EDITORIAL FASHION: „Toamna trendurilor noastre” � � � � � � � � � � �98 DESIGN / ARHITECTURĂ � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �

În jurul vetrei de olar Școala de la Piscu

„Singurul scop al educației este să transforme oglinzile în ferestre”

Sydney Harris

Accesul la educație de calitate pentru toți copiii, indiferent de mediul din care provin, este, cel puțin la nivel declarativ, una dintre preocupările societății noastre. Cu toate acestea, infrastructura unităților de învățământ, începând cu ciclul preșcolar și terminând cu instituțiile de învățământ superior, este învechită, subdimensionată și, pe alocuri, lipsită de dotările elementare sanitare. În acest context, diferite instituții de învățământ privat au început să se dezvolte, inițial în clădiri adaptate funcțiunilor specifice. Reconversiile de spații diverse în spații de învățământ au acoperit parțial această nevoie și au creat premisele unei noi etape de dezvoltare. Apariția unor cerințe funcționale noi, adaptate curentelor de educație experiențială, au dus la apariția unor construcții noi, dotate și configurate conform celor mai moderne standarde europene, atât în mediul urban, cât și în mediul rural.

Un astfel de loc dedicat educației putem să descoperim la 40 de km de București, într-un mic sat aflat la limita dintre județele Ilfov și Prahova. Aici, o familie tânără de bucureșteni a creat un refugiu din lumea tehnologiei. Pentru că „omul sfințește locul”, criticul de artă Adriana Scripcariu și sculptorul Virgil Scripcariu au inițiat proiectul prin care un mic sat de olari atrage tineri din toată țara să învârtă roata olarului și să intre în tainele meșteșugului.

Muzeul -Atelier-Școala de la Piscu este mai mult decât ceea ce îi spune numele, este un spațiu cultural de exprimare, un loc în care patrimoniul cultural se prezintă generației tinere pentru a fi experimentat și îndrăgit. Într-un cadru aerisit, în mijlocul unei curți generoase, se desfășoară ateliere de experimentare a tehnicilor tradiționale de lucru cu pământul și prezentări culturale. „Memoria meșteșugului de Piscu este cea care a generat acest loc, este un nucleu de la care spațiul s-a extins și temele de studiu, la rândul lor, s-au extins. Piscu a fost pe vremuri un centru de olărit, în care s-a lucrat enorm. În cele mai bune timpuri, câte 200 de cuptoare ardeau aici și sute de mii de oale părăseau satul în fiecare an către târgurile din București și din împrejurimi.” – Adriana Scripcariu, istoric de artă și inițiator al proiectului.

Spațiul este unul interactiv, conceput și realizat prin aportul multor oameni deschiși către provocarea redescoperirii și conservării patrimoniului într-o manieră contemporană. Amplasat pe un teren generos, cu cea mai mare deschidere la stradă, curtea muzeului este prima care atrage atenția. Un spațiu de expunere în aer liber invită și călăuzește pașii către construcția cu plan pătrat amplasată în centrul acesteia. Construcția, născută printr-un efort colectiv, este nouă, modernă, cu toate dotările necesare secolului nostru și, în același timp, veche, cu toată încărcătura istorică încrustată în ea. Structura rectangulară a muzeului este vitrată aproape în totalitate, lăsând vizitatorului posibilitatea să întrevadă spațiul interior încă de la intrarea în curte. Colonada de trunchiuri dezgolite, care delimitează cele patru laturi egale ale clădirii, fac trecerea între spațiul exterior și interior și aduc, totodată, o textură ce îndulcește liniile perfecte ale tâmplăriei. Învelitoarea din tablă fălțuită, material specific zonei, închide în partea superioară, în aceeași manieră simplă, forma perfectă a construcției.

Interiorul este structurat pe două niveluri: nivelul parter integral și nivelul superior, amenajat într-o zonă de subpantă, lăsând spațiul central liber cu o înălțime generoasă. Axul principal al clădirii, atât din punct de vedere structural, cât și simbolic, axis mundi, este susținut de un trunchi, și acesta dezgolit, care tranzitează întreaga construcție și se îndreaptă simbolic către cer prin luminatorul central.

La nivelul parterului, centrat pe plan, se regăsește un spațiu de uniune, dedicat momentelor de întâlnire, cursurilor teoretice sau prezentărilor. Nivelul, coborât cu două trepte supradimensionate, folosite drept bancă, este finisat, la fel ca și restul spațiului, cu o pardoseală ceramică în formă de solzi, montată pe axul diagonal al construcției. Delimitând acest spațiu, regăsim structura din lemn a nivelului superior, zonă amenajată ca și spațiu de expunere pentru impresionanta colecție de ceramică. Obiectele, strânse în special de la localnicii din Piscu, însumează peste 1000 de vase, de diferite dimensiuni.

Parcursul în interiorul clădirii se continuă urcând pe scările delimitate de un perete din structura naturală până la zona nivelului superior. Aici găsim spațiul expoziției de artă contemporană și spații pentru ateliere. Acest nivel nu are un plan deschis similar cu cel al parterului, ci se lasă descoperit prin explorare. În zona centrală putem să ne apropiem din nou de axul clădirii, printr-un spațiu deschis.

Școala de la Piscu este un spațiu dedicat educației prin patrimoniu, al apropierii generației tinere de ideea de muzeu și, nu în ultimul rând, un exemplu de arhitectură pentru o funcțiune, din păcate, destul de rar întâlnită în programele de arhitectură actuale.

foto © Laurian Ghinițoiu.