„Saint Omer”, Î

o dramă despre gen, rasă și rolul de mamă

n 2016, în sala de judecată din Saint-Omer, a avut loc procesul unei tinere franceze de origine senegaleză acuzată de uciderea bebelușului ei, act opus față de preconcepțiile despre maternitate și feminitate, considerată „cea mai rea dintre toate crimele posibile”. Femeia, o studentă la doctorat cu un IQ de geniu, mărturisește că, în realitate, de vină este... vrăjitoria. Saint Omer, debutul în ficțiune al documentaristei Alice Diop, este o dramă despre problemele de clasă, de gen, etnice și culturale. „Toate filmele mele se nasc întotdeauna dintr-un sentiment, o intuiție, care crește, și crește până când devine o obsesie atât de puternică încât se naște filmul. Niciodată nu-mi spun ‚Hei, acest subiect este interesant’. Întotdeauna vine de la ceva care atinge un punct sensibil, uneori ceva ce nu a fost povestit de mult timp”, mărturisește regizoarea.

Povestea filmului Saint Omer începe, de fapt, cu o fotografie alb-negru publicată în Le Monde, în 2015, făcută de o cameră de supraveghere: o femeie de culoare, la Gare du Nord, împinge un cărucior cu un bebeluș de rasă mixtă. Cu două zile înainte însă, un bebeluș fusese găsit în Berck-surMer, purtat de valuri, la 6 dimineața. Anchetatorii găsiseră un cărucior întrun tufiș și, plecând de la acea fotografie, studiind înregistrările camerelor de supraveghere, au dat de urma femeii. Povestea îi atrage atenția lui Alice Diop, care începe să urmărească cu atenție modul în care se desfășoară cazul, mai ales că presa subliniază antiteza halucinantă dintre femeie și motivația acțiunilor sale: o intelectuală cu un IQ de 150 își ucide copilul în urma unui blestem al mătușilor sale din Senegal.

„Pentru mine, ceva nu se leagă. În același timp, mă întreb de ce toată lumea face atâta caz de faptul că este extrem de bine vorbită, este o universitară până la urmă... Încă de la primele încercări de a-i construi povestea, aud un întreg mecanism cunoscut, o sumă de proiecții jurnalistice asupra acestei femei. Nu știu cum să descriu acest act nebunesc de a merge la procesul unei femei care și-a ucis copilul mixt de 15 luni, când eu însămi sunt tânăra mamă a unui copil mixt. Dar vorbesc cu producătorii mei, care simt că există un film care încearcă să se regăsească”, afirmă Alice Diop.

În distribuție: Kayije Kagame (H24, 24 h de la vie d’une femme), Guslagie Malanda (Mon amie Victoria), Valérie Dréville (Suite Armoricaine) și Aurélia Petit (Personal Shopper).

Saint Omer va avea premiera în cinematografe pe 2 iunie

Stephen King

„Baubaul” („The Boogeyman”) este un nou film de groază care te va ține, în luna iunie, lipit de scaunul de cinema, de la început până la final. Regizat de Rob Savage („Host”), un talent în ascensiune în genul Horror, filmul oferă o abordare revigorantă a conceptului de „bau-bau” și oferă o experiență cu adevărat înfricoșătoare, deoarece se centrează pe... „acea ființă care vine după copiii tăi atunci când nu ești atent”. “Baubaul” este inspirat de nuveleta cu același nume a lui Stephen King, din 1973, care s-a mai bucurat și de alte două ecranizări, în 2005 și 2007. Noul film este bazat pe un scenariu scris de Mark Heyman („Black Swan”) și tandemul creativ Scott Beck-Bryan Woods, cunoscut pentru „A Quiet Place”. Unul dintre aspectele remarcabile din „The Boogeyman” este abordarea unică și inovatoare a povestirii.

Filmul Horror le are ca protagoniste pe Sadie Harper, o elevă de liceu, și pe sora ei mai mică, Sawyer. Ele au trecut printr-o tragedie, moartea mamei, iar relația cu tatăl lor nu este prea grozavă. Bărbatul, pe nume

Will, este un terapeut care încearcă să accepte pierderea soției. Lucrurile se agravează în momentul în care unul dintre pacienții lui Will apare pe neașteptate la ei acasă, în căutare de ajutor, și îl lasă în urmă pe e Boogeyman.

Ființa supranaturală se hrănește cu emoții precum suferința și tristețea, iar familia Harper pare a festinul perfect. Ceea ce diferențiază acest lm este capacitatea sa de a îmbina elemente de suspans, groază psihologică și teroare supranaturală. Intriga este concepută inteligent, ținând spectatorii implicați pe tot parcursul desfășurării.

Distribuția lui „ e Boogeyman” e una foarte talentată (Chris Messina, Marin Ireland, Vivien Lyra Blair, David Dastmalchian), ecare actor oferind interpretări captivante, iar lmul, în ansamblul său, excelează în crearea unui decor ciudat și tensionat. Ceea ce îl diferențiază de alte lme de groază este capacitatea sa de a aborda teme mai profunde. În timp ce oferă țipete, explorează și puterea credinței și psihicul uman, se adâncește în temerile și vulnerabilitățile personajelor, oferind publicului o înțelegere mai bună a luptelor și motivațiilor lor.

„Boogeyman” este un must-see pentru pasionații de Horror, dar și pentru cei ce caută o experiență de lm cu adevărat înfricoșătoare și palpitantă. Pregătește-te deci să i captivat și înspăimântat pe măsură ce Boogeyman prinde viață pe marele ecran, din 2 iunie!

Din mintea copiilor,

Un Omnibus Cinematogra C Emo Ionant

lumea este de părere că atunci când ești copil, viața e mult mai ușoară. Ce n-am da să mai fim încă o dată mici și să ne întoarcem în perioada în care cele mai mari probleme erau datul pe tobogan, testul cu tabla înmulțirii și prima iubire! Ca adulți, avem tendința să uităm că ceea ce simțim nu s-a schimbat foarte mult, de-a lungul timpului. Doar am dat tensiunea de pe terenul de joacă pe cea de la locul de muncă, nu ne mai certăm pe jucării, acum, discuțiile se învârt în sfera baniilor și a responsabilităților. Adevărul este că să fii copil este complex și dificil. Și cine ar putea să ne amintească mai bine de acest lucru decât ei înșiși?

Toată

De Ziua Copilului, pe 1Iunie, intrăm în universul celor mici cu un omnibus alcătuit din șapte filme de scurtmetraj imaginate, scrise, regizate și filmate integral de copii și adolescenți, cu vârste între 8 și 18, intitulat Din mintea copiilor. Proiectul este cu atât mai special cu cât expune realitățile cu care un copil se confruntă zilnic, așa cum le simte el, dar și preocupările care apar dintr-o imaginație prea bogată, uneori greu de ținut în frâu. Vorbim despre șapte povești despre dragoste, dezamăgire, răzbunare, frică sau prietenie, pline de momente comice sau, după caz, presărate cu multe lacrimi, cu schimbări majore de la un moment la altul, lucru foarte comun pentru orice copil sau adolescent. Toate apar pentru a-i împinge pe eroi pe buza prăpastiei, spre incontestabila schimbare și evoluție.

„Din mintea copiilor este acel film pe care toți adulții din lume și-au dorit să-l facă atunci când erau copii. E o evadare pentru fiecare copil în parte, o fugă din realismul de zi cu zi și un strigăt de libertate”, spune Daniel Nuță, actor, producător executiv și trainer. Și pentru că nimeni nu se pricepe la copii mai bine decât copiii, s-a dorit cât mai puțină intervenție din partea adulților, arâtând tuturor celor aflați la începutul vieții că orice este posibil, chiar și atunci când ai doar 8 ani. Actori cunoscuți, precum Daniel Nuță, Victoria Răileanu, Silviu Mircescu, Liviu Cheloiu sau AnaMaria Moldovan au jucat cot la cot cu copiii, însă de data aceasta, au avut roluri secundare, lăsându-și proprii cursanți să se bucure de experiența rolurilor principale. Din mintea copiilor va putea fi vizionat în cinematografele din România începând cu 1 Iunie 2023.

„Transformers: Rise of the Beasts”

*Energon nou pentru franciza roboților

*energon - combustibilul preferat al Transformerilor au nici în următoarele cinci lme, iar franciza una

Fenomenul Transformers a început cu aproape jumătate de secol în urmă. Prin anii 1980, o linie de jucării produsă de Hasbro - un fel de cuburi Rubik pe care, învârtindu-le piesele, le poți preschimba în mașini sau roboți -, a dat naștere unui serial de animație, unui lm de animație și unei serii de benzi desenate Marvel. Exact, de această dată jucăriile au fost cele care au fost transformate în poveste, și nu invers. Saga a continuat în anii ’90 și 2000 cu noi desene animate și comics-uri. În 2007, fanii au primit însă ceea ce așteptau de foarte mult timp: primul live-action Transformers. Și nu oricum, ci în viziunea explozivă a regizorului Michael Bay. Efectele speciale au fost la acel moment revoluționare și nu au dezamăgit Transformers a devenit rapid una dintre cele mai de succes din toate timpurile, cu încasări de aproape 5 miliarde de dolari, până în momentul de față.

9 iunie parte un nou episodRise of the Beasts”

Transformers esență au autobotul vom avea parte de „Transformers: . În așteptarea acestuia, n-ar rău să revezi „Bumblebee” (2018), primul lm din punct de vedere cronologic, ind în esență un prequel la tot ce au putut vedea fanii până acum. Hailee Steinfeld o interpretează pe Charlie, o adolescentă care trece printr-o perioadă di cilă, după moartea tatălui ei. Aceasta ajunge să-l descopere din întâmplare pe autobotul Bumblebee, care se ascunde pe Pământ, având răni adânci din bătălii trecute și ind aproape nefuncțional. Între cei doi se va în ripa o prietenie care va ajuta omenirea să scape dintr-o invazie pe cât de neașteptată, pe atât de periculoasă. Chiar dacă lmul a fost declarat în cele din urmă ca ind un reboot al francizei, acesta are loc înaintea tuturor celorlalte, în anul 1987 - anul în care jucăriile Transformers și-au făcut apariția în viața reală este 1984, deci „Bumblebee” este cu atât mai mult un must-see pentru fani.

Cronologic, următorul lm pe lista producțiilor Transformers pentru cinema este chiar „Rise of the Beasts”, o continuare la „Bumblebee”, ce prezintă evenimentele care au avut loc în 1994, cu o pereche de arheologi din Brooklyn care ajung să e implicați într-un con ict străvechi printr-o aventură care se leagă de trei facțiuni ale Transformers: Maximals, Predacons și Terrorcons. „Rise of the Beasts” va și primul lm live-action din franciza Transformers inspirat din seria animată „Beast Wars”, ce a rulat la TV între 1996 și 1999, ind plasat în viitor, la aproximativ 300 de ani după evenimentele din serialul care-i prezintă pe Maximals și Predacons, urmașii Autoboților și Decepticonilor, care încearcă să se întoarcă acasă după ce s-au prăbușit pe o planetă necunoscută… planeta noastră. Acum, în „Rise of the Beasts”, elementele-cheie ale serialului au fost reinterpretate și încorporate într-o poveste care se desfășoară în anii 1990, la șapte ani de la evenimentele din „Bumblebee”. Cu „Transformers: Rise of the Beasts”, Hasbro și îi aduce înapoi în rândurile lor. cum Unicron, „Devoratorul de în această parte, după ce a ratat șansa de a străluci în lmele

Paramount vor să convingă publicul din întreaga lume că franciza lor emblematică este din nou una care se poate lupta de la egal la egal cu blockbusterele MCU sau DC.

La ce să ne așteptăm de la „Rise of the Beasts”? După ce restul Autoboților au ajuns pe Pământ, con ictul cu Decepticonii a continuat în mare parte în umbră, departe de ochii oamenilor. Totul se schimbă atunci când un cercetător de artefacte și un expert în electronică dau peste ceva care îi aduce în războiul etern al Transformers. Se pare că Maximals, Predacons și Terrorcons se a ă de mult timp pe Pământ, iar următoarea etapă a războiului Autobot-Decepticon îi aduce înapoi în rândurile lor.

Într-un trailer putem observa cum Unicron, „Devoratorul de planete”, va juca un rol important în această parte, după ce a ratat șansa de a străluci în lmele Transformers din seria regizată de Michael Bay.

Din distribuția personajelor umane fac parte Anthony Ramos (Noah Diaz, expertul în electronică militară), Dominique Fishback (Elena Wallace, muzeografa), Lauren Vélez (mama lui Noah) și Tobe Nwigwe (Reek, companion de aventuri al tandemului), iar din cea a vocilor Autobot îi avem pe Peter Cullen în rolul lui Optimus Prime și pe Pete Davidson în rolul lui Mirage, cărora li se alătură Liza Koshy (Arcee), Cristo Fernández (Wheeljack) și John DiMaggio (Stratosphere). În partea Maximal, îi găsim pe Ron Perlman (Optimus Primal), Michelle Yeoh (Airazor), David Sobolov (Rhinox) și Tongayi Chirisa (Cheetor), iar Scourge, liderul Terrorcons, este dublat de Peter Dinklage. De regia „Transformers: Rise of the Beasts” s-a ocupat Steven Caple Jr. („ e Land”, „Creed II”), iar povestea a fost creionată de scenaristul Joby Harold („Obi-Wan Kenobi”, „Army of the Dead”). Una peste alta, e limpede că Transformers revin pe ecrane cu o doză consistentă şi bine susţinută de entertainment pentru întreaga familie.

Premier

„ELEMENTAR”

Cand apa se joacă... cu focul

Apa şi focul, două elemente care nu au şanse de a convieţui. Şi, totuşi, noul film al Pixar Animation Studios şi Walt Disney Pictures ne arată cum imposibilul devine posibil. Aşadar, mult așteptata animație Elementar (Elemental) este o comedie romantică ce marchează un debut în ceea ce priveşte acest gen de film în universul Pixar. Cu acţiunea plasată în Element City, unde focul, apa, aerul și pământul co-există, în ciuda diferențelor lor fundamentale, o nevinovată prietenie duce la scântei nebănuite între înflăcărata Ember (Flamă) şi umedul Wade (Şuvoi). Cu toate că nu se pot atinge, petrecând timp împreună, cei doi îşi dau seama că au mai multe în comun decât ar fi crezut. Pe scurt, vorbim despre o premisă clasică, de tipul „opusurile se atrag”, însă una care convinge prin extremitatea cu care poate fi descris fiecare dintre cei doi poli (apa și focul).

Lansarea Elemental este un moment crucial pentru Pixar Studios, fiind prima producție originală a acestora de după pandemia de COVID-19 al cărei debut să fie pe ecranele sălilor de cinema, și nu pe platforma de streaming Disney+. În regia lui Peter Sohn, Elemental își găsește inspirația chiar în tinerețea acestuia, care a crescut ca fiu al unor părinți imigranți în New York City, în anii ‘70, știind astfel cum este să treci prin experiența asimilării diversității culturale și etnice. Acesta și-a dorit să transpună aceste trăiri într-un film, conturând povestea pe un fir căruia să-i adauge o intrigă care cu siguranță ar fi convins: iubirea. Astfel, ca reper pentru povestea de dragoste dintre cele două elemente – apă și foc – el a avut în vedere filme ca Guess Who’s Coming to Dinner (1967), Moonstruck (1987) sau Amélie (2001).

Pentru a oferi publicului o imagine de ansamblu despre ceea ce promite filmul lor, cei de la Pixar Studios au lansat și un trailer cu câteva secvențe-cheie din film, dar ne lasă și cu o idee care să rezume povestea Elemental: „Într-un oraș în care locuitorii focului, apei, pământului și aerului trăiesc împreună, o tânără înflăcărată și un băiat care se lasă purtat de val sunt pe cale să descopere ceva elementar: cât de multe au de fapt în comun”. Pentru cei care încă nu s-au convins că extremele se atrag, ei bine, începând cu data de 16 iunie, au ocazia de a mai da o șansă acestei zicale într-un context aparte, chiar la cinematograf!

R M N Buni

Ultima noapte este povestea coborârii în iad a unui bărbat cinstit, a unui soț devotat, a unui prieten de încredere și unui ofițer de poliție ai cărui colegi se bucură de integritatea și angajamentul lui. Întotdeauna m-am gândit la acest film ca la un lucru din trecut, chiar și în termeni de realizare și narațiune, iar scopul meu final a fost să spun această poveste ca o pildă religioasă, ca un avertisment pentru cei care își trădează felul lor de a fi cu scopul de a urmări amăgirea unei vieți mai bune. Este un film dedicat celor ce se încăpățânează să rămână buni. Oameni precum Franco Amore. Sau precum tata.” - Andrea di Stefano, regizor L’ultima notte di Amore.

Lansat internațional la Berlinale anul acesta, filmul Ultima noapte se va vedea în premieră la TIFF, în Piața Unirii, iar pe marile ecrane din România se vede începând cu 23 iunie.

Filmul este plasat în orașul Milano de astăzi, unde Franco Amore (Pierfrancesco Favino) este un polițist care, cu o seară înainte de pensionarea lui, trebuie să investigheze o crimă. Victima este prietenul și partenerul său de lucru Dino, care a fost ucis în timpul unui furt de diamante. Și așa, L’ultima notte di Amore devine cea mai lungă noapte. Amore, în italiană, înseamnă Iubire. Și Franco este

Amore în nume și faptă.

Andrea di Stefano este regizorul italian care ne-a adus filmele Escobar: Paradisul pierdut și Informatorul, iar acum revine pe marile ecrane cu Ultima Noapte / L’ultima notte di Amore, un thriller polițist care îmbină suspansul cu dilemele morale. Alături de Pierfrancesco Favino,

Ultima noapte include interpretări extraordinare și din partea Lindei Caridi, Antonio Gerardi sau Francesco Di Leva.

Unul dintre lucrurile interesant de menționat despre Ultima noapte este faptul că este filmat pe peliculă de 35 mm:

„A fost dorința mea și am avut un dialog deschis cu producătorii încă de la început. Trebuie să convingi producătorii cu privire la calitatea alegerilor pe care le faci, deoarece o decizie greșită se poate reflecta asupra întregului proiect, așa că am lucrat ca aliați și am ajuns să alegem pelicula în locul digitalului. O prefer, chiar dacă înseamnă că trebuie să fii foarte sigur de ceea ce faci pe platou”, spune Andrea di Stefano.

Săfaci un introvertit să mergă la o petrecere la care se află doar persoane necunoscute este, în teorie, o misiune imposibilă, dar... dacă acest lucru face parte din meseria ta? Cât de greu poate fi, se întreabă personajul Maddie, interpretat de Jennifer Lawrence, în comedia coming of age Nu-ţi port pică! (No Hard Feelings), regizată de Gene Stupnitsky (Good Boys, Bad Teacher), care şi-a început cariera prin scrierea de scenarii şi regia unui număr de episoade din popularul sitcom The Office.

Maddie, şoferiţă de Uber, aflată într-o nevoie mare de bani, ia în considerare anunțul de pe Craigslist al părinților lui Percy, un adolescent inteligent, dar fără abilități sociale dezvoltate, prin care aceasta se angajează să devină partenera tânărului și să îl scoată la întâlniri romantice. E de menționat faptul că Maddie are și un termen limită, întrucât Percy trebuie să fie „inițiat” în ale dragostei până la finalul verii, când urmează să plece la colegiu. Atmosfera peliculei este asemănătoare melodiei lui Nikki Minaj, Super Freaky Girl, inclusă pe OST, astfel că, există o sumedenie de momente amuzante provocate de dinamica duo-ului Maddie-Percy, care, de cele mai multe, ori se potrivesc exact ca apa și uleiul. Jennifer Lawrence, cunoscută pentru roluri precum Katniss Everdeen din The Hunger Games sau Mistique din franciza X-Men, câştigătoare a premiului Oscar pentru interpretarea din Silver Linings Playbook, revine pe marile ecrane nu doar ca actriță, ci și ca producătoare a No Hard Feelings, ea deschizându-și propria casă de producție, Excellent Cadaver. Partenerul ei, Andrew Barth Feldman (Percy), deși nu foarte familiar cinefililor, reprezintă un nume cunoscut pe Broadway, în special pentru rolul din Dear Evan Hansen. Feldman nu este singurul star de pe Broadway ce face parte din distribuția acestei comedii. Duo-ului se alătură Matthew Broderick (Ferris Bueller’s Day Off) și Laura Benanti (Women on the Verge of a Nervous Breakdown), în rolurile părinţilor lui Percy. Cu o astfel de echipă, ne așteptăm doar la glume bune, scene savuroase și actorie la standarde ridicate, aşa că No Hard Feelings, care aterizează în cinematografe pe 23 iunie, e numai bun de văzut după examene sau după orele lungi petrecute la birou.

Zvâcnirea biciului unui aventurier nemuritor

lucru.

în multiversurile

După mai mult de 40 de ani de la Indiana Jones şi căutătorii arcei pierdute, Harrison Ford revine, cel mai probabil pentru ultima dată, în rolul iconicului arheolog Indiana Jones, în al cincilea lm din franciza de aventuri lansată de Steven Spielberg şi George Lucas, Indiana Jones şi cadranul destinului, dovedind că replica din Indiana Jones and the Last Crusade, “It belongs in a museum”, nu i se potriveşte. Sub trăsăturile lui Ford, ajuns acum la vârsta de 81 de ani, Indiana Jones s-a impus ca un nou model de erou de acţiune, fără de care este posibil ca personaje precum Jack T. Colton (Romancing the Stone), Allan Quatermain (King Solomon’s Mines), Rick O’Connell ( e Mummy) şi, nu în ultimul rând, John McClane (Die Hard) să nu ajuns să mai existe pe ecrane, iar Michael Douglas, Richard Chamberlain, Brendan Fraser şi Bruce Willis să e nevoiţi să-şi caute altceva de lucru. Dincolo de particularităţile lui Indiana Jones care îi ancorează aventurile în istoria secolului XX, inclusiv multiversurile cinematice super-eroilor Marvel şi DC continuă şi acum să e serios in uenţate de franciza lui Spielberg.

DC

În Indiana Jones şi cadranul destinului, Harrison Ford este secondat de o distributie stelară, în care îi întâlnim, printre alţii, pe Mads Mikkelsen (Doctor Strange, Another Round), Phoebe Waller-Bridge (Fleabag), Antonio Banderas (Pain and Glory), John Rhys-Davies (Căutătorii arcei pierdute), Thomas Kretschmann (Das Boot), Toby Jones (The Hunger

Games) şi Boyd Holbrook (The Sandman). Despre povestea din acest Indiana Jones #5, regizat de James Mangold (Ford v Ferrari, Logan) şi filmat în Anglia, Scoţia, Sicilia şi Maroc, s-au dezvăluit puţine lucruri, dar putem presupune că acest Cadran al Destinului pe care îl caută nu doar Indy şi fina sa, Helena, ci şi cohorta uzuală de nazişti, agenţi secreţi şi mercenari amorali, este un artefact notoriu, aşa cum au fost, în precedentele filme, Chivotul Legămantului, pietrele Sankara, potirul Graal şi Craniul de Cristal. Iar asta ne trimite, inevitabil, la linia vieţii lui Indiana Jones, căci primele trei pelicule se petreceau în anii ‘30, pe când cele post-2000 sunt localizate temporal în timpul

Războiului Rece. Fiindcă, după toţi anii aceştia de predat la catedră şi înfruntat pericole în spaţii exotice, are şi dom’ profesor Jones dreptul să iasă la pensie, nu-i aşa?

Acţiunea din Raiders of the Lost Ark [1981], plasată în 1936, în care profesorul de arheologie

Henry “Indiana” Jones Jr. (Harrison Ford) caută să le-o ia înainte naziştilor în descoperirea arcei care adăposteşte Tablele lui Moise, cu ajutorul unei foste iubite, devenită proprietară de cârciumă în Nepal, Marion (Karen Allen), şi al prietenului egiptean Sallah (John RhysDavies), se petrece în fapt la un an după cea din Indiana Jones and the Temple of Doom [1984], din 1935, ce are mai puţină legătură cu arheologia, profesoratul sau geo-politica, întrucât Indy este prezentat mai mult drept un căutător de comori mercenar, care se trezeşte implicat accidental, alături de o cântăreaţă de club,

Willie Scott (Kate Capshaw), într-un sinistru conflict local din India, alimentat de un cult religios malefic, ce are în esenţă ca miză redarea funcţiunilor originare ale pietrelor hinduse Sankara.

Neuitând că George Lucas, autor al scenariilor, a conceput de la bun început personajul ca un tribut adus eroilor de acţiune din serialele TV şi literatura Pulp din anii ’30, inclusiv a treia parte a seriei, Indiana Jones and the Last Crusade [1989] are quest-ul pentru Sfântul Graal plasat tot între cele Două Războaie Mondiale, în 1938, iar naziştii revin în peisaj ca bad guys, la fel ca prieteni vechi, precum Sallah sau Marcus Brody (Denholm Elliott), colegul de catedră al lui Indy, prezent şi el în Căutătorii arcei pierdute. Diferenţa e că partenerul de aventuri al eroului nu mai este o ‘ea’, ci un ‘el’, chiar tatăl său, Henry Jones Sr. (Sean Connery), profesor de literatură medievală. Realizat după aproape două decenii, al 4-lea film din serie, Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull [2008], a ţinut cont de cum l-a marcat trecerea timpului pe Harrison Ford şi îşi plasează povestea în 1957. Inamicii lui Indy, ajuns tată de (acum) adolescent, Mutt (Shia LaBeouf), în urma aventurii cu Marion, din Căutătorii arcei, sunt acum agenţii sovietici, care vânează un device extraterestru. Doar că, în timpul WWII, Indy fusese recrutat în intelligenceul US Army şi se sugerează că ar fi fost implicat în anchetele legate de Area 51, deci e un fel de expert în chestii deastea.

În aceste condiţii, Indiana Jones şi cadranul destinului [2023] rămâne, firesc, în zona Războiului Rece şi îl vom urmări pe Indiana Jones reactivat în 1969, într-un context în care guvernul american a angajat foşti nazişti pentru a câştiga Cursa Spaţială în faţa URSS, iar unul dintre aceştia îşi propune, se pare, să remodeleze societatea după gusturile sale personale... “corectând greşelile trecutului”. Să ne aşteptăm oare să asistăm inclusiv la călătorii în timp? Rămâne de văzut, începânddin 30 iunie, cât de greu de pensionat este, de fapt, Indiana Jones.