4 minute read
DOCUMENTAR: INTERVIU cu RAY MEARS
China sălbatică cu RAY MEARS
Advertisement
Ray Mears, cunoscut și din emisiunile Extreme Survival și Wild Britain, autor britanic, prezentator TV și entuziast al lumii naturale, expert în supraviețuire în natură, a fost împreună cu echipa sa de filmare în îndepărtata Chină pentru a explora și prezenta partea mai puțin cunoscută a faunei sălbatice din cele șapte regiuni diferite ale acesteia. De la junglele dense până la vârfurile înzăpezite, de la bufnițele salvate la elefanții sălbatici, Mears prezintă această țară magică în imagini uimitoare și o abundență de curiozități interesante. Această serie documentară din șapte părți, China sălbatică cu Ray Mears, poate fi urmărită în luna septembrie la Viasat Nature. Cu această ocazie, grație echipei Viasat Nature, am stat la discuții cu Ray despre experiența avută pe parcursul călătoriei, dar și despre chestiuni precum impactul schimbărilor climatice și acțiunii omului în diverse zone ale lumii, remarcat de Ray pe parcursul a peste douăzeci de ani de activitate.
Ai putea descrie noua emisiune TV în câteva propoziții? Ce este atât de special la ea și de ce ar trebui să o urmărim?
Ei bine, este destul de interesant. În primul rând, nu știu despre tine, dar eu nu știam nimic despre viața sălbatică a Chinei înainte să merg acolo. Sincer, am avut dubii serioase dacă să merg sau nu, pentru că au o înregistrare atât de slabă a problemelor de mediu. Dar am aflat că, în China, acțiunile de conservare a naturii sunt în creștere, deoarece chiar oamenii obișnuiți sunt interesați. Ceea ce mi s-a părut intrigant, și am decis să arunc o privire. Și chiar am fost surprins de ceea ce am văzut, viața sălbatică este uimitoare, evident am parcurs doar o mică parte a Chinei, pentru că este imensă, dar ceea ce am văzut mi-a plăcut foarte mult.
Și cât timp a durat de la idee, la implementare? Cât timp au durat pregătirile?
A fost nevoie de multă pregătire. Nu atât în ceea ce privește logistica și complexitatea filmărilor în sine, ci pur și simplu pentru a obține permisiunile și pentru a ajunge toată lumea la un acord, birocrația a fost mare. Cred că a durat doi ani, ceea ce este mult mai mult decât în mod normal, adică undeva la jumătate din acest timp. Și, desigur, însăși difuzarea programelor a fost întârziată din cauza lui Covid. Parcă a durat o veșnicie. Am început să filmăm în 2019 și am continuat până în ianuarie 2020. Covid începuse chiar înainte să plecăm, dar nu știam. Lumii nu i se spusese în acel moment despre Covid.
De ce China?
Este suficient să te uiți pe hartă ca să vezi cât de mare este. În ceea ce privește mediul rural, acesta joacă un rol foarte important în conservare și probleme de mediu. Așa că am fost dornic să merg și să pot spune „este foarte bine”, în caz că aș fi găsit aspecte care să-mi placă. În vest, avem impresia că acțiunile de conservare sunt de când lumea. Parcurile noastre naționale par foarte vechi, dar, de fapt, când te uiți la istoria lor și a activității de conservare, observi că acesta este un concept relativ recent pentru umanitate. Și cred că suntem cu toții de acord că asta va fi una dintre marile probleme pentru viitor. Am sperat ca, mergând și văzând cum se fac lucrurile în China, să încurajăm acest proces. Este extrem de important să susținem eforturile care se desfășoară acolo. Mai ales ținând cont că multor specii de animale nu le pasă deloc de granițele geopolitice. [...]
Și după vizita în China, care este imaginea generală despre această țară mare și viața ei sălbatică?
Viața sălbatică este uimitoare. Am fost în special surprins de numărul păsărilor. Pentru un observator de păsări, China ar trebui să fie cu siguranță pe listă. Am văzut o specie de păsări care azi, în Marea Britanie, este incredibil de rară, iar acolo e frecventă. Este vorba de wryneck (n.r. mică pasăre migratoare, din familia picidelor, a ciocănitorilor, ce poate răsuci capul cu aproape 180 grade), de exemplu, am văzut una când eram mic și niciodată de atunci. Și când am văzut-o trecând, mintea mi-a spus „nu se poate”, dar era. Și da, cred că viața sălbatică este foarte bogată. Cred că viitorul este foarte bun, dacă China își continuă drumul și creează mai multe parcuri naționale, mai multe rezerve naturale, și alocă resursele potrivite și încurajează oamenii să se bucure de ele. Parcurile naționale nu păstrează doar habitatul și speciile, dar, de asemenea, promovează o înțelegere a problemelor majore legate de conservare și cred că, atunci când aceste chestiuni vor începe să prindă rădăcini, atunci China va modifica și mai de bună voie unele dintre lucrurile care cauzează în prezent probleme. Deci sunt plin de speranță, cred că a fost bine. [...]
China este foarte mare, ce părți din China ați vizitat?
Am petrecut cea mai mare parte a timpului în partea centrală și de vest, adică în regiunea Himalaya. Am mers la Shangri-La, Beijing și am coborât și în China tropicală. Beijingul este foarte interesant de fapt, am fost cu adevărat surprins. Deși n-ai crede că există sălbăticie acolo, în Beijing s-a plantat un număr enorm de copaci, pentru a îmbunătăți habitatul păsărilor. Majoritatea acestor copaci, cam 200 de milioane de copaci, sunt plantați de persoane private, care plătesc pentru plantarea lor. Și acolo, am vizitat un centru de reabilitare a păsărilor răpitoare, deoarece Beijingul se află pe ruta lor migratorie. Am fost cu adevărat surprins, plăcut surprins, de ceea ce am văzut acolo. Oamenii obișnuiți din China sunt foarte interesați de viața sălbatică și conservare, iar acest interes crește.
