DG2021_Rotari_Xenia_P2

“Everything you can imagine is real.”

Pablo Picasso

Centrul de arte contemporane din Timișoara, Rotari Xenia, an III.

COCHILIA I Cochiliei îi corespunde un concept atât de clar,

atât de sigur, atât de tare, încât, neputând pur şi simplu să o deseneze, poetul, limitat la a vorbi despre ea, se află mai întâi în deficit de imagini.

El este oprit, în evadarea sa către valorile visate, de realitatea geometrică a formelor. Iar formele sunt atât de numeroase, adesea atât de noi, încât chiar de la examinarea pozitivă a lumii cochiliilor, imaginaţia este învinsă de realitate.

Aici, natura imaginează şi natura e savantă.

Va fi de-ajuns să privim un album cu amoniţi ca să recunoaştem că, încă din epoca secundară, moluştele îşi construiau cochiliile urmând lecţiile geometriei transcendentale. Amoniţii îşi făceau adăpostul pe axul unei spirale logaritmice. Vom găsi în frumoasa carte a lui Monod-Herzen o expunere foarte clară a acestei construcţii a formelor geometrice de către viaţă.

Fireşte, poetul poate înţelege această geometrie estetică a vieţii. Textul nemaipomenit de frumos pe care Paul Valéry l-a scris, cu titlul Cochiliile, radiază de spirit geometric. Pentru poet, „Un cristal, o floare, o cochilie se desprind din dezordinea obişnuită a ansamblului

lucrurilor sensibile...Obiectul realizat este de o înaltă inteligibilitate. Formarea Ŕ şi nu forma lui – rămâne misterioasă. Dar, în planul formei de luat, care este decizia de viaţă în alegerea iniţială, anume de a şti dacă cochilia va fi înfăşurată la stânga sau înfăşurată la dreapta? Câte nu s-au spus despre acest vârtej iniţial! De fapt, viaţa începe mai degrabă răsucindu-se decât avântându-se. Un elan vital care se răsuceşte –, ce minune insidioasă, ce fină imagine a vieţii! Şi câte vise am putea visa despre cochilia stângace!

Despre o cochilie care s-ar abate de la rotaţia speciei sale!

Paul Valéry poposeşte îndelung în faţa idealului unui obiect modelat, a unui obiect cizelat care şi-ar justifica valoarea de a fi – prin frumoasa şi solida geometrie a formei sale, detaşându-se de simpla grijă de a-şi proteja materia. Deviza moluştei ar fi atunci: trebuie să trăieşti ca să-ţi faci casa şi nu să-ţi faci casa ca să trăieşti în ea. Într-un al doilea timp al meditaţiei sale, poetul îşi dă seama că o cochilie cizelată de om ar fi obţinută de la exterior, într-un soi de acte enumerabile care poartă pecetea unei frumuseţi retuşate, în vreme ce, „molusca îşi emană cochilia, „îşi picură materia de construit, „îşi distilează

ritmic minunatul acoperământ. Şi, încă de la prima picurare, casa e întreagă. Astfel, Valéry atinge misterul vieţii formatoare, misterul formării lente şi continue.

Dar această referire la misterul formării lente nu este decât un timp al meditaţiei poetului. Cartea sa este o introducere la un muzeu de forme. Acuarelele lui Paul-A. Robert ilustrează culegerea. Înainte de a picta acuarela, a fost pregătit obiectul, au fost şlefuite valvele. Această delicată şlefuire a dezgolit înrădăcinarea culorilor. Participăm astfel la o voinţă de culoare, la însăşi povestea colorării. Casa se iveşte atunci atât de frumoasă, atât de intens frumoasă, încât ar fi un sacrilegiu să visezi că vei locui în ea.

III Cel mai bun semn al uimirii este exagerarea. De vreme ce locuitorul cochiliei uimeşte, imaginaţia nu va întârzia să scoată din cochilie nişte fiinţe uimitoare, nişte fiinţe mai uimitoare decât realitatea. Să răsfoim, de exemplu, frumosul album al lui Jurgis Baltrusaitis, Evul Mediu fantastic, şi vom vedea reproduceri ale unor geme antice în care „animalele cele mai neaşteptate: un iepure, o pasăre, un cerb, un câine ies din-

tr-o cochilie ca din cutia unui scamator. Această comparaţie cu o cutie de scamator i-ar fi cu totul inutilă cuiva care se plasează chiar pe axa unde se dezvoltă imaginile. În ordinea imaginară, devine normal ca elefantul, animal uriaş, să iasă dintr-o cochilie de melc. Este excepţional totuşi să i se ceară, în stilul imaginaţiei, să intre la loc în ea. Vom avea ocazia să arătăm în alt capitol că niciodată, în imaginaţie, intrarea şi ieşirea nu sunt imagini simetrice. „Animale uriaşe şi libere ies în mod misterios dintr-un obiect mic spune Baltrusaitis, adaugând: „Afrodita s-a născut în aceste condiţii. Ceea ce e frumos, ceea ce e mare dilată germenii. Faptul că marele iese din mic, este, aşa cum vom arăta mai departe, unul dintre atributele miniaturii.

Gaston Bachelard, Poetica Spațiului.

SHELL - Timisoara’s Exposition Residence.

Orice vizitator este bunvenit în centrul de arte conctemporane ”shellter”.

Muzeul conține 4 spații expoziționale, cafenea, biblioteca, bookshop și atelier pentru pictori.

La subsol este amplasata expoziția temporară - cele mai populare lucrări a pictorilor străini, sculpturi, fotografii.

Fiecare expoziție nouă vine aproximativ fiecare 2 luni. La etaj 1 și etajul 2 se află expoziția permanentă. Acolo sunt expuse lucrări marelor artiști români, sau celor, proveniți din România. Între expozițiile puteți relaxa în curtea centrală a muzeului, care se află sub cer liber.

Un alt loc important al centrului este acoperiș circulabil - unde se află expoziția de sculpturi. Puteți veni acolo și pentru a petrece o seara plăcuta, admirând Bega și Catedrala. În interior avem un spațiu special destinat evenimentelor culturale - spațiu multifuncțional, acolo au locuri lansările cărților, concerte, work-shopuri, expoziții de scurta durată, întâlniri cu oameni din domeniul artelor.

BRAND VALUES.

Una din valorile noastre principale este păstrarea patrimoniului românesc. Dar în același moment suntem deschiși pentru colaborări internaționale. Galeria e deschisă pentru orice fel de artă moderna națională sau străină.

Noi dorim să vedem în echipa noastra oamenii deschiși la tot nou și inovativ, la noile idei și soluții. Artă contemporană este arta, care produce impact social, care poate exprima ideile societății ptogresiste postmoderne.

Afis pentu deschiderea centrului de arte contemporane.

Afis pentu expozitie a pictorului Stefan Bertalan.

Istorie.

”Shellter” se află pe malul canalului Bega în Timișoara. Situl are o istorie bogata, care ne-a înspirat pentu crearea centrului de artă. În trecut aici se afla terasa ”Flora”, unde mereu se aduna tineretul pentru a petrece timpul său liber. Discuțiile despre artă, muzica, cele mai proaspete noutăți erau discutate în acest loc, zi de zi.

Acum.

Ne adresăm tuturor persoanelor care admiră arta, dar dorim să atragem și publicul din alte domenii. Astfel că locația pe care o avem e una foarte circulată de oameni diferiți, dorim ca fiecare să se împlice în ceea ce se va întâmpla în clădire. Astfel utilzatorii sunt și studenții, profesorii, turiștii, oamenii din domeniul artei, etc.

Problema principală este crearea unui centru cultural în centrul orașului Timișoara.

Am vrut să avem cât mai strânsă legătura cu parcul, atunci am ridicat terenul și am creat o rampă exterioară uriașă care urcă pâna la acoperișul clădirii - unde am amplasat o expoziție de statui -din cauză că și în parc avem statui expuse.

Prin urcarea mai multor rampe în exterior s-a creat un amfiteatru urban, de unde avem o priveliște minunată câtre catedrală.

Idei principale.

Conceptul nostru constă în crearea unei arhitecturi invitante pentru public. Din acest motiv am decis să amenajăm parterul cu spații publice, lăsând un loc pentru expoziția temporară, care va atrage publicul să intre în muzeu.

Luând în considerare istoria locului, care cândva a fost un loc important de adunare și împrăștierea gândurilor și ideilor. Vrem să continuăm această idee și în proiectul nostru. La fel, ne-am inspirat de la lucrările lui Ștefan Bertalan, care a fost un artist de impact în Timișoara. O temă aparte în lucrările lui este scoica. Forma scoicii e organică și fluidă, în același moment poate fi exprimată matematic. Ca și clădirea noastră, scoica se găsește lângă apă, și are înauntru perlă - ce la noi e artă.

Identitatea muzeului.

Rotari Xenia, studenta de anul III, Faut, Timisoara.

Idea principală a muzeului este în a crea un adăpost nu numai pentru artă, dar și pentru oamenii. Pentru mine era esențial să creez un loc pentru public, care poate stă la baza dezvoltării culturii în societate.