DESIGN � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �

Spunem „Hello, Robot!”,

la Vitra Design Museum

În universul Pop culture, roboții au avut întotdeauna un loc special. Fie că ne gândim la prima lor apariție, în 1921, când scriitorul ceh Karel Čapek a introdus, în piesa de teatru Rossum’s Universal Robots, ideea androizilor care preiau sarcinile nedorite și considerate difi cile de către oameni (unde, în punctul culminant, ei realizează că le sunt superiori creatorilor lor, din punct de vedere intelectual), la universul Star Wars, unde îi avem pe C-3PO umane. Apoi, a și R2-D2, la micuțul WALL-E sau la personaje treia porțiune din Terminator și X-Men, datorită imaginației introduce un povestitorilor, am putut percepe întotdeauna, alt concept în ca spectatori, o lume în care roboții trăiesc discuția despre printre noi. mașinării,

robotul privit

Explorând acest fenomen, Blade Runner, ca prietenul expoziția Hello, Robot. Th e Matrix omului, specDesign between Human and Machine, din cadrul și Forbidden Planet, Hello, robot foto © Mark Niedermann tatorii putând observa cum Muzeului Vitra Design din pentru a arăta tehnologia este Germania, ne propune, cu (și distruge) stereotipurile folosită în domeniul medical ajutorul obiectelor tehnolo- existente în mentalul colectiv. și în educație, devenind un gice, designului grafi c, artei, Următoarea parte a expoziției real ajutor. fi lmului, sculpturii, modei, continuă această idee, aducând Expoziția, deschisă publicuarhitecturii și fotografi ei, o în fața publicului spațiul lui până pe 5 martie 2023, se călătorie prin lumea entități- industrial, în care robotul trece încheie cu un spațiu imaginar, lor cu caracter uman, pentru de clasicul arhetip good/bad în care umanitatea și mașinăriile a vedea, în 4 mari categorii, robot, devenind o mașinărie ce devin imposibil de despărțit, care este rolul roboților în poate fi percepută și folosită în unde vedem construcțiile lui lumea contemporană și ce realitate. Aici putem privi co- Philip Beesley, numite Hylozoic spun noile tehnologii despre lecția fotografului Eric Picker- Grove, care reproduc mișcările natura umană. sgill, Removed, în care sunt ilus- spectatorilor, alături de robotica

Astfel, prima secțiune trate momente sociale în care integrată în modă, prin rochia este dedicată androizilor din oamenii își folosesc telefoanele 3D Spider 2.0, creată de Anouk imaginația noastră și plimbă mobile (dar fără prezența lor), Wipprecht, mesajul fi nal al curavizitatorii prin 100 de ani și lucrările fotografului francez torilor amintind de ceea ce spude istorie Pop culture, cu Yves Gellie, intitulate Human nea Kyle Reese în Terminator: ajutorul personajelor din Version, în care roboții sunt „Th is is the world now. Plugged producții precum Th e Jetsons, cei care îndeplinesc sarcinile in, logged on, all the time.”

„Objects of Desire”: Suprarealismul și designul

Dacă expoziția Hello, Robot ne poartă printr-o lume tehnologizată, în care omul și mașinăria devin aproape de nedespărțit, Objects of Desire: Surrealism and Design 1924 – Today, din cadrul Design Museum, din Londra (dar organizată tot de Vitra Design), recent vernisată şi deschisă până pe 19 februarie 2023, ne propune o călătorie în subconștientul uman, prin observarea efectelor suprarealismului asupra designului.

Astfel, expoziția are ca punct de pornire anul 1924, când poetul André Breton a publicat primul manifest al curentului artistic, și se încheie arătând cum suprarealismul influențează designul și moda în lumea contemporană, prin respingerea convenționalului și prin eliberarea creativității.

Având la dispoziție aproximativ 350 de piese, prima încăpere prezintă vizitatorilor două dintre lucrările lui Salvador Dalí, The Lobster Telephone și canapeaua Mae West Lips, create în anul 1938, care, datorită modului în care sunt plasate în spațiul muzeului, încurajează schimbarea percepției privitorului, prin trecerea de la elementele de artă, văzute ca sculpturi ieșite din comun, la înțelegerea lor ca obiecte de design interior (o temă comună pe parcursul spectacolului).

Astfel, începutul expoziției se concentrează asupra perioadei 1920-1950, prin creații ce aparțin artiștilor precum René Magritte (The Red Model), Max Ernst (Forest and Sun), Méret Oppenheim (Traccia, Fur Bracelet) și Elsa Schiaparelli (care s-a folosit foarte mult de tehnica trompe-l’oeil), fiind completată de o secvență dream-like, care face parte din animația Destino, rezultată din colaborarea dintre Dalí și Walt Disney, în anii ’40.

Următoarea secțiune este dedicată modului în care suprarealiștii au explorat arhetipurile obiectelor de zi cu zi, modificând semnificațiile lor și construind, astfel, o nouă lume, cu un nou sistem de referință. Aici, publicul poate privi generația de artiști care a succedat anii ’50, marcată de personalități ca Gaetano Pesce (scaunul La Mamma) și Pedro Friedeberg (Hand Chair).

După ce a treia parte a expoziției prezintă

temele abordate de

artiștii suprarealiști, cele mai importante fiind corpul uman și erotismul, finalul ne apropie de modernitatea care, conform curatorilor, este profund influențată de un suprarealism ce poate fi simțit extrem de puternic în mediile digitale, un exemplu perfect fiind construcția Sketch Chair, făcută de Front Design, alături de exprimări artistice ce aparțin personalităților precum Björk, Daniel Roseberry și Iris van Herpen.

Păstrând umorul și iraționalul specifice curentului, expoziția ne amintește, în fiecare moment, de cuvintele lui Salvador Dalí: „Suprarealismul este distructiv, dar

zdrobește doar cătușele care ne limitează viziunea.”