2 minute read

REMEMBER� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �

The Bodyguard:

30 de ani de acțiune şi balade siropoase

Advertisement

În toamna lui 1992, înconjurată de febra rock-ului din anul precedent (unde, în decurs de doar câteva luni, Guns N’ Roses, Metallica și Pearl Jam lansau magnum opus-uri de maximă infl uență asupra genului), coloana sonoră a fi lmului Th e Bodyguard, regizat de Mick Jackson și avându-i în rolurile principale pe Kevin Costner, Whitney Houston, Gary Kemp și Bill Cobbs, începea să domine topurile de pe întreg mapamondul, devenind cel mai bine vândut soundtrack album din istorie. Până astăzi, 45 de milioane de casete, CD-uri și vinyl-uri au dus interpretările lui Whitney Houston prin toate colțurile planetei, transformând LP-ul într-un punct de referință al soundtrack-urilor pop, separate de tradiția hollywoodiană a orchestrelor simfonice à la John Williams.

O bună parte din succesul albumului îi este datorată lui Whitney, căci la doar 29 de ani, aceasta creează un nou reper în cântatul vocal al muzicii pop, mai ales dacă luăm în calcul primirea extraordinară a baladelor I Will Always Love You și I Have Nothing. În plus, demnă de estetica lui 1992 este și I’m Every Woman, un cover cu iz house al piesei lui Chaka Khan, lansată în 1978. De fapt, în afară de Queen Of Th e Night, toate cântecele interpretate de Houston sunt fi e reinterpretări, fi e compoziții create de echipe profesioniste de compozitori (de la David Foster până la duo-ul Ashford & Simpson), însă Whitney le transformă în piese proprii, infl uente pentru o generație întreagă de soliști vocali.

Metallica și Pearl Jam lansau magnum opus-uri de maximă infl uență asupra Pe de altă parte, de-a lungului timpului, metamorfozate în repertoriul ideal pentru concursuri vocale, baladele LP-ului par că s-au transformat și în monumente semi kitschoase ale deceniului nouăzecist, scăldate în sintetizatoare cheesy și abuzate de concurenții show-urilor de talente. De altfel, moștenirea albumului s-a clădit și pe acest aspect fredonabil și ultra melodramatic fredonabil și ultra melodramatic al cântecelor, reinterpretate, al cântecelor, reinterpretate, reorchestrate și reîmpachetate în fel și reorchestrate și reîmpachetate în fel și chip de diverse trupe sau interpreți. chip de diverse trupe sau interpreți. Cât despre fi lm, nu multe pelicule se pot lăuda cu nominalizări la Oscar se pot lăuda cu nominalizări la Oscar pentru cântecele I Have Nothingpentru cântecele și Run To Youși , dar și cu șapte nominalizări la Zmeura de Aur (cel nominalizări la Zmeura de Aur (cel mai prost actor, cea mai proastă mai prost actor, cea mai proastă actriță, cel mai prost… fi lm). Dacă actriță, cel mai prost… fi lm). Dacă specialiștii au fost împărțiți, publicul specialiștii au fost împărțiți, publicul se pare că iubește în continuare se pare că iubește în continuare siropoșenia producției cinematografi ce, chimia dintre Costner și Houston, dar și coloana sonoră, demnă de Oscar. La 30 de ani de la premieră şi de la lansarea albumului, în noiembrie 1992, ne aducem aminte de soundtrack-ul inovator, de orchestrațiile melodramatice, dar și de interpretările fără cusur ale lui Whitney Houston, deschizătoare de drumuri pentru o nouă generație de soliste ale universului pop.

This article is from: