Rena Raedle, Vladan Jeremić Suburbiile moderniste - patrimoniu cultural universal, raionul Ciocana Nouă / Modernist suburbs – part of the World Communal Heritage, Ciocana Noua district
309
Chisinau jungle and the New Belgrade (Novi Beograd) blocks - modernist suburbs as world communal heritage
in the microraions are a space where people live their private-social life. At the same time, this space can be used by anyone – a collective space. The green surroundings of Blok 45 (microraion 45) are ideal for children, with a large number of playgrounds and a popular promenade built along the left bank of the Sava. It is likewise considered a healthy and quiet place for living, because it has many green areas, sports grounds and bicycle tracks by the river.
Rena Raedle, Vladan Jeremić
A
s many cities of the world that expanded at a large scale in the 20th century, Chisinau has several districts in the vicinity of the city centre that were planned from scratch as public housing projects. The residential microraions were mostly built from standardized prefabricated concrete panels. Although many associate this construction with the socialist era and the ideas of communism, few people know that this construction method was originally developed in the United States and used for the first time around 1910 in the housing community Forest Hills Gardens in Queens, New York, driven by the idea of the Garden City. The Garden City is an idea that established itself during the Victorian social urbanist utopias that endeavoured to integrate the advantages of city (business, money and entertainment) and village (fresh air, sun and healthy living) into a form of an ideal, but also functional city. The Garden City idea, that was further developed by Ebenezer Howard in England, and was later influenced by reformist “town planners”, as well as by Modernist “town-planning” architects such as Melnikov, Le Corbusier or Gropius, by the ideas of Bauhaus, by Mies van der Rohe’s school and by Soviet town planning.
Although New Belgrade was supposed to have large number of green areas, these have not come to life exactly as expected and maybe have not been realized precisely according to the plan envisaged by the architects. Perhaps Blocks 45 and 70 illustrate best the original idea of the green city, above all due to their specific connection to the Sava river quay. Seldom can you find in big cities a free and direct access to the river. In most European cities, where “river access” exists, it is usually privatized, or there are commercial buildings located by the rivers or lakes. In the post-Soviet cities as well, in the countries of the former Soviet Union, in the majority of socialist settlements the free space that is situated between the buildings, as well as the parks, have been privatized in recent years. Commercial outlets have been opened, shopping malls, things that practically block the way to the river for ordinary citizens. The districts Botanica, Buiucani, Ciocana and Riscani of Chisinau are still cases where the green areas are preserved and free access to lakes is available.
Partea I Reconfigurarea spaţiului urban
N
As a contemporary reflection of Chisinau and the New Belgrade Garden City surroundings we have developed a new initiative under title “World Communal Heritage”, a campaign that should affirm the open spaces of Modernist urbanism as non-proprietary communal heritage. The World Communal Heritage campaign is not about the protection of the cultural heritage or of nature, but about communal space. That means space that people share together, use together. Non-proprietary space. Actually, World Communal Heritage wants to hack the conservative meaning of “heritage” (as the one given by UNESCO, for example) and to transform it into action! The World Communal Heritage Manifesto clearly states our position and suggests concrete actions:
Forest Hills Gardens and the Garden Cities of Chisinau in Moldavia or New Belgrade in Serbia (ex-Yugoslavia) are two extreme models of suburbia planning, used since in the whole world. While the former is a private community that cannot be entered by non-inhabitants, the latter were built as public housing according to the principles of Soviet Modernist Urbanism or Yugoslavian Socialist Modernism. The flats in Chisinau are located in high-rise buildings surrounded by green space that is publicly accessible. Each district contains public services such as schools, kindergarten, playgrounds, sport grounds, stores and clubs. The districts Botanica, Buiucani, Ciocana and Riscani were erected mainly in the 70’s and 80’s and consist of 6-9-storey concrete panel apartment buildings. Compared to New Belgrade, there seems to be planned even more green area per inhabitant in the microdistricts of Chisinau. While the central boulevards of each district (Bd. Moscova, Bd. Dacia, Str. AlbaIulia, Str. Mircea cel Batran) are lined with new shops, fast food restaurants, gambling halls and churches erected on the free space in front of the first row of buildings, the inner yards between the blocks remained until now mostly untouched, but in some places privatization has begun and investors start building new structures in the collective spaces between the buildings.
Since the so-called victory of Western neo-liberal capitalism, communal services and public space are being predatorily privatized. It is our task to stop the destructive appropriation of communal heritage by the tycoons! Before the words “public” and “communal” disappear from our vocabulary we want to remember one great achievement of the 20th century: equally accessible public space. Here we are not referring to the public space as the place of representation for the state and its elites, such as public squares or state cultural institutions. We think of the non-proprietary communal space created around Modernist apartmentblocks often – though not always – built at the periphery of urban centres.
New Belgrade was built after the Second World War, as the swampland between the Danube and the Sava rivers was drained through Youth work actions and industrialization, and modernist housing buildings were raised, mostly for workers, the new inhabitants that were coming to Belgrade. This was also the home for a working class that did not have its living space in the old part of the city. The original citizens’ attitude towards New Belgrade, and especially the attitude of citizens from the old part of the city, was not positive in the majority of cases. People did not like to cross to the other side of the river and to live in concrete blocks, or “dormitories”, as they called them. Although there were plans for several large projects to be developed in New Belgrade – and some of them have been developed, such as the building of the Federal Executive Council of Yugoslavia, or the building of the Central Committee, which are some of the most imposing buildings in Ušće (the Confluence), or the Ušće park and the building of the Museum of Contemporary Art, or the large hotels and the edifice of the Sava Center built a little later – part of the Sava side New Belgrade microraions remained isolated, and only during the last fifteen years or so have acquired a different dynamics of development and become one of the most important parts of New Belgrade today. New Belgrade was seen as the ideal socialist city of former Yugoslavia. Green areas between the New Belgrade buildings have nothing to do with the function of the city park in the old city. Here the function of the park is neither representative nor ornamental. The green areas
Suburbiile moderniste – patrimoniul cultural universal. Microraionul Botanica. Modernist suburbs – part of the World Communal Heritage. Botanica Microdistrict. Suburbiile moderniste – patrimoniul cultural universal. Microraionul Buiucani. Modernist suburbs – part of the World Communal Heritage. Buiucani Microdistrict.
From France to the Soviet Union, Modernist town planning and public housing was driven by the idea of securing equal access to urban infrastructure, to light, air and green space. The solution were high-rise apartment-blocks that left plenty of open space for communal facilities such as schools, kindergartens, community houses with playgrounds, sports fields, pathways, and meadows in between the developments. These park-like spaces, immediately outside the dwelling, are available to all in equal measure and open for everybody’s use. Let us constitute those open spaces as political space! There are no safeguards or fences that could slow down your pace! You can gather together without paying a fortune for the gentrified lifestyle in the inner-city! The openness, porosity and communicability of Modernist social architecture and landscaping that takes the form of a wealth of free space, pedestrian pathways, bridges, passages, niches, little woods and bushes provide the opportunity for direct action, so let’s take it: Between the blocks, social movements are born! Obviously some part of society perceives this potential as a security risk that is difficult to control. In former welfare
Capitolul 4 Chişinău - capitală Republicii Moldova (1991 – prezent)
308
Chisinau jungle and New Belgrade (Novi Beograd) bloks - modernist suburbs as world communal heritage, Rena RAEdle, Vladan JeremiC
Merită să sărbătorim! propunere pentru o intervenţie în spaţiul public
states, Modernist multi-storey apartment blocks are being violently condemned and – like the Heygate Estate in London – are being torn down to make room for new buildings for wealthier clients. According to the same profit-driven logic, city authorities in former socialist states sell open communal spaces to private investors, who use them for the purposes of individual exploitation.
311
Merită să sărbătorim! Tilmann Mejer-Faje
Tilmann Mejer-Faje
We affirm the idea of common goods that are managed by the community and we acknowledge the communal as heritage that must be further developed by the community – and not by individualistic interests. Therefore we call on you to organize and take the future of communal spaces in your hands! Join the World Communal Heritage Campaign!
Sugestia mea este să se păstreze unele elemente ale trecutului şi să fie puse într-o nouă funcţiune pentru a crea publicitate unei tradiţii şi a da acestor obiecte o destinaţie care să răspundă nevoilor oamenilor din ziua de azi. Voi realiza copii după patru structuri-suport (cele de pe Bulevardul Dacia) şi le voi amplasa într-o aşezare geometrică pe un spaţiu verde din cartierul Botanica. Amplasarea geometrică a obiectelor va trebui să corespundă cu cea a elementelor existente. O groapă cu nisip pentru copii ar trebui să fie piesa centrală, iar între structuri vor fi amplasate bănci (care există deja), astfel încât tot ansamblul să semene cu pavilioanele din parcuri.
Any communal, open space can be nominated by citizens, individuals, groups or communities as World Communal Heritage. We initially present several spaces that bear the attributes of World Communal Heritage. These are the communal spaces in the following microraions, housing estates or satellite towns: Botanica, Rascani and Buiucani in Chisinau (Moldavia), Heygate Estate in London (United Kingdom), Block 70 and Block 63 in New Belgrade (Serbia), Gropiusstadt in Berlin and Langwasser in Nürnberg (Germany). We invite everyone who is interested to nominate and support their additional suggestions! You may use the stickers, the logo and material to start a new campaign anywhere in the world. You are invited to self-organize and to install panels indicating that a certain space is acknowledged as World Communal Heritage Site, as shown in the pictures from New Belgrade and Chisinau.
Suburbiile moderniste – patrimoniul cultural universal. Microraionul Botanica. Modernist suburbs – part of the World Communal Heritage. Botanica Microdistrict.
Merită să sărbătorim! propunere pentru o intervenţie în spaţiul public de Tilmann Mejer-Faje, Locaţie: Interiorul unei curţi din sectorul Botanica, bd Dacia That’s worth celebrating! proposal for an intervention in public space by Tilmann Mejer-Faje, Locatin: A court from Botanica district, Dacia bd.
Merită să sărbătorim! Propunere pentru o intervenţie în spaţiul public de Tilmann Mejer-Faje. That’s worth celebrating! Proposal for an intervention in public space by Tilmann Mejer-Faje.
În afară de faptul că fac referire la arhitectura iniţială a cartierului, obiectele vor trebui să susţină funcţionarea spaţiilor dintre blocuri aşa cum a fost ea proiectată de către arhitecţi şi aşa cum a rămas în continuare. De aceea, fiecare structură va fi adaptată pentru următoarele funcţii: pergolă pentru flori, cabană de joacă pentru copii, stâlp pentru sârmele de rufe, şi o sculptură pe care îndrăgostiţii să atârne lacăte, similară cu cele care se pot vedea pe podul de peste canalul Vodootvodnyi din Moscova. Cu toate că voi păstra logica vechii arhitecturi, chiar şi în ceea ce priveşte alegerea metodei şi a materialului de construcţie, voi realiza o îmbunătăţire a mediului locatarilor. Deşi structura lor de bază este aceeaşi, obiectele pot funcţiona diferit. Deoarece fiecare obiect este doar o parte din întreaga arhitectură ce constă din forme repetitive, funcţiile individuale nu interferează cu mediul. Instalaţia mea va face referire la urbanismul reproductibil industrial al epocii socialiste. Mă voi concentra asupra elementelor sale utile şi cred că este posibilă adaptarea structurilor repetitive la nevoile individuale locale fără a distruge tradiţia şi fundamentul conceptual sau estetica vizuală care creează identitatea locală. Structura de suport/catarg de steag a fost proiectată pentru ocazii de sărbătoare. Eu voi atrage atenţia asupra unui element care merită omagiat: coeziunea socială ca rezultat al amenajării corespunzătoare a utilităţilor obşteşti. Aceasta este una din valorile socialiste care ar putea dispărea dacă o lăsăm în seama evoluţiei dirijate de comerţ. În loc să sărbătorească elemente politice sau evenimentele istorice în general, părţile utile ale arhitecturii se vor sărbători pe ele însele. Voi crea un echilibru între păstrarea tradiţiei şi modificările spontane şi dinamice care urmează nevoile oamenilor.
Capitolul 4 Chişinău - capitală Republicii Moldova (1991 – prezent)
În mijlocul Bulevardului Dacia se găsesc nişte structuri metalice de forma unor flori mari. Acestea au fost construite pentru a susţine decoraţiunile de reprezentare în timpul ceremoniilor sovietice. Cu toate că respectivul regim politic a dispărut acum 20 de ani, suporturile-catarg pentru steaguri au rămas neatinse. Par oarecum abandonate, dar tot îşi îndeplinesc funcţia la diferite ocazii, precum ziua oraşului, Ziua Independenţei şi alte sărbători (guvernarea comunistă le-a folosit inclusiv de 1 Mai şi 9 Mai). În contrast cu această conservare a tradiţiei sovietice găsim multe exemple de întoarcere radicală împotriva trecutului socialist.
The World Communal Heritage Campaign supports communities and individuals that wish to organize and take action in order to prevent the destruction of communal space in their neighbourhoods.
N
310
Chisinau jungle and New Belgrade (Novi Beograd) bloks - modernist suburbs as world communal heritage, Rena RAEdle, Vladan JeremiC
305
Jungla din Chişinău şi blocurile din Noul Belgrad (Novi Beograd) – suburbiile moderniste ca patrimoniu comun universal
tea veche a oraşului. În cele mai multe cazuri, atitudinea celorlalţi locuitori faţă de Noul Belgrad şi mai ales atitudinea celor din partea veche a oraşului nu a fost una pozitivă. Oamenilor nu le convenea să treacă de partea cealaltă a râului şi să stea în blocuri de beton, “la cămin”, cum spuneau ei. Cu toate că s-a preconizat construirea unor obiective mari în Noul Belgrad – iar unele dintre acestea chiar au fost construite, cum ar fi clădirea Consiliului Executiv Federal al Iugoslaviei, sau clădirea Comitetului Central, care sunt unele din cele mai impunătoare clădiri din Ušće (“Confluenţa”), sau parcul Ušće şi Muzeul de Artă Contemporană, sau marile hoteluri şi Centrul Sava, construit puţin mai târziu – unele microraioane dinspre râul Sava a Noului Belgrad au rămas izolate, abia în ultimii aproximativ 15 ani căpătând o nouă dinamică în dezvoltare şi devenind una din cele mai importante părţi ale Noului Belgrad de azi.
Rena Raedle, Vladan Jeremić
L
a fel ca în multe oraşe din lume care s-au extins considerabil în secolul XX, în Chişinău există mai multe cartiere în proximitatea centrului oraşului care au fost destinate de la bun început blocurilor de locuinţe de stat. Cartierele de locuinţe erau în cea mai mare parte construite din panouri de beton prefabricat standardizate. Cu toate că mulţi asociază acest tip de construcţii cu perioada socialistă şi cu ideile comunismului, puţini ştiu că această metodă de construcţie a fost inventată în Statele Unite şi folosită pentru prima dată pe la 1910 în cartierul Forest Hills Gardens din Queens, New York. Oraşul-grădină este o idee care a câştigat teren pe vremea utopiilor urbaniste victoriene, care încercau să îmbine avantajele oraşului (afaceri, bani şi divertisment) cu cele ale satului (aer curat, soare şi trai sănătos) sub forma unui oraş ideal, şi în aceeaşi măsură funcţional. Ideea Oraşului-grădină a fost dezvoltată de Ebenezer Howard în Anglia, iar mai târziu a fost influenţată de “urbaniştii” reformişti, precum şi de arhitecţii “urbanişti” modernişti precum Melnikov, Le Corbusier sau Gropius, de ideile şcolii Bauhaus, de şcoala lui Mies van der Rohe şi de urbanismul sovietic.
Partea I Reconfigurarea spaţiului urban
N
Noul Belgrad era văzut ca oraşul socialist ideal al fostei Iugoslavii. Zonele verzi dintre clădirile din această parte a oraşului nu au niciuna din funcţiile parcului din vechiul oraş. Aici, funcţia parcului nu este nici de reprezentare, nici de ornamentare. Spaţiul verde din aceste microraioane este locul în care oamenii îşi trăiesc viaţa lor privat-socială. În acelaşi timp, acesta este un spaţiu pe care îl poate folosi toată lumea – un spaţiu colectiv. Împrejurimile verzi ale Microraionului 45 sunt ideale pentru copii, având un număr mare de locuri de joacă şi o promenadă care se bucură de popularitate, aşezată de-a lungul malului stâng al Savei. Zona este considerată un loc sănătos şi liniştit de trai, pentru că are multe spaţii verzi, terenuri de sport şi piste de biciclete pe malul râului.
Forest Hills Gardens şi oraşele-grădină Chişinău în Moldova sau Noul Belgrad din Serbia (fosta Iugoslavie) reprezintă două modele extreme ale planificării suburbiilor, aplicate de atunci încoace în întreaga lume. În vreme ce primul este o comunitate privată, în care nu pot intra decât cei care locuiesc acolo, cel de-al doilea a fost destinat fondului locativ de stat, conform principiilor Urbanismului Modernist Sovietic sau ale Modernismului Socialist Iugoslav. Apartamentele din Chişinău se află în blocuri-turn sau în blocuri înconjurate de spaţii verzi accesibile oricui. Fiecare microraion cuprinde servicii publice precum şcoli, grădiniţe, locuri de joacă, terenuri de sport, magazine şi cluburi. Cartierele Botanica, Buiucani, Ciocana şi Râşcani au fost construite în cea mai mare parte în anii ‘70 şi ‘80 şi constau din blocuri de locuinţe cu 6-9 etaje, din panouri de beton prefabricat. Prin comparaţie cu Noul Belgrad, în microraioanele din Chişinău pare să se fi atribuit prin planificare mai mult spaţiu verde pe cap de locuitor. În vreme ce bulevardele centrale ale fiecărui cartier (Bd. Moscova, Bd. Dacia, Str. Alba-Iulia, Str. Mircea cel Bătrîn) sunt mărginite de magazine noi, restaurante fast-food de săli de jocuri şi de biserici construite pe spaţiul rămas liber în faţa primului rând de clădiri, spaţiile dintre blocuri au rămas până acum aproape neatinse, deşi în unele locuri a pătruns privatizarea şi investitorii au început să clădească noi obiective şi în spaţiile de folosinţă comună dintre blocuri. Noul Belgrad a fost construit după cel de-al doilea Război Mondial, terenul mlăştinos dintre Dunăre şi râul Sava fiind drenat prin acţiuni ale Tineretului Muncitor şi datorită cerinţelor industrializării, aici fiind înălţate clădiri moderniste de locuinţe, în marea lor majoritate pentru muncitori, noii locuitori ai Belgradului. Aceasta a devenit o nouă casă şi pentru noua clasă muncitoare care nu-şi găsise spaţiu de locuit în par-
Suburbiile moderniste – patrimoniul cultural universal. Microraionul Botanica. Modernist suburbs – part of the World Communal Heritage. Botanica Microdistrict.
Cu toate că se preconizase ca Noul Belgrad să aibă un număr mare de zone verzi, acestea nu s-au materializat chiar cum trebuia şi cel mai probabil n-au fost realizate în întregime conform planului arhitecţilor. Microraioanele 45 şi 70 exprimă poate cel mai exact ideea iniţială de “oraş verde”, mai ales datorită legăturii lor deosebite cu cheiul râului Sava. Rareori se poate găsi în marile oraşe un astfel de acces liber şi direct la un curs de apă. În majoritatea oraşelor europene cu “acces riveran”, acest acces este fie privatizat, fie pe malurile apelor sunt construite obiective comerciale. Şi în oraşele post-sovietice, în ţările fostei Uniuni Sovietice, în majoritatea localităţilor socialiste spaţiul gol dintre clădiri, precum şi parcurile au fost privatizate în ultimii câţiva ani. S-au deschis unităţi comerciale, mall-uri, practic obstacole în calea cetăţenilor de rând către cursul de apă. Cartierele Botanica, Buiucani, Ciocana şi Râşcani din Chişinău reprezintă cazuri în care zonele verzi au fost păstrate şi accesul la lacuri este nestingherit. Ca o reflecţie contemporană asupra împrejurimilor oraşelor-grădină Chişinău şi Noul Belgrad, am pornit o nouă iniţiativă, sub titlul “World Communal Heritage” (“Patrimoniul Comun Universal”), o campanie care să susţină statutul spaţiilor deschise ale urbanismului modernist ca patrimoniu comun care nu aparţine nimănui anume. Această campanie nu va însemna protejarea patrimoniului natural sau a naturii, ci a spaţiului comun. Adică a spaţiului pe care oamenii îl împart şi-l folosesc împreună. Spaţiu care nu aparţine nimănui anume. De fapt,
Capitolul 4 Chişinău - capitală Republicii Moldova (1991 – prezent)
304
Jungla din Chişinău şi blocurile din Noul Belgrad (Novi Beograd) – suburbiile moderniste ca patrimoniu comun universal, Rena Raedle, Vladan Jeremić
307
306
Jungla din Chişinău şi blocurile din Noul Belgrad (Novi Beograd) – suburbiile moderniste ca patrimoniu comun universal, Rena Raedle, Vladan Jeremić
World Communal Heritage doreşte să revoluţioneze sensul conservator al termenului “patrimoniu” (în sensul dat de UNESCO, de exemplu) şi să-l transforme în acţiune! Manifestul World Communal Heritage arată clar poziţia noastră şi propune acţiuni concrete:
Orice spaţiu deschis de folosinţă comună poate fi nominalizat de către cetăţeni, persoane fizice, grupuri sau comunităţi, ca făcând parte din Patrimoniul Comun Universal. Vom prezenta iniţial câteva spaţii ce au atributele unor obiective ale Patrimoniului Comun Universal. Acestea sunt spaţiile comune din următoarele microraioane, cartiere de locuinţe sau oraşe-satelit: Botanica, Râşcani şi Buiucani din Chişinău (R. Moldova), Heygate Estate din Londra (Marea Britanie), Microraioanele 70 şi 63 din Noul Belgrad (Serbia), Gropiusstadt din Berlin şi Langwasser din Nürnberg (Germania).
De la aşa-zisa victorie a capitalismului neo-liberal occidental, serviciile obşteşti şi spaţiul public sunt privatizate în mod sălbatic. Este de datoria noastră să oprim aproprierea distructivă a patrimoniului comun de către moguli! Înainte ca termeni precum “public” şi “obştesc” să dispară din vocabularul nostru, dorim să reamintim tuturor una din marile realizări ale secolului XX: spaţiul public accesibil tuturor. Nu ne referim la spaţiile publice ca locuri de reprezentare a statului şi a elitelor sale, cum sunt pieţele publice sau instituţiile culturale de stat.
Îi invităm pe toţi cei interesaţi să facă nominalizări şi să-şi argumenteze propunerea! Puteţi folosi etichetele, emblema şi materialele pentru pornirea unei noi campanii oriunde în lume.
Ne gândim la spaţiul comun care nu aparţine nimănui anume, creat în jurul blocurilor moderniste construite adesea – deşi nu întotdeauna – la periferia centrelor urbane.
Sunteţi invitaţi să vă autoorganizaţi şi să instalaţi panouri indicatoare pe care să scrie că un anumit spaţiu este recunoscut ca Sit al Patrimoniului Comun Universal, aşa cum vedeţi în fotografiile din Noul Belgrad şi Chişinău.
Partea I Reconfigurarea spaţiului urban
N
Din Franţa până în Uniunea Sovietică, urbanizarea modernistă şi construirea fondului locativ aveau la bază ideea asigurării accesului egal la infrastructura urbană, la lumină, aer şi spaţiu verde. Soluţia au fost blocurileturn, care lăsau mult spaţiu liber pentru utilităţi obşteşti precum şcolile, grădiniţele, cluburile de cartier cu locuri de joacă, terenuri de sport, alei şi pajişti între zonele construite. Aceste locuri asemănătoare parcurilor, situate imediat în afara locuinţelor, le sunt disponibile tuturor în egală măsură, şi pot fi folosite de oricine. Haideţi să facem din aceste spaţii deschise un spaţiu politic! Nu există bariere sau garduri care să vă încetinească! Vă puteţi întâlni fără a plăti o avere pentru stilul de viaţă îmburghezit al centrului oraşului! Deschiderea, porozitatea şi comunicabilitatea arhitecturii şi a peisajului social modernist ce ia forma unei bogăţii de spaţii libere, alei pietonale, poduri, pasaje, nişe, pădurici şi arbuşti, dau ocazia acţiunii directe. Haideţi să ne folosim de ea: dintre blocuri se nasc mişcările sociale! Evident, o parte din societate percepe acest potenţial ca pe o ameninţare la adresa siguranţei, greu de controlat. În ţările conduse în trecut pe modelul statului social, blocurile-turn moderniste sunt condamnate cu vehemenţă şi – aşa cum s-a întâmplat cu zona Heygate Estate din Londra – sunt demolate pentru a face loc unor clădiri noi, pentru clienţi mai bogaţi. Conform aceleiaşi logici a profitului, edilii din fostele state socialiste vând investitorilor privaţi spaţii deschise de folosinţă comună, iar aceştia le folosesc pentru exploatare individuală. Campania World Communal Heritage susţine comunităţile şi persoanele care doresc să se organizeze şi să acţioneze pentru împiedicarea distrugerii spaţiilor comune din locurile în care trăiesc. Susţinem ideea bunurilor comune care sunt gestionate de către comunitate şi recunoaştem bunul obştesc ca pe un patrimoniu care trebuie dezvoltat pe mai departe de către comunitate, şi nu de către interesele individualiste. De aceea vă chemăm la organizare şi la luarea în propriile mâini a viitorului spaţiilor comune! Alăturaţi-vă campaniei World Communal Heritage!
Suburbiile moderniste – patrimoniul cultural universal. Microraionul Botanica. Modernist suburbs – part of the World Communal Heritage. Botanica Microdistrict.
Vladimir US Născut în 1980, stabilit la Chişinău. A absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova, Facultatea Arte Plastice (1998 – 2003), Colegiul Invizibil Moldova, laboratorul (2001 – 2003), Universitatea de Arte din Belgrad, Masterat în Managementul Culturii şi Politici Culturale în Balcani, Serbia şi Muntenegru 2005 – 2006 şi Ecole du Magasin, Program Internaţional de Studii Curatoriale, Grenoble, Franţa (2004 – 2005). A participat la expoziţii de grup şi personale, tabere şi simpozioane din: Chişinău, Tighina, Dubăsari, Râbniţa, Bălţi, Văsieni, Măcăreşti, Hîrtopul Mare, Stejăriş, Bahmut, Tâpova (Moldova), Iaşi, Bucureşti, Bacău, Humor, Oradea (România), Kiev (Ucraina), Istanbul (Turcia), Pierias (Grecia), Roma (Italia), Varşovia (Polonia), Lyon,
Nomeda şi Gediminas URBONAS şi-au creat o reputaţie internaţională ca practică social-interactivă şi interdisciplinară ce explorează conflictele şi contradicţiile create de condiţiile economice, sociale şi politice din fostele ţări sovietice. Cei doi folosesc platforme artistice pentru a crea spaţii publice de interacţiune şi de angrenare a grupurilor sociale, mobilizând comunităţile locale şi încurajând imaginaţia lor culturală şi politică. Cei doi sunt co-fondatori ai programului artistic interdisciplinar JUTEMPUS, ai VILMA (“Vilnius Interdisciplinary Lab for Media Art”), şi ai VOICE, publicaţie de internet pe teme de cultură media. Au expus la bienalele de la Sao Paulo, Berlin, Moscova, Lyon şi Gwangju, şi la expoziţiile Manifesta şi Documenta, pe lângă alte numeroase expoziţii internaţionale, inclusiv o expoziţie personală la Bienala de la Veneţia şi la MACBA în Barcelona. Au fost beneficiarii unei serii întregi de burse şi rezidenţe artistice de înalt nivel, primind inclusiv Premiul Naţional al Lituaniei (2007), o bursă la Centrul de Arte Montalvo Arts Center din California (2007/08); un premiu pentru Cel mai Bun Artist Internaţional la Bienala de la Gwangju (2006) şi Premiul pentru cel mai bun pavilion naţional de la bienala de la Veneţia (2007). Cei doi Urbonas sunt co-fondatorii arhivei Transaction Archive şi co-directori ai Arhivei Pro-test Lab. Gediminas Urbonas este asistent universitar în cadrul Programului pentru Artă, Cultură şi Tehnologie de la MIT. Nomeda Urbonas este cercetătoare-doctorand la Universitatea Norvegiană pentru Ştiinţă şi Tehnologie.
Octavian ŢÎCU este asistent universitar la Universitatea Internaţională Liberă din Moldova şi cercetător coordonator la Institutul de Istorie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. A obţinut un doctorat în istorie de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, România (2000). În perioada 2006/2007 a fost Profesor Invitat Fulbright la Centrul Rus, Est European şi Eurasian al Universităţii din Illinois, S.U.A.. În 2010 a fost membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Studierea Regimului Totalitar din Republica Moldova. Dr. Octavian Ţîcu a primit Premiul Naţional al Moldovei pentru Ştiinţă şi Literatură (2004) şi Medalia “ Meritul Civic” din partea Preşedintelui Republicii Moldova (2010). Autor al trei volume (publicate în Moldova, Germania, Marea Britanie şi S.U.A.) şi a peste 30 de articole.
Mark VERLAN Born in 1963, lives in Chisinau. He studied: School of Fine Arts “Schiusev,” Chisinau, Rep. of Moldova (1974 - 1978), Fine Arts College “Al. Plamadeala”, Chisinau, Rep. of Moldova (1983 - 1986). Participant in many exhibitions, among which:
Vladimir US Born in 1980, lives in Chisinau. Graduate of the Fine Arts Academy (1998-2003); the Invisible College Moldova, the Laboratory (2001-2003); Belgrade Art University – master’s degree in Culture Management and Cultural Policies in Balkans, Serbia and Montenegro (2005 – 2006); Ecole du Magasin, International Curatorial Studies Program, Grenoble, France (2004 – 2005). Participates in group and personal exhibitions, art camps and symposiums in Chisinau, Tighina, Dubasari, Rybnitsa, Balti, Vasieni, Macaresti, Hartopul Mare, Stejaris, Bahmut, Tipova, (Moldova); Iasi, Bucharest, Bacau, Humor, Oradea (Romania); Kiev (Ukraine); Istanbul (Turkey); Pierias (Greece); Rome (Italy); Warsaw (Poland); Lyon, Strasbourg, Cerilly (France); Ljubljana (Slovenia); Vilnius (Lithuania); Trondheim (Norway); Berlin, Regensburg (Germany); Novi Sad (Montenegro); Yerevan (Armenia). Founding member and president of the “Oberliht “- Moldova Young Artists Association (2000-2007). From 2000 he organizes exhibitions and contemporary art projects in Chisinau, Tighina, Dubasari, Rabnitsa, Balti, Butuceni, Macaresti (Moldova’s Transdniester region). Exchange projects in Rome, Italy, organized in collaboration with the International Centre Amici Scuola and in Grenoble and Die, France, in the framework of the 15th Session of the Magasin School.
Nomeda & Gediminas URBONAS have established an international reputation for socially interactive and interdisciplinary practice exploring the conflicts and contradictions posed by the economic, social, and political conditions in the former Soviet countries. They use art platforms to render public spaces for interaction and engagement of social groups, evoking local communities and encouraging their cultural and political imagination. The Urbonas are cofounders of the JUTEMPUS interdisciplinary art program, of VILMA (Vilnius Interdisciplinary Lab for Media Art), and of VOICE, a net-based publication on media culture. They have exhibited at the San Paulo, Berlin, Moscow, Lyon and Gwangju Biennales – and at the Manifesta and Documenta exhibitions – among numerous other international shows, including a solo show at the Venice Biennale and at the MACBA in Barcelona. They have been awarded a number of high-level grants and residency awards, including the Lithuanian National Prize (2007); a fellowship at the Montalvo Arts Center in California (2007/08); an award for the Best International Artist at the Gwangju Biennale (2006) and the Prize for the best national pavilion at the Venice Biennale (2007). The Urbonas are co-founders of Transaction Archive and co-directors of the Pro-test Lab Archive. Gediminas Urbonas is an Associate Professor in the Art, Culture and Technology Program at MIT. Nomeda Urbonas is PhD researcher at the Norwegian University for Science and Technology.
and Eurasian Center, University of Illinois, USA. In 2010 he was a member of the Presidential Commission for the Studying and Assessment of the Communist Totalitarian Regime in the Republic of Moldova. Dr. Octavian Tîcu was awarded National Prize of Moldova in the Field of Science and Literature (2004) and the “Civic Merit” Medal by the President of the Republic of Moldova (2010). Author of three books (published in Moldova, Germany, the UK and USA) and more than 30 articles.
Date biografice / Biographies de ştiinţă popularizată bazat pe istoria explorării spaţiului cosmic, cosmologie şi sound art http://cozzzzzzzzzmonautica.blogspot.com/. Ca dealer de informaţie din est, facilitează transferul de tehnologie de supraveghere din est spre vest la Sigint 2009 în Koln http://events.ccc.de/sigint/2009/Fahrplan/events/3123.en.html.
Raluca Voinea este critic de artă şi curator, stabilită la Bucureşti. A studiat Istoria şi Teoria Artei la Bucureşti (1997-2001) şi Curatoriatul în Arta Contemporană la Londra (20042006). Din 2006 este co-fondator al E-cart.ro, asociaţie culturală non-profit cu sediul în România dedicată cercetării, producţiei şi desiminării artei moderne şi contemporane şi arhitecturii. Începând cu 2009 E-cart.ro a infiinţat un program pentru dezbateri culturale şi intervenţii artistice cu titlul Departament pentru Artă în Spaţiul Public. Acţionând în această direcţie E-cart.ro a fost unul din co-organizatorii (împreună cu Institutul Goethe, Warşovia, Institutul Polonez, Berlin şi raumlabor Berlin) a proiectului KNOT. Conectănd existentul cu imaginarul, care a avut loc în 2010 în spaţiul public din Berlin, Warşovia şi Bucureşti. Din 2008 Raluca Voinea este co-editorul revistei IDEA. Artă + Societate, publicată la Cluj, România. www.e-cart.ro, www.knotland. net, www.ideamagazine.ro.
Mark VERLAN Născut în1963, stabilit la Chişinău. A studiat la Şcoala de Artă „Al. Şciusev”, Chişinău (1974 - 1978) şi Colegiul de Arte Plastice “Al. Plămădeală”, Chişinău, Rep. Moldova (1983 - 1986). Participant la mai multe expoziţii locale şi internaţionale, dintre care: Exhibition of Moldovan Graphic Artists, Aachen, Germania (1993); “Kilometrul 6,” SCCA Expoziţia Anuală, Chişinău, Rep. Moldova (1996); “Mesaje de la Tzara - REflecţii în RE” a 2-a expoziţie anuală a SCCA Chişinău, Rep. Moldova, “Multiple Homes” USA/Moldova (1997); “Surâsul Giocondei” – Festival de Performance, Chişinău, Rep. Moldova, “PERIFERIC 2” – Festival de Performance, Iaşi, România (1998); “Tranzit NAPOK”, Cluj Napoca, România, “After the Wall”, Stockholm, Suedia (1999); «КINOVARI (imitazia)», Chişinău, Rep. Moldova, “Unfortunately last Sunday afternoon somebody left the door open…”, Sittard, Olanda (2000); “InvAsia”, Orheiul Vechi, Rep. Moldova, “Exil - 2001”, “Blood and Honey”, Vienna, Austria (2003); “Transfer” Exhibition and Round Table, Moscova, Rusia, “Shargorod’2009” Rezidenţă, Shargorod, Ucraina (2009). Expoziţii solo, dintre care: “Dacă aşi avea un atelier…”, Chişinău, Rep. Moldova, “Marioka, Fiul Ploii”, Cluj, România (1999); “Eny”, Centrul Expoziţional C. Brâncuşi, Chişinău, Rep. Moldova (2009); Centrul Comercial MALLdova, Chişinău, Rep. Moldova (2010).
Strasbourg, Cerilly (Franţa), Ljubljana (Slovenia), Vilnius (Lituania), Trondheim (Norvegia), Berlin, Regensburg (Germania), Novi Sad (Muntenegru), Erevan (Armenia). Membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Tinerilor Plasticieni din Moldova Oberliht (2000 – 2007). Începând cu 2000 organizează expoziţii şi proiecte de artă contemporană la Chişinău, Tighina, Dubăsari, Râbniţa, Bălţi, Butuceni, Măcăreşti (regiunea transnistreană/Moldova; Roma (Italia) – proiect de schimb organizat în colaborare cu Centrul Internaţional Amici Scuola din Roma şi în oraşele Grenoble şi Die (Franţa) în cadrul Sesiunii a 15-a a Şcolii Magasin.
Raluca Voinea is art critic and curator, based in Bucharest. She studied Art History and Theory in Bucharest (1997-2001) and Curating Contemporary Art in London (2004-2006). In 2006 she co-founded E-cart.ro, a non-profit, independent institution based in Romania and dedicated to researching, producing and disseminating modern and contemporary art and architecture. Since beginning of 2009, E-cart.ro is developing a new programme of cultural debates and artistic interventions, under the generic title The Department for Art in Public Space. Working in this direction, E-cart.ro was one of the four co-organizers (with Goethe-Institut Warsaw, Polish Institute Berlin and raumlabor berlin) of the project The KNOT. Linking the Existing with the Imaginary, which took place in 2010 in the public space of Berlin, Warsaw and Bucharest.Since 2008 Raluca Voinea is co-editor of IDEA. Art + Society magazine, published in Cluj, Romania. www.e-cart.ro, www.knotland. net, www.ideamagazine.ro.
“Kilometrul 6,” SCCA Annual Exhibition, Chisinau, Rep. of Moldova (1996); “Messages from Countryside - REflections in RE” 2nd annual exhibition of SCCA Chisinau, Rep. of Moldova, International exchange exhibition “Multiple Homes” USA/ Moldova (1997); “Gioconda’s Smile” - Performance Festival, Chisinau, Rep. of Moldova, “PERIFERIC 2” - Performance Festival, Iasi, Romania (1998); “Tranzit NAPOK”, Cluj Napoca, Romania, “After the Wall”, Stockholm, Sweden (1999); “КINOVARI (imitazia)”, Chisinau, Rep. of Moldova, “Unfortunately last Sunday afternoon somebody left the door open…”, Sittard, Netherlands (2000); “InvAsia”, Orheiul Vechi, Rep. of Moldova, “Exil - 2001”, Dobruja, Rep. of Moldova (2001); “Blood and Honey”, Vienna, Austria (2003); “Transfer” Exhibition and Round Table, Moscow, Russia, “Shargorod’2009” Residency, Shargorod, Ukraine (2009). Solo exhibitions, among which: “Illusions,” Chisinau, Rep. of Moldova (1994); “EXODUL” Chisinau, Rep. of Moldova (1995), “If I had a workshop…”, Chisinau, Rep. of Moldova, “Marioka, Son of Rain”, Cluj, Romania (1999); “Eny”, Brancusi Exhibiting Center, Chisinau, Rep. of Moldova (2009); MALLdova Comercial Center, Chisinau, Rep. of Moldova (2010)
Chişinău - Artă, Cercetare în Sfera Publică/Chisinau - Art, Research in the Public Sphere Producătorul proiectului/Project producer: Centrul pentru Artă Contemporană - [KSA:K], Chişinău (www.art.md) Director de proiect, Curator/Project Director, Curator: Ştefan Rusu Coordonator de proiect, Director KSA:K/Project coordinator, Director KSA:K: Lilia Dragneva Partenerii proiectului/Project partners: Allianz Kulturstiftung/Germania, Asociaţia E-cart.ro, Câmpina, România (www.e-cart.ro), MEEM - Rael Artel Gallery: Non-Profit Project, Tallinn, Estonia (www.publicpreparation.org)
Partenerii proiectului în Moldova/Project partners in Moldova: Alianţa Franceză din Moldova, Institutul Goethe/Bucureşti, Centrul Cultural German ACCENTE/Chişinău, Institutul Polonez/Bucureşti, Forumul Cultural Austriac/Bucureşti, Catedra UNESCO de Studii Sud-Est Europene din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie al Republicii Moldova, Direcţia de Cultură a Primăriei Municipiului Chişinău, Regia de Transport Electric al Municipiului Chişinău, Asociaţia Oberliht/Chişinău.
Parteneri media/Media partners: Public Media Group SRL, Revista la Plic, Radio Europa Liberă, Publika TV
Mulţumiri/Acknowledgements:
Centrul KSA:K aduce mulţumiri următoarelor persoane care au contribuit la realizarea proiectului/KSA:K Center would like to thank the following for their contribution in the production of the project: Emil Dragnev, Igor Şarov, Ion Gumenâi, Oxana Africhean, Ludmila Năstase, Ruben Agadjanean, Nicu Borş, Katrina Schmitz, Diana Arosio, Maud Revol, Vladimir Us, Denis Bartenev, Elena Chiumac, Regina Ciumac, Veaceslav Scafaru, Petru și Pavel Brăila, Mihai Fusu, Indre Klimaite, Klaus Schafler.
Mulţumiri pentru sprijinul şi ajutorul acordat la realizarea proiectelor/Our thanks for the support in producing the following projects: Fenomenul cantinelor în ţările ex-sovietice / The canteen phenomenon in ex-soviet countries de Indre Klimaite: Petru Brăila, Oleg Caneev, Piotr Rusu şi personalul cantinei „Vibropribor”; Chisinau 2050 – Staţia de Manipulare a Climei / Chişinău 2050 – Weather Manipulation Station de Klaus Schafler: Anatolii Sidorenko– Director al Institutului de Inginerie Electronică şi Tehnologii Industriale al AŞM, Alexei Botea, Irina Gheorghe; Steaua Paradisului / The Star of Parad(is)e de Société Réaliste (Ferenc Grof, Jean-Baptiste Naudy): Vladimir Şimanskii, Serghei Vrâncian, Davor Mišković, Vadim Ţigănaş, Ovidiu Țichindeleanu, Klaus Shafler, Max Kuzmenko, Ghenadie Popescu; ŞTEFAN cel MARE eto LENIN / STEFAN cel MARE eto LENIN de Flo Kasearu: Kira Maximova – Directoarea Muzeului Gloriei Muncii, Gheorghe Morgoci – Director General al Regiei Transport Electric al Municipiului Chişinău, Valentina Crudu, Vladislav Hâncu, Nina Rehtina; Arcul de Triumf / The Arch of Triumph de Ghenadie Popescu: Vladimir Şimanskii, Ramin Mazur, Vadim Ţigănaş, Max Kuzmenko, echipa de colaboratori a Muzeului Naţonal de Etnografie şi Istorie Naturală; Metrobunker / Metrobunker de Max Kuzmenko: Ghenadie Popescu, Oleg Sârghe, Irina Frankova, Svetlana Tudorean, Victor Kuzmenko, Andrei Făină; Romaşka / Romashka de Tatiana Fiodorova: Valeria Barbas, Yulia Naidenova, Max Kuzmenko, Maud Revol, Oleg Krasnov, Stepan Sysoev, Ghenadie Popescu, Comunitatea Rusă din Moldova, Boris, Liuba, Vlad, Zina, şi locatarii blocului; Lecţie practică de ecologie urbană pentru cei tineri / Practical lesson in urban ecology for the youth de Ştefan Tiron şi Vadim Ţigănaş: Liceul “G. Asachi”, Chişinău; Tocul Naţional Brut / Gross National Heel de BCM (Irina Gheorghe şi Alina Popa): Valeria Barbas, Tatiana Fiodorova, Ghenadie Popescu, Ştefan Tiron. Documentare proiect (foto/video)/Project documentation (photo/video): Ruben Agadjanean, Nicu Borş, Vladimir Şimanskii, Max Kuzmenko, Ramin Mazur, Stepan Sysoev, Denis Bartenev.
484
Chişinău -artă, cercetare în sfera publică
Chişinău -artă, cercetare în sfera publică