Globurile de Aur, cine ar putea să le câștige în 2021

Film Point of view: Liniște pe ritmuri de heavy-metal CineCombo: Sunetul muzicii fără conținut de metale Streaming: Dragostea se simte în aer chiar și cu mască Seriale: 3 seriale la care să te uiți în cuplu | Nerecomandabil: Stardust

În momentul scrierii acestui articol, nominalizările oficiale pentru Globurile de Aur 2021 nu au fost făcute, ele urmează să fie anunțate abia pe 3 februarie. Însă există suficiente indicii care să arate cine ar putea fi posibilii câștigători la această ediție. Și chiar dacă nu o să se întâmple să fie așa, tot e mișto să citești până la capăt, pentru că vei afla despre filme și seriale care merită văzute în 2021, dacă n-ai apucat să le vezi în 2020.

Cel mai bun film / mini serie

E de așteptat ca bătălia de anul ăsta să se dea între două producții Netflix și una HBO. E vorba de „The Queen’s Gambit”, „Unorthodox” și „The Undoing”. Chiar dacă cea din urmă are în distribuție actori mai cunoscuți (Nicole Kidman și Hugh Grant), serialul care a pus șahul din nou în mințile și inimile oamenilor e de așteptat să câștige la această categorie.

Cel mai bun serial dramă

La acest capitol n-au cum să nu fie menționate serialele „Ratched”, „Better Call Saul”, „Ozark” și „The Crown”. Însă, în cursă ar putea să intre și senzaționalul „The Mandalorian”. Dacă ar fi după popularitate, știm cu toții care dintre ele ar câștiga premiul cel mare.

Cel mai bun serial de comedie

Având în vedere că „Fleabag” s-a terminat, anul acesta Globul de Aur va merge spre altă producție. Ar putea ajunge la „Schitt's Creek”, care a avut un sezon 6 foarte bun, dar și la noile apariții de la Apple TV+ și HBO Max, adică „Ted Lasso” sau „The Flight Attendant”, ambele aflate la sezonul 1. Sunt și voci care șoptesc că „Emily in Paris” ar putea să câștige, dar ar fi mai bine să nu le luăm prea în serios.

Cel mai bun actor/ actriță într-un film TV sau mini serie

Aici ar fi o nedreptate să nu câștige Mark Ruffalo, care a mai fost în trecut nominalizat la Globurile de Aur, și care a făcut un rol excelent și foarte dificil în serialul „I Know This Much Is True”. Singurul care e o amenințare pentru el este Hugh Grant, pentru rolul din „The Undoing”. La fel, ar fi furt pe față dacă Anya

Taylor-Joy n-ar câștiga Globul de Aur pentru rolul din „The Queen's Gambit”.

Cel mai bun actor TV într-un serial dra-

mă ar putea fi în acest an Jason Bateman, care mai are în palmares un Glob de Aur pentru cel mai bun actor de comedie în 2005, pentru „Arrested Development”. Acum ar putea să-l ia pentru rolul din drama „Ozark”. Competiție i-ar face Matthew Rhys, pentru rolul din „Perry Mason”. La comedie ar putea câștiga Eugene Levy („Schitt's Creek”) sau Jason Sudeikis („Ted Lasso”)

Cea mai bună actriță TV într-un serial

dramă are mari șanse să fie și în acest an Olivia Colman, pentru rolul din „The Crown” (a mai câștigat premiul pentru același rol și în 2020). Competiție i-ar putea face Laura Linney („Ozark”) sau Sarah Paulson pentru interpretarea superbă din „Ratched”.

Liniște pe ritmuri de heavy-metal

Netflix a lansat recent un teaser cu ce pregătește în viitor la finalul căruia apare însuși Leonardo DiCaprio. Warner Bros. au semnat cu HBO Max şi toate filmele produse de ei vor avea premiera pe platforma de streaming în aceeași zi cu cea din cinematografe. Eh, cum poți ține pasul cu Netflix sau HBO Max? Răspunsul original vine de la Amazon Prime și se numește Sound of Metal.

Filmul spune povestea lui Ruben (Riz Ahmed), toboșar al unei trupe de heavymetal (din care mai face parte Lou, prietena lui) care începe să își piardă auzul. De regulă, filmele centrate pe un eveniment ce schimbă complet viața unui om tind să se transforme treptat în melodrame, în speranța că vor obține niște lacrimi la final. Cineastul Darius Marder nu recurge însă la această rețetă și construiește cu veridicitate drama cu care se poate confrunta cineva care se trezește deodată că nu mai aude.

Un merit uriaș în această reușită îl are Riz Ahmed (Venom, Nightcrawler). Felul în care își conduce personajul și nuanțele pe care le conturează atât de elegant în încercarea de a capta cât mai bine drama lui Ruben sunt fascinante. Exact ca și o piesă de heavy-metal, ritmul primelor 15’ este alert iar Marder nu pierde mult timp pentru a ne cufunda în universul lui Ruben și Lou: trăiesc într-o rulotă, sunt în turneu, cântă, dorm, conduc și o iau de la capăt. Totul bine și frumos până când Ruben își pierde auzul. Brusc, fără vreun avertisment, se taie și sunetul filmului, dând naștere unei senzații pe cât de neașteptate, pe atât de inconfortabile. Apoi acesta revine.

După o vizită la doctor, Ruben constată că și-a pierdut deja 90% din capacitatea auditivă. Ahmed optează aici pentru ceva mai subtil, tăcerea, ca semn clar de frică și de respingere a realității. O să-și revină. O să-și facă operație. O să-i treacă. Mergem mai departe la următorul concert, nu? Doar că lucrurile nu sunt atât de simple. El este un fost dependent de heroină, iar Lou (Olivia Cooke) știe că orice traumă îl poate face să revină din nou la ceea s-a luptat atât de mult să îndepărteze din viața lui.

După răbufnirea lui Ruben - unde Ahmed își arată cel mai bine capacitățile sale actoricești - cuplul decide ca Lou să se întoarcă la tatăl ei, în Franța, iar el să ia parte la un program de reabilitare. Aici învață să trăiască cu problema, nu să o corecteze. Petrece timp cu copii surzi, deprinde limba semnelor și activează ca un soi de observator care deși simte că poate muta munții din loc… nu are ce să mute.

Jonglând prin montajul sonor între mintea tăcută, lipsită de sunete, a lui Ruben și zgomotele reale ce îl înconjoară, Marder naște în fiecare spectator un exercițiu de imaginație. Cum ar fi să nu mai auzi? Roger Ebert spunea că filmele sunt “mașinării ale empatiei’. Și chiar dacă eu m-am trezit de multe ori cufundat în liniștea din capul lui Ruben, mi-am dat seama că cel care a avut cea mai multă empatie pentru personaj a fost chiar Riz Ahmed. Și asta se simte în fiecare alegere pe care o face. Nu ratează nicio intenție, niciun ‘beat’.