Cu 7 asasini şi-un urs narcoman... şi adulții se mai destind câteodată!

Luna februarie este destinată în cinematografe în principal entertainmentului, aducându-ne pe marile ecrane felurite tipuri de basme pentru oameni mari, plăcute şi ușor de digerat pentru publicul matur, cu haz, mister și acțiune din plin. Două dintre acestea ne-au atras atenţia în mod deosebit prin ineditul poveștilor...

„LiGa aSaSiNiLOr”

(r. Camille Delamarre)

Assassin Club, ce are loc în lumea spionilor internaționali și a asasinilor de elită, are o premiză ce aminteşte un pic de reuniunea de killeri din Bullet Train, promiţând să fie la fel de cool ca acesta. Printre ucigașii pe bază de contract, Morgan Gaines (Henry Golding) este cel mai bun dintre cei mai buni, dar când se vede angajat pentru a ucide șase oameni în întreaga lume, ajunge să descopere că toate „țintele” sunt asasini profesionişti, angajați pentru a-l omorî pe el, dintre care doar Falk (Noomi Rapace) se poate lăuda cu abilităţi apropiate lui... aparenţele pot fi însă înşelătoare. Sub îndrumarea mentorului său, Jonathan Caldwell (Sam Neill), Morgan trebuie să îi anihileze pe Falk și pe ceilalți asasini pentru a se menține în viață, dar și pe iubita lui, Sophie (Daniela Melchior), folosită ca pion în jocul mortal, care-l forțează pe Morgan să facă un sacrificiu imposibil: singura cale de a-i salva viața este să și-o piardă pe a lui. Misiune... imposibilă? Premiera: 17 februarie

„urSuL NarCOMaN”

(r. Elizabeth Banks)

Titlul filmului: Cocaine Bear e suficient de sugestiv, dar mai trebuie ştiut că e bazat pe o poveste reală din anii ’80, deci... viaţa bate filmul, cea a ursului care a făcut supradoză, după ce a ingerat o pungă cu cocaină abandonată în nordul Georgiei, în 1985, rămas în memoria publică sub porecla de Pablo Eskobear. Altfel, filmul promite entertainment plin de umor negru şi... sângeros, după cum anunţă sinopsisul său oficial şi putem vedea în trailer. Un grup caraghios de polițiști, infractori, turiști și adolescenți se grupează într-o pădure, unde un baribal (ursul negru american) de peste 200 de kilograme începe să atace cu sălbăticie pe oricine îi iese în cale, după ce înghite accidental o mare cantitate de droguri. Din distribuţie fac parte, printre alţii, regretatul Ray Liotta, în ultimul său rol, Keri Russell, O’Shea Jackson Jr., Christian Convery-Jennings, Alden Ehrenreich și Jesse Tyler Ferguson, iar regia este semnată de Elizabeth Banks (Charlie’s Angels). Premiera: 24 februarie

Revelaţia lunii februarie pentru cinefilii români o reprezintă, fără îndoială, prezenţa în distribuţia blockbuster-ului de acţiune Liga asasinilor (Assassin Club) , alături de vedete precum Sam Neill, Noomi Rapace sau Henry Golding, a tinerei actriţe din Republica Moldova, ANASTASIA DOAGA .

Născută la Chișinău, Anastasia a absolvit în 2020 cursurile prestigioasei Accademia Nazionale di Arte Drammatica Silvio D’Amico din Roma - printre ai cărei alumni s-au numărat, de-a lungul anilor, Vittorio Gassman, Anna Magnani și Lina Wertmüller - și s-a făcut deja remarcată pe micile ecrane în serialul The Bad Guy, de pe Amazon Prime, iar la festivalurile de film, în remarcabila dramă regizată de Andrea Zuliani, Le ragazze non piagono ( Girls Don’t Cry ). Întrucât Assassin Club va rula în cinematografele noastre începând din 17 februarie, ni s-a părut un prilej foarte bun să facem cunoștinţă publicului cu o actriţă ce pare a avea în faţă o carieră extrem de promiţătoare, nu doar în film, ci și în teatru, deoarece, cu doar câteva zile în urmă, a avut loc la Roma premiera piesei Mathilde , la Teatro Studio Eleonora Duse, în care Anastasia Doaga joacă rolul principal.

Anastasia, spune-mi mai întâi câteva cuvinte despre rolul din Assassin Club . Rolul pe care îl joc este al unei fete, a fiica unui milionar care, după moartea tatălui, se decide să se informeze referitor la cine l-a ucis, dar și cine a fost persoana care a ordonat acest asasinat... nu vă pot dezvălui mai multe detalii, fiindcă personajul trebuie descoperit în cadrul poveştii.

Cum a fost această primă experiență într-o producție internațională de anvergură, alături de actori experimentați ca Noomi Rapace sau Sam Neill?

A fost chiar prima experiență pe platoul de filmare în general, deoarece, chiar dacă luasem alte roluri mai devreme, am ajuns să-l filmez mai întâi pe acesta și restul mi s-au întâmplat abia după aceea... și evident că îmi tremurau genunchii când am aflat că am fost acceptată, pentru că îmi părea prea departe, oarecum, îmi părea ceva imposibil. Bine, abia terminasem studiile la Academie și îmi ziceam că, probabil, ar fi cam prea mare experiența asta pentru mine și am fost de aceea foarte, foarte, foarte surprinsă și fericită când am aflat că am primit rolul. Iar experiența în sine a fost foarte... surprinzătoare, să zicem, pentru că am descoperit cum reacționez eu în aşa situații şi cum e să ai alături persoane de acest nivel... nivel de actorie, nivel de carieră, de viață, de experiență chiar. Îmi amintesc că, de fiecare dată când veneam să joc o scenă, mă pregăteam și mă gândeam... ‘Acum ar trebui să dau tot ce-i mai bun, că nu pot permite să las o parte din mine să nu facă ceea ce trebuie, să se emoționeze sau să se blocheze!’, fiindcă aveam senzația că nu am dreptul să stric o scenă sau să cobor nivelul acestor persoane. Am simțit, am simțit o foarte mare responsabilitate, din care am învățat foarte multe. În plus, a trebuit să joc în limba engleză și un pic în rusă, iar eu, până în acel moment, jucasem mai mult în limba italiană şi destul de puțin în română... şi inclusiv asta a avut un rol important, pentru că a contribuit la toată agitația, la proiectul în sine, să zicem, care m-a încărcat de responsabilitate și de o dorință încă şi mai mare de a face, de a explora tot mai multe și mai multe din propriile capacități.

Ai filmat Liga asasinilor mai întâi dar tu, practic, pentru public ai debutat în Le ragazze non piangono, un ‘coming of age’ în care joci unul dintre rolurile principale, pe Mia, o tânără emigrată din România...

Da, acela a fost primul proiect de suflet, să zicem, pentru că l-am așteptat... din 2018! Avusesem castingul în 2018 și apoi am așteptat cu sufletul la gură să văd cum trec anii dificili ai filmului, pentru că este producție independentă și în proces au intrat înaintea lui alte producții mai importante și mai de substanță. Abia în 2020 am aflat că eu eram Mia, adică doi ani am așteptat să mi se dea un răspuns. Așteptam foarte emoționată, pentru că aveam o dragoste față de acest personaj de când am citit scenariul... aveam senzația că nu vreau să îl dau nimănui, nu știu cum să zic asta, se crease, așa, o afecțiune, o legătură. Şi apoi am mai așteptat un an, timp în care am mai lucrat cu cealaltă fată, Emma Benini [interpreta Elei în Le ragazze non piangono, centrat narativ pe tandemul EleMia – n.r.], și cu regizorul, iar în 2021 am reușit să filmăm... și asta era exact după Liga asasinilor. Adică experiențele s-au cam suprapus și au venit aproape imediat una după alta. În film joc o fată din București cu un destin dificil, cu foarte multe probleme, o fată care a trebuit să crească foarte repede, nu a avut parte de o adolescență și de o copilărie cum ar fi trebuit să fie. [...]

Caterina Egidi / Hair&Make-up: Marta Ricci @simonebelliagency /

Citiţi interviul complet cu ANASTASIA DOAGA pe www.zilesinopti.ro

Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc

Comedia de aventuri

Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc (premiera: 24 februarie) are acţiunea plasată în China anului 50 î.Hr, unde prințesa Fu Yi (Julie Chen), întemnițată în urma unei lovituri de stat, reușește să se elibereze și să fugă în Galia pentru a solicita ajutorul a doi războinci curajoşi, Astérix (Guillaume Canet) și Obélix (Gilles Lelouche), în speranța că magica poțiune ce le oferă puteri supraomenești ar putea-o ajuta... iar pentru că cei doi viteji nu se dau niciodată înapoi în fața unei noi provocări, aceștia acceptă fără să stea pe gânduri solicitarea prințesei, care vrea să se întoarcă pentru a-și salva atât mama, cât și țara. Astfel, cei trei pornesc într-o aventură primejdioasă spre China, neștiind că și

Iulius Cezar (Vincent Cassel), alături de puternica lui armată, se îndreaptă deja spre Regatul de Mijloc.

Pentru numeroșii fani ai benzilor desenate, tandemul Astérix-Obélix nu necesită o introducere, cei doi războinci ai Galiei reușind încă din 1961 să-i încânte pe oamenii din întreaga lume cu peripețiile și aventurile lor. Cu peste 300 de milioane de volume vândute și cu traduceri disponibile în peste 100 de limbi, seria de benzi desenate s-a bucurat de o atenție deosebită din partea industriei cinematografice, de-a lungul anilor fiind lansate numeroase adaptări, printre cele mai de succes producții regăsindu-se cele care i-au trimis pe Astérix și Obélix în Marea Britanie

(1986), alături de vikingi (2006) sau în Grecia Antică, la Jocurile Olimpice (2008).

Sequel la Astérix & Obélix: God Save Britannia, din 2012, filmul de anul acesta, Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc, este regizat de Guillaume Canet, care îl și interpretează pe Astérix, iar povestea originală are la bază un scenariu de Philippe Mechelen și Julien Hervé, inspirat de universul din benzile desenate ale lui René Goscinny și Albert Uderzo, fără a fi însă adaptarea unei anume istorioare create de aceştia. Realizat în contextul pandemiei, este de înţeles de ce Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc, primul film live action din francizăîn care Gérard Depardieu îi face loc, fără ranchiună, lui Gilles Lelouche în rolul lui Obélix, este mult așteptat de amatorii de comedii efervescente, mai ales că o vor vedea pe îndrăgita Marion Cottillard preluând de la Monica Bellucci rolul Cleopatrei şi pe veteranul actor comic Pierre Richard ca Panoramix, iar regizorul-actor

Guillaume Canet a declarat că şi-a propus să revină la stilul memorabilului

Astérix & Obélix: Mission Cléopâtre. Vom vedea din 24 februarie ce mai face poţiunea magică din eroii noştri!

În februarie, luna în care inimioarele ne înconjoară și romcomurile de pe Netflix nu ne mai par îndeajuns de convingătoare, pentru cei care s-au săturat de clișeul „Valentine’s Day”, propun o poveste romantică mai interesantă care, în mod ne-ironic, are premiera de Dragobete: Empire of Light. Romantism fără dramă nu se poate, filmul nefiind scutit de încadrarea în acest tipar, în afară de faptul că este scris şi regizat de Sam Mendes, câștigător de Oscar pentru American Beauty și de Glob de Aur pentru 1917: Speranță și Moarte.

Pe coasta de nord a comitatului Kent din Anglia anului 1980, o întâlnim pe Hilary Small (Olivia Colman), managerul cinematografului Empire, angrenată într-o relație cu un nou angajat, Stephen (Micheal Ward). Pare ceva „clasic” filmelor de dragoste, dar să ne amintim că Sam Mendes a regizat şi Skyfall, din franciza James Bond, deci banalitatea nu îl caracterizează. Ce este deci inedit în acest love-story? Că Stephen e cu mult mai tânăr decât Hilary, pregătindu-se să plece la Universitate și, în al doilea rând, băiatul este de culoare, motiv pentru care, din momentul angajării sale la cinematograf, cei doi se confruntă cu numeroase dovezi de rasism sau xenofobie din partea clienților. Mai mult, Hilary suferă de schizofrenie, are relații sexuale cu superiorul ei însurat, Donald Ellis (Colin Firth), și a fost nevoită să își ia un an sabatic, internată fiind într-un spital de psihiatrie, deci este evident că nu avem de-a face cu un romance obişnuit.

Nominalizată pentru rol la Globul de Aur, Olivia Colman, câștigătoare deja a numeroase premii Golden

Globes, Emmy, BAFTA și Oscar, în special pentru serialul The Crown şi filmul The Favourite, face o treabă excelentă în Imperiul luminii în portretizarea schimbărilor emoționale ale lui Hilary, însă și relația de mentordiscipol pe care a stabilit-o cu Micheal Ward a jucat un rol important, Colman menționând public faptul că l-a forțat pe tânărul actor ca, timp de o săptămână, să o țină constant de mână și să îi descrie ceea ce simte, pentru a putea interpreta cât mai exact diferența de vârstă dintre personaje. În afara distribuţiei ultratalentate, cu Olivia Colman, Colin Firth, Micheal Ward, Toby Jones (în rolul proiecţionistului), Tom Brooke (asistentul lui Donald), se remarcă echipa creativă stelară din spatele camerelor: DoP-ul Roger

Deakins (Blade Runner 2049, Kundun, 1917), monteurul Lee Smith (oscarizat pentru Dunkirk) sau tandemul de compozitori

Trenz ReznorAtticus Ross (The Social Network). Concluzia?

Poate ca Empire of Light nu e filmul clasic de dragoste la care ne scoatem partenerul pe 24 februarie, dar cu siguranță va face Dragobetele memorabil tocmai prin îndepărtarea de clișeul relației perfecte.