ZUBIN

Anul acesta veţi dirija în festival preludiul din opera Œdipe. Continuaţi să fiţi un promotor fervent al lui George Enescu... Nu am ajuns să îl cunosc vreodată personal, ca om, dar îi ştiam sonatele, muzica de cameră şi, bineînţeles, opera Œdipe, iar Enescu mi s-a părut dintotdeauna unul dintre cei mai flexibili şi mai, cum să spun, dibaci compozitori pe care i-am ascultat vreodată, el însuşi fiind un performer minunat... asta e o calitate extrem de rară! De la Mozart încoace, n-a mai existat o altă persoană care să interpreteze şi să compună în felul acesta!

Zubin Mehta revine în vara aceasta în România pentru a dirija două concerte în cadrul Festivalului George Enescu, al cărui preşedinte de onoare este din 2017. O legendă vie în spaţiul artelor performative, ZUBIN

Maestrul

MEHTA (n. 1936) continuă să manifeste o vitalitate excepţională, programul său fiind jalonat de concerte şi spectacole de operă susţinute pe întreg mapamondul, de la Bayerische Staatsoper, LA Phil sau Berliner Philharmoniker până la Teatro alla Scala, National Centre for Performing Arts din Beijing, Opéra Royal de Wallonie şi, nu în ultimul rând, Teatro del Maggio Musicale Fiorentino. Asta dacă ne raportăm doar la anul în curs, pentru că o tentativă de a rezuma în câteva fraze o carieră artistică de o densitate uimitoare, ce acoperă mai mult de şase decenii, ar fi o simplificare nedreaptă. Drept urmare, ni s-a părut mai adecvat un succint dialog cu maestrul Mehta pe marginea reîntâlnirii cu publicul festivalului şi al programului pe care intenţionează să îl ofere acestuia, cu orchestra şi corul Maggio Musicale Fiorentino, în serile de 28 şi 29 august, pe scena Sălii Palatului, mai ales că este, încă din 1985, prim-dirijor al respectatului şi iubitului ansamblu italian.

MEHTA Interviu cu

Vorbiţi-mi despre motivele pentru care aţi selectat celelalte două lucrări din program, Otello, opera lui Verdi, şi Simfonia Nr. 2 a lui Mahler.

La Florenţa [la Teatro del Maggio Fiorentino], funcţionăm şi ca operă, nu suntem dedicaţi doar lucrărilor simfonice. Otello face parte din repertoriul nostru de anul acesta, alături de alte opere, şi dintre propunerile mele către festival, printre care se numărau şi Don Giovanni şi Carmen, s-a ales Otello, deci este o operă care a avut premiera recent, în primăvara asta. În privinţa lui Mahler, a fost alegerea lor.

M-au întrebat dacă aş vrea să interpretez una dintre simfoniile lui Mahler, iar eu am fost de acord şi am ales-o pe a doua, pentru că aveam posibilitatea să utilizez corul, ce trebuie să fie oricum prezent pentru Otello... fiindcă venim cu propriul nostru ansamblu coral. Deci a fost inclusiv o chestiune de fezabilitate să facem în tandem Otello şi Simfonia a 2-a de Mahler.

Otello a reprezentat debutul dumneavoastră în operă la Covent Garden, în 1977, cu Jon Vickers în rolul principal. Nu cu mulţi ani în urmă v-aţi plâns însă că nu reuşiţi să găsiţi printre tineri un interpret potrivit. Înţeleg că, totuşi, l-aţi descoperit...

Da, absolut! Avem un foarte bun Otello, un băiat din Armenia, cu care am lucrat rolul la Florenţa [Arsen Soghomonyan], la care se adaugă o excelentă soprană rusoaică, Zarina [Zarina Abaeva, în rolul Desdemonei – n.r.], şi Luca Salsi [interpretul lui Iago - n.r.], care este, la ora actuală, cel mai bun bariton din Italia, deci aducem la festival o distribuţie realmente valoroasă. Otello este unul dintre cele mai dificile roluri pentru un tenor, are nişte cerinţe aproape de opera wagneriană de la un tenor şi nu e deloc simplu să găseşti pe cineva care să îl facă aşa cum trebuie. Tânărul acesta care cântă acum cu noi l-a mai interpretat cu Filarmonica din Berlin, cu trei ani în urmă, la Baden-Baden şi Berlin. Atunci l-a cântat pe scenă pentru întâia oară, după ce l-a învăţat cu mine, pentru că m-am ocupat personal să îl pregătesc. De atunci a interpretat Otello în întreaga lume, deci când a venit anul acesta la Florenţa, adecvarea lui în rol era aproape desăvârşită şi, drept urmare, ne-am distrat împreună foarte bine pe parcursul repetiţiilor. Ca Otello, trebuie să ai forţa dintr-o operă wagneriană plus tehnica bel canto-ului italian, este o mixtură de două calităţi foarte dificil de găsit, iar domnul acesta e ideal pentru rol, din punctul meu de vedere. [...]

În programul pregătit pentru festival aveţi şi Simfonia a 2-a de Mahler. Aţi început anul dirijându-i Simfonia nr. 3 la Los Angeles şi îl veţi încheia tot acolo, cu nr. 1. Traversaţi un an ‘Mahler’?

Ei bine, de când a devenit de notorietate că eu mă simt foarte apropiat de muzica lui Mahler, toate orchestrele mă roagă să dirijez o simfonie sau alta de-a lui şi, dacă aş putea repeta în fiecare oraş ceea ce-şi doresc, aş ajunge să interpretez numai Mahler, dar reuşesc cumva să mă ţin la distanţă de o bună parte din ele. Am făcut-o doar pe a 3-a în Los Angeles şi apoi pe a 2-a la Florenţa, care, precum Otello, a intrat în repertoriu în aprilie anul acesta, deci e proaspătă şi pot să o repet cu entuziasm la Bucureşti. După aceea, mai dirijez doar [Simfonia] nr. 5 în toamnă, la Berlin, până la cea pe care ai menţionat-o din decembrie, deci, dacă stai să le aduni, nu sunt în fond chiar multe pentru atâtea luni. [...]

Citiţi interviul complet cu ZUBIN MEHTA pe www.zilesinopti.ro