Momente de libertate

IAceasta carte este dedicata celor care sunt inca prizonieri,celor pe care nu i-am putut elibera…fratilor si surorilor noastre, animalele.

Introducere Aceasta carte nareaza o poveste.O poveste importanta ,nu doar pentru cine a trait-o si a putut sa o povesteasca,ci pentru noi toti,asta ne-a impins sa o traducem si sa o distribuim. “Memoriile de libertate”ale acestor indivizi ating sufletul,vorbesc despre spirit si invita la actiune.In aceste pagini nu sunt insirate teorii revolutionare,cu atat mai putin strategii de programe cu solutii.Nimic din toate acestea.Imprimate in aceste randuri sunt experientele si emotiile unor femei si barbati “la fel ca tine” care nu suporta violenta cu care societatea noastra trateaza animalele si ambientul ,si care au decis sa combata acest lucru personal. Libertatea despre care se vorbeste nu este doar cea a animalelor care au fost eliberate din custi dar si cea atinsa de autorii cartii in persoana care su luptat cu ei insisi si si-au rupt propriile lanturi ,inainte de a rupe lanturile celorlalti.Aceasi libertate pe care fiecare dintre noi trebuie sa incerce sa o obtina,si fara de care orice incercare de altruism rezulta inutila. Western Wildlife Unit al ALF-ului a insemnat un moment crucial in lupta pentru eliberarea animalelor in America.”Operation Bite Back”,a distrus unele dintre cele mai importante centre de cercetare a crescatoriilor de animale pentru blanuri din SUA,facand ca miscarea de eliberare a animalelor sa devina un pericol concret in acest sector ;incet ,incet obiectivele WWU ,au devenit toate locurile in care pentru orice motiv animalele vin inchise,torturate,ucise sau supuse la experimente teribile si inutile .In aceste memorii,WWU povestesc actiunile lor,cum s-au nascut,cum au fost pregatite si realizate si care au fost reactiile in interiorul miscarii si a politiei;povestirea se incheie cu arestarea lui Rod Coronado,un american care a dat un enorm contribut miscarii animaliste,realizand o munca de studiu si cercetare fundamentala pentru reusita operatiunii Bite Back.Dupa ce a stat 58 de luni in puscarie,acum Coronado este din nou liber si continua sa lupte pentru eliberarea animalelor si a pamantului.Aceasta carte nu vorbeste de ceva de neatins,nu se adreseaza unui indepartat viitor ci prezentului.Vorbeste de ceea ce se poate construii imediat,despre relatiile cu toate fiintele umane ,simtindu-se parte, impreuna cu plante si animale ,pana la raporturile intre persoane care simt ca este necesar si urgent abolirea – nu doar a exploatarii animalelor -ci ,mai ales ceea ce permite ca aceasta sa fie posibila:insasi existenta civilizatiei.Civilizatia e razboi,si pe calea acestui razboi am gasit niste urme.Le-am urmat si ne-au condus in inima padurii,unde femei si barbati asezati in jurul focului vorbeau despre dragoste catre Mama Natura si toate creaturile sale si de ura pentru rautatea cu care alte femei si alti barbati o domina si o distrug.Chiar daca departe de modul nostru de a auzii si de a ne exprima,am respectat spiritualitatea lor,stiind ca nu provine dintr-o nu stiu ce moda new age ,ci din traducerea vie a popoarelor indigene care au fost aproape de exterminate in razboiul contra ”civilizatiei”. Acum va restituim forta acestor cuvinte in traducerea cat mai apropiata pe care am putut sa o facem.Cu ochii umflati de lacrimi stiind ca in fiecare dimineata luminile laboratoarelor sunt aprinse si ca se pregateste o noua zi de durere,moarte si distrugere pentru viata ,dar cu inima plina de curaj auzind ca lupta pentru aparare devine mereu mai vasta si eficace.Sa ne lasam condusi in aceasta poveste de tortura si liberare.

UN SINGUR ACT DE REZISTENTA VALOREAZA MAI MULT DECAT MI DE CUVINTE

ALF 1.FARA PRIZONIERI Sezand intr-o noapte in jurul focului,cativa dintre noi,razboinici ai ALF,am decis ca a venit timpul sa spunem cate ceva despre noi,despre actiunile noatre ,pentru ca in continuu vedem cum suntem etichetati ca fiind teroristi,extremisti,fanatici,doctori,avocati,”activisti pentru drepturile animalelor”:orice, in afara de ceea ce suntem.Cu siguranta or fi alte grupuri care intr-un mod sau altul pot parea toate aceste lucruri,dar nu noi.Din moment ce,in afara de media controlata de marile corporatii,putine persoane au vazut comunicatele noastre,putini stiu ca preocuparile noastre merg mai departe decat cele pentru maltratarea animalelor.In viziunea noastra,abuzul animalelor este doar unul dintre sintomele unei boli mult mai mari.Boala care ne aduce si rasismul,sexismul,militarismul,distrugerea ambientului,abuzul de droguri,violenta in familii ,pentru a cita doar cateva din probleme.Care este cauza tuturor acestor lucruri,cand lumea in care traim ar putea fi atat de frumoasa?Dar nu despre asta vrem sa vorbim.Suntem razboinici,nu filozofi.Oricum ,vedem cum aceasta boala se difuzeaza incet in diferite lupte si asta ne intristeaza.Zvonuri,calomnii,persoane pline de ele,tentative de strangere de fonduri pentru a parea “respectabili”,cu totii am vazut aceste lucruri in miscari,care chiar cand incepeau sa devina catalizatorul unei adevarate schimbari,s-au autodistrus..Si noi suntem mult departe de perfectiune;am comis erori,ne-am facut rau intre noi,dar in puctul in care ne aflam,suntem departe de a ne da batuti.Nu vrem sa ii vedem pe altii comitand aceleasi erori pe care le-am comis noi,de aceea am si scris aceasta carte.Aceasta e o poveste.Povestea unui pumn de persoane destul de motivate incat sa isi riste libertatea si propria viata pentru propriul ideal.Pentru Mama Natura si pentru eliberarea tuturor prizonierilor razboiului impotriva naturii.Toate astea au costurile sale.Chiar daca noi suntem reuniti aici in noaptea asta,unul dintre noi e intr-o camera de 2 /3.5 m. intr-o puscarie federala unde va ramane pentru urmatorii 4 ani.Nu este primul si si cu siguranta nu va fi ultimul.In aceasta poveste sunt multe capitole.Noi nu suntem decat unul.Restul depinde de tine.Suntem aici pentru a vorbii de momentele noastre de victorie si de infrangere.Momentele noastre de bucurie extraordinara pentru ca suntem vii pe aceasta planeta luptand pentru apararea ei,si momentele noastre de mare disperare cand toata lumea parea unita impotriva noastra.Aceasta carte povesteste in primul rand de o lupta care a inceput mult inainte ca nevoile noastre sa fie vii.Povesteste de un spirit.Spiritul libertatii,spiritul salbatic care refuza sa fie domesticit.De o lupta inceputa inainte sa fie pronuntat termenul”Drepturile animalelor”,cand Earth First! nu era un slogan,era un mod de a traii…si de a murii.Din amintirile trecutului,amintim ca cei care acum decid sa reprezinte Mama Natura si Natiunile sale Animalele isi iau pe umeri o responsabilitate pentru care altii au fost ucisi si ca aceasta cauza trebuie sa o punem inaintea oricarui lucru in viata noastra fiind pregatiti sa riscam propria libertate.De putere,nu aceea a omului ci aceea pe care doar spiritul pamantului ni-l poate da;puterea pe care o primim cand ne trezim la urletul unui coiot si al vajaitului vantului care traverseaza copacii seculari.;putere care ne poate ridica deasupra dusmanilor nostrii si ne poate face sa devenim acei razboinici despre care se aude numai in legende,o putere care nu asteapta altceva decat ca noi sa o redescoperim si sa o eliberam.Nareaza despre ruperea unor lanturi care ne-au incercuit inca din prima zi de scoala,din prima zi de munca;lanturi care ne strang incet pana cand nu devenim adulti responsabili ,dar din cauza acestor lanturi,am uitat cum sa ne miscam ,cum sa fim liberi,in armonie cu toata

viata,cu patrupezii,cu zburatoarele si toate popoarele animalelor – frati si surori cu noi.Mergand pe drumul asta multor dintre noi le este frica.Frica de a nu avea dreptate.Frica de a fi singuri.Frica de a petrece multi ani in puscarie.Frica de gloante sau sa ajunga sa fie arsi de mainile insangerate ale guvernului USA,ca cei 60 de adulti si 24 de copii in Waco,Texas.Frica e cea mai mare arma a dusmanului nostru,pentru ca in loc sa puna un gabor in fiecare casa,ea deja exista,in asteptarea ca ea sa fie sugrumata de imagini orchestrate cu grija de ziare si televiziuni controlate de corporatii.Celule care se inchid cu violenta,batai ale politailor care folosesc bastoanele ca nazistii,”teroristi” tinuti in puscarie in salopete portocalii si incatusati,imagini care alimenteaza si intareste frica noasra pentru ca suntem “diferiti”.Cand indienii mergeau in lupta strigau “Hoka Hey!”:e o zi buna pentru a muri!Pentru noi,asta inseamna ca invinsese frica cea mai comuna,aceea de a muri.Liberi de aceasta frica,in lupta se confruntau cu persoane care aveau multa frica de moarte si ca rezultat,acesti razboinici au obtinut unica victorie in care,in istoria sa,guvernul amercican a semnat o predare neconditionata:Red Clouds War in anii “60 din sec.XVIII.Exact ca cei ca noi, care ar prefera sa moara decat sa traiasca intr-o lume fara animale si natura salbatica,acesti razboinici curajosi,au invins frica de a fi ucisi si inchisi pentru ca stiau ca puterea pamantului este reala.Nu doar o credinta,o realitate.Mult mai real decat tot ceea ce guvernul american are de oferit.O realitate in care toate animalele sunt mesageri si toti muntii sunt catedrale.Povestile pe care le-am citit despre toate acele triburi si despre raportul lor cu Terra nu erau mituri folclorice,erau si sunt reale.Atat de reale incat sa faca o persoana sa sacrifice tot ceea ce are in speranta ca viitoarele generatii sa poata impartasi aceasi putere care se gaseste in spiritul turor lucrurilor vi si in orice creatura salbatica.In speranta ca tu,copila sau copil al pamantului sa te poti trezii auzind urletele pamantului nostru torturat si a animalelor .Au trecut mai mult de 100 de ani de cand pe acest continent ,Razboinicii Pamantului si-au dat propriile vieti pentru Spiritele Terrei si Popoarele Animalelor.De multe ori,spiritul rezistentei s-a construit de-a lungul anilor,pentru a fi mereu indoit de gratii si gloante,minciuni si compromisuri.Acum e randul tau.Sa stii ca spiritile acelor razboinici care au cazut in lupta te privesc.Privesc daca tu reusesti sa redescoperi puterea pe care Popoarele Animalelor si locuintele lor salbatice ne-o pot transmite.Puterea care rupe lanturile si ne trezeste spiritul,pana a te face sa realizezi ca probabil tu reprezinti ultima speranta a acestei planete pe care noi toti o numim casa.Sunt cei care, vazand ororile vivisectiunii si a crescatoriilor de animale pentru blanuri,plajele acoperite de petrol si muntii defrisati,reusesc sa tarasca prin intermediul unor porcarii de scrisori,petitii,etc tot felu de proteste.Aceasta carte nu este pentru ei.Aceasta carte este pentru toti acei tineri barbati si femei care au plans pentru sangele Terrei,pentru cei care raman socati si cu gura cascata vazand cruzimea si indiferenta pe care alti oameni o infaptuiesc impotriva celor mai pacifice creaturi,tovaraselor noastre:Poporul Animalelor.Pentru toti aceia care s-au simtit neajutorati in fata unui dusman de mi de ori mai puternic ca ei.Pentru cei care nu pot traii in durere stiind ca in fiecare dimineata luminile laboratoarelor sunt aprinse,drujbele sunt ascutite,adaposturile animalelor de blanuri devin camere de gazare si ca masacrul continua.Aceasta carte este pentru tine,pentru a nu te mai simtii niciodata singur,pentru ca ,chiar daca in cursul vietii noastre nu vom putea castiga niciodata victoria totala,victoria si libertatea pot fi ale noastre doar luptand,rupand lanturile noastre inainte de a le rupe pe ale celorlalti.Pentru tine vorbim si povestim despre ceea ce poate face si despre ceea ce trebuie sa faca un pumn de razboinici.Un pumn de persoane ca tine.

2.MISCAREA ECOLOGISTA RADICALA IN AMERICA

Anii “80 au fost plini de miscari ale ecologistilor si animalistilor in USA.Aceste miscari se ocupau in general cu petitii,scrisori,boicotaje,campanii de sensibilizare publica,proteste si dezobedienta civila.In epoca Reagan acestia au avut putine victorii in lupta pentru protejarea animalelor si a salbaticiei,chiar daca problemele protejarii animalelor au creat multa zarva,fiind trimise mai multe scrisori de protest la Casa Alba decat pentru oricare alt argument,inclusiv razboiul din Vietnam.Legile devastante de viol asupra naturii date de ministrul de interne James Watts ,sunt unul dintre motivele care au condus la nasterea EF! si la principiul “Nici un compromis in apararea Mamei Natura!”.Pentru prima oara in 100 de ani,a luat nastere o rezistenta organizata pentru apararea naturii salbatice si a vietii salbatice.Deschizand o mare crapatura pe fatada barajului Glen Canyon,baraj care a domesticiit salbaticul rau Colorado,cei de la EF!,sau declarat razboinicii moderni al miscarii ambientaliste.Una dintre primele actiuni ale miscarii EF! a fost montarea unei statui la Victorio,un cap de apache Mimbes ,care atacasera mine si campuri de muncitori in incercarea de a salva pamantul si poporul sau.Desii in vest acesta era o fapta controversata ,ce era mai frumos trebuia inca sa vina.Una dintre cele mai bune tactici preluate de la rezistenta indigena a fost sabotajul,despre care EF! a discutat deschis si a pledat pentru distrugerea masinariilor si a echipamentelor folosite pentru contaminarea pamantului si a zonelor salbatice.Padurile care trebuiau sa fie demolate de companiile de lemne veneau protejate infigand cuie mari in copaci pentru a descuraja folosirea drujbelor.Buldozarele erau obiective pentr sabotaj mecanic,ca si alte masinarii.Strazile construite in zone salbatice erau umplute de cuie pentru a gaurii cauciucurile masinilor distrugatoare.In tot vestul panourile publicitare incepeau sa cada,si paletii si benzile portocalii fosforescente care delimitau ariile destinate dezvoltarii erau smulse din teren.In timp ce protestele legale nu reuseau sa protejeze o zona salbatica,dintro data activistii nu s-au mai simtit impotenti auzind zgomotul unui buldozer sau a unei drujbe.Sabotajul s-a intors inca o data sa infurie tot vestul,lasand in spatele sau masinarii incinerate,drumuri nefolosite si copaci plini de cuie periculoase pentru drujbe.Marja de profit pentru distrugerea pamantului a inceput sa se diminueze pentru ca taietorii de lemne si drumarii trebuiau sa tina cont de sabotaj.Aceasta a insemnat marirea masurilor de siguranta si a primelor de asigurare ,o lovitura dura pentru finantele celor care violeaza pamantul.Cartea lui Dave Foreman Eco-Defense :A Field Guide To Monkeywrenching (Eco -Aparare :ghidul practic pentru sabotaj) a devenit biblia fiecarui eco-razboinic satul de neeficienta protestelor legale ,si a fost folosit ca manual pentru noii aspiranti care vroiau sa saboteze.Alti activisti care impartaseau multe din sentimentele celor de la EF! au inceput sa isi dea seama ca tacticile folosite de acestia pentru protejarea ambientului puteau fi folosite si pentru eliberarea animalelor.Frustrarea pentru ineficienta si compromisul erau comune in ambele miscari.Razboinicii Pamantului incepusera sa se trezeasca din lunga hibernare…

3.MISCAREA ANIMALISTA IN AMERICA In aceasi perioada in care in USA aparuse Earth First! si sabotajul,miscarea animalista americana a inceput sa foloseasca metode nascute in Anglia:intrarea in laboratoarele de vivisectie,eliberarea animalelor si distrugerea masinariilor folosite pentru experimentare.Luand in imprumut numele unui grup animalist clandestin activ in Anglia deja din anii “70, in USA a luat fiinta Animal Liberation Front. SUA este tara cu cel mai mare numar de animale ucise pentru mancare,pentru experimente,pentru blanuri si vanatoare.Dupa ani si ani de batalii legale pentru diminuirea acestui masacru,aproape fara nici un rezultat,o unda de actiuni a iesit la lumina si activistii au innebunit de

bucurie vazand filmuletele in care persoane mascate de la ALF daramau portile laboratoarelor si eliberau animalele.ALF a adus o gura de aer proaspat intr-o miscare care era sufocata si care dintr-o data a facut sa tremure institutiile care se ocupau cu experimentarea animalelor.De la o zi la alta,multi activisti americani s-au intalnit sa discute despre pro si contra acestor actiuni ilegale infaptuite pentru eliberarea animalelor.Grupurile animaliste mai mari au inceput sa ia in considerare posibile pierderi de fonduri in cazul in care ar fi sustinut actiuni ilegale si o diminuire a suportuluii public al animalismului;gand impartasit de majoritatea societatii americane,ALF fiind considerat partea extrema a miscarii animaliste.In timp ce unii se pierdeau in mofturi facand discutii despre legile americane create pentru a proteja interesele marilor societati,altii aveau putine dubii despre rezultatele obtinute de ALF care produceau un rezultat fara precedent in industria abuzurilor asupra animalelor.Pana in 1987 ALF se limitase la eliberarea animalelor si la distrugerea aparaturilor de cercetare ,ceea ce era posibil in acele putine minute in care se realizau aceste incursiuni.In una din acestea,in interiorul unui laborator de experimentare animala,in Universitatea Pennsylvania,au fost gasite inregistrari video realizate de vivisectori in persoana unde se vedea cata rautate inutila demonstrau in investigatiile lor asupra babuinilor,filmulete care au fost folosite pentru inchiderea acelui laborator intr-un final.Alte obiective ale ALF-ului , ar fi fost ca fondurile pentru experimentare animala sa aiba taieri drastice,dar in majoritatea cazurilor animalele erau inlocuite ,masurile de siguranta a laboratoarelor consolidate si experimentele continuau in acelasi timp.Chiar daca actiunile salvau animale,activistii ALF se intrebau daca intradevar toate aceste acte erau in grad sa puna cat mai mult posibil in dificultate industriile implicate in abuzul animalelor.Daca ALF vroia cu adevarat sa puna in criza afacerile acestora,ar fi fost necesar aplicarea unor noi tactici.Tactici care sa loveasca ceea ce sta in centrul inimilor lor de piatra:profitul.Inca o data un ochi aruncat peste oceanul Atlantic le-a aratat raspunsul.

4. ACESTA ESTE ALF-TINERII PREIAU COMANDA Intr-o noapte calda de sfarsit de aprilie cativa razboinici ALF,ocoliti de campusul Universitatii California din Davis,au schimbat pentru totdeauna fata miscarii animaliste in America.In dimineata urmatoare un laborator de cercetare animala deabea construit era redus la un manunchi de ruine arse,victima unui atac incendiar care a cauzat prejudicii de 3 milioane de dolari si nici un ranit.A fost nevoie de mai mult de un an ca laboratorul sa fie construit si deschis din nou.Pentru prima oara ALF a recurs la incendiere in SUA,in timp ce in Anglia era o tactica deja acceptata.Pentru prima oara in istoria miscarilor animaliste americane un laborator de vivisectie a fost distrus inca inainte sa isi inceapa activitatea.Investigatorii federali au fugit la fata locului si indaginile au luat in vizor miscarea animalista.Animalistii care nu ajunsesera niciodata in toti acesti ani de activitati legale la ceea ce a ajuns ALF intr-o singura noapte,s-au disociat inmediat de incendiul produs la Davis condamnand ALF.Pentru multi lupta consista in reformarea practicilor de cercetare prea crude si nu in abolirea institutiilor care trageau profit din exploatarea animalelor.Incendiul de la Davis a fost produsul multor discutii despre strategiile pe care trebuia sa le ia ALF:trebuia sa mentina imaginea sa de Robin Hood al animalelor,limitandu-se la eliberari care atrageau multe simpatii din partea publicului sau trebuia sa lanseze o campanie de sabotaj economic care i-ar fi costat pe exploatatori destule milioane de dolari in cheltuieli pentru o mai mare protectie, crescand astfel costurile pe care asiguratorii trebuiau sa le plateasca vivisectorilor in caz de distrugeri?ALF era deja cunoscut pentru numeroase� atacuri

dezastruoase” impotriva magazinelor de blanuri si a fast-foodurilor,spargand vitrine cu pietre sau prastii si lasand scrise cu rosu sange diferite mesaje semnate ALF.Decizia era una strategica.Suportul public era important cu siguranta dar singur nu ar fi salvat niciodata viata animalelor.Toate acele scrisori de protest ajunse in cosul de gunoi a Washintonului erau dovada clara.Industria,distrugatoare a mediului si a exploatarii animalelor era cu siguranta favorizata de structura politica americana,de fapt politicienii nu ar fi actionat nici consolidat legile pentru a nu pierde suportul finantiar ai marilor oameni de afaceri care au facut ca ei sa fie alesi.Incepuse campania distrugerii maxime si nu a prejudiciului minim,si cu asta un nou element a aparut in miscarea animalista nemaivazut pana atunci.De obicei actiunile erau semnate cu sigla ALF in vopsea rosie,dar la Davis in imprejurul literei A a aparut un cerc care atrage imediat atentia asupra ideologiei miscarii si natura actiunilor ALF-ului care fusesera pana atunci manipulate cu atentie de media.Se intampla des ca dupa 1987 actiunile sa fie revendicate cu comunicate care legau abuzul animalelor cu distrugerea Terrei si eliberarea umana.Influenta anarhista asupra ALFului se vedea si prin faptul ca ALF nu se oprea la actiunile care erau in prim plan ci se implica si in procesele politice americane.ALF nu nu se mai opunea doar maltratarii animalelor de catre societate ci si impotriva institutiilor care profita de pe urma abuzulurilor asupra fiintelor umane si la impactul pe care activitatile economice din” Prima Lume”(first class nation n.r.) o au asupra membrilor populatiilor indigene din “Lumea Noua”(second hand nations n.r.),afectate de saracie fiind constranse sa aprovizioneze America cu abundanta pamanturilor lor.Linia de delimitare dintre drepturile animalelor si eliberarea animalelor devenise clara.ALF nu mai reprezenta doar majoritatea constituita in mare parte de persoane din clasele mijlocie-superioara,care erau principalii purtatori de voce pentru drepturile animalelor.Actiunile ALF au inceput sa reflecte frustrarea si opresiunea simtite de diferiti componenti ai societatii americane care,ca si animalele,erau victimele “marii afaceri” .In urmatoarele doua luni dupa incendiul de la Davis a luat fiinta un grup al ALFului cu o intentie specifica:sa reactioneze la razboiul lansat impotriva vietii salbatice in America-Western Wildlife Unit.Prima actiune a avut loc in 1987 cu ocazia “Memorial Day”cand 200 de cai salbatici capturati pentru a face loc pasunilor pentru bovine au fost eliberati si reintegrati in mediului lor natural,in nord-estul Californiei.In acele parti 70% din pasuni sunt destinate bovinelor in timp ce cailor salbatici le ramane un mizerabil 2% si cu toate astea sunt vazuti ca fiind in prea multi de puternica industrie a crescatorilor de animale.In acord cu o politica sprijinita si de o parte a multor asociatii “animaliste”acesti cai vin stransi si pusi intr-o lista de asteptare pentru a fi adoptati fara a mai avea posibilitatea de a alerga liberi in teritoriul american asa cum au facut in ultimii 400 de ani.Imediat dupa aceea,Western Wildlife Unit au facut vizita Universitatii California din Davis eliberand de data aceasta trei vulturi care erau folositi pentru experimentarea unui venin folosit ca instrument mortal in programele lui Animal Damage Control,al Ministerului Agriculturii american:formula1080,un venin folosit des pentru a ucide micii mamiferi si predatori care traiesc pe terenurile unde pasc turmele de animale.Anul 1987 s-a inchis cu eliberarea efectuata de ALF, a 4 caini de vanatoare beagle,folositi in experimentarea efectelor poluarii in aer ,din Universitatea Irvine din California.Acele experimente incarnau nu numai modul oribil in care erau tratate animalele dar si lipsa de responsabilitate in protejarea ambientului nostru.Puntea intre abuzul animalelor si disrugerea ambientala a inceput sa traverseze santul care pana acum separa animalistii si ambientalistii radicali.In aparenta efortul nu a fost realizat intr-o singura directie.In 1988 o ramura a EF! a revendicat un tentativ de incendiere a birourilor Asociatiei Crescatorilor din California la Sacramento si distrugerea aproape completa aindustriei de animale in Dixon.1988 a fost anul in care au fost cele mai multe

actiuni ALF si cazuri de sabotaj decat in toti anii precedenti.Lupta a continuat cu incursiuni in laboratoare pe tot teritoriul natiunii, culminate in cea mai mare dintre incursiuni intr-un laborator de vivisectie . In aprilie 1989 ALF a intrat contemporan in 4 laboratore difererite si birouri ale Universitatii Arizona din Tuscon,distrugand cu foc un laborator,provocand pagube ireparabile la documentele detinute in birourile administrative si eliberand din laboratoarele campusului 1200 de animalesoareci,sobolani,purcelusi de Guinea,broaste si iepuri.Anul 1989 s-a incheiat nu doar cu o masiva cercetate asupra grupurilor animaliste din partea autoritatilor federale dar si cu o operatiune intepatoare impotriva la EF! care a dus la capturarea a 4 activisti in timp ce se pregateau sa doboare niste stalpi de electricitate in desertul din Arizona.In viitor a iesit la iveala ca unul dintre cei patru activisti era de fapt un infiltrat FBI care timp de doi ani traise in mijlocul grupului.In 1990 au fost daramati stalpi de electricitate in Watsonville,California, pentru a atrage atentia asupra dependentei centralelor electrice bazate pe arderea carbunilor si pe ulei alimentate in prejudiciul pamanturilor si popoarelor indigene si care contribuie la raspandirea unor substante nocive cum ar fi dioxidul de carbon.Aceste actiuni au fost atribuite ALFului.Ca urmare a intreruperii furnizarii de energie electrica provocata de “Grupul Nocturn de Actiune pentru Terra”,activisti EF! au fost victimele unei autobombe care a ranit grav unul din ei.FBI i-a arestat imediat acuzandui de transport de explooziv,in schimb nici un fel de cercetari nu s-au facut cu privire la amenintarile de moarte pe care cativa membrii EF! le-au primit din partea membrilor industriei de lemn.In timp ce FBI era la vanatoare de razboinici liberatori ai Terrei si ai Animalelor,lumea a inceput sa inteleaga ca aceasta era o lupta care se putea sfarsii inca o data cu inchisoarea sau chiar cu moartea pentru cei care participau.In sanul ALFului au inceput sa ia nastere primele diviziuni,nu doar in atacurile incendiare dar si in raportul cu mass media.E trist, dar cateva grupuri din ALF gandeau ca e mai bine ca animalele eliberate chiar si cele sanatoase sa fie ucise decat sa riste cautand adaposturi pentru ele.In timpul actiunilor iesisera deja discutii intre unii activisti care ,cand auzeau sunetele alarmei sau cand nu se puteau gasi adaposturi vroiau sa scape repede de animale in loc sa le ia cu ei.In 1986 dupa o incursiune in Universitatea Oregano au fost recuperati iepurii din 8 laboaratoare care fusesera abandonati in apropierea unei strazi.A inceput sa apara clar ca,cativa dintre activistii ALF,erau preocupati mai mult sa obtina acoperirea mass mediei si recunoasterea actiunilor decat pentru vietile animalelor.In timpul “Memorial Day” in 1990 ALF a eliberat 100 de purcelusi de Guinea din laboratoarele Simonsen in California dar cativa dintre activisti au decis sa ii abandoneze ,nefiind in grad sa le gaseasca o sistemare.Altii in schimb i-au luat si i-au tinut saptamani intregi cautand un adapost sigur, si asta a dus la o mai mare diviziune in interiorul miscarii.De atunci cei mai tineri dintre membrii miscarii erau etichetati ca fiind “pro life” pentru ca refuzau sa ucida animalele sanatoase eliberate din laboratoare si crescatorii.Acest supranume le-a fost atribuit de de acei activisti ai ALFului care ,in fata presei sustineau ca animalele sanatoase au fost lasate in in adaposturi sigure,in timp ce ei le abandonau sau omorau. Multi dintre acesti activisti care urmareau iesirea mediatica,condamnau si atacurile incendiare spunand ca aceasta este o tactica scumpa in termeni de sustinere publica si ca atrage represiunea politiei.WWF,colectivele anarhice si grupuri de tineri de la ALF sustineau ca represiunea nu era altceva decat proba concreta ca prin intermediul actiunii directe ilegale si in special incendiul,ALF incepuse sa raspandeasca teroare intre cei care abuzeaza de animale ,fara sa puna la socoteala numeroasele prejudicii aplicate laboratoarelor,crescatoriilor si a altor institutii. Vocile tinerilor din ALF au inceput sa se faca auzite ,acestia sustineau sus si tare ca daca ALF incepuse sa justifice violenta asupra animalelor,atunci in cine se mai putea avea incredere pentru oprirea acesteia?

Pentru noi si pentru ele(animalele),eliberare inseamna libertatea de la o moarte sigura de mana umana indiferent cine sunt acestia:vivisectori,crescatori sau activisti infometati de mass media.Responsabilitatea eliberatorului de animale nu se termina dupa distrugerea laboratoarelor,ci dupa ce toti prizonierii au gasit un refugiu in zone sigure ori s-au intors in mediul lor natural.

5.CRESCATORIILE ANIMALELOR PENTRU BLANURI Spre sfarsitul anului 1990,ALF a aparut foarte rar,membrii sai fiind nedumeriti de diferentele etice si strategice. Agentii FBI erau pe urmele unora dintre activisti .In acest moment intre membrii miscarii animaliste au inceput sa circule stiri despre un “raport”care documenta situatia crescatoriilor americane de blanuri.La inceputul anilor “91 au circulat diferite filmari in care se vedeau cum crescatorii de animale omorau cu brutalitate vizoni rupandu-le gatul cu mainile,si rasuri miscandu-se nervoase in custi de un metru patrat.O organizatie CAFF-Coalition Against Fur Farms,a inceput sa distribuie intre membrii miscarilor documente de cercetare rezervate, care aratau detaliat cum contribuabilii industriei de blanuri sustineau vivisectia pentru a diminuii nivelul bolilor mai mult sau mai putin grave care puteau imbolnavii animalele salbatice cum ar fi vizonii crescatoriilor, inchisi in niste custi de nici 25 de cm.Alte cercetari cautau o solutie pentru diminuirea cheltuielilor crescatoriilor dezvoltand un sistem de alimentare care sa nu compromita calitatea pielii,o urgenta economica avand in vedere declinul vanzarilor de blanuri in Europa si USA.La inceputul anilor “90 o piele de vizon costa mimim 22 de dolari si un crescator trebuia sa cheltuiasca pentru fiecare animal 20 de dolari inainte ca pielea sa poata fi vanduta.Un profit destul de mic.Asa ca,crescatorii si cercetatorii au identificat dieta ca fiind elementul cheie pentru a obtine mutatii genetice in grad sa modifice DNA ul vizonilor salbatici ca in final sa creeze tipul de animal dorit de crescatori.Fara controlul unei diete rigide,in arcul a doua sau trei generatii de alimentare necontrolata vizonii s-ar fi intors la originile sale genetice salbatice.Altre cercetari se concentrau asupra efectelor colaterale provocate de aceasta dieta controlata care, pentru a crea o piele buna pentru vanzare,provoca tulburari mentale si probleme fiziologice intr-un animal salbatic cu consecinte grave cum ar fi canibalismul catre nou nascuti si auto-mutilare.Alti vivisectori incepusera sa ia in considerare vizonul ca posibil model ideal pentru experimentarea animala pentru ca poate fi gazduit in locuri deschise cu putine cheltuieli,si in plus fiind un predator cu un metabolism bun e un excelent instrument de cercetare pentru produse chimice toxice sau foarte periculoase lasate in ambient de depozitele de deseuri industriale.In timp ce industria blanurilor pierdea puncte din cauza scaderii vanzarilor ,crescatorii se adresau cercetarii si departamentelor de dezvoltare in cautarea unor raspunsuri care sa ii tina departe de faliment.Existau deja taxe impuse pe blanurile de vizon in salile de licitatie cum ar fi Seattle Fur Exchange destinate cercetarii animalelor di crescatorii.Sub marca Mink Farmer”s Research Foundation,industria blanurilor strangea fonduri pentru a premia acei cercetatori care se implicau mai mult in campul vivisectiei pentru a ajuta muritoarea industrie a blanurilor.Dintre toti destinatarii MFRF, din documentele confidentiale obtinute de investigatori a rezultat ca in cursul anilor cel mai important centru de cercetare si dezvoltare al industriei blanurilor a fost Statia Experimentala de Cercetare a animalelor de blanuri din Oregon State University(OSU).Infiintata in 1920 ca laborator finantat de guvernul federal,unicul sau scop fiind acela de a domesticii vizoni si vulpi pentru producerea blanurilor;in 1970 proprietatea a trecut la OSU si cladirea a devenit celebra pentru ajutorul dat crescatorilor cu probleme tipice de alaptare intensiva si alimentarea artificiala a predatorilor salbatici din Nord America.In

anii “80 acest centru de cercetare era considerat ca fiind numarul unu in experimentare lucrand pentru 500 dintre cei mai mari crescatori de vizoni din USA,dupa ce abandonase cercetarile asupra vulpilor din crescatorii din cauza costurilor prea ridicate.Centrul vine finantat in special din donatiile MFRF ului si din donatii de mancare scumpa pentru animale din partea Cooperativei Crescatorilor de Animale Pentru Blanuri din nord-vest,situata in Washington.Centrul a incheiat anul sau de cercetari cu uciderea acelei parti de vizoni ale caror blanuri nu au putut sa fie prelucrate si vandute la bursa de blanuri din Seattle,pentru extragerea a cat mai multe rezultate din cercetare.Toata aceasta situatie a devenit de o importanta vitala cand alegatorii din Oregon au taiat drastic fondurile suplimentare , care in trecut veneau din partea unor contribuabili care nu erau la curent cu aceste lucruri.Ca orice industrie de succes,”Cercetarea si Dezvoltarea” serveste in mod vital nevoile crescatorilor;totusi in aceste crescatorii vizonii veneau tinuti in conditii care ii aduceau in stadiul de asi manca coada,musca blana si de a zgaria frenetic barile custilor in inutilul tentativ de a se elibera din aceste minuscule inchisori.Toate acestea in defavoarea animalelor care erau obisnuite sa umble km intregi pe noapte si sa isi petreaca propria existenta in mod solitar, in afara perioadei de imperechere si a cresterii celor mici.In marea majoritate a crescatoriilor, vizonii erau ingramaditi in mii ,separati intre ei doar de niste gratare din metal sau plastic,pana cand nu veneau ucisi, la varsta de 7 luni.Si vulpile ,rasii si rasii rosii veneau inchisi in custi din bari metalice suspendate in aer ,avand doar spatiul necesar pentru a se invartii.De obicei impart cu puii lor o cusca un pic mai mare de un metru patrat,in asteptare ca,crescatorii sa ii zdrobeasca pana la moarte , infigand electrozi in anus pentru ai ucide prin descarcari electrice,inchisi in camere speciale pentru a fi gazati,cu arme de foc sau injectii letale.Multe crescatorii sunt situate chiar in ambientul in care de obicei aceste animale si-ar traii propria existenta libere,de fapt destul de des se pot nota vizoni,vulpi si rasi privind printre gratii acea libertate care,chiar daca este atat de aproape de ele, nu o vor avea niciodata.Cand ne intalneam seara sa vedem filmariele crescatoriilor si sa cercetam fotocopiile documentelor experimentatorilor,imprastiate pe podea,vedeam ceva mai mult decat suferinta fizica pe care trebuie sa o indure aceste animale.Recunostem in ele ceea ce este prezent si in noi,setea spiritului salbatic care vrea sa fie liber.Sprit destinat a nu fi distrus niciodata dar pe care ,brutalitatea stiintei si a agriculturii umane incearca cu disperare sa o exploateze.Vedeam destinul tuturor creaturilor pamantului care,in timp ce vin din ce in ce mai mult ingramadite in ultimele zone salbatice ale planetei,sunt obligate sa serveasca scopul exploatarilor umane de distructie si lacomie pana la disparitia comleta.Stiam ca,pentru industria blanurilor,crescatoria era ultima cetate a unui secol de intreprinderi comerciale barbare in prejudiciul vietii salbatice.Dar,la inceputul anilor “90 multi activisti erau destul de satui sa isi tot mareasca orizonturile si sa urmareasca consintamantul publicului si au decis sa se concentreze asupra obiectivului si sa termine odata cu aceasta industrie care incet incet reincepuse sa castige forte.Erau timpuri in care se intampla ceva-multi dintre activistii ALF au fost intimidati, altii au ales sa se retraga din miscare avand frica de investigatiile pe care FBI si ATF(Alchool,Tobacco and Fire)le faceau asupra lor sau erau prea ocupati in alte forme de activism.Din fericire,ceilalti nu vroiau sa se lase prada acestor frici si simteau ca venise timpul ca in interiorul la WWUal ALF ului sa se produca o schimbare.Industria animalelor de blanuri conta pe aproximativ 650 de crescatorii si o zecime de institutii de cercetare.Sezonul mortii 1990 a fos ultimul pe care crescatorii l-au petrecut in pace.

6.OPERATIUNEA “BITE BACK”

(1)IN ANII “90 CU ALF Intr-o intunecata noapte cu luna plina din mai 1991,ne-am intalnit pe acoperisul Statiei Experimentale de Cercetare pe Animale de Blanuri a OSU.Farurile masinilor care treceau trimiteau bitz-uri in cele 5 lungi depozite care contineau 1100 de vizoni;zgomotul ghearelor care zgariau custile si mirosul lor se auzeau/simteau in aerul noptii.De dedesupt se putea vedea silueta unei femei imbracate in negru,cu chipul acoperit de parul lung si negru cu o statie in mana.Odata primit mesajul “totul in regula�,un razboinic si-a dat drumul in depozitul puscarie si a inceput sa se invarta printre randurile de custi.Aceasta nu era decat una dintre multele inspectii al carei scop era doar acela de a se familiariza cu locul respectiv si cu activitatile nocturne al centrului de cercetare.Edificiile vizate fusesera deja individuate,lipsea doar un punct de intrare.Toate portile erau excluse pentru ca,cum era de asteptat erau protejate de alarme.Mergand prin depozit,dupa putin s-a descoperit ca unii dintre vizoni erau in afara custilor,insa nu puteau ajunge in libertate din cauza unei plase de 1m jumate traversata de fire electrice.In timp ce un vizon se apropia,razboinicul a ramas nemiscat in timp ce animalul il mirosea;apoi a continuat in cautarea unui pasaj catre fluxul care curgea pe langa depozit.S-a apropiat de o poarta in gradina si dupa ce a controlat daca sunt alarme,a deschis-o si s-a dat la o parte.Vizonul solitar s-a apropiat incet si,vazand poarta catre libertate intr-o clipa s-a lansat inspre rau si a disparut.Inchizand poarta,razboinicul a aruncat un ochi deaspra lui in directia unei ferestre si a descoperit ca nu era inchisa cu cheie.Privind prin intermediul ferestrei a aparut clar ca acel edificiu continea arhivele a peste 70 de ani de cercetari asupra animalelor de blanuri si echipamente de laborator pentru experimente efectuate in centru.Birourile directorului de cercetari,Ron Scott,erau in apropierea laboratorului:ar fi fost unul dintre cele doua obiective ale primei incursiuni intr-un centru de cercetari de catre cei din WWU.Celalalt obiectiv fiind un depozit care continea hrana experimentala si aparaturile pentru amestecarea ingredientelor,care se gaseau destul de departe si la adapost fata de custi.Inspectii precedente demonstrasera deja ca,chiar hrana experimentala era carcasa la toata activitatea de cercetare in curs la dietele pentru vizoni pentru a garanta o mai buna calitate a blanurilor si pentru a fi din punnct de vedere economic mai acceptabile.Stiam si ca,costurile ridicate ale acestor mamcaruri erau acoperite de Cooperativa de Crescatori din Nordvest,si ca fara aceasta donatie statia de cercetare ar fi trebuit sa taie fondurile pentru cercetare pentru a plati hrana.In acea noapte,la plecare,ne simteam usurati ,nu tristi:stiam ca data viitoare va fi ultima,acea pe care cercetatorii nu o vor putea uita.Zilele urmatoare au fost petrecute in a alege noaptea incursiunii ,vroiam ca aceasta sa fie destul de intunecata si sa garanteze o cat mai mica activitate in cladirile care erau in preajma campusului.La sfarsitul lunii mai ne-a ajuns la urechi ca 3 dintre presupusii membrii ai ALF,care erau urmariti penal pentru incursiunea in laboratoarele OSU din1986,au fost gasiti nevinovati deci am decis ca cel mai bun mod pentru a sarbatorii era o alta actiune ALF in Oregon.In apusul zilei de 10 iunie 1991 sase razboinici ai ALF-ului,stransi in jurul focului intr-o padure din imprejurimi, au testat corecta functionare a statiilor si a bateriilor,examinat din nou hartile desenate si cele topografice si s-au imbracat peste hainele negre cu haine asemanatoare studentilor universitari ca sa treaca neobservati.Se simtea in aer o bucurie care foarte rar se putea respira in grupul nostru in timp ce ne pregateam pentru o noapte care ar fi facut mult asteptata dreptate la cea mai mare statie de cercetare pe animale de blanuri din SUA.Am pregatit borsetele cu echipamentele necesare:fiecare dintre noi aveam bani si harti stradale insemnate cu cele mai bune cai de fuga in cazul in care ar fi fost nevoie sa ne despartim.Au fost recitite planurile pentru o retragere cat mai usoara si impartite

rolurile:fiecare razboinic a repetat ce responsabilitati avea pana cand nu au fost siguri ca toata lumea a inteles bine fiecare detaliu al incursiunii.Cu intunericul deasupra noastra ca un bun prieten,ne-am reunit pentru a schimba ultimele cuvinte,pentru a exprima motivul pentru care suntem acolo si pentru sperantele pe care le aveam despre destinul vizonilor.Nu vazusem niciodata un grup de razboinici mai frumos si in timp ce ne indreptam spre vehicolele noastre nu imi puteam ascunde orgoliul pe care il simteam pentru acel pumn de persoane care erau gata sa riste tot pentru a noastra Mama Natura.In timp de o ora fiecare era pe pozitii si 4 dintre razboinici in sa pe mountain bike coborand de pe strazile vecine catre statia de cercetare.Fara sa isi schimbe nici macar un cuvant,doar semne cu mainile,fiecare s-a indreptat catre locatia sa si neprimind nici un semnal prin statie(ceea ce insemna ca totul e in regula),munca nocturna a incept.In timp ce un razboinic elimina placutele de identificare pentru imperechere(confunzand astfel cercetatorii,avand in vedere ca nu exista un alt mod pentru a identifica animalele) de pe custile vizonilor,alti doi intrau in cladirea care continea arhivul principal de date prin intermediul unei ferestre din baie lasata semideschisa.Poze,diapzitive si documente referitoare la cercetare au fost incarcate in ruxace impreuna cu agendele vivisectorilor care contineau adrese si numere de telefon ale persoanelor care sponsorizau munca murdara a acelui centru.Apoi restul de documente au fost imprastiate pe podea si acoperite de orice lichid care se gasea in laborator si la sfarsit au rupt un tub de apa in baie in asa fel incat sa se inunde intregul etaj.Toate echipamentele laboratorului au fost distruse fara a se face zgomot si eprubetele varsate in veceu.Medicamentele veterinare care ar fi putut sa foloseasca in viitor au fost luate si la final a fost scos spreiul de vopsea rosie si a fost lasat biletul de vizita de la WWU impreuna cu avertismente catre vivisectori si semnatura ALF-ului.Iesind din cladirea de cercetare prin acelasi punct prin care intrasera,razboinicii nostrii si-au inceput retragerea,in timp ce activistii care s-au ocupat cu demolarea si unu care statea de sase au ramas in urma.Dupa ce au folosit foarfeca pentru sarma ,ustensilul preferat al celor de la ALF,pentru a face un pasaj,�distrugatorii� au intrat in depozitul cu hrana experimentala cu un aparat incendiator dotat cu timer de o ora.Dupa ce au fixat dispozitivul in centrul cladirii ,razboinicii au asezat in jurul acesteia niste lemne gasite pe acolo si au fugit.In cateva minute toti membrii grupului au adunat ustensilele si toate urmele prezentei lor in niste pungi de plastic.Dupa inca cateva minute,am incarcat in masina bicicletele si documentele de cercetare confiscate si conduncand cu viteza neam indreptat catre prima strada interstatala unde toate hainele folosite in timpul actiunii au fost aruncate in tomberoane de gunoi diferite.Si incaltamintea folosita a fost aruncata cum de altfel si ustensilele care desii erau noi,au fost aruncate in cel mai apropiat rau.Aproape in acelasi moment a izbucnit un incendiu in depozitul care detinea hrana experimentala distrugand intreaga aprovizionare ,toate aparaturile si depozitul insasi.Peste 1100 de vizoni priveau printre gratiile custilor cand cercetatorii au venit ca sa evalueze pierderile provocate de incendiu.In scurt timp telecamerele televiziunilor erau la fata locului si autoritatile locale si federale isi faceau loc cu greu in mijlocul a ceea ce a mai ramas din 70 de ani de cercetari despre crescatorii de animale de blanuri.Moralul crescatorilor din nord-vest era la pamant ,acum se gaseau in dificultate nu numai pentru ca orice activitate in interiorul Statiei de cercetare pe animale de blanuri la OSU era imposibila,totul fiind distrus ci si pentru ca toate numele si numerele de telefon acum erau pe mainile activistilor ALF.Lipseau si registrele genetice ai vizonilor implicati in cercetari,impreuna cu alte documente fundamentale necesare pentru continuarea acesteia.Pentru bugetul limitat de care dispunea laboratorul,prejudiciul era prea mare pentru a se putea continua cercetarile.Cand anul 1991 s-a terminat si vizonii prezenti la OSU au fost ucisi,departamentul de cercetare

animala de la OSU a decis sa taie fondurile destinate crescatoriilor animalelor de blanuri si in timp de nici 6 luni,Statia Experimentala de Cercetare pe Animale de Blanuri de la OSU a inchis definitiv.In prima ei faza,Operatiunea “Bite Back”a avut ca rezultat inchiderea celui mai mare centru de cercetare pe animale de blanuri din toata America.

(2)MUSCAND MANA CARE TE HRANESTE Inainte ca cenusa sa se aseze bine pe ruinile inca infumurate a statiei de cercetare de la OSU,un mic grup de razboinici ALF-WWUs-a indreptat catre Edmonds,Washington,patria cooperativei crescatorilor de animale din nord-vest.Aceasta cooperativa garanta fonduri anuale activitatior statiei de cercetare de la OSU,nu pentru ca erau ei buni ci pentru ca marea majoritate a membrilor sai erau crescatori de animale de blanuri din Oregon,Idaho,Washington si Montana care beneficiau de cercetarile facute la OSU.Situata in portul din Edmonds,aceasta cooperativa functiona ca o fabrica alimentara in grad sa transforme in hrana pentru animale tone de resturi alimentare industriale si resturi de pesti mentinand functionante crescatoriile din nordvest.Functionand ca o importanta intersectie,cooperativa trimitea in fiecare saptamana tiruri cu remorci membrilor crescatoriilor,distribuind hrana,materiale pentru construirea vizuinilor si diverse echipamente pentru industria de blanuri.In noaptea zilei de 15 iunie patru razboinici ai ALF-ului se aflau pe colinele situate deasupra portului din Edmonds asteptand terminarea programului cooperativei,la 11 seara.Fiecare avea in ruxac statie cu microfon si casti ce le ieseau din geci,parca ar fi fost gaborii in biciclete din Seattle.Inca o data mijlocul de transport era bicicleta.Si daca in acea noapte cineva i-ar fi vazut si-ar fi amintit de 4 razboinici coborand in biciclete de pe colinele din Edmonds inspre diguri;aici cei patru s-au despartit in directii diferite pozitionadu-se ca niste stalpi in asa fel incat sa controleze toate punctele de intrare.Unul dintre razboinici avea un scanner pentru a controla frecventele politiei:datorita unei perioade precedente de antrenament era deja familiarizat cu “normalul”trafic al semnalelor si cu codurile folosite de politie.Doi razboinici se plimbau sub cerul instelat tinandu-se de mana ca doi indragostiti,oprindu-se din cand in cand pentru a controla zona interesata.Ajunsi in zona de umbra din spatele cooperativei,cei doi razboinici au sarit repede in spatele tirului cu remorca,ale carei celule frigorifice faceau atat de mult zgomot incat sa acopere toate celelalte zgomote din port.Mirosul resturilor de pesti imputea aerul si razboinicii s-au imbracat cu rapiditate cu salopetele negre pe care le aveau la ei pentru eventualitatea in care ar fi trebuit sa se tareasca prin mizerie.Individuata o fereastra prin care sa se poata intra in depozitul de mancare,s-au strecurat repede introducand cu maiestrie si ruxacele.Avand unda libera,cei doi razboinici au explorat repede edificiul asigurandu-se ca nu a mai ramasa nici un muncitor in edificiu.Cand au fost siguri ca edificiul era gol,cei doi au intrat in cladirea care era folosita ca depozit unde sacii de hrana animala erau inghesuiti unul peste altul pana la tavan.Facand o crapatura in tavan pentru a permite unui mic curent de aer sa alimenteze focul,un razboinic s-a apucat de treaba asembland dispozitivul exploziv in timp ce altul a lasat pe zid semnatura ALF impreuna cu o amprenta de vizon in interiorul simbolului feminin,in solidarietate cu mamele puilor de vizoni inchise la OSU,pe care cei de la ALF nu au reusit sa ii salveze.O patrula de paznici a facut turul edificiului dar razboinicii stiau ca pana cand totul parea in regula,nu era nici un motiv ca acestia sa se opreasca sa verifice mai atenti.Odata ce patrula de politie s-a indepartat,au aprins dispozitivul incendiar si s-au indepartat repede,si-au scos salopetele si si-au continuat plimbarea prin port mergand catre biciclete in umbra noptii.In nici o ora jumate pompierii erau acolo incercand sa stinga incendiul care nu a facut raniti dar a distrus 75% din depozit cu prejuditii estimate la

750.000 de dolari.A doua faza a operatiunii “Bite Back”era incheiata. In urma incursiunilor de la OSU si de la Cooperativa crescatorilor de animale de blanuri din nord-vest,industria de blanuri si-a scos coltii.A fost oferita o recompensa de 35.000 de dolari pentru capturarea si condamnarea razboinicilor ALF si crescatorii au comunicat mass mediei ca de acum incolo se pregatesc pentru a intampina viitoarele atacuri.Purtatorul de cuvant al industriei animalelor de blanuri “,Coalitia pentru Bunastarea(!) Animalelor de Blanuri din Crescatorii”,a tinut o conferinta de presa la Seattle cerand grupurilor animaliste sa denunte ALF.Nimeni nu a denuntat public,sigur,dar in acelasi timp nimeni nu a luat apararea razboinicilor ALF in afara de micul grup CAFF,care a impartit comunicate de presa si a incercat sa organizeze cateva campanii pentru a se continua sa se faca presiuni asupra centrelor de cercetare.Si asa vara anului 1991 a inceput cu WWU din nou in actiune.Antrenamentul continua si veneau examinate documentele de cercetare confiscate si revistele din sectorul respectiv pentru a scormonii spre gasirea urmatorului inel din lantul abuzului care putea si trebuia sa se fie rupt.Spionii ALF-ului continuau sa uramareasca de aproape potentiale obiective si cautau in arhivelele medicinei veterinare pentru posibile viitoare actiuni.In iulie a iesit un articol de la CAFF din Spokane,Washington,un articol care descria impactul cauzat de ALF in sectorul cercetarilor pe animale de blanuri in Washington State University(WSU).In acelasi timp,din documentele confiscate de la OSU, iesea la iveala cum in programele de cercetare de la WSU,vivisectorul John Gorham reprezenta o figura fundamentala in cercetarea unui remediu pentru bolile suferite de vizonii din crescatorii din cauza inchiderii prelungite.In timp de cateva zile,razboinicii ALF se indreptau catre Pullmann in statul Washington.

(3)NOAPTEA STELELOR CAZATOARE In timp ce spionii ALF-ului incercau sa descopere tot ceea ce se putea despre cercetarile lui John Gorham,razboinicii au comunicat misiunile de patrulare in campusul de la WSU care se extinde peste colinele ondulate care inconjoara Pullmann.Ca in majoritatea zonelor din Washington sud orientala, Pullmann e formata din campuri cu iarba fara copaci,fiind aproape toti taiati de industria lemnului.Stiam deja ca ,crescatoria experimentala de animale de blanuri al Ministerului Agriculturii al Statelor Unite din WSU,era ascuns publicului-dar cat putea fi de dificil sa dai de inconfundabilele depozite de vizoni?Primul pas era tactica noastra ,deja experimentata si eficienta,de a ne plimba cu bicicletele ca si cum am fi biciclisti la plimbare,pe toate strazile,stradutele si aleile care intersectau campusul universitar cautand cladirile cele mai ascunse, incercand sa simtim mirosul vizonilor.Intre timp,spionii au descoperit ca WSU e un centru nevralgic in cercetarea animalelor salbatice din SUA.Grizzly si ursi bruni,cerbi,elani si oi salbatice sunt doar cateva din animalele pe care le-am descoperit tavalite in mizerabile custi,ca prostituate la dispozitia industriei vitelor.Vivisectorii de la WSU erau angajati in studiul bacteriilor si a pericolelor prezentate de competitia pentru pasune intre fauna salbatica nativa si turmele de vite si oi puse la pascut pe pasuni publice.Pana atunci,ALF nu mai descoperise existenta practicarii vivisectiunii in defavoarea faunei native amercicane,in afara de crescatoriile de vizoni de la OSU.Acum,strategii si expertii de logistica discutau cum sa gaseasca o cale ca sa transporte aceste animale care erau destul de mari.Din pacate de data asta resursele noastre si lipsa de razboinici ne-au impiedicat sa putem transporta ursii si cerbii…obiectivul nostru ramanea eliberarea vizonilor.Articolele din ziar pe care le-am primit,vorbeau si de structuri de cercetare prezente in incinta campusului,unde vivisectorul Fred Gilbert experimenta capcane acvatice pentru castori.Laboratorul gazduia si “ghiottoni”(Gulo luscus),rate si doua

specii de jderi.Vroiam sa incercam sa localizam laboratorul lui Gilbert si sa eliberam prizonierii salbatici inchisi acolo.Cercetarea lui Gilbert era sponsorizata de industria de blanuri din Canada.Cercetarea lui Gorham era sponsorizata nu numai de MFRF dar si de Ministerul Agriculturii Americane.Gorham studia Aleutian Disease(boala aleuta a vizonilor),encefalopatia(cunoscuta la bovine ca si boala vacii nebune)si alte boli care ar fi putut sa anuleze economic o intreaga crescatorie in cazul in care vizonii s-ar fi infectat.Pentru a conduce cercetarea sa,Gorham macina creierul vizonilor infectati si il dadea ca aliment forzat vizonilor sanatosi pana cand nu se infectau de boala prestabilita.De multe ori animalele din laboratorul sau mureau de moarte lenta,pana cand boala se imprastia incet incet in tot corpul provocand hemoragii si tulburari nervoase.Crescatorii din intreaga lume il identificasera pe John Gorham ca pe� unul dintre principalii cercetatori din lume in domeniul bolilor animalelor din crescatorii de blanuri�,dupa spusele unui articol din cotidianul Fur Rancher in1991.Dupa ce a fost localizata crescatoria din interiorul campusului de la WSU,ascunsa intr-o campie care nu se vedea, pe strada care ducea spre aeroport,am proiectat o cercetare nocturna.Intr-o seara cu luna plina,inainte ca luna sa isi faca aparitia,doi razboinici s-au indreptat catre crescatorie sarind peste o poarta inconjurata de sarma ghimpata pentru a ajunge la depozitele unde erau tinuti vizonii.Perimetrul a fost strabatut pentru a se asigura ca nu existau alarme cu infla-rosu sau cu senzori in preajma cladirii.Fiind un centru de cercetare sponsorizat de guvernul federal,ne asteptam sa fie multe alarme de acest tip,in schimb nu era nici un sistem de alarma electronic.Razboinicii au cercetat locul si au localizat repede grupul de vizoni inca neinfectati de nici o boala.Odata familiarizati cu modul in care erau distribuite cladirile si vazand ca nu erau prezente puncte de supraveghere si nici caini de paza,razboinicii s-au intors catre gard.La distanta se putea auzii zgomotul unui vehicol care se indrepta catre acel loc,asa ca razboinicii au sarit repede poarta:unul dintre ei insa s-a agatat in sarma ghimpata.Cand farurile masinii au devenit vizibile,razboinicul era inca cu pantalonii agatati in sarma ghimata dar intr-un sfarsit a reusit sa se elibereze ,sarind repede si fugind catre cealalta strada pentru a se pune la adapost.Chiar in acel moment masina a trecut pe langa el.Era o masina de politie.In timp ce razboinicii mergeau prin intuneric, au observat dupa farurile masinii ca aceasta a facut ocol de 360 de grade dupa care a plecat.In timp ce mergeau pe marginea strazii,cei doi au inceput sa intre la banuieli.Au scos repede un binoclu si au observat in departare umbra unei masini parcate cu farurile stinse pe marginea strazii care se afla chiar pe traseul lor.Cei dou s-au indepartat rapid de pe dealul descoperit chiar in timp ce o masina de politie venea cu viteza din partea opusa a aceleasi strazi.Prima patrula a aprins motorul si farurile in tentativa de ai prinde pe cei doi la mijloc.In timp ce acestia continuau sa mearga in patru labe prin iarba inalta pana la genunchi,cele doua masini s-au indreptat catre crescatorie,indreptand farurile in directia cladirilor si a dealurilor din imprejurime.Era clar ca structurile de cercetare a crescatoriilor asteptau o vizita de la ALF.In timp ce razboinicii erau culcati cu burata la pamant in dealurile rare din preajma crescatoriilor,luna si-a facut aparitia clara si luminoasa punand la risc intreaga zona.O patrula mergea incet cu farurile stinse la doi pasi distanta de razboinici si la un moment dat a parcat pe o parte a dealului mai inalta de unde putea controla orice miscare.In timp ce razboinicii stateau nemiscati,coiotii au inceput sa urle la luna care se ridica pe cer.Ceva nu se incadra,din moment ce urletul coiotilor era concentrat si venea din directia unei mici constructii situate pe partea cea mai inalta a crescatoriei.Se auzeau insa si alti coioti urland di prtea dealurilor mai indepartate.Era clar ca,in una din cladirile situate in partea superioara a crescatoriilor erau coioti inchisi.Cei doi razboinici,neavand nimic de facut decat sa astepte,blestemau pentru ca erau blocati sub lumina lunii pline.Intr-un final,masina politiei a abandonat

vanatoarea razboinicilor si a plecat,si cei dou s-au indreptat inspre bicicletele lor.Posibilitatea unui atac surpriza a disparut.Nu doar pentru ca vivisectorii de la WSU au primit avertismente de la cei de la OSU si de la Cooperativa crescatorilor din nordvest,dar acum politia universitatii a individuat doi suspecti in imprejurimile crescatoriei ascunse.In cateva zile patrulele de paza au fost multiplicate si cand in sfarsit laboratorul lui Fred Gilbert a fost individuat,ascuns intr-o padure,s-a notat prezenta unui sistem de paza perimetral cu inflarosii.Depozitul de castori era vizibil chiar in spatele laboratorului.In ciuda faptului ca masurile de supraveghere s-au intensificat,inspectarea cu atentie a locurilor interesate a continuat si curand s-a descoperit un loc,deasupra unui deal unde erau inchisi 12 coioti care erau folositi drept cobai pentru o cercetare pentru sarcocystis.Sarcocystis este o boala care pentru coioti si oi nu este letala,trece prin corpul unui coiot in timp rapid,cateva saptamani,in timp ce parazitii raman in oaie distrugand valoarea economica a carnii si a lanii.De obicei coiotii se elibereaza de paraziti prin fece si de aici se transmit la oile puse la pascut pe pamanturile publice situate pe pamanturile coiotilor.Coiotii pentru aceste experimente au fost furnizati la pret de convenienta de programul de “controlul prejuditiilor provocate de animale”(ADC)al Ministerului Agriculturiial Statelor Unite:acestia fiindsupravietuitorii vanatorii aeriene realizate impuscand din elicoptere si umpland vizuinele cu gaz toxic omorand familiile lor.A fost convocata o reuniune strattegica pentru a discuta despre fiecare viitoare actiune la centrul de cercetare de la WSU,si s-a decis ca pentru a putea duce la capat cu succes orice atac era nevoie de razboinici cu diferite grade de experienta.La jumatatea lunii august,sapte razboinici au reafirmat vointa de a risca un atac la departamentele de cercetare de la WSU.Spionii ALF-ului au comunicat grupului Operatiunii “Bite Back”ca John Gorham a fost ales de Ministerul Agriculturii ca “Cercetatorul anului 1991″,si ca va fi in afara orasului saptamana de dupa 21 august pentru a fi premiat.Era timpul de actiune.Incursiunea ar fi un triplu atac.Un grup ar fi intrat in cladirea veterinara,in campusul de la WSU in centrul Pullmanului,unde se afla biroul lui Gorham,altul ar fi lovit crescatoria si al treilea ar fi eliberat coiotii din custile din varful dealului.Intr-o camera de motel,la cateva mi de metrii departare de Pullman,razboinicii ALF s-au adunat in jurul unor harti in timp ce altii controlau cu un scanner frecventele politiei locale.In afara de sofer,toti razboinicii si-au impartit materialele:manusi groase pentru cei care ar fi mers la vizoni,ustensile de efractie pentru cei care mergeau in cladirea veterinara,foarfece de sarma si spray rosu pentru liberatorii coiotilor.Am stabilit timpul si locul regasirii si modul prin care ne vom schimba informatiile,prin statii.Toti membrii expeditiei au fost insotiti la fata locului,indicand cu farurile masinii locul apropiat strazii unde razboinicii s-ar fi indepartat si locul unde s-ar fi depozitat animalele dupa eliberare.De data asta nu mai era luna plina dar dupa buletinele meteo,ar fi cazut multi meteoriti.Odata inteles bine ultimul plan de toti razboinicii,acela de a fugii in cazul in care politia si-ar fi dat seama de incursiune,razboinicii s-au indreptat catre WSU.Primii au ajuns la cladirea veterinara in momentul in care ultimul grup de studenti iesea de la parter.Un razboinic s-a pus sa tina de sase in timp ce altul s-a indreptat catre o poarta inchisa cu o iala,in trecut ar fi fost de ajuns un branci ca iala sa zboare din balama.Urcand in casa scarilor pana la al treilea etaj,unde se afla biroul lui Gorham,razboinicii ALF-ului,au intrat intr-un hol luminnat si au scos o tigla din podul acoperisul biroului lui Gorham.In spatiul de deasupra tavanului,care era atat de stramt incat razboinicii se tarau pe burta,doar o placa subtire de piatra despartea podul de birou.Cu un fierestrau modificat a fost facuta o gaura si razboinicii ALF-ului au intrat in biroul unuia dintre”principalii cercetatori din lume in domeniul animalelor de blanuri”.Au fost confiscate floppy disc,diapozitive,agende si un compiuter nou inca sigilat marca Johnny Boy.Ridicand compiuterul deasupra capului,o

razboinica l-a aruncat pe jos,facand acelasi lucru cu orice material de cercetare care se gasea in camera:aceasta era terapia ALF-ului.In timpul acesta un alt razboinic a aruncat pe jos toate documentele lui Gorham pana cand gramada de hartii a devenit de 30 de centimetrii.Ca la sfarsit, sa fie imprastiate doua galoane de acid clorhidric peste intreaga stiva,fumul constrangand razboinicii sa iasa din birou.In timp ce ieseau din hol au trecut pe langa un carucior de laborator pe care era o cutie de plexiglas plina de soareci albi,pe care scria “RADIATI-21/08/1991″:luand cutia cu ei razboinicii au abandonat cladirea completand faza unu al atacului la WSU.Aproape in acelasi timp,patru razboinici ALF,s-au indreptat catre depozitele vizonilor si custile coiotilor.Sau impartit in doua grupuri ,unu s-a indreptat catre vizoni altul spre coioti.In acea perioada un gardian locuia in zona depozitelor dar de obicei se retragea dupa ultimul control in jurul orei 23.Apropiindu-se de fereastra gardianului,un razboinic a tras cu urechea pentru a asculta dulcele sunet produs de sforaitul acestuia.Intorcandu-se la depozitele vizonilor,patentul oficial al ALF-ului a fost folosit pentru a taia lacatelul de pe poarta depozitului si doi razboinici ,cu o cusca metalica impartita in sase compartimente separate,au intrat in depozitul animalelor tinute sub control.Vizonii au fost bagati unu cate unu in cusca pana cand a fost umpluta.Abandonand depozitul unul dintre activisti a pus lacatelul la loc cum era;in cazul in care gardianul ar fi decis sa faca o inspectie mai tarziu,nu si-ar fi dar seama de nimic-in aparenta totul parea in regula.Tinand fiecare de o parte a custii pline cu vizoni,cei doi au disparut in intunericul noptii.Intre timp,la custile coiotilor situate in varful dealului,un razboinic cu o foarfeca pentru sarma a incercat sa faca o gaura in gard pentru a permite coiotilor sa iasa,in timp ce alti doi au spart lacatul portii si au intrat.Miscandu-se frenetic in custi,coiotii au devenit nerebdatori,intelegand ca acea vizita nocturna era prietenoasa.Coiotii fusesera vizitati des de razboinicii ALF si se obisnuisera cu starinii cu fata acoperita.Portile custilor au fost deschise una cate una si coiotii au zvacnit afara pe poarta lagarului unde erau tinuti prizonieri.In timp ce majoritatea coiotilor abandonau repede zona se puteau auzii alltii,in departare,urland la umbrele intunecate ale salbaticiei.Intre timp,un coiot ezita sa iasa incercand sa treaca de liberator pentru a ajunge la ultima cusca.In acel moment,razboinicul si-a dat seama ca,coiotul care se afla in ultima cusca era o tanara domnisoara ce privea cu speranta coiotul agitat.Cand liberatorul a deschis usa ultimei custi,cei doi coioti au fugit impreuna in intuneric in timp ce stelele cadeau din cer cu o stralucire magica.Lacrimile udau cagulele razboinicilor cand au inteles cata dragoste era intre cei doi coioti,atat de puternica incat unul dintre ei a refuzat sa fuga din acest infern pana cand celalat nu a fost eliberat.In timp ce umbrele coiotilor dispareau pe dealuri,razboinicii-coyote mascati,au luat un spray rosu si au scris cu litere de tipar pe fundalul lagarului coiotilor,acum gol:”VIATA SALBATICA AMERICANA,O IUBESTI SAU O LASI IN PACE-LIBERTATE INMEDIATA PENTRU ANIMALELE DE BLANURI”. A doua zi la rasaritul soarelui,urmele incursiunii au fost inmediat descoperite de studentii veterinari care de obicei dadeau de mancare coiotilor,acum liberi.In timp ce veneau avertizate autoritatile,vivisectorii si administratorii de la WSU erau extrem de nervosi pentru ca sau lasat pacaliti de viclenia razboinicilor ALF.Cercetatorii au incercat sa nege ca proiectele lor erau sponsorizate de industria de blanuri,dar ALF a demonstrat contrariul prin documentele in a carei posesie intrasera.Chiar daca laboratorul lui Fred Gilbert le-a scapat atacului,nu a fost asa si pentru experimentele lui.O televiziune din Seattle a condus o actiune legala impotriva lui Gilbert si a WSU pentru a putea transmite filmarile experimentelor de capcane subacvatice facute asupra castorilor.Gilbert a refuzat sa le arate sustinand ca filmarile erau proprietatea sponsorului,Institutul de Blanuri din Canada.Locuitorii statului de Washington au ramas insa socati de faptul ca

universitatea lor era folosita pentru a crea profit industriei de blanuri canadeze.In arcul unui an,Fred Gilbert si-a dat demisia din functia de director al laboratorului de cercetare pe animale de blanuri si s-a retras la Universitatea Columbia Britanica pentru a-si continua “munca” in afara Statelor Unite.In ceea ce il priveste pe Gorham,nominarea sa ca Cercetatorul Anului a fost umbrita de distrugerea cercetarilor sale,inutile datorita furtului datelor din compiuter si distrugerea pozelor si a documentelor cu acid.Gorham a incercat sa stea la departre fata de cercetarile animalelor de blanuri chiar daca apoi,la sfarsitul anului 1991,a aparut pe coperta revistei Fur Rancher ca oaspete de onoare la crescatoriile de animmale de blanuri din Rusia.In timp ce industria blanurilor era in doliu pentru pierderea unuia dintre cei mai importanti beneficiari ai sponsorilor pentru cercetare de la MFRF in timp ce sase vizoni isi incepeau o noua viata pe marginea raului Lochsa,in apropierea rezervatiei naturale Nez Perce.In timp ce vara lasa incet locul toamnei,o familie de coioti incepea sa se pregateasca pentru iarna,cu urechile tatuate acoperite blana:nu vor putea uita niciodata Noaptea Stelelor Cazatoare si legatura cu persoanele care le-au redat libertatea.

(4)PE URMELE CRESCATORIILOR… Din septembrie 1991,crescatorii americani si fortele de ordine federale au inceput un adevarat razboi impotriva razboinicilor ALF.Fotografiile activistilor mai cunoscuti au inceput sa circule printre crescatori care la randul lor au inceput sa ia masuri exta de siguranta angajand mai mult personal.Sezonul vanatorii pielilor “91 se apropia si odata cu ea teama crescatorilor de a fi urmatorul obiectiv al razboinicilor ALF.Teama le era justificata,de fapt la sfarsitul lunii septembrie a avut loc o tentativa de incendiu la Cooperativa crescatorilor de la Utah,Sandy,unde se producea hrana pentru acest stat care are cel mai mare numar de crescatorii de animale de blanuri.Si in plus,in depozitele sale,aceasta cooperativa gazduia si o crescatorie de vizoni care veneau folositi si in experimentarea animalelor de blanuri.Pentru a nu isi pierde increderea,razboinicii nostrii s-au intors in nord-vest,unde inca odata paznicii privati erau foarte aproape de ai descoperii in timpul unei incursiuni nocturne.Crescatorii erau intr-un continu pericol de atac.Grupul de razboinici insa s-a indreptat catre o crescatorie de vizoni de pe langa Olympia,Washington.Patru persoane s-au asezat in jurul gardului protectiv care inconjura depozitele vizonilor.In timp ce altii priveau nemiscati,un razboinic a inceput cautarea vizonilor destinati reproducerii,acestia fiind cei mai pretiosi din “turma” pentru crescatori.In timp ce se uita dupa vizoni ghemuit in bezna, silueta unei persoane cu o lanterna in mana se apropia de el.Crezand ca era unul din membrii grupului,razboinicul a ramas ghemuit in timp ce acea persoana se apropia.Cand a plecat fara sa il fi vazut,razboinicul s-a intors la ceilalti intreband ce s-a intamplat si daca era unul dintre ei cel care se apropiase de el cu lanterna in mana.Primind raspuns negativ,au inteles ca era un paznic.Cu o retragere rapida,razboinicii au fost nevoiti sa abandoneze atacul,evitand inca o data sa dea fata in fata cu crescatorii.Chiar atunci,un spion ALF,a avertizat grupul “Bite Back” ca pe langa Salem,Oregon, o crescatorie de animale de blanuri era in vanzare;situata chiar pe strada care duce spre OSU.Crescatorul,Hynek Malecky,era interesat nu numai sa isi vanda activitatea,dar sa isi si mentina participarea intr-o joint venture.Beneficiind direct de cercetarile de la OSU,Malecky a dezvoltat o crescatorie de vizoni de avangarda. Acum,din cauza declinului pietii de blanuri,avea nevoie de mai multe finante pentru a putea tine la suprafata activitatea.Nici o banca nu avea incredere ca sa mai dea credit unei crescatorii de animale pentru blanuri,nu doar pentru instabilitatea acestei industrii dar si datorita atacurilor ALF.Crescatoria Malecky era doar una dintre multele crescatorii care risca falimentul;WWU al ALF-ului,s-a decis

sa ii dea un motiv in plus.La inceputul lui decembrie,am petrecut multe nopti friguroase si ploioase cercetand si am ajuns la concluzia ca in aceasta crescatorie care se afla in mijlocul unor case, nu existau sisteme de paza.Cel mai dificil era sa ajungem la crescatorie fara sa fim vazuti,prin mozaicul de case private care o imprejmuiau.Pentru aceasta actiune,am decis ca era de ajuns un grup de trei persoane:un sofer si doi razboinici lansati in atac in biciclete.In seara zilei de 10 decembrie,soferul ALF-ului,i-a lasat pe cei doi razboinici si caii lor de incredere intr-o strada a judetului care ducea catre crescatoria Malecky.Imbracati cu impermeabile inchise la culoare si hanorace cu gluga,cei doi s-au indreptat catre obiectiv transportand in ruxace instrumentele necesare pentru a duce la sfarsit actiunea.Un razboinic monitoriza un post de radio liber,in timp ce soferul din masina,la cativa mi de m distanta controla frecventele politiei.Postul de radio local,Shack oferise cateva frecvente radio pentru operatiuni ale politiei in zona,asa cum faceau de obicei cu statiile de radio-amatoriale.O razboinica era fara radio,in asa fel incat sa poata auzii fiecare miscare din imprejurime;parul sau negru si lung era strans intr-o coada in spatele gatului pentru a evita,fie sa ramana agatata sarind gardurile,fie sa lase urme de unde se putea extrage DNA-ul sau.Pozitia in care se afla razboinicul cu statia garanta vizibilitatea fie catre casa lui Malecky fie catre cladirea asupra careia trebuia sa se actioneze.Razboinica “distrugatoare”,dupa ce a schimbat cu el in bezna un semn de “noroc”,a disparut in cladirea unde se tabacesc blanurile si unde e tinuta hrana,mai bine zis inima intregii activitati.Despartit de depozitele vizonilor,centrul nevralgic al activitatii continea masinarii pentru amestecarea hranii,frigidere,cilindrii pentru deshidratarea blanurilor,rame pentru jupuire si diferite ustensile necesare pentru a mentine in functiune crescatoria de vizoni.Nemiscata in intunericul cladirii,razboinica isi imagina crescatoria in plina activitate,camerele de gaz mobile golite de vizonii inca tremuranzi destinati jupuitorilor care ii asteptau,mirosul de muschi cand blanurile vin smulse ca niste coji de banana de pe corpurile inca calde a vizonilor.Intorcandu-ne la prezent,razboinica era bucuroasa ca aceasta scena cumplita nu va mai fi vazuta in crescatoria lui Malecky.Localizand centrul structural al cladirii,razboinica a inceput sa adune cutiile folosite pentru intarcarea vizonilor,ramele pentru prelucrarea blanurilor si tot materialul inflamabil pe care l-a gasit facand o piramida de material combustibil.A pus un timmer de bucatarie de o ora conectat la un dispozitiv incendiar.Dupa ce a asezat totul in jurul dispozitivului-cateva bidoane de plastic deschise pline de lichid inflamabil,a rotit manerul timerului,a conectat bateria de noua volti si s-a indepartat cu calm,privin ceasul pentru a sti cu precizie cand va exploda.Cand s-a intalnit cu soferul,lipseau inca 36 de minute pana la explozie.Dupa jumatate de ora,a inceput incendiul si inainte ca pompierii sa ajunga la fata locului inima crescatoriei de animale pentru blanuri a lui Malecky era complet distrusa.Unul s-a distrus,au mai ramas inca 600.Actiunea a fost curata si linistita si cand investigatorii au sosit la fata locului ,singura dovada gasita a fost-o crescatorie distrusa de flacari.S-a decis ca de data asta sa nu se lase semnatura ALF;razboinicii au spus ca altfel dadeau o proba in plus ca sa stranga numarul suspectilor.Semnatura cu spray ar fi indicat ca Malecky a fost pagubit si taia orice dubiu al unei trufe organizate asigurarilor.Actiunea a fost condusa la sfarsitul sezonului prelucrarii pieilor si asta a garantat nu numai riscul de a feri animalele,avand in vedere ca majoritatea dintre ele erau deja ucise dar si de a produce daune economice mari activitatii,in interiorul careia erau inca prezente numeroase blanuri scumpe.

(5)MILITIA DE VIZONI DIN MICHIGAN

Inainte de sfarsitul anului 1991 s-a incercat distrugerea unei instalatii de tabacire a pieilor al companiei Hugan”s Rocky Mountain Fur Company langa Hamilton,Montana.Aceasta companie care detine si o crescatorie proprie de vulpi si vizoni,tabacea piei si pentru multe alte crescatorii din Montana.In acest stat se afla si numeroase crescatorii de rasi si rasi rosii si,cu crescatoria Fraser al lui Ronan,Monana era regiunea cu cea mai mare crescatorie de feline salbatice.La inchiderea sezonului de tabacire “91,dupa ce au fost in alerta toata perioada precedenta din cauza celor de la ALF,multi crescatori au respirat linistiti in speranta ca Operatiunea Bite Back a luat sfarsit.Nimic nu putea fi asa de departe de adevar.In ianuarie “92,Peta a inceput sa transmita prin radio o serie de mesaje spre a atrage atentia asupra experimentelor infaptuite la Universitatea din Michigan de doctorul Richard Aulerich care experimenta in special pe vizoni.Peta nu stia ca Aulerich era si al doilea beneficiar al sponsorizarilor de la MFRF si ca in ultimii 32 de ani a contribuit la cerecetarile acelui sector.Orice dezbatere despre studiul bolilor vizonilor din crescatorii nu putea omite parerea lui Aulerich.Spionii ALF-ului,gasisera de mai multe ori citate din cercetarile sale in corespondenta furata de la OSU si WSU.Datorita servicilor oferite guvernului si industriei de vizoni,lui Aulerich i-au fost oferite garantii federale pentru a putea folosii crescatoria sa de vizoni si pentru experimente de toxicitate:alimentarea fortata a vizonilor inchisi cu PCP,dioxina sau alte tipuri de poluanti.Documentele de cercetare publicate demonstrau oribila moarte violenta intampinata de vizonii otraviti in laboratorul lui Aulerich,care vomitau sange dupa care aveau hemoragii interne grave ca intr-un final sa moara,dupa ce au fost alimentati doar cu hrana amestecata cu substante toxice,Doza Letala 50%(LD50).Cativa studenti de la Michigan State University (MSU),au informat pe spionii ALF-ului,ca o portiune lunga 39 de mi din josul raului Fox,afluent al lacului Michigan,este zona cu cea mai mare concentratie de industrii de hartie din lume.In profida faptului ca productia de PCP a fost interzisa aproximativ acum 20 de ani,aceste toxine sunt inca prezente in proportii mari in ape si in namolul raului din cauza numeroaselor evacuari efectuate,provocand ridicarea nivelului de PCP in pesti si in restul vietatilor salbatice.O alta zona situata la gura raului Gran Calumet,o extremitate meridionala al lacului Michigan,are cea mai mare acumulare de aluviuni contaminate de industriile Regiunii Marilor Lacuri.Studentii erau frustrati de faptul ca,in profida faptului ca toata dioxina prezenta in Marile Lacuri a fost depistata in deseurile a 200 de fabrici ,si tot PCP atribuit la cinci industrii,unicele remedii posibile erau admiterea voluntara a companiilor pentru a face regenerarea sau continuarea experimentelor pe animale cu deseuri contaminate pentru a demonstra riscurile.Un “studiu”facut in 1990 a demonstrat cum rata mortalitatii intre animalele testate cu campioni luati din Grant Calumet este de 100%.In loc sa testeze rata mortalitatii in vizoni si vidre salbatice din zona Marilor Lacuri,Aulerich a decis sa provoace si mai multa suferinta folosind in experimentele sale vizoni si vidre din crescatoria sa. De asemenea,spionii ALF-ului stiau de obisnuinta lui Aulerich de a face cadou studentilor sai brelocuri obtinute din mutilarea labutelor animalelor vivisectionate.Una din colaboratoarele lui Aulerich era Karen Chou care efectua in persoana teste toxicologice pe iepuri,sobolani si soareci pentru unitati chimice,industrii poluante si pentru guvern.Pentru industria de vizoni americana,Richard Aulerich reprezenta ultima speranta pentru a invinge bolile cele mai raspandite in crescatorii.Statia de cercetare experimentala de la OSU era in afara jocului si cercetarile lui John Gorham reduse mult.Statia de Cercetare pe Animale de Blanuri de la MSU era in alerta pentru posibile atacuri ALF,in urma celor intamplate in Oregon si Washington.Cand comunicatele radio PETA au punctat degetul asupra lui Aulerich,la MSU au fost intarite din nou masurile de siguranta.Intre isteria crescatorilor si a cercetatorilor, s-a format un consiliu de

razboinici ALF in apararea lacului Michigan pentru a opri suferinta vizonilor din mainile lui Aulerich si pentru a atrage atentia asupra adevaratului pericol:poluarea industriala.Sub o ploaie lejera,intr-o noapte de februarie,trei indivizi se ascundeau ghemuiti intre boscheti in apropierea depozitelor de vizoni de la MSU.Profitand de zgomotul masinilor care traficau in apropiata autostrada,cei trei razboinici au facut o gaura in gardul de sarma intrand in interiorul perimetrului Crescatoriei Experimentale.In acelasi timp un grup format recent de la Great Lakes Unit se indrepta catre Antony Hall in campusul de la MSU,pefacandu-se ca sunt un grup de studenti care se intorc de la baut.Unul dintre ei ascundea sub gluga casti pentru a se tine in contact cu unul din razboinici care tinea de sase aflat in apropiere in masina,controland frecventele radio ale politiei.Avand unda libera din partea acestuia,cei trei activisti au atraversat campul aflat in fata cladirii si s-au intins intr-un sant de apa sub fereastra de sub parterul cladirii.Ferastra era intre-deschisa,odata deschisa cu ajutorul unui tub de fier ,doi dintre ei s-au strecurat in cladire aterizand chiar pe biroul unui cercetator.Inchizand fereastra dupa tovarasii sai,al treilea razboinic si-a scos uniforma de prost gust de student si si-a pus un impermeabil negru cu gluga pentru a sta de garda.In cladire,cei doi razboinici au percurs colidorul pentru a uraca la primul etaj,in biroul lui Richard Aulerich.In timpul unei verificari facute pe zi razboinicii au vazut ca usa biroului ramanea mereu deschisa si fara nici un fel de alarma.In timp ce unul dintre ei tinea de sase pentru a controla miscarile ultimilor studenti ramasi in cladire,celalalt a facut trei gauri in poarta din lemn,a bagat o mana si a rasucit cheia.Biroul lui Aulerich si Chou era acolo,in fata cu o sala de asteptare,dotata cu o vitrina de geam in care erau expuse cateva blanuri.Dupa ce au deschis toate sertarele arhivei si rasturnat continutul acestora pe podea,un razboinic a luat din ruxacul sau un pachet in care se afla un dispozitiv infasurat in hartie igienica gata sa explodeze in timp de o ora.Dintr-o data s-au vazut clipi luminile albastrerosii:dar razboinicul stia ca in caz de pericol real ar fi fost avertizat de unul din razboinicii care tineau de sase.Continuand in operatiunea sa,a umplut ruxacul de floppy disk,diapozitive si alte documente selectionate in care erau descrise subventiile pentru continuarea experimentelor pe animale.Dupa cateva minute patrula s-a indepartat si razboinicul a fixat ceasul dispozitivului,adunat materialele confiscate si s-a intors la biroul de la parter.Inainte sa abandoneze cladirea,cei doi s-au uitat inca o data in jur si au observat ca pe placuta de pe poarta biroului scria”Cercetarea lactatelor”.Cei doi razboinici,ambii vegani,s-au uitat unul la altul si impreuna au rasturnat pe jos compiuterul si materialele care se aflau pe birou.Au iesit pe aceasi fereastra pe care intrasera aterizand in santul de sub fereastra,si-au aranjat imbracamintea si s-au indepartat.Putin mai incolo ii astepta o furgoneta;in cateva minute erau toti in siguranta.Intorcandu-se la crescatoria de animale de blana,langa cel de pui destinati cercetarii,un razboinic a ramas sa cerceteze toate strazile de acces si cabina gardianului care dormea.Altul a sarit pe acoperisul laboratorului si a dat la o parte una din placile cu care era acoperit,sarind in laborator.Nefiind ferestre care dadeau spre exterior,doi razboinici au aprins luminile din fata vopsite in rosu si au fortat o usa care ducea in laborator.Cum au intrat,unu a inceput sa distruga fara sa faca galagie toate instrumentele de cercetare in timp ce ,ceilalti cautau documente di dosare. A fost varsat acid muriatic peste masinariile de amestecare a hranii experimentale destinata vizonilor si pe toata documentatia si echipajele prezente in birou.Intr-un congelator au gasit conservate 30 de capete de vidre infasurate in aluminiu.Odata completata distrugerea salilor de pregatire a hranii experimentale si a birourilor,au fost lasate mesaje cu vopsea rosie pentru Aulerich si colaboratorii sai,inclus un “NE VOM INTOARCE PENTRU VIDRE”,referindu-se la Alice,unica vidra prizoniera supravietuita experimentelor care urmarise cu atentie actiunea razboinicilor ALF.Iesiti din laborator prin tavan,cei doi

razboinici s-au indreptat direct catre gardul unde erau inchisi vizonii si au inceput sa dezlipeasca toate placutele de identificare prezente pe custi ,notand doi vizoni buimaciti de contaminare pentru care a inceput calatoria spre libertate.Invecinatatea cu autostrada nu permitea razboinicilor sa deschida toate custile.Noaptea incepea sa lase locul primelor zori ale diminetii.Momentul cel mai dificil a fost cand a trebuit sa lasam in urma sute de alte animale printre care dihori si vidre care urmau sa fie otravite.Cateva ore mai tarziu,pe malul unui lac,am dat celor doi vizoni ultima cina data de o mana umana,un iepure mort gasit pe marginea strazii si mancare pentru pisici bogata in proteine.Odata eliberati in ambientul lor natural,au disparut rapid in tufisuri.Intre timp,la scaderea orei stabilite,in campusul de la MSU, incendiul lumina Anthony Hall distrugand complet 32 de ani de cercetari pe animale de blanuri infaptuite de Aulerich si alti 10,fara sa fi avut timp sa publice rezultatul colaboratoarei Chou.Cu acest atac final,cei mai mari beneficiari ai sponsorizarilor de la MFRF au fost loviti dur,lasand industria de blanuri din SUA la pamant,sa se lupte singura,asa cum nu se mai intamplase pana acum.Inainte de actiunea impotriva MRFR,ALF nu mai obtinuse asa un succes in eliminarea unei intregi ramuri a unei industrii dedicate masacrarii animalelor�Cercetare si Dezvoltare�.In timp ce ALF isi castiga faima de a fi o amenintare reala pentru cercetare in aceasta industrie,razboinici din toata tara incepeau sa simta valul represiv al politiei federale care intensificau vanatoarea rebelilor ALF. 7.VANATOAREA RAZBOINICILOR ALF Au sosit in valea raului Little Applegate (Oregon meridional) in aprilie “92,intr-o racoroasa si luminoasa dimineata de primavara.Zburand in lungul coastei ,elicopterele au aparut chiar cand patru masini cu stema guvernului zvacneau din strada stramta plina de praf.Aterizand intr-un loc deschis,din elicopter au iesit patru agenti ATF care,fugind catre intrarea unei case din apropiere au luat prin surprindere persoana care locuia acolo;o femeie care avea in jur de 40 de ani.Din masini alti agenti controlau zona.Agentii au inceput interogarea femeii,au perchezitionat locuinta si inspectionat exteriorul.Cand i-au spus femeii dezorientate ca sunt in cautarea lui Rod Coronado,aceasta le-a spus ca au gresit casa,pentru ca,casa lui Coronado era ascunsa in tufisurile dense pe cealalta parte a raului.Navalind pe cealalta parte a raului,ceilalti agenti au gasit casa,care era deja goala;ramasese doar o pana de soim ce se legana de vant la intrare.Vechiul cartier general CAFF,aflat la nici 15 mi de metrii de Ashland,a foat primul obiectiv al hartuirilor ATF si FBI.Dupa raidul de cuvant al CAFF,Rod Coronado,incepuse sa denunte ororile crescatoriilor de animale de blanuri;cele 11 luni de investigatii sub acoperire s-au conclus cu o incursiune intr-o crescatorie din Montana si cu eliberarea,reabilitarea si reintegrarea a 60 de vizoni,4 rasi rosii si 2 rasi canadieni.Din pacate pentru Coronado si din fericire pentru politie ,a fost singurul activist care a ajuns in fata judecatorilor pentru a apara Operaziunea Bite Back.Din 1991,parintii lui Coronado au fost asaltati de intrebari despre presupusele activitati ilegale desfasurate in casa lor si despre locul unde se afla fiul lor.Intre timp,cu un mandat de arestare agentii FBI au cercetat casa unui vechi activist PETA in Maryland,confiscand cutii intregi cu foi,mape,echipament electronic,utilaje de imprimat si alte probe care dupa parerea lor demonstrau pregatiri de sabotaj al ALF-ului.Cu o saptamana inaintea cercetarii un muncitor de la Federal Express,ridicand un pachet cu timbrul scazut a descoperit ca expeditorul era fals;destinatarul era asa zisul membru PETA.Pachetul continea un video care documenta eliberarea a doi vizoni din crescatoriile experimentale ale laboratoarelor MSU,si filmarile aratau doua capete de vidre sectionate gasite in laborator.Pachetul continea si documente,diapozitive si

dischete pentru compiuter luate din biroul lui Aulerich.Cand FBI s-a prezentat la adresa de destinatie a pachetului a declarat ca a demascat un cuib al ALF-ului,gasind in interior ochelari cu inflarosu pentru vizionarea nocturna si planurile anulate pentru eliberarea unor maimute de la Silver Spring,impotriva careia PETA luptase pentru mai mult de zece ani pana la obtinerea desfiintarii legale.In mandatul de perchezitie al FBI-ului erau descrise o serie de munitii incendiare gasite la OSU si la MSU;de asemenea,Coronado era considerat responsabilul actiunilor de la OSU si WSU.In septembrie “91 incepuse sa circule un identikit unde erau descrisi doi indivizi suspecti de a fi activisti ALF:cei doi au fost vazuti in preajma orasului Pullmann,Washington,inaintea invaziunii ALF.Pe afis era indicata suma de 35.000 de dolari pentru capturarea si inchiderea responsabililor invaziunii Universitatii Oregan,Washington si Cooperativei Crescatorilor din Nordvest.Grand Jury(juriul care vine convocat pentru a cerceta cazuri particulare sau grave si pentru a interoga persoane care,daca chemate,sunt obligate sa testimonieze daca nu vin acuzati de sfidarea instantei),federali din Oregon,Washington si Michigan s-au reunit pentru a aduna probe impotriva membrilor ALF,sperand ca asa vor reusi sa ii prinda.Cativa activisti PETA care au gestionat materiale legate actiunii impotriva la MSU,au fost citati in judecata cu obligatia de a aduce cu ei poze si documente relative faptului respectiv.Si ziaristul care ii luase interviu lui Coronado despre Operatiunea Bite Back a fost citat in tribunal.Cand Coronado si-a dat seama ca FBI vroia sa il interogheze,a decis ca a venit timpul sa isi ia o pauza in lupta impotriva crescatoriilor;nu vroia sa intre intr-un lung si scump proces.In acelasi timp,in primavara lui “92,alti voluntari CAFF au inceput sa fie luati in ochi si harjoniti de FBI si ATF.Un atelier a lui Coronado din Ashland a fost devastat de perchezitiile agentilor care au declarat ca au gasit probele necesare pentru a face legatura intre acesta si actiunile ALF din Oregon si Washington si tentativelor din Montana.Folosindu-se de notitele lui Coronado in apararea Operatiunii Bite Back si de cateva probe fizice au inceput sa construiasca un caz in jurul lui Coronado in timp ce unitatea operativa insarcinata cu eliminarea ALFului continua cautarea altor membrii ALF.Documentele detinute de FBI,contineau probe impotriva lui incepand inca din 1986 cand impreuna cu o alta persoana a scufundat doua baleniere islandeze si distrus o instalatie de prelucrare a carniii acestora.Intre timp,Coronado fusese deja arestat in Canada pentru prejuditii facute unor magazine de blanuri.Fara sa plateasca cautiunea,in 1987 a lasat localitatea pentru a se intoarce in Statele Unite,in California unde ALF era mult mai activa.Dupa putin timp,alti activisti ai miscarii animaliste din California au fost chemati sa depuna marturie;intre ei se afla si Jonathan Paul cunoscut ca fiind uul din colaboratorii lui Coronado care fusese deja acuzat in 1990,impreuna cu alti doi barbati de invaziile la OSU din 1986.De asemenea Jonathan Paul era suspectat ca fiind autorul a numeroase alte atacuri ALF in California si de sabotajul liniei electrice in timpul la “Earth Day”in 1990.Paul participase si la studiul facut despre crescatorii,indispensabil pentru reusita Operatiunii Bite Back.Facand presiune asupra lui Paul pana cand l-au convins sa depuna marturie la Grand Jury a statului Washington;guvernul american spera sa culeaga informatii pentru a putea acuza alti presupusi activisti ALF.In schimb,chiar dupa oferta unei magulitoarea imunitate personala Paul a refuzat sa depuna marturie facand referire la al cincilea amendament;avand in vederea asta,cu acuzatia de insulta a curtii de judecata,pentru Paul se deschidea strada care l-ar fi condus dupa gratii,judecatorul fiind convins ca acesta pana la urma isi va schimba idea si va colbora.Dar se insela.Paul a tinut gura inchisa timp de sase luni timp in care a fost retinut pentru o masura restrictiva dupa care a fost eliberat.De atunci atentia FBI-ului s-a indreptat asupra lui Rik Scarce,autorul cartii Eco-Warriors in care sunt prezentate interviuri cu Coronado si alti membrii ALF.Scarce fusese cercetator la WSU si devenise prieten cu Coronado,mergand de

cateva ori si acasa la el in Pullmann.Si logodnica lui a fost citata in justitie pentru a raspunde la intrebari referitoare la Coronado si alti membrii CAFF.Putin timp dupa incursiunea de la ATF in cartierul general al CAFF-ului in Oregon,agentii guvernativi de la ATF si FBIau continuat cercetarile asupra lui Coronado.In portul din Santa Cruz,California,vaporul pentru protectia mamiferilor marini Sea Shepherd se pregatea sa plece intr-o campanie impotriva pescuitului industrial japonez cand,in mijlocul unei furtuni,agentii guvernativi au ordonat oprirea imediata a motoarelor.Perchezitia care a urmat nu a dat rezultate.In Columbia Britanica vaporul a fost inspectionat din nou de autoritatile canadiene dand sprijin celor americane in cautarea fugarilor ALF.Coronado care era prezent destul de des pe Sea Shepherd,fusese vazut la bord si inaintea plecarii de la Los Angeles la un moment dat in Santa Cruz.Ca urmare,responsabila biroului de la Sea Shepherd Marina del Rey va fi de mai multe ori molestata si chiamata sa testimonieze pentru presupusele sale contacte cu Coronado.Cumparase masina lui in timp ce el se afla inca in Los Angeles.Pe baza informatiilor culese in locuinta membrului PETA din Maryland,in vara anului 1992,o Grand Jury s-a reunit in Louisiana pentru a cerceta despre pregatitorii planului anulat asupra Institutului Regional de “Primati”Delta al Universitatii din Tulane.La sfarsitul lui “92 peste 30 de activisti au fost citati in tribunal ,multi dintre ei cu obligatia de a depune marturie cu privire la cunostintele lor despre ALF.Prietenii Animalelor din Connecticut,care sponsorizase operatiunea de cercetare despre crescatoriile universitatii americane infaptuita sub acoperire de CAFF,au dat toata disponibilitatea autoritatilor.Anul 1992 va fi amintit ca anul intimidarilor pentru zeci de activisti pe zi ce trecea mai multe persoane din miscarile animaliste si ambientaliste radicale vedeau cu proprii ochi efectele produse de represiunea FBI si ATF in prejuditiul activistilor care sustineau ALF si Earth First!.In ciuda acestui fapt,un pumn de persoane a trecut aceasta furtuna de represiune refuzand sa se lase intimidati de acei nazisti imbracati si incaltati de guvernul american.In primavara lui “93,alte doua exponente CAFF au intrat in vizorul nazistilor federali.Pe urmele lui Jonathan Paul,si Deborah Stout si Kimberly Trimiew vor ajunge in puscarie.Rik Scarce se afla deja in arest in puscaria din Spokane,Washington pentru ca a refuzat sa depuna marturie despre presupusele sale legaturi cu ALF si cu Coronado.Cu agentii federali au avut de a face nu numai activistii;pana si parintii acestora au fost chemati in tribunal pentru a depune marturie.Intre timp,guvernele fiecarui stat si Congresul se certau pentru aprobarea unei legi facuta special pentru actiunile de sabotaj ALF si EF!.Dupa putin timp,statele vizitate de ALF au aprobat legi pentru tutelarea crescatoriilor industriale care considera orice actiune ALF infractiune,acestia riscand amenzi mari si pedepse de pana la 10 ani.In iulie “93,tribunalul federal din Michigan a emis un act care il acuza pe Rod Coronado de incendiu si incursiune la MSU.In cateva zile chipul acestuia intra in lista celor mai cautati infractori de FBI ,ATF si de serifi.Chiar daca congresul si cei care aplica legile erau constienti de buna structura organizativa al celor de la ALF si autoritatile au fost in grad sa creeze un caz izolat in jurul lui Coronado,din cauza trecutului sau si al actiunilor ilegale directe.Incercand sa foloseasca un peste mic pentru a captura unul mai mare,strategia guvernului era acea de a da toata vina pe Coronado pana cand indicatiile adunate nu ar fi condus la prinderea celorlalti activisti ALF.Inca o data fiintele distrugatoare,rana planetei noastre si a puilor ei animalele,au pus o recompensa pe capul fiecarui razboinic care a luptat pentru apararea pamanturilor si animalelor salbatice din America.

AGILITATEA CERBULUI-OCHII VULTURULLUI-FORTA URSULUI-SIGURANTA PUMEI-INVIZIBILITATEA SARPELUI-SALBATICIA LUPULUI-CONDUC PASII MEI SI MANA MEA IN TIMP CE ELIBEREAZA-ACESTE FLACARI DE

SPERANTA VIE-IMPOTRIVA CELOR CARE VOR SA NE DISTRUGA-DISTRUGE CEEA CE TE DISTRUGE 8.ULTIMA MUSCATURA:CONTROLAREA PREJUDITIILOR PROVOCATE DE ANIMALE Multa lume credea ca patru Grand Jury si puterea mai multor departamente precum FBI,ATF,Statul,Universitatea si Politia de Frontiera,reunite pentru vanatoarea impotriva razboinicilor ALF,i-ar fi facut pe activisti sa se puna la adapost.Si de fapt,asa si era;ALF se ascundea,dar nu numai de lege.La apusul unei calde zi de toamna trei indivizi isi treceau din mana in mana un binoclu pentru a observa,de pe un deal al padurii nationale Utah,Laboratorul de Cercetare de Predatori(Predator Research Facility-PRF) pentru Controlul Prejuditiilor provocate de Animale(Animal Demage Control-ADC) al Ministerului de Agricultura al Statelor Unite in Miliville,la sudul campusului Universitatii Utah din Logan;ADC este cel mai mare centruu de cercetare din SUA unde se practica vivisectia pe coioti;obiectivul lor nu este sa salveze victime ci sa sa le distruga.Timp de 65 de ani ADC ,sustinuta din plin de sponsorizari si de stat,a condus un razboi impotriva vietii salbatice americane.In 1931 Congresul a facut o lege speciala “Controlul prejuditiilor provocate de animalele predatoare” care zice ca”ministrul Agriculturii e autorizat cu aceasta lege sa dezvolte metode mai eficiente pentru a distruge,elimina si a pune sub control in zone de…domeniu public sau pe terenuri private,lupi,lei,coioti,rasi,caini vagabonti…daunatori agriculturii si crescatoriilor,pentru protejarea turmelor si a altor animale domestice … si pentru a conduce campanii de eliminare sau control a acestor animale salbatice”.Inca de la inceput ADC a devenit responsabila de uciderea a sute de mi de grizzly,ursi,vulpi,lupi,puma,coioti,rasi,jaguari,vizoni,elani,antilope,caprioare,cerbi si bivoli.Tacticile lor includ momeli M-44 cu cianat de sodiu,vanatorii terestre si aeriene din elicoptere(efectuate si noaptea cu ajutorul reflectoarelor),capcane de spanzurare,sfori,custi,incendi si fumigene in barloage,folosind otravuri care de cele mai multe ori omorau mi de alte specii carora nu le era adresata.Toate astea in benificiul animalelor din crescatorii.Cercetatorul sef al programului de eliminare al coiotilor de la ADC e Frederick Knowlton:el este la conducerea PRF din Miliville,cu sediul intr-un birou din Universitatea din Utah.Obiectivul principal al cercetarilor sale este acela de a perfectiona tehnici de control di distrugere totala a populatiei animalelor predatoare prin otravire,capcane si izotopi radioactivi.Knowlton in ultimii 30 de ani a contribuit direct la uciderea a zeci de mi de coioti.O carte din 1960 descria o vanatoare aeriana in care sunt ucisi doi coioti,unde acesta cu incantare observa momentul in care se adunau cadavrele coiotilor observand ca unul dintre ei era fara picioarele anterioare,pierdute in trecut intr-o capcana pusa de ei.In inimile si mintile poporului de coioti exista un demon pe nume Fredrick Knowlton.Cunoscuta de multi ani de miscarile animaliste si ambientaliste,ADC ramasese piatra de temelie a distrugerii ambientului si al animalelor americane.Acelasi mod caracteristic de exterminare care a fost aplicat popoarelor indigene al acestei tari,ADC se pregeste sa il aplice si vietii salbatice indigene.Cand razboiul impotriva crescatoriilor de animale de blanuri a produs o stare de alarma rosie intre crescatori si autoritatile federale,un consiliu ALF s-a reunit intre muntii pietrosi pentru a discuta despre viitorul campaniei de lupta.Razboinicii din trei grupuri diferite au exprimat necesitatea de a intensifica apararea teritoriului salbatic in fata represiunii statului;nu sa se ascunda si sa fuga.In jurul focului ne treceam din mana in mana documente federale care descriau atrocitatile doctorului Knowlton.Cu politia federala pe urmele noastre,orice viitoare actiune a noastra trebuia sa fie fulgeratoare. Din cauza

numarului foarte redus de razboinici nu ne puteam permite sa pierdem nici macar un membru activist.In timp ce luna plina se inalta peste tabara noastra,fiecare razboinic a decis daca se simte sau nu in stare sa continue aceasta lupta.Cand toti au terminat de vorbit,o voce finala a povestit despre generatiile de moarte si distrugere provocate de ADC si impactul pe care l-a avut asupra acestor specii de animale care un timp alergau libere pe aceste pamanturi.Din departare se auzea cantecul coiotilor,infiorand inimile razboinicilor de emotie.Fusese decis sa se continue calea razboiului.Cum spune vechiul slogan ALF englez:�odata decis e ca si facut�.O luna dupa,spionii ALF-ului au fost trimisi in orice directie pentru a aduna noi razboinici pentru acest atac masiv.Intre timp,in Utah cateva persoane deghizati in excursionisti si-au facut tabara in apropierea la PRF petrecand nopti intregi observand miscarile studentilor si cercetatorilor .In prima noapte au auzit acel sunet care va deveni familiar.In fiecare noapte,inca de la lasarea serii ,de pe dealurile din jur coiotii salbatici urlau si aproximativ 80 de coioti prizonieri raspundeau cu planset de inimi solitare.Prima oara cand aceste urlete au intrat in inimile razboinicilor lacrimi de tristete si furie au intunecat ochii lor lipiti de binocluri, in timp ce promiteau razbunare coiotilor condamnati la moarte in acele custi.Intre timp in campusul Universitatii din Utah la Logan,razboinicii imbracati ca niste studenti de colegiu studiau curtea biroului lui Knowlton,care sa afla la doar 50 de metri de sectia de politie universitara,situata in partea de jos a unei alei intunecate..In octombrie razboinicii trebuiau sa fie gata de actiune.Reuniti intr-un canyonsituat departe de centrul de cercetare,zece razboinici sedeau in cerc fiecare imbract cu uniforma de noapte corespunzatoare rolului sau.Cativa cu hanorace universitare adidasi si ruxace,altii cu cagule subtiri infasurate deasupra ochilor bluze si pantaloni stramti si bocanci de munte-toate de aruncat dupa actiune.Cei doi soferi erau imbracati in costume de seara elegante.Hartile stradale si cele topografice au fost distribuite fiecarui razboinic in niste pungi impermeabile impreuna cu niste bani fara amprente.In caz de urgenta trebuiau sa se desparta cat mai repede posibil.Soferii ar fi monitorizat cu un scanner frecventele politiei si fiecare mebru ar fi ramas in contact radio cu acestia;un semn manual stiut de razboinici ar fi avertizat toti componentii de o eventuala urgenta.In ruxacul unui razboinic era o ventuza pentru a inlatura geamurile ferestrelor si un dispozitiv incendiar pentru biroul lui Knowlton.In altul,o foarfeca pentru sarma,cleste si manusi de guma groase pentru nenumaratele gauri care trebuiau facute in gardurile custilor de coioti.Cel care tinea de sase avea binoclu,instrumente pentru vederea nocturna si o carte de astronomie;daca ar fi fost oprit ar fi spus ca observa stelele.In sacul ultimului razboinic era un alt dispozitiv incendiar,o mini lanterna cu lentile rosii si alte instrumente care ii trebuiau ca sa poata intra in centrul de cercetare.In aceasta actiune era ceva diferit.Nu era considerata o miscare ofensiva ci una difensiva,nu doar in favoarea coiotilor ci si a razboinicilor insasi.Miscarea noastra era sub atac;erau in risc fie libertatea animalelor fie cea umana.Cu aceasta actiune vroia sa se demonstreze dusmanilor careantoarcerea miscarii ALF nu era prevenita.Departe,in blocurile cele mai inalte din centrul orasului,agentii FBI si ATF lucrau neobositi si fara oprire pentru a prevenii o actiune de genul celei care era pe cale sa inceapa.Lungile nopti petrecute in recunoasterea locului actiunii au facut ca razboinicii sa se simta legati personal de coiotii inchisi de PRF.Multe din aceste animale,nascute in salbaticie cunosteau acea libertate pe care unii nu o cunoscuse niciodata.In fiecare noapte razboinicii auzeau plansetele lor si in anumite zile puteau vedea coiotii in curte lasati intentionat fara mancare timp de 4 zile fiind siguri ca dupa acest timp nu vor refuza mancarea otravita.In orice lucrare de prelungire a structurii se putea observa cum cercetatorii incercau sa cheltuie toti banii din fonduri inaintea terminarii anului fiscal.Daca o agentie guvernativa nu cheltuie toi banii pe ca i-a primit,bugetul anului care vine vine redus in loc sa fie marit.Intr-o zi

insasi Knowlton a fost vazut dirijand cateva lucrari de constructie in timp ce coiotii se invarteau in depozite.Atacul nostru avea ca obiectiv distrugerea cladirii principale PRF si zona ingradita din prejur unde erau inchisi mai mult de 40 de coioti.Oalta cladire inchisa cuniste porti in care erau inchisi alti 40 de coioti era prea aproape de statia de supraveghere si nu se putea risca eliberarea acestora.Daca structura nu ar fi fost in prealarma pentru recentele actiuni ALF,se putea risca dar nu se putea risca intreaga actiune ,deja periculoasa,cand obiectivul principal era distrugerea PRF;doar eliberarea animalelor nu ar fi rezolvat problema pe termefn lung,acestia ar fi fost inlocuiti imediat.In majoritatea actiunilor facute de ALFF,sentimentele de victorie sunt puse in balanta cu cele de furie si frustrare datorita animalelor lasate in urma.Dar daca actiunea noastra ar reusi distrgerea laboratorului si a cercetarilor lui Knowlton,am salva viata altor nenumarate vieti care ar fi urmat sa ajunga in laboratoarele acestuia.Intorcandu-ne la campusul Universitatii din Utah,am fi incercat sa lovim biroul lui Knowlton chiar sub nasul politiei universitatii.In seara zilei de 24 octombrie doi biciclisti au intrat in parcarea de langa cladirea Resurselor Naturale,au legat bicicletele si s-au indreptat la brat inspre statia de politie situata langa curtea care da spre biroul lui Knowlton.Unul dintre biciclisti avea in ruxac o statie sintonizata pe un canal de pe care un tovaras il informa despre miscarile politiei.Un razboinic care tinea sub ochi statia politistilor a dat semnal de strada libera celorlalti care au reusit sa intre pe straduta care ducea la fereastra biroului lui Knowlton.Un razboinic imbracat intr-un trening negru a dat la o parte grilajul de aluminiu de la fereastra si tinand cu o ventuza geamul a impins impotriva cadrului ferestrei pentru a reusi sa il scoata.In timpul unei inspectii precedente un “student�a lovit geamul destul de puternic incat sa se asigure ca nu sunt sisteme de alarma puse;fereastra nu era controlata de nici o alarma.Punand geamul de o parte,razboinicul s-a strecurat inauntru dupa ce a bagat cu atentie ruxacul.Golind sacul de continutul sau inflamabil si de dispozitivul incendiar,l-a umplut cu dischetele compiuterului lui Knowlton si alte documente de importanta vitala.Dupa care,a adunat cartile,sertarele biroului si alte materiale inflamabile,le-a pus in jurul mesei acestuia unde la sfarsit a pozitionat dispozitivul incendiar cu timerul programat sa explodeze un pic inainte de rasarit.Dupa care a legat bateria de 9 volti,a aprins dispozitivul si s-a uitat in jur inca o data in biroul unui om care si-a construit intreaga cariera exterminand o specie de animale.Nici un semnal nu a fost transmis pe statie,ceea ce insemna ca totul merge cum era stabilit.Dupa 35 de minute de cand intrase in birou,razboinicul a fugit luand cu el dischete si alte materiale.Dupa ce si-a dat jos treningul,razboinicul s-a indrepta spre locul unde era cel care tinea de sase;la doar 30 de metri departare de statia politiei.Cei doi si-au luat bicicletele si s-au indepartat pedaland in noapte.Aproape in acelasi timp in care biroul lui Knowlton primea vizita,un sir de sase razboinici mergeau pe o poteca in padure ce ducea catre gardurile PRF si custile coiotilor situate afara.Cerul era plin de stele in acea noapte.Cand au ajuns in preajma gardului mai indepartat,unul dintre razboinici care avea rolul de a tine de sase s-a indepartat cautand un punct ascuns de unde urma sa stabileasca un contact cu soferul ALF-ului.De acolo reusea sa vada toate strazile care duceau la ADC ,statia de supraveghere si custile animalelor.Ceilalti cinci au inceput sa gaureasca sarma metalica pentru a crea o intrare.Dupa ce a fost trecuta prima bariera s-au despartit in doua grupuri :unul s-ar fi ocupat de eliberarea coiotilor si celalalt de distrugerea laboratorului.Doi razboinici s-au tarat pe burta pentru a se apropia de PRF.Sarind una dintre ultimele porti,au ajuns chiar in centrul intregii structuri ADC si la o aruncatura de piatra de fereastra paznicului care dormea.Fusese facuta deja o proba pentru individuarea eventualelor alarme pe o fereastra a unei bai cu rezultat negativ;deci s-au apropiat incepand sa scoata geamul si rama ferestrei.Vazand ca se face prea mult zgomot,razboinicii s-au uitat in jur pentru a cauta alte puncte de

intrare.In sfarsit,de parca ar fi simtit,coiotii au inceput sa urle si sa planga,garantand destul zgomot pentru a se putea scoate fereastra de tot.Intrand in PRF,razboinicii au vazut imediat ,in afara baii laboratorului zeci de capete de coioti si tablite pe care era scis “nu dati de mancare�.Avansand in patru labe,un razboinic s-a indreptat catre centrul laboratorului in timp ce celalalt aduna diapozitive si floppy disk.Ar fi putut petrece ore intregi cautand intre materialele cercetatorilor dar nu era timp.Dupa ce documentele furate din Michigan au fost recuperate si datele de expeditie folosite ca sa le dea de urma razboinicilor,s-a decis ca parte din materiale ale PRF-ului sa fie distruse,nu doar confiscate.Au sistemat dispozitivul in mijlocul materialelor inflamabile si au iesit repede din cladire.Dispozitivul incendiar din PRF era programat sa explodeze in acelasi timp cu cel din biroul lui Knowlton. Terminand treaba,s-au indreptat catre cei trei tovarasi care intre timp au facut gauri in gardul de sarma unde se aflau coiotii.Fiecare avea cu el foarfeca pentru sarma si au povestit entuziasmati cum,in timp ce erau in actiune de partea cealalta animalele s-au apropiat si au inceput sa sape,in speranta ca eliberarea lor sa aiba loc mai repede.Incet incet,coiotii au iesit unul dupa altul din custi fugand catre muntii din care venea chemarea coiotilor salbatici.In timp ce razboinicii taiau sarma dupa sarma,se puteau vedea grupuri de 2,3 coioti fugind din gratii spre libertate.Golita si ultima cusca,razboinicii s-au indepartat in sir indian catre aceleasi dealuri.Cand s-au reunit cu cine statuse de sase,soferul fusese deja avertizat sa vina sa ii ia.Asa cei sase se indreptau catre sofer pe poteca luminata de cerul instelat si in cantecul de eliberare a coiotilor.Cand de pe cerul nocturn au aparut primele licariri ale diminetii dispozitivele incendiare s-au activat in biroul lui Knowlton si la PRF.Nu a fost nevoie de mult timp ca pollitia sa noteze undele de fum care ieseau din cladirea Resurselor Naturale;focul a fost stins repede,nu inainte insa ca ani si ani de cercetari sa se transforme in cenusa.Apa folosita de pompieri a provocat cea mai mare parte din prejuditii.In timp ce pompierii reuseau sa potoleasca flacarile a sosit un mesaj telefonic in care paznicul anunta ca si PRF era in flacari.Inainte ca pompierii sa ajunga mai mult din jumatate din laborator era distrus.Saptamana ce a urmat intreaga cladire a fost declarata inutilizabila ca in viitor sa fie demolata.In ianuarie 1993 Knowlton inca implora pe cei care se ocupa cu planificarile sa ii dea macar un permis provizoriu pentru a construi un nou laborator.Toate cercetarile PRF au fost oprite.ALF l-a acuzat pe Knowlton de ingroparea ilegala a tone de cadavre de coioti contaminate cu radiatii in timpul experimentelor sale in New Messico.In fata negarilor acestuia razboinicii ALF au arat docummente in care se demonstra ca nu a obtinut permisele necesare pentru ingroparea cadavrelor.33 de coioti nu au mai fost gasiti si cercetatorii au inceput imediat sa isi exprime preocuparile;dupa parerea lor acestia nu ar fi reusit sa supravietuiasca in mediul salbatic; dar noi stim bine ca nu este adevarat!In acea noapte,in timp ce fugeau din camerele de tortura a lui Knowlton,coiotii fugari nu au vazut sase figuri umane fugind pe poteca ci sase razboinici coioti care nu au uitat de fratii si surorile lor patrupeti.Dupa cateva zile,intr-un loc ascuns au fost aprinse focurile victoriei aruncand inauntru floppy discurile luate din biroul lui Knowlton.Inca o data ALF a demonstrat cum ceea ce nu fusese implinit cu ani si ani de proteste putea fi facut de o mana de razboinici cu inima neanfricata.Acum venise momentul ca si alltii sa le urmeze exemplu.

9.OPERATIUNEA BITE BACK:EPILOG Datorita unei lobby care reunea incercarile vivisectorilor si crescatorilor de a pune sfarsit actiunilor ALF ,incepea razbunarea FBI-ului.La doar doua saptamani de la incursiunea de la Utah,John Paul a fost arestat ,acuzat de sfidarea instantei pentru ca nu

a oferit informati la Grand Jury federale care fusesera convocate in Oregon,Washington,Louisiana si Utah;toate la vanatoarea razboinicilor ALF.Paul nu a fost eliberat imediat,dupa el au urmat Rik Scarce,Deb Stout si Kim Trimiew.Investigatorii federali foloseau Grand Jury ca instrument intimidatoriu impotriva activistilor pentru ai face sa dea declaratii despre ALF avand in vedere ca aveau prea putine dovezi impotriva lor pentru a ii putea acuza;in afara de Coronadopentru el erau adunate dovezi mai mult decat suficiente.S-ar putea spune ca Grand Jury a fost folosita pentru a deranja o miscare politica dar in urma atacurilor din Operatiunea Bite Back guvernul federal si-a putut legitima vanatoarea activistilor cu scuza unor investigatii pentru”o serie de activitati criminale”.Asa a inceput o colaborare stransa intre autoritatile americane si cele canadiene,care conduceau o ancheta despre activitatile ALF care eliberase 29 de pisici din laboratoarele de vivisectie ale Universitatii Alberta.Unul dintre activistii de suport a acelei actiuni a depus marturie impotriva la ALF fapt ce a condus la iesirea unor mandate de retinere pentru David Barbarash-un cunoscut si vechi mebru ALF si pentru Darren Thurstone-un alt sustinator.La inceputul lui “94 David Barbarash a fost capturat in Scotts Valley,California in timp ce iesea din casa lui Jonathan Paul.Paul care era prieten cu Coronado a fost pus sub supraveghere dupa iesirea din puscarie.Barbarash a fost imediat extradat in Alberta pentru a raspunde la acuzatiile impotriva ALF-ului.A stat inchis mai mult de 20 de luni la fel ca si Darren Thurston pentru “crima” imfaptuita,eliberand pisici care ar fi murit pe mesele vivisectorilor.Ar fi frumos sa credem ca in “93 si “94 activistii ALF au fost protejati de celalalte miscari animaliste si ambientaliste radicale in timp ce guvernul federal era pe urmele lor dar din pacate nu a fost asa.Atacurile continue,chemarile in tribunale si arestarile preventive a unor activisti nevinovati au condus la izolarea completa a organizatiei ALF chiar si de vechii sustinatori.Multi activisti care se declarau sustinatori ai miscarii ALF erau hartuiti si FBI a reusit sa ii indeparteze unu cate unu,fiindu-le dificil sa ofere sustinere fugarilor ALF.Cu clasica tactica”dividi et impera”,guvernul Statelor Unite a pedepsit miscarea animalista legitima si multi activisti ai miscarii Earth First! stiind ca in acest fel vor intoarce multe persoane impotriva ALF-ului.Era o tactica care fusese aplicata cu succes impotriva tuturor miscarilor politice de rezistenta din SUA.Era doar o problema de timp pana cand unul dintre activistii ALF ar cazut in plasele FBI;presiunea facuta asupra celorlalti activisti,a prietenilor acestora,a familiilor si a orcarei alte persoane care a avut contact in mod direct sau nu cu ALF va aduce la arestarea unui razboinic ALF. 10.CAPTURAREA LUI ROD CORONADO Pe 28 septembrie 1994 Martin Rubio dadea de mancare animalelor sale din rezervatia Pescua ce apartine indienilor Yaqui langa Tscon,cand o masina de politie s-a prezentat acasa la el.Un agent caucazian s-a apropiat de el ceran ajutor pentru un soim cu coada rosie gasit ranit si transportat la sectia de pompieri a rezervatiei.Aceasta cerere nu era noua pentru el,de fapt de cand a venit in acel loc,acum doi ani Rubio colaborase la mai multe proiecte ale comunitatii si dragostea sa pentru animale era cunoscuta de multi.Cum a intrat in Departammentul Pompierilor,12 persoane-agenti FBI,ATF si serifi au sarit pe el.Rod Coronado a fost capturat.Fiind considerat ca “inarmat si periculos” in ciuda faptului ca ATF facuse o cercetare in care se demonstra ca nu era inarmat.Coronado traia pacific cu un trib din care era orinar organizand activitati pentru tinerii comunitatii si colaborand cu Student Environmental Action Coalition si cu grupurile locale pentru drepturile umane in afara de munca de conservare culturala pentru tribul Yaqui din rezerva Pascua.O voce anonima a susurat programului

Crimestoppers informati care au dus la capturararea lui Coronado,incasand recompensa de 22.000 de dolari oferita de vivisectori si crescatori.Cautiunea i-a fost negata in prima faza si in prima saptamana din noiembrie Coronado a fost extradat in Michigan pentru a fi interogat despre incursiunea de la MSU.Propriile sale notite si interviurile date in care declara la ziare si reviste propria sustinere Operatiunii Bite Back s-au dovedit a fi principalele probe folosite impotriva lui;pe langa niste interceptari telefonice si o chitanta de la Federal Express gasita intr-o cutie plina cu materiale furate din biroul lui Aulerich la MSU care demonstra prezenta lui in Michigan in timpul acelei incursiuni.Analiza caligrafica a dovedit ca era vorba despre aceasi persoana.Dupa o lunga batalie legala impotriva publicului minister,FBI si ATF care considerau ca este periculoasa iesirea acestuia pe cautiune,ca este posibil sa fuga,la inceputul lui decembrie a fost fixata o cautiune incredibila de 650.000 de dolari.Coronado era considerat extrem de periculos datorita actiunilor directe efectuate in USA,Canada,Islanda si Danemarca.Putin inainte de eliberarea de sub custodia federala i-a fost oferita posibilitatea de a lasa o declaratie concordata care l-ar fi ajutat sa aiba o pedeapsa mai mica(maxim 18 luni) pentru lipsa de probe daca ar fi acceptat sa depuna marturie impotriva celor care l-au trimis la Michigan sa transporte materialul furat de ALF.Coronado a refuzat hotarat propunerea dupa care a fost lasat afara pe cautiune.Dupa nici o luna Coronado a primit un ordin in care era acuzat de sapte incalcari ale legii,fiind practiccondamnat ca ar fi creierul intregii Operatiuni Bite Back chiar daca FBI si ATF stiau ca erau implicati multi altii.Agentii federali credeau ca,punand toata vina in carca lui Coronado mai devreme sau mai tarziu acesta s-ar fi decis sa depunamarturie in loc sa isi petreaca 12 ani in puscarie daca era gasit vinovat.Intre probele care il incriminau se afla o banda pentru masina de scris gasita intr-un depozit a lui Coronado in Oregon in care se cereau fonduri pentru a sustine actiunile ALF.Mai existau si niste inregistrari telefonice din care reiesea ca,Coronado se afla langa obiectivele ALF in zilele in care au avut loc incursiunile.Amprentele sale au fost comparate cu cele gasite pe vitrina geamului unui muzeu de unde fusese furata copia unui jurnal apartinut unui fost oficial din a 7a Cavalerie,gasita pe campul de batalie din Little Bighorme.Intr-o revendicare succesiva furtului se cerea restituirea unor obiecte sacre care erau in expozitie si spatiu egal pentru a se comunica punctul de vedere al populatiei indigene in legatura cu Custer Last Stand.Persecutorii au amenintat ca il vor incrimina ppe Coronado si ppentru alte fapte in Montana.Investigatorii sperau sa descopere prin intermediul DNA-ului o alta proba prin comparatia cu niste urme lasate pe o tigare folosita intr-un dispozitiv incendiar neexplodat la Cooperativa de Crescatori de Animale de Blanuri din Sandy,Utah in septembrie 1991.Audiente au fost tinute in vestul in Michigan ceea ce insemna ca juriul a fost format din populatia predominanta alba din periferii si din campiile Michiganului occidental.A fost ales acest loc pentru a se evita riscul de a avea o curte de judecata prea liberala;cum ar fi fost in est,oricum procesul trebuia sa aiba loc departe de Washington unde FBI si ATF fusesera foarte criticati pentru uciderea lui Viki Weaver si fiului sau Ruby Ridge in timpul unei actiuni stangace.Dilema lui Coronado era ca daca se va prezenta in fata judecatorilor ce ar fi trebuit sa spuna:sa dea explicatii despre motivul scrisorii in care cerea fonduri pentru sustinerea atacurilor impotriva crescatoriilor de animale de blanuri si faptului ca se gasea mereu in apropierea obiectivelor ALF in momentul actiunilor sau sa minta cu nerusinare orice legatura intre acesta si ALF.Daca ar fi negat faptele care erau deja cunoscute si pentru care se aveau dovezi clarear fi fost acuzat si de marturie mincinoasa si se risca chemarea altor persoane pentru a depune marturie impotriva lui.Coronado s-a simtit mereu obligat sa isi asume partea sa de responsabilitate pentru actiunile sale.Istoria rezistentei indigene l-au invatat sa nu astepte niciodata dreptate din partea

unui guvern care protejeaza marii afaceristi in prejuditiul ambientului si a animalelor.Un nativ american judecat de o cutre de judecata formata exclusiv din albi care a refuzat sa condamne propriile propriile “crime” ar fi fost bagat in puscarie sigur.Ca sa nu mai vorbim de alte riscuri pe care le puteau intampina alti activisti chemati sa testimonieze folositi ca momeala pentru a obtine informatii pentru descoperirea altor membrii ALF.Intre timp industriile biomedicale si crescatorii cereau ca, capul lui Coronado sa le fie servit pe farfurie ca simbol intimidatoriu pentru ceilalti membrii ALF.Publicul Minister a facut din condamnarea lui Coronado o prioritate lasand de o parte toate celalalte cazuri de care se ocupa.Acuzatorii i-au propus din nou lui Coronado sa colaboreze dand numele celorlalti membrii ALF,in schimbul unei pedepse minime de 18 luni din care ar fi facut doar 8.Coronado a refuzat din nou.In schimb,a inceput o negociere pentru a evita procesul.Intentia lui era sa testimonieze despre propriul rol avut in ALF fara sa incrimineze pe ceilalti.In martie 1995 s-a declarat vinovat de doua fapte;una pentru complicitate la incendiul produs la MSU avand in vedere ca primise materiale furate din timpul incursiuniicealalta fapta fiind distrugerea de materiale ce apartineau guvernului pentru furtul jurnalului din al7a Cavalerie.In schimb a obtinut absolvirea din toate procedurile federale in investigatiile despre ALF si promisiunea ca va mai trebui sa apara in nici un proces in cauza Bite Back.Un paragraf specifica ca nu va depune marturie impotriva activistilor ALF.Cativa activisti din miscarile pentru drepturile animale l-au criticat pe Coronado pentru aparitia sa in tribunal,dupa parerea lor acesta trebuia sa refuze orice colaborare , nu sa foloseasca curtea judecatorilor ca o scena de teatru pentru ALF.Altii,inclusiv multi sustinatori ALF din Anglia sustineau ca, Coronado ar fi trebuit sa faca orice pentru a obtine cea mai mica pedeapsa posibila,fara sa testimonieze.Pentru multi a fost usor sa zica ce ar fi trebuit sa faca si ce nu putini insa pot zice ce ar fi facut ei stand fata in fata cu o pedeapsa de 12 ani.Fara nici un dubiu Coronado a demonstrat ca este mult mai util afara decat in puscarie pentru cauza animalista si ambientalista.Cine vrea sa il critice pe Coronado sa se intrebe mai intai de ce nu a sustinut ALF in timpul Operatiunii Bite Back si de ce astazi inca nu participa la actiunile ALF.Multi din membrii ALF stiau ca unica bariera ramasa intre FBI si ALF era reticenta lui Coronado in a depune marturie despre rolul sau impreuna cu ceilalti membrii ALF.Motivul pentru care Publicul Minister si-a concentrat cazul asupra lui Coronado nu era pentru ca il crede responsabilul intregii actiuni Bite Back,chiar daca probele impotriva lui il faceau responsabil ci mai ales pentru ca acesta s-a luptat pentru a da voce unei miscari care ameninta interesele multimilionare ale unor industrii care exploatau animalele si distrugeau ambientull cu mijloace asupra carora guvernul nu mai avea controlul.Pe 11 august 1995 Coronado a fost condamnat la 4 ani si 9 luni pe care trebuia sa le petreaca intr-o puscarie federala,pedeapsa data intr-o curte de judecata plina de vivisectori si agenti FBI si ATF.Dupa ce judecatorul a ascultat marturia depusa de Coronado si impactul provocat de acesta asupra comunitatii de cercetatori l-a comparat pe Coronado cu bombardierul din Oklahoma City si,chiar daca stia de” reabilitatea “sa demonstrata in perioada petrecuta sub supravegherea servitiilor sociale in rezerva Yaqui,a decis ca o pedeapsa dura este necesara pentru a da exemplu altor persoane care au intentia sa incalce legea in numele idealurilor in care cred.Judecatorul a refuzat reducerea pedepsei pentru lipsa colaborarii in a dezvaluii detalii despre ALF chiar daca in acord se specifica clar ca nu va depune marturie impotriva la nici un alt presupus membru ALF sau dezvaluii informatii asupra Operatiunii Bite Back,in afara asumarii propriei responsabilitati in actiunile sale;18 luni in plus pentru asta i-au fost adaugate.In plus,judecatorul a pretins ca Coronado sa plateaca daune vivisectorilor si crescatorilor in valoare de 2.5 milioane de dolari.Publicul Minister i-a scris o scrisoare lui Coronado la doua zile dupa ce a fost condamnat in care il intreba de ce continua sa

ii apere pe ceilalti membrii ai miscarii animaliste avand in vedere ca acestia nu i-au oferit suport si solidarietate nici macar in ziua cand a fost condamnat.Singurele persoane prezente in aula de judecata in apararea lui erau parintii acestuia,cativa membrii din tribul Yaqui si cateva persoane din Color Caucus de la Student Environmental Action Coalition.Coronado a refuzat si ultima oferata ramanand prizonierul unui razboi pe care guvernul Statelor Unite l-a declansat impotriva naturii si a animalelor.Coronado trebuia sa ramana inchis pana in anul 1999.Pe 11 septembrie 1995 a fost dus in puscaria federala din Safford,Arizona devenind primul razboinic ALF din istoria Statelor Unite care venea condamnat pentru “crima” de a apara natura si animalele.

11.PANA CAND ULTIMA CRESCATORIE NU VA FI DISTRUSA DE FLACARI… In septembrie “95 crescatorii si agentii federali se bucurau pentru inceputul unei lungi detentii al razboinicului ALF-Rod Coronado. Se mandreau ca au rupt osul gatului miscarii ALF. FBI si ATF se laudau ca de cand Coronado a fost prins nu se mai auzea aproape nimic de actiuni ALF impotriva industriilor animalelor de blanuri. Investigatorii federali s-au indreptat catre Syracuse,New York pentru a dezradacina un nou grup local al ALF-ului care lua nastere dar nu au avut succes,au dat in schimb de grupuri locale de tineri activisti.Prin intermediul avocatilor lui Coronado,in Michigan ATF a difuzat un mesaj in care zicea ca noile tactici folosite de noua Coalitie impotriva comertului de blanuri din Memphis,Tennessee atrageau atentia.Batalia fara compromisuri impotriva comertului de blanuri si solidarietatea data ALF-ului au rezervat acestui grup acelasi tratament pe care l-a primit CAFF a lui Coronado la inceputul anilor “90.Chiar daca FBI vroia sa arate lumii ca ALF a murit,se stia ca nu este adevarat.Ca pasarea phoenix care renaste din propria cenusa in sezonul pieilor 1995,ALF a lovit patru crescatorii eliberand din custi vulpi si vizoni.In octombrie 2400 de vizoni au fost eliberati in padurea inconjuratoare crescatoriei din Dargatz in Chilliwack,Columbia Britanica-prima mare eliberare de vizoni revendicata de ALF in Nord America.In mai putin de o luna,ALF a lovit din nou eliberand de data asta 4000 de vizoni din crescatoria Rippin din Adelgrove,Columbia Britanica chiar daca fusese angajata o patrula de supraveghere in urma unui precedent atac.Pentru a nu fi mai prejos de tovarasii canadieni,razboinicii americani au lovit in jurul la Olympia,Washington eliberand 200 de vizoni din crescatoria Clarence Jordan-in aceasi saptamana in aceasi crescatorie din care razboinicii fusesera fugariti in 1991.La sfarsitul lui “95 a fost o actiune si in Tennessee in care au fost eliberate 30 de vulpi.Dupa toate aceste incursiuni crescatorii au pus o reconpensa de 50.000 de dolari pentru capturarea activistilor ALF.Multi dintre vizonii eliberati au fost recuperati dar sute au reusit sa fuga.Prejuditiul provocat crescatorilor nu se masoara doar in pierderea vizonilor dar si in haosul creat -cand un grup de vizoni selectionat pentru reproducere se amesteca cu cel selectionat pentru blanuri,fiind practic imposibil sa ii recunoasca in afara custilor,ani de selectii incrucisate sunt pierduti si crescatorul trebuie sa o ia de la capat.Crescatorul trebuie sa reanceapa izolarea puilor in baza calitatii firului de par.Incursiunile au lovit chiar inainte de inceperea sezonului de tabacire cand practic se joaca soarta unei crescatorii.Crescatorii sustineau ca vizonii crescuti in crescatorii au o probabilitate minima de a supravietuii in ambientul natural chiar daca practic,toata actuala populatie de vizoni din Anglia si Islanda este constituita din animale fugite din crescatorii.Si in Terranova(Canada),Scandinavia si Uniunea Sovietica actuala populatie salbatica de vizoni e formata din animale fugite din crescatorii.Intr-un adevarat act de eliberare animala si de conservarea vietii salbatice,activistii din Nord America au provocat lovituri dure industriei blanurilor si in

acelasi timp integrat predatori in propiul ambient natural.Anul 1996 a inceput cu o alta incursiune ALF in crescatoria Bob Zimbal de pe langa Sheboygan,Wisconsin,eliberand 200 de vizoni selectionati pentru reproducere.In urma incursiunii din ianuarie in acest stat,recompensa a fost ridicata de Comisia pentru Blanuri din SUA la 70.000 de dolari pentru orice informatie care poate aduce la arestarea unui membru ALF in SUA sau in Canada.Se vedea clar ceea ce industria blanurilor temea cel mai mult:nu protestele,nu petitiile,nu imaginea negativa in fata presei ci actiunile directe ilegale ALF.Unica forma de activism care nu poate fi controlata de corporatii si de tribunale.Pentru a nu se lasa intimidat de cercetarile agentilor si nici de recompensa de 70.000 de dolari,in aprilie “96 razboinicii ALF au lovit din nou o alta crescatorie de vizoni de data asta a fost randul lui Bennet and Sons in Ontario,New York eliberand din custi 3.000 de vizoni dintre care mai mult de 1000 au reusit sa scape recapturarii.In urma incursiunilor ALF,crescatorii au declarat ca sunt aproape de faliment si ca au fost nevoiti sa concedieze din personal.Industria de blana canadiana si americana a marit recompensa la 100.000 de dolari.De cinci ori mai mare decat recompensele oferite pentru capturarea pedofililor,violatorilor si criminalilor.Pentru a 5 a aniversare de la lansarea Operatiunii Bite Back,in iunie “96 razboinicii ALF s-au intors la Cooperativa Crescatorilor de Animale de Blanuri din Utah de unde au eliberat 75 de vizoni care erau supusi unei diete pentru o cercetare nutritionala in Institutul Sandy.Pe tot parcursul anilor “90 ALF nu da nici un semn de slabiciune,tot mai multi activisti se alatura miscarii constatand ca este unicul mod in care se poate face dreptate;400 de ani de moarte si distrugere sunt de ajuns.La ora actuala in Statele Unite sunt inca 500 de crescatorii de animale pentru blanuri si astazi,mai mult ca niciodata stilul actiunii directe ALF este tehnica cea mai eficienta pentru a inchide aceasta industrie.Ramane de vazut daca noii activisti vor putea rezista represiunii continue efectuate de stat impotriva unor miscari care au demonstrat ca pot fi o amenintare reala pentru interesele economice care distrug planeta si ultimele sale forme de viata salbatica.Mesajul ALF e clar,acelasi care a aparut pe peretele de la OSU in timpul incursiunii din “91″PANA CAND ULTIMA CRESCATORIE NU VA FI DISTRUSA DE FLACARI…SA VA ASTEPTATI LA VIZITE”.

12.HAIDETI,INIMI CURAJOASE! 1996.Eliberand animale din laboratoare,crescatorii de animalede blanuri,crescatorii zootehnice,zoo si rodeuri e o crima.Pedeapsa poate ajunge pana la 10 ani de inchisoare si o amenda de pana la 100.000 de dolari de persoana.Elibereaza un vizon dintr-o crescatorie,introdul in ambientul sau natural si vei deveni un terorist cu o recompensa de 100 000 de dolari pe capul tau.Bine ati venit in tara unde politicienii sunt vanduti si corupti,unde agenda ministerului de justitie vine decisa de finanta si de dolarii corporatiilior;unde cele mai mari industrii alimentare sunt cele alimentare,cele farmaceutice,cea militara si afacerile de edilitie,a caror existenta este bazata pe distrugerea pamanturilor si exploatarea animalelor.Miliarde de dolari de profit facute din mizerie,moarte si distrugere.Pamantul,animalele,viata umana:nu sunt altceva decat o marfa in lumea “LIBERA”.Razboinici!A sosit timpul in care trebuie sa avansam,fiti curajosi,actionati cu inima si nu lasati ca frica de dusmanii nostri sau de ceea ce ne pot face sa ne opreasca din ceea ce noi credem ca e corect.AA venit timpul in care sa terminati cu critici in privinta celor care actioneaza,gata sa arate ce este gresit in percurusul lor de razboi.Schimbati viata voastra fara sa incercati sa o schimbati pe a celorlalti.Schimbarea reala vine din interiorul vostru,nu este ceva pe care puteti obtine cumparand tricouri sau punand un adeziv pe masinile voastre distrugatoare de

ozon,testata pe animale si alimentata cu benzina.Distribuirea unei idei e un lucru bun dar nu e de ajuns,e nevoie de razboinici pentru a conduce aceasta batalie in apararea a ceea ce a mai ramas din pamant si animale.Daca cunostem un pic istoria Statelor Unite nu trebuie sa ramanem surprinsi ca aici nu exista dreptate pentru pamant si animale.Si totusi suntem inca aici incercand sa ne zbatem sperand sa culegem frimituri mizerabile prin intermediul reformelor si a legilor dictate de corporatii.Istoria ne arata ca singura metoda eficace este lupta directa ilegala si nu negocierea lungimii lanturilor prin legi si reforme dictate de corporatii si nu delegand ideile noastre unor “reprezentanti�negociatori care primesc salarii uriase si uita de adevaratele motive pentru care se afla acolo,in defavoarea naturii si a celor care inca cred intr-o speranta lasandu-se pacaliti de aceste forme de reprezentare.In momentul in care noi,razboinicii ne declaram gardienii naturii ne asumam raspunderea de a actiona in apararea pamantului si a fiintelor non umane ca si cum ar fi vorba de sangele si carnea noastra.Noi nu inlocuim vivisectorul cu prietenosul ac al unui asistent careia ii este mila.Noi nu ne masuram victoriile in baza spatiului mediatic controlat de corporatii ci in angajamentul constant de a oferii proectie celor pentru caare luptam folosind chiar corpurile noastre ca scuduri si riscand propria libertate.Noi avem mult respect,nu doar pentru Mama Natura si pentru Poporul Animalelor ci si intre noi.Suntem razboinici si razboinice.Ariegrada(?? nu am reusit sa deslusesc ce inseamna )care apara pe cel slab,pe cel bolnav,pe cei care nu au voce,pe cei care nu se pot apara impotriva rautatilor omenirii.Am ramas putini si nu trebuie sa ne lasam separati de virtutii idealistice cand obiectivul e acelasi:riscarea vietii si a libertatii in apararea pamantului si a animalelor.Ca natiunile indigene care destul de des se luptau intre ele dar se uneau de indata ce le erau amenintate pamanturile facand front comun impotriva dusmanului,asa si noi trebuie sa lasam la o patre diferentele si sa ne concentram asupra dusmanului comun.Ca multele triburi foarte diferite intre ele dar care aveau un mare respect catre Mama Natura,si noi trebuie sa recunoastem si sa acceptam diferentele noastre si sa alegem cu atentie pe cei langa care vrem sa luptam dar trebuie sa ne unim ca o singura,solida si de nemiscat forta unica cand vine vorba de apararea ultimelor frimituri din natura si animale ramase.Ordinele vin din creatie si trebuie sa gasim solutii la problemele care ne separa,sa ne unim pentru a obtine victoriile in care toti credem.Mai trebuie sa constientizam ca ne aflam intr-un stat cu legi martiale,unde informatia e controlata si nu vom obtine niciodata suportul acesteia in protejarea ambientului si a animalelor care pana la urma ne sunt folositoare pentru toata viata.De aceea ,pentru aceste motive nu trebuie sa ne descurajam daca simplul nostru mod de lupta directa nu va obtine suport ba din contra vom fi chemati teroristi pentru simplu si natural fapt ca vrem o planeta sanatoasa capabila sa sustina viata sub toate formele ei.Dar sa iti amintesti ca singurul lucru care ne desparte de dusmanii nostrii este respectul pentru viata.TOATA VIATA.Si cea a dusmanilor nostri.Sa distrugem masinariile distrugatoare nu cei care le manevreaza trebuie sa ramana mereu obiectivul nostru.Oferind animalelor eliberate si un adapost sigur si protejat.Daca vom proceda asa spiritul pamantului nu ne va abandona niciodata si poate ca spiritul dragostei si a compasiunii se va intoarce pe pamant.Trebuie sa ne amintim ca batalia in apararea Mamei Nature si a animalelor sale este o lupta pentru dragoste,in lume exista deja destula ura provocata de rezistenta noastra.Facand alte acte de violenta in favoarea cauzei noastrenu face altceva decat sa ne apropie de dusmanii nostri.Stiu ca este dificil,lucrurile pe care le vedem zilnic sunt pe zi ce trece mai cruzi si insensibile dar cand suntem condusi de ura nu suntem decat la un pas de a deveni o alta fractiune politica care foloseste violenta pentru a justifica propriile obiective.Cum zicea revolutionarul nostru Che Guevara:�Cu riscul de a parea ridicol,lasati-ma sa spun ca

adevaratul revolutionar este condus de un imens sentiment de dragoste”Cateva persoane din miscarile ambientaliste si animaliste sustin ca trebuie sa ne promovam ideile intr-un mod atragator pentru public si ca,cu suportul publicului vom putea schimba legile si influenta reprezentantii nostrii politici care ne considera o adevarata amenintare,dand asa inceput unei noi ere.Stim sigur ca astfel de persoane declara ca prin intermediul actiunii directe practicate de ALF si alte grupuri si dand foc la laboratoare distrugand ani si ani de cercetari,punem in pericol tot ceea ce a fost facut pana acum pentru ambient prin metode legale si ca acestia nu sunt altceva decat niste extremisti.De ce sa ne multumim cu,custi mai mari si mai curate si cu “protejarea”prin legi a *”populatiei experimentale ne esentiale”cum ar fi lupul,grizzly,condor cand de fapt vrem abolirea totala a vivisectiei si protejarea completa a tot ceea ce a ramas din viata salbatica.Da sa arzi laboratoare e un gest extrem.Nu suntem noi cei care au intensificat razboiul impotriva naturii,dusmanul l-a facut si noi suntem aici singuri sa ne aparam.Extrem putem spune ca este ceea ce fortele guvernului au facut acestiu continent la cele mai pacifice dintre natiuni,cea animala care traia in pace si armonie pana la cucerirea de catre europeni.Frimiturile adunate din compromisurile politice nu aduceau la eliberarea Mamei Nature si a animalelor sale:unicul lor rezultat va fi o falsa incredere intr-o structura politica corporativa care nu poate supravietui fara sa exploateze pamanturi si animale.Deci,asa zisilor activisti care spun ca se lupta pentru apararea pamantului si a animalelor pentru a avea o anumita pozitie si a avea favoruri de la dusmanii nostri,noi le transmitem:suntem razboinici,nimic mai mult nimic mai putin.ALF lasa calea moderata celor care cred sincer ca asta e calea spre victorie.Dar in schimb,cerem celor care se apropie acestor organizatii reformiste cu aceasi convingere cu care ALF se apropie membrilor sai sa nu se grabeasca in a condamna strategia actiunii directe ilegale.Fara actiunea directa multe din victoriile obtinute in cele mai mari lupte nu ar fi fost obtinute.Ca in orice lupta pentru schimbari sociale si in special pentru cele ecologice,toate caile de actiune trebuiesc luate in considerare pentru ca fara acestea batalia noastra pare una pierduta ,incapabila de a impartasii obiective cu o baza comuna.Miscarile ambientaliste si cele pentru drepturile animale trebuie sa accepte miscarea ALF-ului ca fiind un aliat de razboi.Noi nu eliberam doar animale utilizand tehnica razboinica pentru a sabota industriile distrugatoare de animale si pamanturi,ci chiar daca altii vor sau nu sa recunoasca aducem lumina in anumite lucruri pentru a crea un catalizator pentru ca alte miscari sa contiunue presiunea pentru a obtine schimbari.Actiunile vorbesc mai mult ca cuvintele si aceste actiuni aduc ulterioare cuvinte care produc viitoare actiuni.In ultimul timp actiunea directa este doar o eliberare temporala.Si eliberarea imediata a catorva animale da curaj si speranta altora lucrand impreuna la o cauza lunga de o viata pentru a putea obtine in viitor o schimbare permanenta.Un angajament care fara dubiu va cere mult sacrificiu personal stiind ca adevarata pace si dreptate ar putea veni peste multi ani.Trebuie sa fim mereu in cautarea unor noi solutii pentru probremele pe care le vedem zilnic in societatea noastra si sa traim idealurile noastre nu doar catre Mama Natura si catre animale ci si catre celalalte fiinte umane fie ca ele poarta sau nu cagula ALF.Nu este asa simplu ca atunci cand iti schimbi propria dieta,chiar daca asta este un prim pas ci iti trebuie si forta de a accepta si a intelege pe ceilalti a caror opinii intr-un prim moment nu vrem sa le acceptam.Doar prin intermediul acestor procese miscarea noastra de actiune directa se va extinde si va creste fara sa piarda integritatea sa.Aceste ganduri si aceste opinii au crescaut intre noi,ca miscarea ALF care a supravietuit represiunii politiei,rezistentei subterane si luptelor intre sustinatorii publici ai miscarii.Ceea ce am inteles este ca,calea eliberarii animale conduce catre o strada mai mare de eliberare umana si a pamantului.O strada plina de razboinici cu inima curajoasa formata din toate orientarile

sexuale,de toate rasele,religii si credinte care merg catre aceasi lumina care este adevarata victorie reala.Si asa,iatane aici ,supravietuitorii care purtam cicatricile nu doar a sarmei ghimpate sau a ochelarilor rupti ci cicatricile actiunilor facute de oameni fara inima care nu stiu ceea ce fac.Dar noi nu ne vom da bauti.Nu avem de ales,trebuie sa ne gandim neancetat la viitoarele generatii si la pamantul care ne gazduieste.Astazi suntem inspirati.In momentele noastre cele mai intunecate am vazult pe ceilalti luand drumul razboiului si lumina din fundul tunelului se transforma intr-o panza sclipitoare alimentata de spiritele tinerilor razboinici care reprezinta speranta a milioane si milioane de animale exploatate si a Mamei noastre Natura care este ranita.Intr-o zi vom fi capabilii sa ne adunam toti in jurul focului si sa ne dam jos cagulele pentru a arata fetele spiritelor fiintelor umane care in trecut traiau in armonie cu tot ceea ce ii inconjura.Pana in acea zi,vor trece lungi si friguroase nopti in care razboinicii ALF din toata lumea combat in apararea naturii si a animalelor insotite de lumina protectoare a spiritelor pamantului care in trecut dadeau forta indigenilor.Putera dusmanilor nostrii e in frica noastra care va trebui invinsa de dragostea noastra .Dragoste pentru Mama Natura,dragoste pentru animale,dragoste pentru toti ceilalti si dragoste pentru spiritul rezistentei.In inimile noastre stim ceea ce este drept,trebuie doar sa avem curajul sa ne urmarim simturile.Si acum haideti,inimi curajoase!Lasii sa ramana in urma! * “Populatii experimentale ne-esentiale” este definitia legala data la lupi,grizzly si condori din California care au fost reintrodusi in ambientul lor natural si sunt exclusi de protectia Actului despre specii in pericol de disparitie.Aceasta definitie la toti membrii acelor specii reintroduse,incluzand populatia salbatica deja existenta despre care nu se detine nici o documentatie.Aceasta definitie permite uciderea a tuturor aceste specii si cand sunt in pericol de disparitie fara a se risca pedepse severe prevazute pentru cine ucide un animal in aparent pericol de disparitie.Un exemplu estecel a lui Jay York din Meeteetse,Wyoming care pe 30/03/1986 a ucis un lup “protejat de legile federale”:si-a declarat propria vina si a fost obligat sa plateasca doar o amenda de 500 de dolari.

W W U – ALF 13.SCRISOAREA LUI ROD CORONADO Pe 3 martie 1995 m-am declarat vinovat de complicitate in incendiul de la MSU care a distrus 32 de ani de cercetari in favoarea crescatoriilor industriale de animale de blanuri.ALF a revendicat responsabilitatea acestui atac,al 7 lea dintr-o serie de actiuni numita Operatiunea Bite Back care a lovit crescatorii de animale de blanuri si universitati implicate in cercetari sponsorizate de industria blanii si de banii contribuabililor.M-am declarat vinovat si de acuzarea unui furt in prejuditiul proprietatii guvernului american in luarea unui jurnal de razboi care a apartinut unui oficial din a 7a Cavalerie ucis in 1876 de-a lungul lui Little Bighorn langa Crow Agency,Montana.Aceasta admitere a vinovatiei este rezultatul a 7 ani de cercetari al FBI-ului asupra activitatilor mele de atacuri continue asupra guvernului federal pentru prejuditiile facute de acesta popoarelor indigene care continua sa se lupte pentru ceea ce a mai ramas din cultura lor.Deasemenea este rezultatul muncii a 9 Tribunale federale:in timpul vanatorii impotriva razboinicilor ALF au fost chemati in instanta mai mult de 60 de activisti politici,4 au fost inchisi timp de 6 luni fiecare si multi altii intimidati si hartuiti.In schimbul recunoasterii vinovatiei,guvernul american mi-a promis ca nu ma vor mai interoga in legatura cu alte actiuni ALF si ca nu voi fi obligat sa depun marturie

impotriva altor presupusi membrii ALF.Pretul pe care l-am platit pentru ca nu am depus marturie impotriva tovarasilor mei este o pedeapsa de 3,4 ani de inchisoare.Inaintea pactului facut eram singurul cercetat dintr-un act de acuza din 7 regiuni care sustineau ca eram singurul responsabil unui tentaviv coordonat la nivel national organizat pentru a paraliza sectorul “Cercetare si Dezvoltare� al crescatoriilor de animale pentru blanuri.Cu un angajament care dureaza de o viata pentru a apara pamantul in trecut si in prezent,trebuie sa aleg cu atentie bataliile in care sa lupt si arenele in care sa combat impotriva lor.Ca marea majoritate a indigenilor nu pot concura cu resursele nelimitate al guvernului american grabit sa ma arunce in puscarie,nici nu sunt capabil sa ma apar in mod adecvat in mijlocul unor legi care incrimineaza apararea mamei noastre sacre natura.Acesta este doar ultimul tentativ al guvernului american de a trata in mod exemplar pe cei care indraznesc sa escaladeze granitele protestului legitim.Din moment ce distrugerea ecologica si culturala este generalizata si permisa prin lege,cate o data este necesar sa apelam la cele mai inalte legi ale naturii si ale moralei decat sa ramanem simplii spectatori muti in fata distrugerii pamantului si a culturii noastre.Cred ca este obligatoriu pentru orice razboinic al pamantului sa nu se rusineze niciodata de actiunile sale,pentru a onora traditiile sacre a culturii indigene.Deci imi asum intreaga responsabilitate a actiunilor mele si contiunui sa fiu fericit ca am avut onoarea sa servesc cauza ALF fie ca sustinator fie ca purtator de voce.Pentru mine femeile si barbatii din ALF raman unii dintre cei mai respectati razboinici ne violenti in lupta pentru salvarea planetei,avand la activ peste 300 de actiuni de eliberare animala fara sa fi provocat raniti sau morti,ba din contra redand viata a mi de vieti eliberandu-le din laboratoarele vivisectorilor si a crescatoriilor.Rolul meu in incursiunea de la MSU nu a fost acela de a participa direct ci acela de conducerea unor indagini pentru a arata adevarul din spatele portile inchise a laboratoarelor.In timp ce eram in Ann Arbor,Michigan, in asteptarea unor vesti am primit un telefon de la un membru anonim ALFcare explica atacul in minime detalii pentru a putea scrie un articol.Mai tarziu am primit probe si documente de cercetare care au fost furate in timpul incursiunii:acestea demonstrau ca cercetarea era sponsorizata din bani publigi in benificiul industriei blanurilor si ca veneau facute experimente in care vizonii si vidrele din laboratoare erau hranite cu substante toxice sau contaminate pana cand mureau din cauza convulsiilor.Impreuna cu aceste documente era si o caseta video care arata conditiile de segregare si de boala in care supravietuiau vizoniii si vidrele in laboratoarele de la MSU.Dorinta mea de a distribuii aceste materiale era mult mai mare decat dorinta de a ma apara de indaginile furioase ale FBI-ului si ATF-ului.Dupa nici 17 luni am fost acuzat de Grand Jury din Michigan in baza acestei probe.La inceputul lui februarie 1992 ma aflam langa raul Little Bighorn.M-am dus sa vad locul acelei batalii infame si am ramas impresionat de faptul ca acolo se afla unicul monument din cate cunosc eu care sarbatoreste invinsii.Ca o ulterioara jignire razboinicilor care si-au pierdut propriile vieti in apararea propriului pamant de origine si a familiilor sale.Monumentul povesteste o poveste cu sens unic .Adevarul este ca G.A. Custer si a sa a 7a Cavalerie erau o forta de ocupatie ilegala care traversase granita stabilita in Tratatul de la Fort Laramie din 1868 pentru a ataca tabere de civili in inima natiunii Lakota.Furtul jurnalului oficialului din a 7a Cavalerie trebuie pentru a improspata memoria americana cu privire la nemultumirile populatiei indigene.In acesti ultimi 10 ani m-am bagat intre vanatori si prada,intre vivisectori si victime,intre crescatori si animale,intre balenieri si balene.Acesta este poporul meu,din asta sunt facut.Am ales sa continui lunga traditie de rezistenta impotriva fortelor invadente care jefuiesc pamanturile si popoarele noastre.Pe urmele acestui razboi multe persoane au fost torturate,ucise si inchise.Noi insa trebuie sa continuam facand front comun impotriva tiraniei plombate pe acest continent acum 503

ani.Ca razboinici trebuie sa acceptam faptul ca puscaria este acolo sa astepte pe cei care nu vor sacompromita pamanturi si popoare din momentul in care alegem sa ramanem fideli tovarasilor razboinici a caror identitate ramane ascunsa.Noi toti suntem Subcomandantul Marcos,Calul Nebun,ALF.Nu trebuie sa uitam niciodata ca pentru a reusi sa gasim pacea si eliberarea pentru care luptam trebuie sa facem sacrificii.Din nefericire istoria ne invata ca suntem mereu noi cei care trebuie sa ne sacrificam.Nu este prima oara cand un indigen ajunge in inchisoare pentru ca protejeaza cultura noastra,pamanturile noastre si persoanele si cu siguranta nu va fi ultimul.Si cu o dragoste totala spun la revedere mamei mele natura,avand in vedere ca pentru un pic de timp va trebui sa raman intre cimentul si otelul puscariilor pe care guvernul american le rezerva cetatenilor sai nemultumiti.Acesta este tratamentul rezervat tuturor celor care trebuie sa isi sacrifice propria viata si propria libertatepentru a prevenii distrugerea celei mai frumoase dinntre planete ddin univers,sistemul care sustine vietile noastre,a noasta iubita Mama Natura.Celor care au luptat alaturi de mine le spun:veti fi mereu prietenii mei si familiile mele si pentru voi as renunta la ceea ce iubesc mai mult,la libertatea meaPrefer sa stau in inchisoare decat sa pronunt un singur cuvand impotriva celor care ssunt in prima linie in batalia apararii naturii.Raportul nostru e sacru si sper ca in libertatea voastra sa puteti imprastia dragoste in intermediul unei actiuni care sa continue rascumpararea a tot ceea ce ramane salbatic.Nu va predati niciodata!Chiar daca e posibil sa nu ne mai vedem niciodata in santurile luptei pentru eliberarea animala si a pamantului prin intermediul actiunii directe ilegale va voi tine mereu stransi langa inima mea.Aveti rabdare prietenii mei.Nu am uitat cine se afla inca in spatele gratiilor,cine ajunge in capcane sau in vizorul pustii ignoranteii umane.A venit momentul ca eu sa predau la altii,ale caror fete nu imi sunt inca cunoscute,rolul meu de “erou�al miscarilor ambientaliste si animaliste.Voua va inmanez responsabilitatea de a conserva si a proteja ceea ce ramane din natiunile animalelor.In mainile voastre este viitorul acestor secole de antici batalii si in voi insasi trebuie sa gasiti eroii.Acum trebuie sa acceptati niste riscuri in loc sa alaudati pe cei care v-au precedat.Daca inimile voastre vor fi tari ,spiritul pamantului care este forta noastra cea mai mare nu va va abandona niciodata.Conduceti bine spiritul lui si scufunndati-va in frumusetea lui cand aveti nevoie de o putere reala.Eu am fost dus acasa langa poporul meu,natiunea Yaqui si la ei ma voi intoarce acum pentru a satisface spiritele fara pace a bunicilor mele al caror plangere eu trebuie sa raspund.Cand suntem razboinici se intampla sa facem lucruri care nu ne plac.Pe acest pamant pe care traiesc acum si unde sunt ingropati stramosii mei,marele razboinic Geronimo cate o data se lasainvins in asa fel incat sa adune noi tineri razboinici pentru viitoarele batalii.Noi suntem un popor rabdator.Nu trebuie sa uitam frumusetea,magia,dragostea si viata:asa cum altii au dat atat de mult pentru a proteja toate acestea si noi trebuie sa luptam dur.Durerea si tristetea exista cu adevarat in noi,dar si fericirea si bucuria atunci cand suntem martori la venirea primaverii.Voi fi mereu langa voi si voi veti putea gasi mereu adapost in casa mea.Va iubesc pe toti si in voi imi pun sperantele renasterii si reaprinderii rapoartelor noastre sacre cu toate animalele. .Mereu in onoarea voastra si in serviciul lor.

Rod Coronado