BRAŞOVULUI SĂRBĂTOAREA JUNILOR „COBORÂREA ÎN CETATE”

Obiceiurile Junilor Din Cheii

Bra Ovului I Bra Ovul Vechi

Prima atestare documentară a obiceiurilor Junilor din Şcheii Braşovului datează din 26 martie 1728.

Junii Braşovului sunt constituiţi în șapte grupuri de călăreți, organizați din punct de vedere juridic în societăți cu caracter nepatrimonial și nepartizane politic, a căror misiune este păstrarea și promovarea tradițiilor din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi. Modul de organizare a tinerilor în instituţia „juniei” se regăseşte în mai toate satele din Transilvania, organizaţi în cete de feciori. Situaţia junelui este una de tranziţie spre o poziţionare în determinanţi sociali, umani, economici şi religioşi ai societăţii. Particularitatea Junilor din Şcheii Braşovului este, pe de o parte, pornită, la origini, din necesitatea de a se organiza în cete menite să apere proprietăţile împotriva hoţilor, având în vedere că, odinioară, cetatea Braşovului era un centru comercial, iar odată cu lăsarea întunericului, porţile cetăţii se închideau, fiind scoşi afară toţi străinii, aceştia aciuindu-se pe timpul nopţii în jurul cetăţii şi jefuind, de multe ori, gospodăriile locuitorilor, iar pe de altă parte, reprezentau şi apărau comunitatea de români, care îşi atestă vechimea şi spiritualitatea creştină.

An de an, în Şcheii Braşovului, odată cu învierea naturii şi a sărbătorilor Sfintelor Paşti, are loc o manifestare ce depăşeşte banalul unui simplu obicei, cumulând în desfăşurarea lui elemente de mit, rit, ceremonial şi magie. Evenimentul tradițional al Junilor Braşovului, cunoscut sub denumirea de „Coborârea în Cetate”, este defilarea călare pe străzile cetății Brașovului, din Duminica Tomii, manifestare unică în România.

Buzduganul, nelipsit la orice manifestare a Junilor, se identifică cu misiunea majoră a lor, ca organizaţie militară de apărare.

Fiecare eveniment al Junilor începe sau se termină cu „Hora Junilor” şi aruncarea buzduganului. Hora Junilor are un specific aparte şi prin tradiţionalitatea cu care a fost păstrată şi transmisă din generaţie în generaţie, dar şi prin unicitatea ei, fiind o horă neîncheiată, ce se joacă spre stânga.

Un alt element de unicitate în cultura română îl constituie formulele de salut unice, Junii Braşovului se salută cu formula „Hristos ca este!” sau cu „Hristos vascris!”. Prima reprezintă o translatare fonetică în româneşte a grecescului „anesti”, care înseamnă „a înviat”, iar cea de-a doua formulare este românizarea termenului slav „voscresenie”, care înseamnă „înviere”.

În Șcheii Brașovului sunt peste șaizeci de troițe, mărturii ale tradiției ortodoxe a locuitorilor, reprezentând totodată o formă de credință și rezistență împotriva convertirii la alte religii, iar o parte dintre acestea sunt sub ocrotirea Junilor Braşovului.

Fotografiile din acest supliment au fost realizate de: Andrei Paul, Gabriel Bălănescu

Grupul Junilor Tineri

Grupul Junilor Tineri reprezintă vechea ceată a feciorilor, adevăraţi întemeietori ai obiceiului, fiind prezenţi pe tot parcursul anului în manifestările Junilor Braşoveni. Atributul de „tânăr” li s-a alăturat pentru a desemna deosebirea între cei necăsătoriţi, care, prin căsătorie, erau obligaţi să iasă din rândurile grupului.

În trecut, Junii Tineri erau îmbrăcaţi în haine obişnuite româneşti: o cămaşă albă, lungă până mai sus de genunchi, fără guler, cu mâneci lungi şi largi. Aveau cioareci albi, strânşi pe picior, şi erau încălţaţi unii cu opinci, alţii cu cizme. Pe cap purtau pălării cu bonil larg şi calota rotundă. La brâu erau încinşi cu şerpare late, „ghintuite”, în care purtau pistoale. Purtau mustăţi mari, răsucite în sus, şi pletele lungi până pe umeri. Se înţelege că pe vreme urâtă se îmbrăcau mocăneşte, cu cojoace şi sărici.

Astăzi, ei poartă o cămaşă albă, cu creţuri, lungă până la genunchi, peste care pun un „flanel” cu mâneci, acoperit de un „laibăr” şi de un „șpenţel” (haină şi jachetă) de culoare vânăt-închis, cu nasturi din argint sau suflaţi cu aur. Cioarecii sunt tot albi, de dimie fină, iar în picioare, indiferent de anotimp, poartă cizme. Pe cap poartă pălării din catifea, împodobite cu panglici tricolore.

Pentru ieşirea la evenimentul tradițional, cunoscut sub denumirea de „Coborârea în

Cetate”, în trecut, Junii Tineri purtau doar „laibărul”, fără „șpenţele”, indiferent de vreme, lucru păstrat până astăzi.

Cei trei conducători (vătaful, armaşul mare şi armaşul mic) se deosebesc de restul grupului prin faptul că pălăriile lor sunt împodobite cu „ruji” (cocarde), trei pentru vătaf, de culoare roşie, două galbene pentru armaşul mare şi una albastră pentru armaşul mic, şi poartă panglici (lente) late în „banduliera” de pe umărul drept în jos, pentru vătaf de culoare roşie, respectiv galbenă şi albastră pentru armaşi. La încolonare, rujile şi panglicele formau tricolorul românesc, interzis românilor în veacurile de vitregie istorică.

Actualul steag al Junilor Tineri a fost confecţionat în anul 1977, odată cu împlinirea centenarului lndependenţei, fiind creat din mătase de culoare roşie şi albastră, pe o parte având clădirea Liceului Andrei Şaguna, iar pe partea opusă, un June tânăr pe cal. Suportul este din material lemnos, iar în vârf are o suliţă. Pentru a putea fi purtat pe cale, a fost făcută o curea din piele tubulară, să susţină steagul şi echilibrul Junelui.

Troița de pe Coasta Prundului, datând din anul 1711, cioplită din piatră și sculptată, se află sub îngrijirea Junilor Tineri și este așezată pe o înălțime, într-o poziție vizibilă din centrul Brașovului.

Societatea Junilor B Tr Ni Din

BRAŞOV-TOCILE-ŞCHEI

Bineînţeles că în onomastica grupului există o nepotrivire: tânăr junebătrân. Istoriceşte, explicaţia o găsim în necesitatea îngroşării rândurilor celor ce luptau pentru apărarea ţinutului. Societatea Junilor Bătrâni are ca membri bărbaţii căsătoriţi din zona „Pe Tocile”. Sediul Societăţii se găseşte în curtea Bisericii Sfânta TreimePe Tocile.

Vestimentar, Junii Bătrâni poartă costum identic cu cel al Junilor Tineri, dar fără panglici tricolore la pălărie, fiind şi aceasta o dovadă a originii comune a celor două grupări. În ultimul timp, exceptând şerjile, membrii Societăţii poartă tricolorul ca panglică în bandulieră. Pe piept poartă lentă tricoloră.

În vechime, „bătrâni”, în fapt, oamenii căsătoriţi, însoţeau alaiul aşezându-se în urma grupurilor de Juni, constituindu-se ca organizaţie, sub numele de „Societatea Junilor Bătrâni”, în anul 1877.

Ei organizează parastasul Junilor, după tradiţie, în ziua de Florii, la Biserica Sf. Treime - Pe Tocile. Jocurile strămoşeşti se ţin în fiecare an în Duminica de Rusalii, la Crucea din Varişte, ridicată în 1816, de protopopul Voina Pitiş, locul fiind cunoscut şi sub numele de „Pajiştea mare”.

Junii Bătrâni organizează tradiţionalul „Joc strămoşesc” pentru ca Junii Tineri să scoată fetele la joc.

În luna septembrie a fiecărui an, Societatea Junilor Bătrâni organizează tradiţionalul „Maial din Poiana mică”. De ce în Poiana mică? Pentru că din contribuţiile membrilor aici a fost edificată „Cabana Junilor” din Poiana mică, construcţie naţionalizată de regimul comunist.

Junii Bătrâni ajută grupul Junilor Tineri prin organizarea „Jocului strămoşesc” şi a „Maialului”, prilej cu care confecționează cocarde cu tricolor pe care le împart participanţilor la evenimente, în schimbul unei danii ce se colectează în „biscăn” - un fel de puşculiţă, iar banii strânşi sunt donaţi Grupului Junilor Tineri. Din bunurile păstrate azi în cadrul Societăţii Junilor Bătrâni, reautorizaţi în anul 1991, se regăsesc steagul original, confecționat în 1977, care poartă vechiul suport de lemn cu ținte, pe care sunt menţionate numele tuturor membrilor, buzdugane, lente, ruji, biscăne, o colectie de documente, vechile tablouri ale Junilor Bătrâni.

Cea de-a doua troiţă aflată sub îngrijirea Junilor Bătrâni este „Crucea de la Bisericuță” datând din anul 1945.