3 TO DO

Micul Prinț Una dintre cele mai cunoscute și iubite povești din întreaga lume, Micul Prinț, va avea parte de patru reprezentații la Teatrul Gong Sibiu: vineri, 5 februarie, ora 18, sâmbătă, 6 februarie, orele 11 și 18 și duminică, 7 februarie, ora 11. În versiunea propusă de regizorul Bobi Pricop, călătoria prin galaxie a micului prinț devine o spectaculoasă experiență senzorială și o întâlnire plină de tandrețe cu bucuria, curiozitatea, nerăbdarea, râsul limpede și ”de ce”-urile unei minți scânteietoare pentru care întreg universul este teren de joacă și de mirare nesfârșită. Spectacolul are o durată de 75 de minute, este recomandat copiilor cu vârsta peste 9 ani, iar biletele pot f achiziționate online.

Gala de Balet După o lungă perioadă de absență, Teatrul de Balet Sibiu revine pe scenă miercuri, 10 februarie, ora 19, cu o gală de balet de excepție. Vor f prezentate coregrafi de mare succes din balete renumite cum ar f: ”Corsarul”, ”Spring waters”, ”Diana” și ”Acteon”, dar publicul sibian se va putea bucura și de coregrafi noi, realizate special pentru acest eveniment. TBS anunță că va f o gală plină de surprize dar și că biletele au fost puse deja în vânzare, atât online, cât și la sediul din Parcul Tineretului. Gala de Balet va avea o durată de 75 de minute, iar purtarea măștii și respectarea măsurilor de distanțare fzică impuse de autorități vor f obligatorii.

Carnavalul Filarmonicii A doua ediție a Carnavalului Filarmonicii propune timp de 4 zile, în perioada 11-14 februarie, o serie de concerte susținute de Orchestra Filarmonicii Sibiu, Filarmonica Brașov, Opera Națională Română Cluj-Napoca, grupurile HARA și Trio Nuevo, la Filarmonica de Stat Sibiu. Melomanii vor avea ocazia să asculte lucrări de Ceaikovski, Astor Piazzola, Paganini sau Pucinni. Tradiția carnavalului datează din 2020, atunci când flarmonica sibiană și-a propus să sărbătorească la început de an renașterea vieții și apropierea primăverii. Mai multe informații găsiți pe site-ul instituției: flarmonicasibiu.ro.

Ce ne place și ce nu ne place la patinoarele din Sibiu

Ne place

 Ne place că sunt două locații disponibile, astfel încât doritorii să nu se înghesuie întrun singur loc. Avem de ales între Cisnădie și Sibiu, în locația din urmă find vorba chiar de patinoarul în aer liber de lângă parcul Sub Arini, o zonă cu o suprafață ofertantă, afată în mijlocul naturii.

 Ne place că există un patinoar acoperit, pe care îl putem alege mai ales în zilele cu o vreme mai puțin plăcută. Astfel, vântul sau ploaia nu ne vor ține departe de distracția de pe gheață. Este vorba despre patinoarul de la Cisnădie, care atrage an de an numeroși amatori ai sportului pe gheață.

 Ne place că, spre deosebire de alți ani, anul acesta gheața este deosebit de îngrijită. Fiecare vizită la oricare dintre cele două patinoare a fost una plăcută, fără probleme cauzate de cratere în gheață.

Nu ne place

 Nu ne place că deși este o regulă nescrisă pe care toată lumea ar trebui să o știe, există în continuare persoane care nu înțeleg să patineze într-un singur sens de mers și încurcă de multe ori „circulația”.

 Nu ne place că deși se impune ca doar 10 persoane să fe în același timp pe gheață, lucrul acesta de cele mai multe ori nu este respectat. Astfel că, deși am putea în sfârșit să patinăm fără să ne înghesuim, uneori se simte de parcă nu ar f pandemie.

 Nu ne place că la Cisnădie nu există un loc separat pentru încălțat/descălțat, așa cum este cazul la Sibiu, unde există un cort special desemnat acestei activități. Astfel că uneori se poate întâmpla să se formeze mici aglomerări în zona biletelor, unde se plimbă, în același timp, cei pe patine.

Mănușile care ne protejează de distanța dintre noi

Oare în vremuri nepandemice, fotografa lui Bernie Sanders și ale sale mănuși tricotate în Vermont, ar mai f făcut înconjurul virtual al lumii? După 11 luni de ațintit privirea asupra fecărui pixel care defnește acum universul nostru vizual, suntem avizi de orice strop de autenticitate care să ne demonstreze că viețile noastre nu s-au schimbat fundamental. Suntem într-o căutare subconștientă de mecanisme care să determine și alte reacții decât îngrijorare și incertitudine -și suntem gata să luăm fecare șansă care ni se oferă pentru a îi demonstra virusului că nu ne-am pierdut umorul, că încă mai știm să râdem, că sinapsele nu funcționează doar pe modul frică, ci și pe modul bucurie. Ne căutăm mai des ca niciodată forme de escapism – și dacă ele se încăpățânează să se arate, le construim, mai simetric ca niciodată, doar să fm siguri pe promisiunea că preț de un închis de ochi, uităm cum e să citim despre e rata de pozitivare, de statistica zilei, de vii, de morți, de vaccinați. Nu mai mergem acum în cinematografe sau restaurante , dar avem nevoie mai mult decât oricând de timp petrecut agreabil, de rutina socializării, de conectarea plăcută și fără pretenții la o cafea, de râsul public, de râsul colectiv, de umanitatea din noi , așa cum arată ea când ne strângem laolaltă, pe terase, în grădini de vară, în săli, în piețe, la flm sau teatru. Mănușile de lână ale lui Bernie ,de la ceremonia de investire a noului președinte american , au făcut pentru micile ecrane ceea ce doar marile ecrane au reușit: au creat un blockbuster de moment, au unit într-un teambuiding online spectatori necunoscuți din întreaga lume, ne-au globalizat umorul și ne-au transformat într-un public expus la o experiență care ne face plăcere, așa cum numai marii actori reușesc. Viralizând mănușile lui Bernie, ne-am aplaudat pe noi.

Taxa de salubrizare ilegală pe care sibienii o plătesc lună de lună

Cine ar f crezut că o taxă de 35 de lei/lună (adică mai puțin decât abonamentul cablu-tv sau decât o cină în oraș) poate genera așa un mare val de implicare civică, cu proteste, grupuri de Facebook și de WhatsApp unde oamenii se organizează, citesc legi și fac propuneri de regulamente ce urmează să fe votate de către Consiliul Local. Eu, unul, nu aș f crezut că de la o „taxă pe gunoi” vom avea societate civilă implicată în bunul mers al orașului. Și asta trebuie să dea de gândit administrațiilor sibiene și mai ales consilierilor, fe ei locali sau județeni. Până mai ieri pare că de multe ori ședințele de consiliu local erau bifate cu voturi venite din automatism, fără ca măcar multe din hotărâri să fe citite de către cei ce le votau. Așa se face că din mai 2019, toți proprietarii de imobile declarate nelocuite au fost obligați să plătească taxă de salubritate cât pentru o persoană. Nimeni nu s-a sesizat de faptul că este imoral să plătești pentru un serviciu neprestat. Asta considerând că nu toți consilierii sunt și juriști, astfel încât să știe că hotărârea este chiar ilegală și contravine principiului european “Plătește pentru cât arunci” după care se ghidează și România. Grav este și faptul că timp de 20 de luni nimeni nu a citit preambulul Regulamentului taxei de salubrizare ce are la bază două legi (Legea nr. 273/2006 și Legea nr. 227/2015) ce spun chiar așa: „taxele se încasează NUMAI de la persoanele fzice și juridice care benefciază de servicii”. Nimeni nu s-a autosesizat nici după repetatele acțiuni în judecată ale Avocatului Poporului împotriva altor hotărâri locale similare din țară. Și nici măcar după anularea în instanță a taxei de salubrizare pentru imobilele nelocuite de la Cisnădie, la doi pași de noi. După toate astea, în Sibiu mai plătim încă și astăzi taxa. Nimeni nu se autosesizează, nimeni nu o anulează. Trist!

poveștișoptite

meniulcupoveștișoptitedisponibilpewww.teatrulgong.ro