TITANIC Jack și Rose revin pe marele ecran

După 25 de ani de la prima întâlnire cu personajele Jack Dawson (Leonardo DiCaprio) și Rose DeWitt (Kate Winslet), începând cu 10 februarie, fanii vor putea privi din nou, în cinematografe, povestea de dragoste a celor doi, într-o versiune modernizată (4K 3D), relansarea fiind planificată de regizorul James Cameron, care numește filmul „a timeless celebration of love”, pentru a coincide cu Valentine's Day.

Intitulat inițial Planet Ice, filmul, inspirat din tragedia care a avut loc între 14 și 15 aprilie

1912, când nava de croazieră

Royal Mail Ship Titanic, aflată în drumul său spre New York, s-a scufundat după ce tribordul s-a lovit de un iceberg, având la bord aproximativ 2.200 de pasageri (dintre care doar 705 au supraviețuit), prezintă, alături de povestea fictivă dintre Jack și Rose, și nenumărate elemente care s-au întâmplat cu adevărat în noaptea accidentului. De exemplu, în timp ce pasagerii așteptau să urce în bărcile de salvare, orchestra Titanicului (formată din opt muzicieni), care cânta în mod obișnuit în salonul de lux al vasului (decorat ca un tribut adus Palatului Versailles), s-a mutat pe puntea navei pentru a calma călătorii, muzica auzindu-se până în momentul în care Titanicul s-a scufundat cu ei.

Un alt element real prezentat în film este și numărul insuficient de bărci de salvare de pe vas (20, care puteau salva doar 1.178 de persoane), alături de modul în care sunt ilustrate diferențele sociale dintre pasageri. Titanicul era poreclit „The Millionaire’s Special” și avea la bordul său călători precum afaceristul american Benjamin Guggenheim, jurnalistul britanic William Thomas

Stead și unul dintre fondatorii magazinului Macy’s, Isidor Straus. Dintre oamenii salvați, doar 174 nu se aflau printre cei privilegiați. În ceea ce privește producția peliculei, în 1997, producătorii au investit aproximativ 200 de milioane de dolari în dezvoltarea filmului, în timp ce nava din realitate a costat 7,5 milioane (care valorează aproximativ 180 de milioane în prezent).

După lansare, Titanic a câștigat11 Premii Oscar, printre care și Best Picture, Best Director, Best Editing și Best Original Song (pentru piesa My Heart Will Go On).

Pentru a sărbători aniversarea filmului, James Cameron s-a ocupat, alături de National Geographic, și de o serie documentară cu premiera pe 5 februarie, Titanic: 25 Years Later, în care a explorat atât istoria vasului, cât și controversele din jurul producției... precum faimoasa scenă în care Jack se sacrifică pentru a o salva pe Rose.

Premisa atracţiei romantice dintre un investigator şi o femme fatale suspectă de crimă de la care pleacă filmul sud-coreean

Decizia de a pleca (premiera: 17 februarie) nu pare una ieşită din comun, fiindu-ne deja familiară din producţii occidentale pendulând ca tonalitate între Noir şi Thriller erotic - de la The Big Sleep sau Laura până la Basic Instinct - , dar trebuie ţinut cont că scenariul şi regia sunt semnate de Park Chan-wook (Thirst, Oldboy, I’m a Cyborg But That’s OK), cineast reputat pentru imaginaţia sa, deseori... extremă. Aflat la primul său lungmetraj în şase ani, după memorabilul The Handmaiden (pentru care a primit premiul BAFTA), Park Chan-wook ne livrează un construct narativ extraordinar de alambicat şi de subtil, un puzzle despre dragoste şi atracţie în raport cu inocenţa şi onestitatea personajelor angajate în jocul existenţial, care nu se relevă a fi chiar simplu de asamblat de către spectator, întrucât, dintr-un anumit punct, acesta trebuie să se poziţioneze, inclusiv moral, faţă de relaţia acestora.

Pentru detectivul burnt-out ce anchetează moartea unui bărbat căzut inexplicabil de pe o stâncă, momentul în care văduva lui - imigrantă ilegală suspectată de implicare din cauza lipsei aparente de reacţie emoţională la tragica pierdere suferită - începe să îl obsedeze... vine extrem de repede. La fel de urgent abandonăm tropul omului legii sfâşiat între datorie şi dragoste din Crime/Noir-ul clasic, pentru că suntem traşi şi scufundaţi de regizor într-un mister lipsit de mister ce se complică progresiv, fiind splendid pus în scenă, filmat şi montat (premiul pentru regie câştigat de Park Chan-wook cu Decizia de a pleca, anul trecut, la Cannes este absolut meritat).

Efectiv, fiecare pas din evoluţia legăturii interzise dintre cei doi şi a aprofundării detaliilor de context, fiecare nouă secvenţă deconcertează cinefilul, pentru că nu respectă aşteptata dinamică “romantică” şi adaugă tot mai multe şi fine nuanţe la profilul psihologic al fiecărui personaj, reuşind însă, paradoxal, să le conserve şi o doză semnificativă de impenetrabilitate. Este dragostea împărtăşită? Are mecanica relaţiei ceva supranatural? Cât e sinceritate şi cât manipulare? Toate variantele de răspuns par plauzibile în Decizia de a pleca, care trebuie privit cu alţi ochi decât ca pe un produs de fast food cinematografic. De altfel, ochii se dovedesc a fi în continuare o obsesie pentru Park Chan-wook şi o eventuală desluşire a misterului filmului trebuie căutată în interpretarea semnificaţiei modului în care (se) privesc personajele sale

„Ant-Man and the Wasp: Quantumania” dă tonul pentru următoarele filme Marvel

În cea de-a treia parte a francizei Ant-Man, Scott Lang (Paul Rudd) și Hope Van Dyne (Evangeline Lilly) se reunesc pentru a-și continua aventurile întruchipându-i pe Omul-Furnică și pe Viespea. O vor face alături de părinții lui Hope, Hank Pym (Michael Douglas) și Janet Van Dyne (Michelle Pfeiffer), dar și alături de fiica lui Scott, Cassie Lang (Kathryn Newton). Apropo de aceasta, Cassie e un mic geniu, iar un gadget pe care-l dezvoltă va da totul peste cap și va face ca întreaga ei familie să ajungă captivă în Tărâmul Cuantic (Quantum Realm). Aici, cei cinci vor ajunge să interacționeze cu tot felul de creaturi ciudate într-o aventură care va testa limitele posibilului și imposibilului. Dacă până acum, eroii din filmele Marvel și-au purtat aventurile prin tot felul de realități paralele, de această dată, ei vor trebui să salveze lumea luptându-se prin acest Quantum Realm, un tărâm subatomic care există în interiorul lumii noastre.

Regizorul Peyton Reed spune că toate filmele Ant-Man au fost despre familie. „În Quantumania dăm mai multă profunzime și complicăm dinamica familiei, în timp ce pictăm un tablou mult mai mare, mai complex. Am încercat cu degetul tărâmul cuantic în primele două filme, iar de data aceasta, am vrut să dăm filmului un aspect cu totul diferit. Va fi o experiență epică”. Reed mai adaugă că miza este mare acum deoarece „Ant-Man and The Wasp: Quantumania” pregătește terenul pentru următoarele filme Marvel.

„Acest lucru m-a motivat în plus. Crearea Tărâmului Cuantic a fost experiența supremă de dezvoltare a unui univers nou. Ideea e că, de această dată, totul va merge mult mai adânc în Tărâmul Cuantic decât în primele două filme. Nu doar că am avut misiunea de a crea felul în care arată aceste orașe și civilizații, dar a trebuit să punem cap la cap și o logică internă și o istorie a acestui tărâm, apoi a trebuit să-l populăm cu creaturi, personaje și tot felul de structuri. Am avut nevoie de foarte multe surse de inspirație - de la fotografii realizate cu microscopul electronic până la reviste de heavy metal din anii ’70 și ’80. Am mai colecționat și multe imagini de pe copertele unor cărți SF realizate de artiști ca John Harris, Paul Laird, Richard M. Powers. Acele ilustrații au fost evocatoare și au reușit să mă transpună în lumea pe care voiam să o creez.”

Dincolo de Tărâmul Cuantic, care va deveni teren comun pentru multe dintre filmele Marvel care vor urma, Kang the Conqueror (Jonathan Majors) este cel mai important element din acest film. Despre el se spune că ar fi și cel mai temut răufăcător din întregul MCU. Kang este un călător în timp și un adversar din multivers, care acum se trezește blocat în Tărâmul Cuantic. Nu e prima dată când fanii Marvel se întâlnesc cu el. O altă versiune a sa, dintr-un alt timeline, este personajul He Who Remains, care ne-a fost prezentat în primul sezon din „Loki” (2021). De altfel, Majors a spus despre Kang că e foarte diferit de He Who Remains.

Puterea lui Kang stă în primul rând în abilitatea de a controla timpul, de a experimenta trecutul, prezentul și viitorul în același moment, ceea ce i-a permis să cucerească numeroase lumi și să acumuleze din fiecare tehnologii care l-au transformat într-unul dintre cele mai puternice și temute personaje din Univers. Într- un fel, Kang este și nemuritor, pentru că a abuzat de atât de multe ori de timeline încât există o infinitate de variante ale sale, împrăștiate prin toate universurile paralele. Asta înseamnă că, indiferent de câte ori Kang este înfrânt, misiunea sa va fi continuată de o altă versiune a sa.

Despre Kang, regizorul Peyton Reed spune: „La început am discutat mult despre cum acest personaj ar trebui să se miște și să vorbească. Kang e capabil să trăiască trecutul, prezentul și viitorul în același timp. Cum transpunem treaba asta pe ecran? Printr-un personaj care-și conservă energia. Nu risipește niciun gest sau cuvânt. Dacă Kang spune ceva, atunci chiar asta vrea să spună.” Tot Reed spune despre Majors că a adus pe platoul de filmare o altfel de energie, una complementară cu cea jucăușă și relaxată a lui Paul Rudd. În același timp, personajul lui Rudd nu ar trebui subestimat. „Mulți îl consideră pe Ant-Man drept cel mai slab dintre Avengers. Ce poate el să facă? Se face mic și vorbește cu furnicile. E ridicol. Așa că să-l punem pe tipul ăsta împotriva lui Kang Cuceritorul, care e cea mai puternică ființă din multivers, a fost o adevărată provocare pentru noi.”

Așadar, fanii Marvel nu trebuie să rateze „AntMan and the Wasp:

Quantumania”, filmul care dă startul fazei cinci din MCU. Toate filmele Marvel care vor urma vor fi legate în mod direct de ceea ce se întâmplă aici, iar pe 17 februarie vedem cum, pășind alături de Ant-Man pe acest nou tărâm bizar.

TEXT DE SILVIA