6 minute read
ARTIȘTI URBANI: TOYBOX
TOYBOX:
Advertisement
TOYBOX ne spune că nu putem vorbi despre el ca despre o persoană, pentru că este mai degrabă un proiect, o entitate fictivă care încearcă să înțeleagă realitatea noastră, cea umană TOYBOX a apărut în urma câtorva desene în clădiri abandonate, câteva pe stradă și ulterior, niște desene la o scară mai mare, realizate într-un context legal De-a lungul timpului a experimentat diverse moduri de a exprima vizual informația: pictură, fotografie, arhitectură, grafică și alte moduri de expunere, digitale sau nu Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?
Momentan, nu am descoperit un stil care să mă definească total. Sunt într-o continuă schimbare și, de multe ori, am treceri radicale de la un stil la altul. Probabil voi reveni asupra celor studiate de-a lungul timpului, le voi da un upgrade. Despre apreciere și notorietate nu am multe de spus. Consider că este un subiect foarte controversat, care poate fi cântărit și evaluat din exterior.
Cum decurge procesul tău creativ?
Procesul creativ nu este un moment bine delimitat și constant. În principiu, îmi ocupă 100% din timp. Privesc creația mai mult conceptual. Sunt diverse concepte care mă macină zi și noapte, 24/7, timp în care caut o modalitate de exprimare vizuală. Odată transpusă într-un concept și observată, sursa de inspirație este mult prea puțin relevantă. Se poate întâmpla într-o bibliotecă, într-o rezervație naturală sau la mici și bere la terasă, total irelevant, atâta timp cât înțelegem cât de ciudat și de fascinant/ amuzant este totul în jurul nostru.
Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general?
În primul rând, am înțeles că toată lumea are ceva de spus, că părerile sunt foarte împărțite în jurul nostru și că nu există un adevăr general valabil, nici măcar atunci când există un context. Și probabil că sunt mult mai prezent și ancorat în realitate în perioadele în care fac asta foarte intens.
Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?
Aș putea spune că „social media” e destul de marfă. Îți dă un preview la ce se întâmplă peste tot în lume în domeniul în care activezi. Uneori comunici și ajungi să cunoști persoane pe care nu le-ai fi întâlnit, altfel. Iar la un moment dat, ajungi să îți „vinzi” marfa și să poți obține fonduri pentru diverse proiecte, pe care nu le poți susține singur. În același timp, nu este ceva definitoriu pentru un artist. E plin internetul de „artiști de instagram” și de „cunoscători” ai artei. Un fel de formă fără fond.
Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale în mai multe orașe Povestește-mi un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România?
Am ajuns să fac asta dintr-o dorință de a exprima conceptele la o scară cât mai mare și de a călători peste tot prin lume împreună cu ele, nu singur. Aș putea spune că mi se pare „lame” să mai călătoresc fără să fac și asta, măcar în 10% din timp, că și-așa nu călătoresc prea mult. Cred că muralul preferat este făcut în Sibiu, acum doi ani, pe o grădiniță.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
Cel mai dificil a fost chiar cel din Sibiu, deoarece am avut o schelă super nasoală, de pe care am și căzut, neancorată, pe care trebuia să pun încă o scară, iar după ce făceam jumătate din desen, trebuia să o mut, pentru că nu avea suficiente segmente. Dar, de cele mai multe ori, se întâmplă așa. Să desenezi pereți este prin definiție mai complicat, fiind o activitate complexă, cu schelă, cu mască, cu tracțiuni.
Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social/ politic?
Nu am fost niciodată interesat de mesajele politice și sociale. Am încercat în trecut să am puțină compasiune față de umanitate, dar mi-a trecut repede. În trecut, era destul de important, deoarece nu avea toată lumea internet și nici dreptul la o opinie. În ultima vreme, toată lumea știe de toate și s-au cam plictisit oamenii de părerile altora. Dacă bei cafeaua în drum spre muncă sau spre fotbal, ești mai atins de o lucrare cu niște culori mișto și o compoziție mai jucată, care mai degrabă te bagă într-o stare, decât să te educe.
Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?
Mi-ar plăcea să se concentreze mai mult pe propria persoană. Nu într-un mod egoist, dar să realizeze că fiecare piesă de șah are rolul ei și că perspectiva din care privesc ei lumea este unică, nu mai există una la fel. Degeaba îi arăți cuiva ceea ce nu vede.
Ce urmează pentru TOYBOX?
Urmează o perioadă de schițe multe și ceva nou, diferit, deoarece m-am plictisit de ceea ce fac. De aia schimb macazul odată la ceva vreme.
Film
PREMIERELE LUNII: BULLET TRAIN/ BEAST/ CRUCIADA COPIILOR/ ACOLO UNDE CÂNTĂ RACII/ NOPE/ AFTER EVER HAPPY/ INVITAȚIE ÎN IAD INTERVIU EXCLUSIV: ACOLO UNDE CÂNTĂ RACII EXCLUSIV: INTERVIU COSMINA STRATAN RECOMANDĂRI TV: ROBERT DE NIRO @TV1000 DE VARĂ POINT OF VIEW:
LOVE, DEATH AND ROBOTS, CEVA PENTRU TOATĂ LUMEA
Parcurs cinematografic festivalier în august
Cine mai știe câte planuri ai avut la început de vară și câte dintre ele ai reușit să le duci la bun sfârșit? Fie că ai adunat în iunie și iulie amintiri cât să-ți ajungă un an, fie că încă fugi după niște povești memorabile, ultima lună a verii ne-a pregătit un periplu cinematografic. În luna august vor avea loc trei festivaluri de film care vor îmbina pasiunea noastră pentru cinema cu plăcerea călătoriei, punând pe marile ecrane pelicule atât din spațiul românesc, cât și de peste hotare.
Primul popas îl facem în inima Moldovei, la Iași, în perioada 3-7 august, la Festivalul Serile Filmului Românesc Profilul său unic a reușit, de-a lungul anilor, să transforme capitala Moldovei într-un pol al cinematografiei românești. Cea de-a 13-a ediție, una norocoasă, afirmă organizatorii, desfășurată în locații de excepție sau cu proiecții în aer liber, îi va fi dedicată actorului Marcel Iureș. Printre titlurile cu care ne vom întâlni în aceste zile se numără Grindul Șacalilor (Nap Toader/2022), Imaculat (Monica Stan, George Chiper-Lillemark/2022), O vară de neuitat (Lucian Pintilie/1994) și Anul pierdut 1986 (Ligia Ciornei/2022). unor importante festivaluri de film, precum Cannes și San Sebastián, sunt Marocco (Emanuel Pârvu/2021), Metronom (Alexandru Belc/2022), Balaur (Octavian Chelaru/2022), Pentru mine tu ești Ceaușescu (Sebastian
Mihăilescu/2021), Miracol (Bogdan George Apetri/2021), Străjerii Deltei (Liviu Marghidan/2021), Crai Nou (Alina Grigore/2021), Imaculat (Monica Stan și George ChiperLillemark/2022) și Uneori ninge cu zăpadă, alteori cu întuneric (Gabriel de Achim/2021).
Imediat ne mutăm pe Delta Dunării, la Sfântu Gheorghe, în perioada 8-14 august, pentru
Festivalul Internațional de Film
Independent Anonimul Programul festivalului cuprinde două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, o competiție de lungmetraje, dar și proiecții în afara concursului - toate acestea fiind însoțite de întâlniri și dialoguri între cineaști și public. Lungmetrajele românești prezentate în afara competiției, care s-au regăsit în palmaresul În cea de-a doua parte a lunii, de pe 14 august și până pe 4 septembrie, ajungem la Râșnov, pentru cea de-a XIV-a ediție a Festivalului de Film şi Istorii. Apărut în anul 2009, din dorința valorificării unui capitol important al cinematografiei locale și mondiale, dar și din nevoia de a produce în spațiul public românesc discuții despre teme al căror impact temporal depășește efemeritatea clipei, evenimentul construiește un loc prielnic atât pentru cinematografie, cât și pentru prelegeri, școli de vară, dezbateri și expoziții - orice este capabil să stârnească gânduri și pasiuni, să informeze și să emoționeze, să ridice întrebări și să dezbată răspunsuri.
