POINT OF VIEW ÉTÉ 85 O dragoste de-o vară � � � � � � �

ÉTÉ 85 O dragoste de-o vară

all Me By Your Name a fost unul dintre cele mai apreciate filme ale anului 2017 și chiar și azi își menține statutul de favorit printre cinefilii care au apreciat povestea de dragoste dintre Elio și Oliver. La vie d’Adèle s-a bucurat de un succes uriaș atât printre criticii de film cât și printre spectatori. Moonlight a câștigat Oscar-ul pentru cel mai bun film într-un an în care totul părea predestinat pentru La La Land.

Filmele ale căror subiect principal gravitează în jurul dragostei dintre doi oameni de același sex au

încetat să fie ceva tabu (în mare parte) și reușesc să devină etaloane în ceea ce privește felul în care se poate spune o poveste de iubire. De orice fel ar fi ea.

Având acest lucru în minte, în peisajul destul de pestriț al genului a apărut un nou competitor. Unul care nu reinventează roata sau care rupe normele, dar unul plin de candoare și naivitate încât e aproape imposibil să nu trezească empatie în spectatori.

Été 85 (Vara lui ’85) este ultimul film al lui François

Ozon, unul dintre cei mai iubiți realizatori de filme de origine franceză ai ultimilor ani. Bazat pe cartea cu același nume, filmul îl prezintă pe Alexis, un băiat de doar 16 ani care în timpul unei furtuni este salvat de la înec de către David, un băiat ceva mai mare ca el care începe să devină mai mult decât un prieten. Cu zâmbetul perfect, părul pieptănat pe spate, tot timpul pe motor și etalând geci de piele, David se prezintă ca fiind arhetipul de băiat rău dar cu o inimă de aur.

Dragostea dintre cei doi crește odată cu filmul și devine ceva de-a dreptul palpabil, trezind în spectator senzația de familiaritate: că într-un fel sau altul cei care urmăresc filmul au trăit ceva asemănător și ei, într-o vară, undeva, departe. Ozon clădește totul pe o fundație de nostalgie, apelând la elemente retro, de la muzică la lumini sau chiar și la lentila pe care a folosit-o să filmeze. Poveștii nu îi lipsește nici caracterul dramatic, astfel că destul de repede ne dăm seama din faptul că Ozon pendulează între secvențe de flashback și altele din prezent, că David nu mai e printre cei vii, și dintr-un motiv sau altul Alexis este singurul care știe cu adevărat ce s-a întâmplat.

Creionându-l ca un

bildungsroman căruia i se alătură o doză de coming

of age, Ozon mizează pe personaje pentru a reuși să aducă spiritul ludic și plin de candoare al verii din acel an, 1985, pentru a-și spune povestea cât mai exact cu putință. Été 85 e o producție mai mult decât binevenită în contextul actual și pentru cei care vor să vadă povești frumoase cu care să rămână măcar și 5 minute după ce începe genericul, filmul e o alegere mai mult decât înțeleaptă. Emoționează, iar secvența finală cu Alexis care dansează nestingherit pe mormântul lui David ca și când s-ar reconecta cu dragostea de atunci este o imagine care sigur rămâne întipărită în memorie.

eat&Drink

 GURMAND: MĂMĂLIGA CA DELICATESĂ  TOP: PIZZA BUNĂ ÎN ȚARĂ  PE GUSTUL NOSTRU  FOOD TRAVEL  DRINK: LIMONADE CAPITALE  TOP - TERASE DE TOAMNĂ  SPUMANTUL (ÎŢI) FACE VIAŢA BUNĂ  5

O’CLOCK: CEAI BUN DE BĂUT DIN TOATĂ LUMEA

Restaurantul – o nouă familie pentru un om singuratic.

Mă pricep la bucătărie pentru că nu prea mă pricep să ascult. În sinea mea sunt un om singuratic, ce mă ascund printre cărți și ore întregi de studiu, iar momentele de confort sunt cele în care sunt doar eu și tigăile, ingredientele, gusturile și mirosurile. Paradoxal însă, tot bucătăria, tot restaurantul, au scos din mine părți sociabile, prin interacțiuni de voie, de nevoie și mi-au adus în preajmă oameni cu pasiuni comune. Deși am tot scris despre mine și experiențele mele, astăzi vreau să vă povestesc despre ei, cei care colorează viața mea de bucătarantreprenor, aducând multă bucurie și surprize plăcute în mijlocul haosului cotidian.

Clienții vin și pleacă, comenzile curg, furnizorii sună, marfa trebuie procesată, sunt prinsă de dimineață până noaptea, dar, din când în când, apar ei, ”familia” restaurantului, oameni care mă fac să spun ”stop” la toate și să mă bucur de lucruri aparent mici, dar atât de însemnate.

Sunt oameni pe care îi "cunoști" doar de pe Facebook și te întâlnești cu ei pentru prima oară la tine la masă și ți-ai dori să nu fie full house, să ai timp să povestești ore întregi cu ei. Mai sunt cei care revin a doua sau a treia oară la tine și-ți aduc în dar cărți sau legume din grădină, îți aduc de mâncare sau diverse ingrediente interesante și împărtășesc cu tine experiențele culinare pe care le-au avut. Sunt și oameni care revin seară de seară și devin de-ai casei. Familia nu suntem doar noi, cei care muncim, ci și oamenii frumoși care ne trec pragul prima oară sau a "n"-a oară pentru că vibrează cu noi, cu energia noastră și cu bucuria de a oferi pasiune până la ultimul detaliu. Familia asta se mărește în fiecare zi și este exact împlinirea pe care am căutat-o, pentru că de la început, mi-am dorit ca Szikra să nu fie doar un restaurant, ci o comunitate.

Am mărturisit adeseori că munca în restaurant e grea, dar la sfârșit de săptămână, când ajung acasă, ruptă după ore de muncă infernale, după ce îmi trag sufletul, îmi dau seama că stilul acesta de viață, cu toate provocările sale, aduce satisfacții extraordinare. Pentru că adună în jurul meselor de restaurant oameni cu pasiuni comune, pentru gust, pentru natură, pentru meserie, pentru ambiție și dorința de a oferi un pic din noi în fiecare farfurie și în fiecare revedere.

În ultimul an am acceptat faptul că nu știu toate lucrurile pe care mi-aș dori să le știu sau poate ar trebui să le știu atunci când vine vorba de gestionarea unui întreg restaurant, dar am înțeles că știu lucrurile de care am nevoie, iar comunitatea aceasta, familia e una dintre cele mai importante. Ce vreau eu să spun este că merită să vă deschideți sufletul și să ieșiți din zona de confort și să adunați în jurul vostru oameni care vă ajută să creșteți, care aduc bucurie și zâmbete sincere. Să fim oameni buni, cu noi și cu cei din jur. Răsplata e neprețuită.