4 minute read
DANS CONTEMPORAN: Interviu cu LAURA ARIS
foto © Thibault Gregoire
LAURA ARIS
Advertisement
Laura, aş vrea să plecăm de la o frază a ta: “Folosesc dansul ca o unealtă, şi nu ca un scop şi chiar dacă nu asta e intenţia mea, dansul îmi modelează spiritualitatea”. Spuneai asta în calitate de performer, însă ca dascăl, mi se pare că, pentru studenţi, dansul reprezintă totuşi un scop, iar unealta e învăţarea.
Tocmai de asta mă întreb mereu de ce predau arta dansului şi dacă, oare, mai vreau să fac asta în continuare, plus că, uneori, mă bântuie şi întrebarea... pe cine învăţ eu să danseze şi R eputată la nivel internaţional ca performer, coregrafă şi profesoară de dans contemporan, LAURA ARIS şi-a început cariera artistică în anii ’90, în compania spaniolă de dans Lanònima Imperial şi în colectivul de ce? Cine se apucă de dans contemporan o poate face din multe şi felurite motive, dar a găsi scopul pentru care dansează e o misiune General Elèctrica, înainte de a face parte, timp de mai bine de un importantă. Filtrul pe care eu deceniu, din Ultima Vez, compania belgiană condusă de Wim îl aplic este interesul pentru Vandekeybus, celebră pentru performance-urile teatrale de dans performanţa pe scenă, iar asta ce refl ectă aproape obsesiv preocuparea pentru modul în care mă face să îi evaluez pe cei pe omul reacţionează în situaţii limită. Acelaşi apetit pentru crearea care-i învăţ din perspectiva de discursuri teatrale ilustrate prin mişcare, pentru ‘dramaturgia unei viitoare cariere mişcării’, se regăseşte în practica solo a artistei spaniole, dar şi în profesionale, dar neştiind participarea ei în proiectele dacă ei vor deveni colaborative, precum intervenţiile coregrafi ce realizate în cadrul platformei „Ziua când nu voi mai practica dansul vreodată dansatori, dacă vor crea dans pentru alte corpuri artistice EMBER. Dată fi ind remarcabila sa experienţă pedagogică, complementară va fi și ziua în care nu îi voi mai învăța pe alții” sau dacă vor continua să îşi rafi neze tehnica. Aspectele celei performative, acumulată de tehnică a dansului pe parcursul timpului în întreaga lume, Laura Aris a fost prezentă pot varia ca importanţă în această iarnă în România, pentru a susţine un workshop în pentru diferitele companii, cadrul Academiei de Dans şi Performance, ediția 2022-2023, fi indcă în ziua de azi vedem programul intensiv de educaţie şi formare iniţiat de Centrul şi multe performance-uri Naţional al Dansului (CNDB). Am profi tat de şansa unui dialog aproape de non-dans, în pentru a ne satisface curiozitatea, măcar fragmentar, despre cum care dansul conceptual sau funcţionează transferul de know-how în dansul contemporan, care conceptul din spatele dansului este alfabetul de comunicare şi cum pot convieţui neconfl ictual este mai important decât principiile care îi defi nesc propria practică artistică și cele relevante tehnica dansatorilor. Şi când pentru un public tânăr interesat, dar încă neformat pe deplin. spun că dansul e o unealtă,
chiar aşa este, pentru că eu nu mă pot diviza, sunt în acelaşi timp dansatoare, formatoare, creatoare şi profesoară. Mereu mi-am spus că, dacă va veni o zi când nu voi mai practica dansul, aceea va fi şi ziua în care nu îi voi mai învăţa pe alţii. Echilibrul între cele două activităţi este foarte important pentru mine, pentru că mereu îmi vin idei noi, pe care le transform, le înţeleg... mereu chestionez, caut răspunsuri, soluţii, mă adaptez continuu la nou. Eu călătoresc mult, lucrez cu grupuri foarte diferite şi trebuie să fiu adaptabilă. Dacă într-un anumit grup există manierisme pronunţate sau dacă rutina este rigidă, înseamnă că ei au nevoie de explicaţii tehnice şi atunci lucrez cu ei în direcţia asta, dar, în acelaşi timp, încerc să le lărgesc înţelegerea mişcării şi a folosirii corpului... vreau să îi fac să iasă din tipare. Pe măsură ce înaintez în vârstă îmi dau voie mie însămi să fiu mai jucăuşă, mai flexibilă. Când am început să predau, îmi structuram foarte precis cursurile, mă concentram pe tehnică, însă am realizat repede că, din clipa în care tehnicile sunt stăpânite, fiecare îşi poate formula liber discursul artistic.
Ipotetic, dacă aş deveni
ca temelia unei case, trebuie deprinse şi învăţate bine. [...] Dacă mă uit la ce înseamnă dansul în prezent, îmi dau seama că sunt nişte noţiuni de bază care formează o fundaţie solidă pe care se poate construi, fie o vilă, fie un castel, fie o căsuţă într-un copac... poate fi chiar şi un bunker, deci o construcţie care merge în jos, în loc să se înalţe. Practic, poţi construi orice îţi doreşti, dar eu nu pot şti cu exactitate sau în profunzime ce îţi doreşti tu cu adevărat sau ce aştepţi de la dans. [...]
Foto © Vèrtex eMBer Microacciones Foto: noemi Bascunada, Quintas
Laura aris la CnDB, 2022 Foto © Mihai Ivascu
student al tău, ce m-ai putea învăţa? De fapt, nu ce m-ai putea învăţa, ci mai degrabă ce... nu m-ai putea învăţa în privinţa dansului?
Nu ştiu încotro se îndreaptă dansul în zilele noastre. Evoluţia este continuă şi se împleteşte din ce în ce mai mult cu alte discipline artistice. [...] Nu le pot spune studenţilor unde îi va duce viaţa, aşa că stau cumva în banca mea şi fac eu însămi ce le spun altora să facă, îmi urmez propriile sfaturi, iar asta m-a ajutat întotdeauna şi îmi este de folos în continuare. Şi cred că, datorită acestui principiu, metoda mea de predare evoluează odată cu mine. Deseori mă întorc la fundamentele dansului, la elementele de bază, care sunt
