4 minute read
ART EXPO
Cinci muzee de fală din țara noastră
Ipac spun domniilor voastre (vorba lui Neacșu din Câmpulung) care sunt cele cinci așezăminte de artă din Țara Românească ce trebuie neapărat văzute pentru a vă bucura de niște lucrări de excepție. Cu toate că muzeele țării se întrec în frumusețe și trebuie văzute toate, în măsura în care ajungem pe lângă ele, am ales totuși cinci muzee de mare fală, ce trebuie văzute cu mare grăbire și despre care voi vorbi mai jos.
Advertisement
Cel mai bun muzeu de artă din țară, în opinia mea, este (de departe) Muzeul de Artă Constanța. Pe lângă faptul că este deosebit de frumos, în sine, găzduit de o clădire impunătoare și splendid așezat lângă mare, are cele mai bine închegate colecții posibile, gândite pentru desfătarea vizitatorului. Condus cu mâna și inima largă de mult regretata Doina Păuleanu, Muzeul de Artă Constanța are cea mai bună panotare din țară, exponatele fiind așezate în așa mod încât se pun în valoare una pe alta.
Aici vezi interbelic de elită și Balcic pe săturate. Dacă iubeşti Dobrogea, orizonturile joase și marinele, vei fi un om fericit, pentru că în nici un muzeu nu simți atât de clar SUDUL și farmecul lui acvatic și arid. Cireașa de pe tort e însă sala (de fapt, sălile) ION ALIN GHEORGHIU, donate de văduva marelui pictor împreună cu atelierul de un farmec demențial, reconstituit întocmai. Eu, dacă mă duc la Constanța de cinci ori pe an, de tot atâtea ori văd muzeul. Poate sta cu fruntea sus alături de orice muzeu din Europa. Recomand fierbinte! De fapt, știți ceva? Un lucru genial se recomandă singur!
În București avem numeroase ispite muzeale și uneori poate fi greu de ales, dar eu vă recomand Muzeul Colecțiilor de Artă, minunat renovat, de o rară și tăcută eleganță, în care vezi geniul românesc din abundență. În materie de Pallady, Iser și alți clasici moderni, nici măcar Muzeul Național de Artă al României nu îl întrece, iar etajul patru, dedicat avangardei, este un delir absolut: Lucia Dem Bălăcescu pe pâine, lângă Micaela Eleutheriade și alte femei fabuloase din interbelic! Clenciul e că la Muzeul Colecțiilor de Artă nu ai sentimentul de muzeu, ci de casă particulară, de sufragerie cu ștaif, pentru că e plin de mobilă delicată și de obiecte personale ale colecționarilor, iar asta dă o notă incredibilă de căldură. E ultra intim. Neapărat să nu uitați ca la ieșire să cumpărați albume de artă de la magazinul muzeului, sunt excelente pentru propria desfătare sau pentru un cadou!
Dacă ești pe fugă sau doar vrei ceva mic, drăguț, care abia începe că se și termină, acesta este Muzeul de Farmacie din Cluj-Napoca. E o chițimie, un buzunăraș mic în inima orașului, cu iz medieval absolut. Atunci când îl vizitezi îți pare că ești în laboratorul unui alchimist sau într-o chilie de vrăjitoare unde forțe oculte mixează poțiuni dubioase, de la afrodisiace la praf de mumie și alte bazaconii. Muzeul e mic dar leșinător și poți petrece o oră să te zgâiești la toate borcănelele și borcănașele cu fel de fel de leacuri. Nu o să-l uitați niciodată!
Dacă ajungeți pe dulcele plai bucovinean, pentru nimic în lume nu ratați Muzeul
Etnografic „Samuil și Eugenia Ioneț”, din
Rădăuți, este un loc senzațional. Pe lângă faptul remarcabil că e cel mai vechi muzeu din Moldova, fondat de cuplul care îi dă și numele - Samuil și Eugenia Ioneț -, muzeul abundă în exponate. Vă așteaptă cu sutele în Muzeul Etnografic din Rădăuți: de la ceramică şi lânărie, la scoarțe și tipărituri rarisime. Poate că o să-mi spuneți că nu este mare brânză, orice muzeu etnografic e splendid și conținuturile astea sunt peste tot! Da, de acord, dar cel de la Rădăuți are ceva aparte. Aici am văzut magnifice straie populare (de exemplu, mi-a rămas în memorie portul huțul, de mare asprime și simplitate), dar mai ales am întâlnit oamenii cei mai dedicați. În viața mea n-am auzit atât de multe și pasionate explicații de la muzeografi, resursa umană de aici e magnifică și vă garantează o vizită de neuitat! Desigur, trebuie să întrebi ca să primești răspunsuri! Eu i-am tras de limbă pe rădăuțeni!
Ultimul, dar nu și cel din urmă, este superbul
Complex muzeal „Tropaeum Traiani”, de
la Adamclisi. În primul rând, nu se cuvine să nu vezi Tropaeum Traiani, care se impune de la distanță, și, dacă tot ești acolo, bucură-te de arhitectura robustă a anilor ‘70 începând cu năucitorul mozaic de pe fațadă (și numai pentru mozaic, acest loc merită o vizită: e uriaș și foarte bine făcut), apoi gustă din atmosfera daco-romană ca să înțelegi mai bine cum s-au asimilat unii pe alții strămoșii noștri. Nu uita că Tropaeum-ul pe care îl vezi e o reconstituire (însă una reușită și de mare acuratețe), însă reliefurile originale, macerate de vreme, le vei găsi în lapidar. Nu rata nici ocazia să stai de vorbă cu muzeografii, sunt pasionați de ceea ce îi înconjoară, iar fiorul antichității e de neegalat!
