CINE COMBO: Sunetul muzicii fără conţinut de metale

Sunetul muzicii fără conţinut de metale

Deja multipremiată de către asociaţiile de critici de film occidentali, Sound of Metal, drama bateristului de Heavy Metal care îşi pierde auzul, pusă în scenă de debutantul Darius Marder, este un must-see în această primăvară, în special datorită memorabilei performanţe actoriceşti a lui Riz Ahmed care este creditat cu şanse mari la Oscar şi la Globul de Aur. Paradoxal, cu toate că muzica ar trebui să se constituie într-o sursă infinită de populare istorisiri cinematografice, doar Biopic-urile de tip Walk the Line, Bohemian Rhapsody sau Rocketman au dobândit succesul de masă iar ficţiunile, mai ales cele cu caracter dramatic, au rămas mai puţin(e) în subconştientul public. Şi asta nu e drept atâta vreme cât, inclusiv după 2000, s-au făcut filme valoroase inspirate de feluritele genuri de muzică, ce merită oricând revizitate sau descoperite, indiferent că ne gândim la 8 Mile (2002), Crazy Heart (2009), Inside Llewyn Davis (2013) sau A Star is Born (2018). Toate nominalizate sau câştigătoare de Oscar ca şi cele două pe care le-am ales pentru rememorare în acest combo.

ONCe (2007, r: John Carney)

Emoţionant prin naturaleţe şi simplitate, Once este o felie din viaţă transpusă pe ecran fără note false ba dimpotrivă, absolut totul este anodin, aproape de anost, în viaţa a doi tineri pasionaţi de muzică. El, irlandez neaoş, lucrează în atelierul de reparat aspiratoare al tatălui său văduv dar îşi cântă compoziţiile ca busker (muzician de stradă), cu vocea şi chitara, pe o arteră pietonală din Dublin. Ea, emigrantă cehoaică, acceptă diverse slujbe temporare pentru a-şi întreţine fetiţa şi, când i se permite, exersează la pianul dintr-un magazin de instrumente. El are talent creativ iar ea determinarea de a-l face să încerce să facă un pas înainte, să înregistreze cu ajutorul ei. Ai sentimentul straniu că priveşti o poveste de Dickens cu ceva Andersen în ea, reinventată în contextul modern urban pe sonorităţi Pop-Folk.

WHiPLaSH (2014, r: Damien Chazelle)

Lacrimi, obstinaţie, sudoare, sânge… cam astea sunt cuvintele care definesc această formidabilă incursiune în culisele formării performerilor muzicali de excepţie. Andrew, un talent promiţător în ale percuţiei (Miles Teller) este remarcat ca student de unul dintre cei mai exigenţi, aprigi şi respectaţi profesori, dirijorul Terence Fletcher (J. K. Simmons ), ce îl include în big-band-ul său de la universitate, dar stoarce untul din Andrew printr-o sumă de tactici psihologice inimaginabil de brutale, mergând de la hărţuire la tortură psihică, justificate pedagogic exclusiv de obiectivul performanţei supreme. Forţa filmului rezidă în verosimilitatea susţinută discret de legătura protagoniştilor cu muzica în viaţa reală, însuşi realizatorul său visând să devină interpret de Jazz ca baterist în trupa liceului.

Dragostea se simte în aer chiar și cu mască

Pentru o sărbătoare care ar fi vrut să celebreze iubirea și persoana iubită, Ziua Îndrăgostiților a transformat din februarie o cursă contra cronometru unde ai drept inamic presiunea unui cadou special, o întâlnire impecabilă și restul cuplurilor de pe rețele de socializare care au totul planificat până la cel mai mic detaliu. Da, nu există perfect, dar e frustrant când pare că doar tu nu i-ai dat de cap. Anul acesta e destul de clar că putem tăia de pe listă cina la lumina lumânărilor de la cel mai scump restaurant sau vacanțele în doi. Am totuși o soluție pentru acea seară romantică. Păstrează sticla de vin și ciocolata, ia un loc pe canapea alături de iubit sau iubită și dă play unui film de dragoste. Poate două sau chiar trei, nu te judecă nimeni dacă faci din fiecare zi un Valentine’s Day. Desigur, îi invit și pe cei singuri să arunce o privire.

împrejurărilor sociale, dar care continue să înfrunte orice obstacol pentru fericirea lor. Se întâmplă câteodată să apară un moment de luciditate, iar ea își amintește cine sunt cei doi tineri.

Trebuia menționată și o comedie romantică, iar Long Shot (2019) este recomandarea perfectă ca să îți aduci aminte de prima dragoste. Jurnalistul Fred Flarsky (Seth Rogen) are oportunitatea să lucreze alături de cea mai puternică femeie din politică - tot ce trebuie să facă este să îi scrie discursurile. Lucrurile se complică atunci când află că viitoarea candidată la președinție (Charlize Theron) este nimeni alta decât dădaca lui din copilărie...dar și prima sa iubire.

Recomand

Before Sunrise

(1995) dacă vrei să te îndrăgostești de călătoriile cu trenul. Când cei doi protagoniști se întâlnesc din întâmplare într-un tren care pleacă de la Budapesta, simt o conexiune puternică care se crează instant. Dorindu-și cât mai mult timp alături de misterioasa Celine (Julie Delpy), Jesse (Ethan Hawke) o întreabă dacă ar vrea să petreacă ziua alături de el în Viena. Legătura se transformă rapid într-o poveste de iubire, dar sfârșitul acesteia vine odată cu prima dimineață.

The Notebook

(2004) este pentru cei care tânjesc după un sărut în ploaie. Filmul spune povestea unui cuplu în două timpuri ale vieții. Îi vedem bătrâni, mintea ei umbrită de Alzheimer, iar el la fel de îndrăgostit ca înainte. În fiecare zi îi citește o poveste despre doi tineri, interpretați de Ryan Gosling și Rachel McAdams, obligați să se despartă din cauza

Și dacă nu crezi că îți sunt de ajuns, lista continuă: When Harry Met Sally (1989),

My Best Friend's Wedding (1997), A Walk To Remember (2002), P.S. I Love You (2007), La La Land (2016), A Star Is

Born (2018), Isn't It Romantic (2019), și

Someone Great (2019).