lucrările să aibă un moment de visare”

ROMB:

„Mi-ar plăcea ca toți cei care-mi privesc lucrările să aibă un moment de visare”

Roxana Benea, a.k.a. Romb are 33 de ani și este din Constanta, dar s-a mutat în București de la 19 ani. Desenează de la 4 ani, când mâzgălea tot ce-i ieșea în cale, și de atunci nu s-a oprit. Background-ul ei este în design vestimentar și textil și a lucrat ca designer de print pentru branduri de haine din București, iar de șase luni a ajuns în Japonia, unde lucrează ca designer interior în industria automobilistică. De asemenea, picturi murale semnate de Romb se regăsesc în câteva orașe din România.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te defi nește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscută și apreciată în România?

Stilul meu s-a defi nit de-a lungul timpului, încă se transformă și cred că asta se va întâmpla constant, atât timp cât pictez. Întotdeauna mi-a plăcut să desenez personaje care, într-un fel, au crescut

The Hive (Calea Victoriei)

împreună cu mine. Ele păstrează joaca și naivitatea din copilărie, care se întrepătrund cu viziunea poate mai matură și calculată din prezent. Am observat că pe măsură ce lucrez mai mult, se ivesc tot mai multe oportunități, care par că vin de la sine, dar sunt și rezultatul pasiunii și muncii. Am încercat întotdeauna să accept ocaziile care apar și să îmi creez și propriile ocazii și am fost mereu norocoasă să fi u sprijinită de cei apropiați.

Cum decurge procesul tău creativ?

Procesul meu e unul organic, încep cu o idee despre ce vreau să pictez, care se clarifi că pe măsură ce lucrez. Îmi stârnesc imaginația teme diverse, de la tehnologie la mitologie, trecând prin sci-fi , internet, magie, vise, natură, curcubee, modă, București și alte locuri pe care le vizitez. Uneori văd ceva ce îmi place, o textură, un obiect, o combinație de culori, pe care le trec prin fi ltrul propriu și apoi le transpun pe hârtie. Aceste elemente vizuale construiesc adesea teme mai adânci. Îmi place să juxtapun elemente din lumea materială cu unele fantastice, care împreună creează ceva magic. Unele dintre temele mele preferate sunt scene din oraș, personaje care „își văd de viața lor”, întrepătrunse cu elemente supranaturale, partea nevăzută. Un scenariu aparent banal devine suportul pentru o lume fantastică.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Street art fac de cam cinci ani, după ce am admirat de la distanță pentru mult timp, și încă învăț. Primul lucru pe care l-am observat e diferența în mișcări față de pictura pe pânză sau

hârtie, în street art îmi folosesc mult mai mult tot corpul, cu mișcări ample, spre deosebire de mișcările detaliate ale mâinii în desenul pe hârtie. Am mai observat și cât de directă e interacțiunea cu publicul. Odată ce o lucrare e pe perete, din ceva interior, oarecum intim, ea devine parte din oraș și aparține tuturor, își contopește identitatea cu mediul înconjurător. Asta îmi creează tot felul de emoții, dar îmi dă și un resort să continui. Altfel, mă bucur să văd artă urbană în toate formele ei, cred că poate modela comunități și crea un dialog, e arta liberă de care se poate bucura oricine.

Povestește-mi un pic despre lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Printre primele lucrări oficiale au fost cele făcute la magazinul prietenelor mele, în gangul de pe Calea Victoriei. Asta m-a încurajat să continui, am participat la open call-uri și lucrurile s-au aliniat. Îmi sunt dragi toate lucrările făcute, sunt o părticică din mine, dar cred că preferata mea este o lucrare de 72 mp din Sibiu.

robo-lady Sibiu foto © Orsolya Balint

Care au fost lucrările care țiau ridicat cele mai mari provocări?

Tot aceasta e lucrarea care mi-a ridicat cele mai mari provocări, mai ales fizic, fiind de dimensiuni destul de mari și ceva nou pentru mine. Lucrarea se găsește pe un perete exterior al Centrului Stomatologic Universitar din Sibiu. În cele cinci zile în care am lucrat la ea am învățat să conduc o nacelă pe teren accidentat, am trecut peste frica de înălțime și am mai învățat detalii tehnice pentru pictura pe pereți. Lucrarea reprezintă un robo-personaj feminin în camera ei colorată și futuristă. Sper să mai fac astfel de lucrări, mi-a plăcut mult și, deși e solicitant, merită. Fiecare lucrare are provocările ei, mai mari sau mai mici, și cred că asta e o parte din farmec.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic?

Cred că arta poate fi un canal excelent pentru mesaje diverse. Și, clar, poate schimba lumea. Pentru mine, e despre joacă, fantezie, e o fereastră în felul în care interpretez lumea și îmi place când oamenii își găsesc propriile interpretări la ceea ce văd în ea. E despre a sărbători ciudățenia și diversitatea lumii și a ființei umane. Mă bucur că există atâta varietate și libertate în domeniul artei, e loc de tot felul de expresii și mesaje și îmi place să descopăr cum e interpretată lumea în care trăim din multiple perspective. E o fațetă dintr-o perspectivă foarte personală, intimă, care se traduce în ceva la care poate avea acces oricine.

Strada roxana Benea Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Mi-ar plăcea ca toți cei care-mi privesc lucrările să aibă un moment de visare, un gând care să-i scoată din rutină.

Ce urmează pentru Romb?

Momentan, mă ajustez la viața într-o nouă țară, absorb cât mai multă informație și continui să colaborez pe proiecte în România. Îmi doresc să-mi organizez resursele pe care le am ceva mai bine, să continui să cresc și să învăț și sper să colaborez în continuare pe proiecte compatibile cu viziunea mea.