4 minute read
SERIAL: Interviu cu ALEXANDRA MARIA LARA
foto © Canal+ Original
Toate acele lucruri pe care ni le-a spus... ALEXANDRA MARIA LARA
Advertisement
Reunirea timp de câteva zile a unui tată defunct cu fi ica sa înstrăinată pentru a-și împărtăși lucrurile ce au rămas nespuse între ei în timpul vieţii reprezintă premisa unuia dintre cele mai emoţionante seriale realizate în 2022, Toate acele lucruri, difuzat în premieră pe Focus Sat TV de Crăciun și accesibil acum pentru vizionare în biblioteca VOD, din Aplicaţia Focus Sat. Adaptare a bestseller-ului celui mai citit scriitor francez contemporan, Marc Levy, publicat și la noi de editura Trei, serialul Toate acele lucruri își datorează reușita mai ales talentului protagoniștilor, remarcabila actriță de origine română Alexandra Maria Lara și legendarul actor Jean Reno, ambii memorabili în defi nirea unei relaţii familiale complicate, pe care o infuzează emoţional într-un mod extrem de nuanţat, ceea ce ne face să presupunem că au investit în roluri mult din experienţele personale de viaţă. Mai ales că Alexandra Maria Lara (Der Untergang, Th e King’s Man, Geostorm), una dintre stelele cinematografi ei europene, aleasă în 2022 copreședintă a Academiei Germane de Film, și-a pierdut nu cu foarte mult timp în urmă, la rândul ei, tatăl, respectatul actor și dascăl Valentin Plătăreanu, fondator al Şcolii de Actorie de la Charlottenburg. Nu doar despre relaţia cu propriul părinte am dialogat cu ALEXANDRA MARIA LARA, ci și despre povestea de dragoste din serial, dat fi ind faptul că ea formează de ani buni un cuplu fericit cu apreciatul actor britanic Sam Riley (Malefi cent, Radioactive), pe care l-a cunoscut în timpul fi lmărilor la Biopicul Control, al lui Anton Corbijn. Despre... toate aceste lucruri, Alexandra ne-a vorbit cu multă francheţe.
În Toate acele lucruri, un tată defunct revine în viaţa fi icei sale timp de câteva zile ca robot... o premisă deopotrivă dramatică şi amuzantă. Cum ai caracteriza tu acest serial?
Cred că e important să fi e acest melanj între dramă și comedie, dar eu, când am citit scenariul prima oară, am fost foarte fi xată pe această relație între tată și fi ică, ăsta a fost lucrul care m-a mișcat pe mine foarte tare și, fi rește, posibilitatea ireală să ai încă o dată șansa să îți petreci șase zile cu tatăl tău, care de-abia a murit. Ceea ce sigur că este absurd - în teatru ar fi teatru absurd - dar eu am citit mai mult partea asta mai adevărată în comunicarea între tată și fată, iar faptul că el revine ca un android a fost pentru mine un lucru pe care aproape că... nu l-am jucat.
Tatăl îi spune fi icei că marea dragoste e cea pe care o trăiești, nu cea la care visezi. În viaţa reală, unde vă plasați tu și Sam, soţul tău, în raport cu acest enunţ?
Cred că Sam și cu mine am avut mare noroc, ca să nu mai spun că am şi destui prieteni
care sunt și ei împreună de multă vreme. Firește că fiecare relație are defectele ei, aşa cum are avantajele ei, dar trebuie să mărturisesc că, într-adevăr, mi se pare un lucru destul de deosebit că, efectiv, chiar și după toți anii ăștia, mă simt iubită și iubesc, iar asta mi se pare ceva… ca un cadou! Am trăit așa de multe împreună în 16 ani, cu toate filmările, cu separări, el plecat de acasă sau eu care am plecat de acasă, dar, în același timp, am reușit să trecem împreună peste momentele dificile într-un mod cum mi l-aș fi dorit sau visat când eram tânără. Pentru că întotdeauna mi-am imaginat ce ar însemna să ai norocul să-ți întâlnești marea dragoste și așa mă și simt acum.
Serialul rezonează cu fiecare dintre noi fiindcă atinge trei teme majore: familia, dragostea și prietenia. Să vorbim de familie, de tatăl tău din serial. Cum a fost experiența colaborării cu Jean Reno?
A fost o întâlnire excepțională! Sigur că am întâlnit atât de mulți actori și actrițe fantastice în toți anii ăștia în care am jucat, dar cu el, din primul moment, m-am simţit deja în largul meu. Îmi amintesc că, în seara în care trebuia să fac cunoştinţă cu el, eram în camera mea de hotel foarte emoționată și, așa, un pic agitată, dar când m-am dus jos să îl întâlnesc, el s-a ridicat imediat când am ajuns la masă, a făcut un semn cu mâinile, așa, şi am simţit imediat o legătură și căldură între noi doi. Am avut efectiv sentimentul că am intrat amândoi, fără nicio discuţie sau efort, chiar de dinainte de prima zi de filmare, în aceste roluri de tată și fiică, spre deosebire de povestea din serial, unde avem și destule conflicte. Noi am petrecut foarte mult timp împreună... nu m-am așteptat! Am crezut că poate Jean e cineva care, seara, dorește să fie singur, dar am petrecut foarte multe seri, foarte multe ore în care ne-am uitat la texte şi le-am lucrat împreună sau am discutat despre tatăl lui, tatăl meu, părinții noștri. În sensul ăsta, a fost una dintre lucrările cele mai deosebite pe care le-am făcut vreodată, pentru că admirația mea pentru el e ca admirația tuturor și trebuie să spun că am gustat fiecare clipă lângă el, să-l aud vorbind despre teatru, despre toate experiențele care l-au făcut nu doar un mare, mare actor, ci și un om extraordinar. Nici acum nu-mi vine să cred. Am păstrat însă legătura şi, din când în când, ne scriem câte un mesaj. A fost deci o mare surpriză pentru mine și un mare cadou că am putut să trec prin experiența asta cu el! [...]
