Premiile UNITER

Nominalizările pentru

Cel Mai Bun Spectacol De Teatru

Pentru ediţia a XXXI-a a Galei Premiilor UNITER, care va ava loc pe 12 iunie, la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, multitudinea de premiere din 2022 nu a făcut deloc simplă sarcina juriului de nominalizări de a selecta trei naliste care să concureze pentru prestigiosul titlu de cel mai bun spectacol. Drept urmare, mai potrivit decât a trece noi în revistă opţiunile a fost să invităm trei personalități reputate ale lumii teatrale: Doru Mareş, Iris Spiridon şi Victor Scoradeţ, membri ai juriului, să prezinte spectacolele nominalizate. – Ioan Big

„SeASIDe STORIeS”

De Marius Chivu, Lavinia Micu, Dan Alexe, Simona Goşu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija. Regia, scenariul, universul sonor: Radu Afrim. Scenografia: Theodor Cristian Niculae. Teatrul de StatConstanţa

Plaja. Țărmul mării ca magie. Marginea planetei lichide ca vocație homerică, așadar aceea care spune povești (întâmplate, fără îndoială, tocmai fiindcă au fost trecute prin filtrul ficțiunii) apte de a ajunge cândva mit. Dacă nu cumva tocmai mitul le-a născut cândva, când Constanța se chema Tomis, ba încă mai dinainte. Mit care se întâmplă exact în acest moment (al desfășurării spectacolului, dar și-al unei permanențe cu tâlc), în vecinătatea altor prosoape/șezlonguri/baruri de la marginea nisipului/cabine de schimbat în uniforma ființei marine care trăiește pe uscat și visează să zboare, cu acoperișuri de pe care bronzabilii pot părea pescăruși (Arkadina, Treplev, Zarecinaia & Co sunt sigur printre ei) și mai ales a mării-fereastră (sau invers) care ondulează ca firele narative ale fiecăruia dintre cei șase tineri prozatori pe care Radu Afrim și i-a luat tovarăși de călătorie printre „sutele de catarge” ale sensibilității. Pe undeva pe unde, printre curenții tandreții, ludicului, tentativelor de călcare-n picioare a ritmurilor unui cotidian măcinând pe unde nici nu se vede, nici nu se-aude marea, ai putea fredona vătuit, cu bătrânii rockeri de la FFN: „În urma ta, nisip rămâne-n urma pașilor...”

Seaside stories... Păi, nu?

Doru Mare

Scriitor, critic de teatru, traducător, jurnalist, colaborator al revistelor Teatrul Azi și Artitudini. Membru al UNITER, al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) și al Uniunii Scriitorilor din România. Laureat al Premiului UNITER pentru critică teatrală (2015).

„OeDIP ReGe”

De Sofocle. Regia: Declan Donnellan. Scenografia: Nick Ormerod. Teatrul

Naţional „Marin Sorescu” Craiova

La Oedip Rege al lui Declan Donnellan nu suntem spectatori, ci musafiri, într-un teatru care se deschide pe ascuns, pe ușa din dos. Odată pătrunși, formăm mici insulițe în jurul celor pe care-i întâlnim. O facem organic, fără ghidaj, creând energia vrăjită din jurul lor. Gazda este Oedip cel frumos și tânăr, care ne incită să elucidam misterul și să demscăm criminalul. Vrem să fim detectivi buni, dar suntem nevoiți să aflăm că cei dați în urmărire, odată cu el, suntem chiar noi. Ne prefacem șocați, ca și când revelația ar fi reală, deși intuiam secretul scandalos, ca și el, dinainte de naștere. Iar pentru acest monstru, însângerat și dezgolit, nu simțim repulsie, ci o tandrețe sfâșietoare. Îl recunoaștem ca pe tatăl nostru cel orgolios și ca pe fiul-amant, pe care l-am prins odată, în vis, la fel ca regina lui mamă, în dansul extazului interzis. Este și regele-zeu, care ne-a condus de sus, dar și fratele nostru pierdut, deși încă atât de iubit, că toți cei din jur ne roagă să nu-l tulburăm la sfârșit : Lăsați-l, lăsați-l în pace! Așa că rămânem deoparte și îl privim cum dispare, sprijinindu-se de ferestrele pe care își lasă urmele sângelui de înger căzut. Iar când acest Oedip este cel care iese, ne lasă părăsiți, orbiți de frumusețea lui.

Iris Spiridon

Regizoare de teatru, scenaristă de film și autoare de carte. A montat spectacole în țară, cât și în Capitală. A scris scenarii de film, printre care și Un prinț și jumătate, film în care interpretează un rol principal.

www.zilesinopti.ro

„AnTOnIn ARTAuD. FAMILIA CenCI”

După Shelley și Stendhal. Regia: Silviu Purcărete. Scenografia: Dragoş Buhagiar. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași

Îmi place să cred că, dacă Artaud ar fi fost în sală la spectacolul lui Silviu Purcărete „Antonin Artaud. Familia Cenci”, ar fi fost ravisat. Uimit să vadă toate acele făpturi umanoide revărsându-se, parcă direct din străfundurile inconștientului nostru, cu pași grăbiți și ezitanți, totodată, în decorul copleșitor al lui Dragoș Buhagiar. Și să nu-și dea seama, un timp, câte dintre ele sunt oameni și câte statui vii sau manechine. Să le vadă chipurile acoperite de grimă, machiate strident (aș spune: subtil strident), astfel încât expresia fețelor să fie redusă la schemă, la esență. Să se lase absorbit, strivit, cucerit de universul sonor al lui Vasile Șirli. Să vadă maniera frisonantă și totodată seducătoare în care regizorul român ne confruntă cu toate marile perechi de antonime evocate de Bufonul citind din Artaud: teatru-viață, viață-moarte, vis-realitate, iluzie-adevăr și încă multe altele. Și să constate că teatrul cruzimii și al violenței suportă și o bună doză de calofilie. Dacă nu cumva chiar o presupune. El ar fi văzut ceea ce avem bucuria să putem vedea și noi: un spectacol de o complexitate, de o profunzime, de o forță greu de egalat. Și ar fi fost fericit să-și vadă numele pe afișul spectacolului ieșean, alături de acela al lui Silviu Purcărete.

Victor Scorade

Critic de teatru, traducător. A fost titularul rubricilor din „Neue Literatur”, „Contemporanul”, suplimentul LA&I al ziarului Cotidianul. A publicat în Franța, Germania, Slovacia, Ungaria. Distins cu Premiul UNITER (1994), Medalia Goethe (2009) și Crucea de Merit în Grad de Cavaler al Ordinului de Merit al RFG (2014), acordată de Președintele Joachim Gauck.

Bucharest Opera Festival, un regal artistic al operelor naţionale

Încheierea Stagiunii Centenare a Operei

Naționale București cu un festival ce a invitat, anul trecut, în Capitală toate instituţiile cu rang de operă naţională din România s-a constituit într-un eveniment absolut remarcabil, iar faptul că în 2023, demersul beneficiază de o a doua ediţie nu poate decât să bucure publicul iubitor de operă. Astfel, în perioada 16 iunie – 24 iunie, pe scena Operei Naționale București vor urca trupele celor mai importante teatre lirice din România: Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanţa, Opera Națională Română Iaşi, Opera Națională Română Timişoara, Opera Maghiară

Nunta lui Figaro, de Wofgang Amadeus

Mozart | Opera din Cluj-Napoca, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” și Opera Braşov, cărora în acest an li se alătură Opera Maghiară de Stat din Budapesta, Ungaria și Teatrul Național de Operă și Balet din Belgrad, Serbia.

Națională București Libretul a fost scris de Lorenzo da Ponte, inspirat de comedia lui Pierre Beaumarchais.

Acţiunea ne transpune în Sevilla secolului al XVIII-lea, în curtea castelului Contelui Almaviva, care, sătul până la refuz de căsnicia cu Rosina, începe să îi facă avansuri menajerei Susanna, iubita lui Figaro. Un spectacol comic și efervescent, plin de răsturnări de situație.

Desfășurarea majoră de forțe va include nouă spectacole de operă, operetă şi balet programate în nouă seri consecutive, aducând în prim plan nouă orchestre, coruri mixte, un cor de copii, o companie de balet, zeci de soliști și dirijori de top ai scenei muzicale actuale, muzicieni, balerini şi personal artistic şi tehnic prezenți pe scenă, în fosă şi în culise.

| Teatrul Național de Operă și Balet Belgrad

Opera în patru acte despre complicata relaţie amoroasă dintre cavalerul Des Grieux şi frumoasa Manon Lescaut, în care Puccini preia elemente din lucrările sale anterioare, dar se lasă influenţat şi de muzica lui Wagner, se bazează pe romanul scurt publicat de Abatele Prévost în 1731 şi este cea care l-a transformat pe compozitorul italian într-o celebritate a scenei lirice.

Castelul lui Barbă Albastră și Mandarinul miraculos, de Béla Bartók | Opera Maghiară din Cluj Napoca

Castelul Prințului Barbă-Albastră este singura operă compusă de Béla Bartók, iar acțiunea se petrece „în vremuri de legendă”. De fapt, întâmplările se petrec în sufletul bărbătesc, în ale cărui taine vrea să pătrundă femeia dornică de cunoaștere. În aceeași notă, baletul pantomimic Mandarinul miraculos are la bază un libret care îmbină aventura, senzualitatea şi exotismul.

Pescuitorii de perle, de Georges Bizet | Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” Constanța

Opera compusă de Georges Bizet, pe un libret de M. Carre și E. Carmon, ne arată cum jurământul de prietenie eternă a doi bărbați din casta pescarilor din Ceylon este amenințat de dragostea lor pentru aceeași femeie, o dansatoare sacră, ea însăși pendulând între sentimentele pentru unul dintre ei și jurământul său de castitate.

Bal la Savoy, de Paul Abraham | Opera Națională Română Timișoara Realizat de Paul Abraham alături de Alfred și Fritz Rotter, cei mai importanți producători de teatru ai Berlinului începutului de secol XX, Bal la Savoy este un spectacol cosmopolit, dezinvolt și spumos, care surprinde bucuria de a trăi a societății berlineze, lipsită de pudoare, într-o explozie de libertate.

Così fan tutte, de Wofgang Amadeus Mozart | Opera Braşov

Savuroasa opera bufă în două acte semnată de W.A. Mozart, intitulată iniţial La scuola degli amanti, controversată la data premierei, în 1790, şi-a dobândit popularitatea abia în secolul 20, dar continuă să fie subiect de acuzaţii de misoginie din cauza modului în care satirizează relaţiile dintre femei şi bărbaţi.

Văduva veselă 2.0, de Franz Lehár | Opera

Națională Română din Iași

Văduva veselă 2.0 este readaptarea, la începutul acestui an, a primei versiuni a spectacolului realizat de către Andrei Şerban la Iaşi, în 2016. Textul diferă, iar relațiile dintre personaje s-au transformat, fiind adaptate situaţiei actuale din lume, însă tema care slăvește dragostea autentică a rămăs de aceeași puritate, invadându-ne cu speranță.

Pelléas și Mélisande, de Claude Debussy | Opera Maghiară de Stat din Budapesta Inspirată de piesa de teatru al lui Maeterlinck, Pelléas et Mélisande reprezintă singura operă completă scrisă de Claude Debussy, una impresionistă, cu o intrigă aparent simplistăfemeia, ca motiv al trădării între frați -, dar foarte elaborată artistic, având o încărcătură melodică extraordinară, capabilă să stârnească cele mai profunde sentimente.

Kiss Me, Kate!, de Cole Porter | Teatrul

Național de Operetă și Musical Ion Dacian București

Kiss me, Kate!, comedia muzicală emblematică a lui Cole Porter, cu libretul lui Sam şi Bella Spewack, s-a jucat de peste 1000 de ori pe Broadway şi, în 1949, a câştigat primul Tony Award decernat unui musical. Povestea este centrată pe un cuplu înflăcărat de oameni de teatru care se dușmănesc atât pe scenă, cât și în afara ei, în timp ce lucrează la una dintre piesele lui Shakespeare.