebarea de ce trebuie să procedăm astfel. Sursă informațională : Normele de lucru în cabinetul de chimie, manual pag.6.

Fiecare grup prezintă regulile de securitate și argumentele.

Metoda întrebărilor cauzale.

O5 Conștientizând necesitatea de a respecta tehnica securității în laboratorul de chimie, e necesar să semnați în Registrul Tehnicii securității.

Asumarea responsabilității de a respecta tehnica securității în laboratorul de chimie.

Instructajul de respectare a TS

Registrul tehnicii securității

Profesorul anunță tema de acasă: Jocul didactic ”Tainele substanțelor chimice”.

Sarcină : Alegeți o substanță chimică cunoscută și alcătuiți cât mai multe întrebări (minim 5) desprea ea, răspundeți la ele folosind informații din manual, cărți, enciclopedii, internet. Câștigător: elevul care va alcătui cele mai multe întrebări despre substanța selectată și va răspunde la ele.

Elevii notează tema pentru acasă. Elevii vor realiza tema de acasă pe foi A4.

Jocul didactic ”Tainele substanțelor chimice”

Foi A4

Elevii citesc în glas și memorizează primele 10 elemente chimice din SP.

Lucrul cu manualul.

Manualul, SP

Elevii completează chestionarul.

Autoevalua re.

Chestionar Lecția Nr.1

Tabelul tehnicii securității Fișe cu regulile de securitate

REFLECȚIA Aflați ce secrete ascunde manualul de chimie. Analizați coperta. Să descoperim împreună primele 10 elemente chimice din SP. Puteți spune denumirile acestor elemente chimice fără SP? O6 Ce obiective am realizat la lecția de azi?

Autoevaluare. Scrieți pe o fișă raspuns la întrebarea : Ce ai descoperit la această lecție? De ce este necesar să înveți chimia?

Care activitate de la această lecție ți-a

184

plăcut mai mult?

La lecția viitoare vom realiza o evaluare inițială.

PROIECT DIDACTIC UNITATEA ŞCOLARĂ: Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Suceava CLASA: a VII-a D şi a VIII-a A PROFESORI: prof. Dorina Cocari, Mirela Fărcane DATA: 25 mai 2018 DISCIPLINA: Lectură şi dramatizare - opţional TEMA: Textul narativ – ,,Fata babei şi fata moşneagului”, ,,Ursul păcălit de vulpe”, ,,Prostia omenească”, după Ion Creangă TIPUL LECŢIEI: consolidare şi sistematizare TIMP ALOCAT: 45’ SCOPUL LECŢIEI: evidenţierea rolului dialogului în textul narativ COMPETENŢE GENERALE: 1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare; 2. Comprehensiunea şi interpretarea textelor; 3. Argumentarea orală a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.

VALORI ŞI ATITUDINI: 1. Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii; 2. Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române; 3. Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare; 4. Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate.

COMPETENŢE SPECIFICE: 1. Aplicarea cunoştinţelor de limbă în receptarea mesajelor scrise; 2. Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înţelegerii adecvate a textelor; 3. Interpretarea textelor prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe; 4. Compararea şi evaluarea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăţi proprii.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1 : să citească conştient, corect şi expresiv textul suport; O2 : să exprime opinii asupra conţinutului textului şi a personajelor; O3 : să se orienteze pe text pentru a selecta cuvinte ce exprimă acţiuni sau denumesc fiinţe, pentru a stabili valoarea de adevăr a unor propoziţii, pentru a alcătui comparaţii, pentru a identifica sinonime, antonime, diminutive; O4 : să argumenteze semnificaţia titlului şi a mesajului textului narativ; O5 : să sesizeze lipsa dialogului din textele suport explicând rolul acestuia în textul narativ; 185

O6: să vizioneze interpretarea scenică a textelor literare ,,Fata babei şi fata moşneagului”, ,,Ursul păcălit de vulpe”, ,,Prostia omenească”, manifestând comportamente de atenţie; O7: să dovedească receptivitate faţă de dramatizarea parodică a textului narativ „Povestea unui om leneş” de Ion Creangă.

STRATEGII DIDACTICE: a) Metode şi procedee: conversaţia, lectura explicativă şi interpretativă, explicaţia, exerciţiul, jocul didactic, problematizarea, dramatizarea. b) Mijloace de învăţământ: videoproiector, laptop, fişe de lucru, piese de puzzle c) Forme de organizare a colectivului: frontal, pe grupe, individual Momentele lecţiei Timp alocat

Moment organizatoric 1’ EVOCAREA 4’

Conţinutul învăţării

Obiec tive opera ţional e

Pregătirea clasei de elevi şi a resurselor materiale necesare desfăşurării lecţiei. ➢ Captarea atenţiei - Joc „Descoperă povestea!”.

Fiecare elev va primi câte un plic cu nouă piese de puzzle ce alcătuiesc imagini secvenţiale din poveştile lui Ion Creangă şi va trebui să descopere titlul acestora. ➢ Anunţarea temei: Textul narativ – ,,Fata babei şi fata moşneagului”, ,,Ursul păcălit de vulpe”, ,,Prostia omenească”, după Ion Creangă ➢ Enunţarea obiectivelor: - vom citi trei texte narative de pe fişe; - vom exprima opinii asupra conţinutului textului şi a personajelor; - ne vom orienta pe text rezolvând sarcini de lucru; - vom explica titlul şi mesajul textelor narative; - vom viziona punerea în scenă a poveştilor

Metode şi procedee

Strategii Resurse

Organizarea colectivului

instructajul verbal

jocul didactic

piese de puzzle

individual

frontal explicaţia

186

studiate de către membrii clubului de teatru „Micii actori”

REALIZAREA SENSULUI 30’

➢ Împărţirea elevilor pe trei echipe şi a sarcinilor de lucru corespunzătoare celor trei poveşti studiate: Echipa 1 – ,,Prostia omenească” Echipa 2 – ,,Ursul păcălit de vulpe” Echipa 3 – ,,Fata babei şi fata moşneagului” ➢ Fiecare membru al echipei citeşte textul narativ primit în gând şi apoi desemnează un reprezentant ce-l va citi cu voce tare. ➢ După fiecare lectură de text elevii vor exprima opinii asupra conţinutului textului şi a personajelor ➢ Fiecare echipă are de rezolvat sarcini cu grade diferite de dificultate, în funcţie de particularităţile individuale ale elevilor; membrii echipajelor se vor ajuta între ei.

Echipa 1: 1. Citește cu atenție textul.

2. Scrie în căsuțele de sub imagini numărul potrivit derulării întâmplărilor din poveste.

conversaţia explicaţia

Fişe de lucru

frontal

individual

pe grupe

lectura explicativă şi interpretativă

individual şi pe grupe

exerciţiul

lectura explicativă şi interpretativă exerciţiul problematizar ea

individual şi pe grupe

lectura explicativă şi interpretativă

exerciţiul explicaţia

187

individual şi pe grupe

3. Transcrie cuvintele care denumesc fiinţe din al doilea alineat.

4. Completează înţelesul titlului povestirii.

Lipsa gândirii oamenilor duce la ……………

5. Colorează imaginile.

Echipa 2: 1. Citește cu atenție textul.

2. Precizează personajele caracterizându-le printrun cuvânt.

3. Transcrie cuvintele ce exprimă acţiuni din al treilea alineat.

4. Explică titlul povestirii.

Echipa 3: 1. Citește cu atenție textul.

2. Stabileşte valoarea de adevăr (A) sau fals (F) a propoziţiilor: Baba o iubea foarte mult pe fata moşului. ……

Fata babei era frumoasă, harnică şi bună. ……

Fata moşului a îngrijit o căţeluşă. ……

Din lada fetei babei au ieşit balauri. ……

3. Realizează comparaţii: fată frumoasă ca ……………… meliţa fată harnică precum ………… viespea fată rea ca …………………… o zână fată rea de gură ca ………….. o albină om bun ca ………………….. pâinea caldă

exerciţiul

problematizar ea conversaţia explicaţia

188

frontal

4. Transcrie diminutivele din text.

5. Găseşte sinonime pentru cuvintele subliniate în text: fată = ………………………… săvârşite = ……………………… lada = …………………………..

6. Găseşte antonimele cuvintelor: răutate ≠ ……………………… harnică ≠ ……………………… ură ≠ ……………………… ascultătoare ≠ ……………………… lăcomie ≠ ………………………

7. Precizează semnificaţia mesajului printr-un proverb. ➢ Dirijarea învăţării spre sesizarea rolului dialogului în textul narativ.

Fiecare elev caută să explice ce lipseşte fiecărui text citit pentru a-l face mai atractiv. ➢ Evidenţierea rolului dialogului în textul narativ prin citirea a şapte benzi colorate cu citate: • Personajele se prezintă singure prin ceea ce spun și modul lor de a vorbi.

• Dialogul dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă.

• Dialogul marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini, întreruperi, ezitări ale personejelor.

189

Dialogul este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce gândește personajul în realitate.

• Dialogul este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor.

• Dialogul are rol in autocaracterizare.

• Dialogul conferă textului aspectul unei scenete. ➢ Vizionarea interpretărilor scenice a textelor literare ,,Fata babei şi fata moşneagului”, ,,Ursul păcălit de vulpe”, ,,Prostia omenească”, puse în scenă de către membrii clubului de teatru „Micii actori”. ➢ Obţinerea performanţei Elevii vor pune în scenă dramatizarea „Povestea unui elev leneş”, parodie după textul narativ „Povestea unui om leneş” de Ion Creangă. ➢ Evaluarea Se va sublinia că poveştile lui Creangă aduc pe lângă veselia întâmplărilor şi o puternică notă educativ-instructivă. „Învăţătorul Creangă” doreşte prin poveştile sale să dea o pildă de comportament, scoţând în evidenţă trăsături negative de caracter, cu scopul de a fi conştientizate şi îndreptate: lenea şi prostia (în „Prostia omenească”, „Povestea unui om leneş”), viclenia şi prostia (în „Ursul păcălit de vulpe”), răutatea şi lăcomia (în „Fata babei şi fata moşneagului”).

Aprecierea globală şi individuală asupra aportului elevilor la lecţie.

•

REFLECŢIA 9’

Încheierea activităţii 1’

dramatizarea

fişă

frontal

conversaţia explicaţia

conversaţia

190

frontal