Evadarea lui Lillie West din ‘Indie Rock box’

Lala Lala

Evadarea lui Lillie West din ‘Indie Rock box’

Crescută în Londra până la 12 ani şi relocată apoi cu familia în Chicago după anii de liceu petrecuţi în L.A., Lillie West s-a făcut remarcată încă din adolescenţă în peisajul underground prin proiectul său Indie Rock Lala Lala, pseudonim sub care a scos pe spezele ei primul album, Sleepyhead, în 2016, în pofida propriilor îndoieli că muzica ar putea reprezenta o opţiune artistică viabilă în ce o priveşte. Următorul, The Lamb, a venit relativ rapid, în 2018, odată cu separarea completă de alcool şi droguri, şi i-a adus titlul de „Band to Watch” din partea multipremiatei publicaţii online Stereogum, unul dintre primele bloguri MP3 din istoria netului, dar notorietatea pe întreg continentul nordamerican a venit în urma turneului naţional în care a cântat în deschidere la Better Oblivion Community Center, duo-ul format de Phoebe Bridgers – nominalizată în acest an la 4 premii Grammy - şi Conor Oberst. Al treilea LP Lala Lala, I Want the Door to Open, lansat cu doar câteva săptămâni în urmă, reprezintă un manifest radical al cantautoarei în favoarea libertăţii de expresie muzicală şi a sofisticării tonului şi mesajelor care, totuşi, evoluaseră deja de la naivitatea Indiepop emanată de Sleepyhead la o asumare Rock a unei explorări de sine mai profunde şi deci mai criptice - dar nu neinteligibile - pe The Lamb. Mai simplu, dacă debutul lui Lala Lala s-a construit pe teme luminoase (petreceri, cunoscuţi, vise), următorul a fost conceput parţial în autoizolare - pandemia nu se prefigura - în urma morţii unui prieten foarte bun, care a dus-o pe Lillie aproape de paranoia, pentru ca I Want the Door to Open să ne vorbească într-un mod surprinzător de imaginativ, cu sprijinul masiv al.... sintetizatoarelor, de dinamica ei inter şi intrapersonală, într-o succesiune de melodii Electro-Rock ce se doresc a fi, după cum spune chiar West, ‘părţi ale unui poem sau ale unui puzzle’. Dincolo de plăcerea audiţiei muzicii în sine, ambiţiosul I Want the Door to Open trebuie perceput ca un act de maturizare emoţională în care intervenţia digitalului nu are menirea de a gonfla comercial produsul cultural ci de a sublinia, în cazul lui Lillie West, capacitatea de renaştere creativă odată cu fiecare privire pe care artista o aruncă în oglindă spre propria persoană, în urma căreia constată şi procesează diferenţele apărute cu trecerea timpului. Acum, Lala Lala îşi revizuieşte identitatea muzicală pe „o planetă utopică” suprarealistă, marcată de singurătatea impusă de cele 20 de luni de pandemie, prin revenirea sentimentului de apartenenţă la comunitate şi camaraderie. “I want the door to open!” Lala Lala oferă iubitorilor de experimente Indie una dintre bijuteriile de Dream Pop ale acestui an!