DRINK: Limonade capitale

Limonade capitale

Nu neapărat Top 5 limonade din oraș, dar ceva care să placă la toți bucureștenii.

Cea mai bună limonadă din oraș e ultima băută. Într-o toridă seară tipic bucureașteană, în care m-am refugiat în grădina cu gutui de la Simbio cu cei mai buni prieteni. Poate veți găsi ternă această confesiune, în loc de o așteptată ierarhie a limonadelor din București – deși știți bine că nu se poate face un clasament obiectiv. Ceea ce face o limonadă bună depinde și de ambient, de companie, de sete, de amintirile pe care vei asocia și apoi de combinația de fructe, zeamă, apă, gheață, zahăr, frunze etc. Din acest motiv, limonada cu mentă și miere băută pe Negustori îmi va rămâne în minte.

Îmi plac aceste banalități răcoroase. Am și scris primul articol sub formă de piesă de teatru cu acest nume: „Limonada (comedie în două acte cu familia Seinfeld)”, a cărei acțiune se petrece în anul 2015, în așezarea rurală americană East Hampton (statul New York), dar poate avea loc și în orice colțișor al lumii unde e democrație și Internet. În actul 1, scena 2, vedem un tăpșan cu iarba arsă de soare, aflat la marginea șoselei. Ca urmare a unei sesizări a unui vecin, poliția locală din East Hampton închide standul în care vindeau limonadă în scop caritabil Julian și Jerry, ajutați de Xander și Jaden, pe motiv că fuseseră raportate mașini parcate ilegal și se efectuau tranzacții neautorizate în spațiul public. În prim-plan îi zărim pe Julian și pe prietenii săi, iar în spatele lor e Jerry. Tuspatru au mâinile la ceafă, simulând că se predau. Toți poartă pantaloni până la genunchi și încălțăminte sportivă. Ceva mai în spatele lor, în stânga scenei, sunt o dubiță albă, câteva scaune din lemn, o măsuță pliantă cu tăblia albă, cel mai probabil, de plastic. Mult în spatele lor, în dreapta scenei, se întrezărește un polițist în pantaloni scurți, aflat pe șosea, lângă mașina echipajului de intervenție. Polițistul pare să țină în mâna dreaptă un pahar de limonadă. Lângă puștii din prim-plan se vede un fragment dintr-un trunchi de copac, înalt cât un stat de om, pe care cineva a scrijelit pe verticală, cu portocaliu, cuvântul „Limonadă”. Am inclus această bucată în cartea #ÎnTimpCeTuDormeai. Căci limonadele pot îndemna la literatură. Cândva, mă dădeam în vânt după limonada de rodie de la Café Verona. Mi-a picat cu tronc și cea cu busuioc și căpșuni de la Hard Rock Café. Apoi mi-a făcut cu ochiul cea cu portocale, ghimbir și polen de la Deschis Gastrobar. Mai încoace, cea cu suc de lămâie, sirop de zahăr, apă tonică, Sanbitter de la Lente - Arcului, deși ulterior am eșuat în a găsi masă două zile consecutiv. Dar prietenii îndulcesc oricâte lămâi ți-ar da viața, cum se zice pe Instagram.