ART hiSTORIES� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �

Culorile muzicii The BEATLES şi artele vizuale

coleg cu el la Liverpool College of Art, care şi-a continuat studiile în Germania cu celebrul artist Pop Eduardo Paolozzi, părăsind trupa pentru a se dedica integral artei plastice. Cu John, Paul, George şi Ringo ştim ce s-a întâmplat muzical în continuare, însă trebuie adăugat aici că pasiunea pentru artele frumoase, dezvoltată în anii de formare, nu s-a diluat niciodată şi, cu excepţia lui Harrison, ce a ales calea explorării culturii şi spiritualităţii hinduse, ceilalţi s-au dovedit artişti plastici deosebit de talentaţi, ba, mai mult, Lennon poate fi caracterizat drept un veritabil “Renaissance man”.

Ringo Starr este actualmente un autor de Computer Art foarte bine cotat, după ce începuse cu decenii în urmă să picteze cu vopseluri în ulei şi acrilice, având expoziţii pe toate continentele lumii. Ca autor de Pop Art, imagini create de el au fost utilizate inclusiv pe bocanci Timberland sau tricouri din signature series pentru Hard Rock Hotels.

Paul McCartney a început cu desenul încă din şcoală, însă abia în anii ’80 s-a apucat sistematic să picteze şi a fost extrem de rezervat în a-şi expune lucrările, pentru a nu fi privit ca un

Legitimizarea ca artă a muzicii de club, acum 60 de ani, de către Th e Beatles, patru tineri aparent nu foarte culţi, dintr-un oraş englezesc de provincie, ar putea părea ciudată, iar faptul că şi-au numit compania Apple, inspiraţi fi ind de o pictură al Suprarealistului René Magritte, sau că l-au angajat pe designerul Heinz Edelmann, unul dintre pionierii Psychedelic-Pop, ca art director la Yellow Submarine... de-a dreptul inexplicabil. Asta doar aparent, fi indcă piesele se aşează uşor în puzzle, dacă privim cu ochii imaginaţiei în trecut, înspre mediul în care a evoluat legendarul cvartet, şi facem abstracţie de muzică, întrucât nu doar aceasta a contat în “upgrade”-ul de la entertainment la artă, ci şi identitatea vizuală, cu totul ieşită din comun, prin care s-au defi nit public Th e Beatles.

Liverpool, oraşul în care au crescut băieţii, are cele mai multe galerii de artă şi muzee naţionale din UK, cu excepţia, evident, a Londrei şi, până să se deschidă Tate Modern în Capitală, Tate Liverpool dispunea de cel mai întins spaţiu de expunere a artei moderne din ţară. Din Liverpool, cei patru au ajuns la Londra via Hamburg, unde fuseseră însoţiţi de Stuart Sutcliff e pe post de basist, cel mai bun prieten al lui John Lennon şi fost

“celebrity painter”. Picturile sale au fost prezentate publicului larg abia în 1999, iar spiritul său luminos se degajă, într-un fel sau altul, din fi ecare, indiferent cât de serios sau de sumbru ar fi subiectul acesteia.

John Lennon, deopotrivă iubitor de literatură - a scris şi ilustrat trei cărţi: In His Own Write, A Spaniard in the Works, Skywriting by Word of Mouth - şi arte vizuale, s-a reîntors spre cele din urmă în ‘69, prin suita Bag One Series, concepută ca un cadou de nuntă pentru Yoko Ono. Odată cu mutarea la New York, în 1970, Lennon avea să îşi extindă spaţiul de expresie înspre instalaţii şi performanceuri, cea mai faimoasă lucrare a lui rămânând, totuşi, Th e Complete Yoko Ono Word Poem Game, poem colaj conceptual bazat pe tehnica découpé, creată de Dadaişti şi popularizată în SUA de scriitorul Beat William S. Burroughs.

În universul British al artei contemporane din acea vreme, muzica pop(ulară) nu mai făcea notă aparte, ci devenise parte nedisociabilă a amalgamului creativ, Beatlesii fi ind cei care i-au conferit această poziţie, iar asta le-a permis să se asocieze cu colaboratori iluştri din Pop Art, precum: monştrii sacri ai artei moderne Peter 88 de fi guri, a deschis practic complet uşa muzicienilor spre experiment, şi nu doar cel muzical, ci şi ca tehnică de înregistrare sau packaging de album. Ca artist, Peter Blake a fost întotdeauna inspirat de ‘Părintele Pop Art’, Richard Hamilton, şi nu întâmplător, mai târziu, la invitaţia lui Paul McCartney, Hamilton a acceptat să creeze coperta pentru ceea ce cunoaştem acum drept Th e White Album, artistul alegând în mod deliberat să vină cu o propunere estetică radical diferită de Sgt. Pepper, care a sfi dat orice aşteptare legată de continuarea asocierii cvartetului cu Psychedelia.

Th e Beatles şi-au asumat, încă o dată, statutul de

trendsetteri, de lideri în artă, şi nu de followeri. De aici încolo, plimbarea continuă pe... Abbey Road!

Blake şi Richard Hamilton sau polivalentul artist-muzician Klaus Voormann, în crearea a ceea ce Nicholas Schaff ner, autorul biografi ei Th e Beatles Forever, avea să numească “a revolution in artwork” . Revoluţie vizibilă începând cu Rubber Soul, album a cărui poză de pe copertă a fost realizată de Robert Freeman, care îi câştigase pe Th e Fab Four prin expresivitatea fotografi ilor sale alb-negru făcute unor muzicieni de Jazz precum John Coltrane, Dizzy Gillespie sau Cannonball Adderley. Ulterior, coperta lui Revolver, prima care a adus cvartetului un Grammy pentru Best Album Cover, a subliniat interesul Beatlesilor în artele vizuale, întrucât prietenul lor, Klaus Voormann, inspirat de stilul monocrom al ilustratorului

Aubrey Beardsley, căruia stilul Art Nouveau îi datorează enorm, a desenat-o ca un colaj, în alb-negru, în contrast cu uzualele culori psychedelice.

Schimbarea de perspectivă estetică avea să fi e confi rmată de (acum) ultracelebra copertă a lui Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, realizată de Peter Blake şi Jann Haworth. Adoptarea acestei “persona” de grup, ce încorpora

Citiţi textul complet despre Th e Beatles şi artele vizuale în ediția specială SUNETE – Th e Beatles, disponibilă pe sunetelive�ro