4 minute read
TEODORA MOROŞANU (Rockabella
Despre vulnerabilitate artistică, în dialog cu: TEODORA MOROŞANU (Rockabella)
Advertisement
Deși platformele de streaming au înghesuit poate puțin muzica faptul că poți da play oricând vrei unei piese care vorbește pe sufl etul tău, în orice moment al zilei, e fascinant. Artiștii sunt conștienți de dorința noastră de a rezona, de instinctul nostru primar de a găsi oameni care ne seamănă, așa că se lasă în văzul tuturor, exact așa cum sunt ei, vulnerabili. Astăzi vorbim cu și despre ROCKABELLA, o trupă construită minuțios din dorințe nefi ltrate de a crea muzică și de a răsuna live, care distribuie oamenilor în nevoie cântece-poveste despre momentele care ne transformă, cu infl uențe art-rock, pop și alternative. Această descriere atent detaliată stă în fruntea noului lor album, numit după una dintre dorințele cele mai nestăpânite ale societății, aceea de a fi INvulnerabili. Așadar, cu această ocazie, am intrat într-o conversație cu Teodora Moroșanu, solistă și compozitoare în Rockabella, despre vulnerabilitate, artiști, artă, muzică și povești.
foto © Cristina Oltean
Cum și de ce s-a format Rockabella?
De ce? Da, cred că asta e întrebarea cheie pentru Rockabella. A pornit de la o nevoie personală, cumva. Proiectul anterior trupei Rockabella a încetat prin 2009 și eram la momentul ăla convinsă că am încheiat socotelile cu zona de muzică, eram obosită și cătrănită, dar nu a durat foarte mult. Deja prin 2010 începusem să scriu cântece, fără a avea neapărat un plan pentru cum le voi cânta. Soțul meu a început să asculte câteva dintre cântecele astea și a zis: „eu cred că trebuie să ne apucăm să le punem sub o formă, că tu scrii în continuare și sunt cântece faine”. Și atunci, neliniștea mea legată de a nu face muzică sau a-mi trăi viața fără asta a dat naștere proiectului Rockabella. Proiectul, în momentul ăsta, e în formulă de cvintet și suntem foarte încântați că oamenii de acum sunt aici de ceva vreme și că am scris albumul ăsta integral împreună.
Rockabella îmbină infl uențe art-rock, indie pop și alternative, așa vă descrieți în general, ca stil muzical. Totuși, ce adjectiv simplu, comun i-ai atribui stilului vostru muzical? Un cuvânt pe care, în general, nu l-ai pune neapărat lângă un gen de muzică.
Asta e o întrebare foarte bună. Noi ne-am jucat la un moment
dat cu treaba asta cu adjectivele și am ajuns la trei care ni se par nouă că reprezintă ceea ce facem și nu e doar legat de muzică, noi avem tot felul de proiecte care sunt un pic mai ample. Atunci, ca să încercăm să le ținem în frâu cumva, noi am încercat să le descriem. Cele trei atribute ar fi conceptual, în sensul în care muzica începe de la o idee și ideea aia o procesăm în tot felul de contexte, până simțim că ajungem la rădăcină, rafinat, pentru că încercăm să dăm atenție detaliilor și fiecare dintre noi, oricât de mică ar fi contribuția la un anumit proiect, încearcă să facă treaba să fie cât se poate de bine. Cel de-al treilea ar fi curajos sau îndrăzneț, dar din nou, atributele țin mai mult de o stare de spirit și de un fel de a face lucrurile, un drive. Treaba legată de curaj și îndrăzneală izvorăște din nevoia noastră de a ne cunoaște mai bine, de a ne provoca să ne punem în situații care ne fac să creștem și cumva, poate neintenționat, asta ajută și pe cei din jurul nostru să fie deschiși.
foto © Cristina Oltean
Să vorbim și despre noul vostru album – Invulnerabili. De la ce piesă a plecat, cum s-a construit?
Cred că a plecat de la Aratăte, care e despre un moment foarte specific, majoritatea cântecelor pe care le facem vin dintr-un moment foarte real, nu sunt imagini inventate, sunt chestii trăite și pot să dau detalii la un pahar de vin, dar în muzică încerc să le fac puțin mai visătoare, însă ele sunt foarte concrete. Piesa e despre un moment din viața mea în care am simțit chestia asta, că eram foarte acoperită și foarte ascunsă, dar în același timp, extrem de expusă și vulnerabilă. Așa a început călătoria spre întrebarea ce înseamnă să fii vulnerabil în fața cuiva, cum arată treaba asta și ce îți face?, cum e când ești vulnerabil în fața persoanei nepotrivite? Întrebarea care pulsa mereu in the back of my mind era ce înseamnă să fii vulnerabil, cum e? Îmi puneam întrebarea față de mine însămi. Ok, eu sunt foarte deschisă și vorbesc mult și vorbesc foarte franc despre niște lucruri, dar sunt cu adevărat vulnerabilă, arăt tot ce trebuie sau doar o mască, una care îi lasă pe oameni să simtă că au primit ceva, dar nu până la capăt? Și de acolo a început întreg journey-ul albumului, dar realitatea e că habar nu aveam în ce ne înhămăm. Munca la acest album a fost un fel de narator al timpului, în decursul pandemiei, în viețile noastre au fost momente foarte grele, am pierdut oameni extrem de importanți și nu din cauza pandemiei, ea a fost doar un fundal. Noi spunem mereu că albumul ăsta e foarte iubit și în același timp, nu, pentru că ne amintește de momente grele și de curajul de a găsi o cale. Și nu numai de a merge mai departe, pentru că suntem obligați să facem asta, dar de a păstra vie dorința de a face artă, lucru la care e foarte simplu să renunți. [...]
foto © Cristina Oltean
