COVER

Ce cadouri oferim de 1 și 8 martie, în Sibiu

Spre deosebire de anii trecuți, în 2021 avem o paletă largă de opțiuni din care putem alege atunci când vine vorba de cadourile de 1 și 8 martie. Pandemia a scos tot ce este mai creativ din meșterii sibieni, iar mulți dintre ei s-au văzut nevoiți să își mute afacerile în online. Așa s-a născut chiar și un site dedicat unui număr mai mare de artizani, pe care în această perioadă găsim numeroase cadouri primăvăratice. Ceea ce este și mai bine e că vremea se anunță tot mai plăcută în această perioadă, așa că o plimbare printre coșmeliile cu daruri va f mai mult decât binevenită.

Primăria pune și anul acesta la dispoziția artizanilor spații în oraș pe care le pot folosi pentru a-și vinde produsele pregătite pentru Mărțișor și Ziua Femeii. Ceea ce este cu adevărat inedit față de anii trecuți este faptul că tarabele nu vor f amplasate doar în centrul Sibiului, ci și în mai multe cartiere. Așadar, pentru a putea f amplasate la cinci metri distanță unele de celelalte, 100 de standuri disponibile vor f împărțite în mai multe zone din Sibiu. În zona Nicolae Bălcescu vor f disponibile 40 locuri, în Piața Huet vor f 17 locuri, iar în Piața Unirii, în fața magazinului Dumbrava, vor f amplasate alte șapte standuri. De asemenea, se vor vinde mărțișoare și în cartiere anul acesta, respectiv pe Calea Gușteriței, în cartierele Broscărie, Vasile Aaron, Cireșica, Valea Aurie, Ștrand, Turnișor, Terezian, pe bulevardul Mihai Viteazu și în gară. Și deși în restul timpului, cel puțin în ultima perioadă, coșmeliile

amenajate în vecinătatea Podului Minciunilor sunt cam goale, cei câțiva comercianți care mai vând în Piața Mică nu vor să fe lăsați la o parte, astfel că au ținut să ne invite și la standurile lor, înainte de Mărțișor. „Oamenii pot veni și în Piața Mică în continuare, chiar îi îndemnăm, pentru că și acolo vor f mărțișoare la fel de frumoase și deosebite”, spune Roxana Băcilă, o creatoare din Sibiu care vinde în mod obișnuit accesorii handmade aici.

Site dedicat artizanilor sibieni

Dacă nu aveți timp să mergeți la plimbare printre tarabele din oraș sau poate pur și simplu vă este mai comod să comandați cadouri online, puteți să alegeți fe un site dedicat mai multor meșteri din județul nostru sau puteți să cumpărați cadouri direct de pe paginile de Facebook ale creatorilor din zonă. Pe site-ul cadouridinsibiu. ro găsiți câteva obiecte de sezon dar și accesorii de păr, brățări, cosmetice, săpunuri decorațiuni și aveți la dispoziție chiar și o secțiune de puzzle. Ideea site-ului a venit din lipsa târgurilor, a evenimentelor și a turiștilor care animau orașul, în sezonul estival. Roxana, Claudiu, Mădălina și Renata sunt inițiatorii acestui concept care reunește artizani pasionați din Sibiu într-un marketplace de cadouri. „Cine suntem noi? Ei bine, suntem din Sibiu și iubim asta. Poate pentru că ne aventurăm ca turiștii pe străduțe colorate și mai tragem cu urechea la ghizii care povestesc din istoria acestui loc boem. Ori pentru că ne plac conversațiile lungi la cafea și pisicile de toate culorile. Suntem artiști incurabili iar vremurile acestea ne fac să o simțim mai acut. Totuși, ne-am gândit că atunci când o ușă se închide, un tab nou se deschide”, povestește Mădălina. Puteți să vedeți direct pe site ce surprize au pregătit pentru această perioadă.

Mai multe cartiere din Sibiu au pagini de Facebook dedicate în principal afacerilor. Bazar în Cartierul Arhitecților, Afaceri din Sibiu sau Sibiu-vinde și cumpără sunt doar câteva dintre paginile și grupurile pe care puteți să găsiți ușor și rapid mici afaceri locale care comercializează în această perioadă frumoase cadouri handmade dedicate femeilor dragi din viața voastră.

Flori... fori peste tot

Florile sunt, cu siguranță, cele mai sigure cadouri pe care le puteți face. Iar cu un oraș plin de forării, este destul de ușor să găsiți buchetul perfect pentru cea căreia vreți să îi faceți o mică bucurie de Mărțișor sau de 8 Martie. La o simplă căutare pe internet, veți descoperi un număr mare de forării în diferite cartiere ale Sibiului. Din Gușterița și până în Valea Aurie, găsiți numeroase opțiuni, fecare locație având particularitatea sa. Spre exemplu, Florăria Gift Art, de pe strada 9 Mai, oferă nu doar buchete ci și diferite aranjamente forale și chiar cadouri pentru El, nu doar pentru Ea.

Florăria a Cote, de pe Bulevardul Victoriei este cunoscută pentru modul inedit de a combina nuanțele pentru a transforma fecare buchet de fori într-o mică operă de artă. Florile pot f comandate și online, astfel că nu este nevoie să vă deplasați la forărie dacă nu vă este neapărat în drum.

Dacă sunteți pe ultima sută de metri și nu aveți idee ce cadou să cumpărați sau pur și simplu vreți să adăugați încă ceva cadoului deja pregătit dar este cam târziu, la Sibiu aveți la dispoziție o forărie non-stop. Tot ce trebuie să faceți este să intrați pe site-ul forarienon-stop-sibiu.com, să alegeți buchetul preferat, apoi să sunați la unul din numerele de telefon 0773325225 sau 0757344664 și să plasați comanda.

OMID GHANNADI

„Puterea de a face bine și oamenii fericiți este ceea ce îmi dă energie în fecare zi”

Omid Ghannadi s-a născut în Iran și a venit în România la vârsta de 14 ani� Apoi, timp de un an de zile a studiat la un liceu din Elveția, de la care a fost dat afară� De acolo s-a întors în România și se pare că a făcut alegerea bună, deoarece aici a devenit unul dintre cei mai renumiți designeri de interior de la noi, și-a întemeiat o familie frumoasă și este cunoscut și îndrăgit de toți românii pentru lucrurile bune pe care le face la emisiunea „Visuri la cheie” și nu numai�

Ai venit în România la 14 ani, cum ai fost primit și cum te-ai integrat în societatea românească și, cel mai important, ce te-a determinat să rămâi aici și să nu pleci în țări mai dezvoltate?

Am ajuns în România chiar în anii adolescenței, la fratele meu care era deja aici. Primele mele interacțiuni cu societatea au fost la liceu, unde, deși eram cu garda ridicată, pregătit să fac față multor provocări, nu a fost nevoie. Am cunoscut acolo oameni care m-au ajutat să mă integrez, m-au acceptat și mi-au format părerea despre țara care urma să mă adopte și, odată cu familia mea, avea să devină acasă. Am ajuns în România după ce am locuit o perioadă în Elveția. Trebuie să recunosc, schimbarea nu m-a bucurat la început, însă, țara aceasta mi-a ajuns repede la sufet. Întâlnind-o pe Ilinca, soția mea, am știut că aici e locul unde voi avea o familie și pentru asta sunt tare recunoscător.

Te-ai întoarce în Iran, ți se face vreodată dor de prima ta casă?

Mă întorc în Iran cu drag și de dragul familiei pe care am lăsat-o acolo. Desigur mi se face dor, e locul copilăriei mele, însă lumea mea de acum înseamnă Ilinca, copiii noștri, afacerea noastră, iar unde se afă ei, sunt și eu acasă.

De ce ai ales arhitectura și designul de interior? Dacă n-ai fi făcut asta, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?

Arhitectura este o parte din mine. Este un mod de a trăi și nu aș f aceeași persoană care sunt fără această profesie. Cred că fecare om care lucrează într-un mediu creativ și își duce traiul dintr-o afacere bazată pe imaginație are uneori dubii. Însă de fecare dată când fnalizez cu bine un proiect și am în față clienți mulțumiți îmi confrm că aceasta este cu adevărat menirea mea și că, da, sunt făcut pentru această profesie. Dacă zarurile s-ar f aruncat diferit,

mi-ar f plăcut să am o meserie care să contribuie la dezvoltarea oamenilor fără posibilități, mi-ar f plăcut să mă ocup cu proiecte umanitare tot timpul pe care îl am.

Povestește-ne un pic cum ai ajuns la emisiunea „Visuri la cheie” și ce înseamnă aceasta pentru tine? Ce anume te-a convins să te implici în acest proiect, ți-ai dorit să faci televiziune?

Experiența „Visuri la Cheie” este un tot, mi-a adus prieteni buni, cunoștințe noi, experiență, am învățat extrem de multe despre țara mea și cum pot să ajut oamenii din medii defavorizate. Puterea de a face bine și oamenii fericiți este ceea ce îmi dă energie în fecare zi, spun mereu că de fecare dată când mă pun pe făcut bine simt o doză de egoism, pentru că proiectele cu fapte bune, sau cum vreți să le numiți, mă fac extrem de fericit, a ajuns să fe pentru mine sursa de bine, pot zice că e ca un drog. Asta m-a făcut să mă implic în emisiunea „Visuri la cheie”, mi-a dat șansa să fac un bine prin meseria mea celor care în mod normal nu au această posibilitate. Pe lângă toate aceste lucruri, emisiunea are meritul de a aduce arhitectura și designul de interior mai aproape de oameni, de societate. Am simțit de-a lungul anilor o responsabilitate imensă pentru proiectele din emisiune, în parte pentru că marchează un nou început pentru familiile benefciare și, pe de altă parte, pentru că le arată telespectatorilor un pic de frumos.

Faci parte de 4 ani din echipa acestei emisiuni. Ce s-a schimbat în acești 4 ani, la emisiune și la tine, personal?

S-au schimbat multe, așa cum se întâmplă în mod uzual în viață. Nu pot să vorbesc în numele emisiunii, care este un produs

la care contribuie enorm de mulți oameni, însă eu m-am maturizat în acești ani. Am învățat multe, atât profesional, dar mai ales emoțional, lucrurile pe care le-am văzut și le-am trăit în tot acest timp și-au lăsat amprenta asupra felului în care privesc viața. Mă simt norocos acum și înțeleg cât de fragilă este viața noastră, prin câte momente putem trece și cât de rezilienți suntem, de fapt, noi, oamenii.

Spune-ne un lucru pe care puțini îl știu despre „Visuri la Cheie”, ceva ce nu se vede la TV.

Wow, multe nu se văd la televizor. Cred că nu se vede câtă muncă este în spatele acestor episoade. Noi venim optimiști și cu energie la flmări, însă în spatele acestei energii stau foarte multe ore de muncă, gânduri, idei și timp - timpul pe care îl petreci departe de familia ta, evenimentele personale la care nu ești prezent și încărcătura emoțională pe care e foarte greu să o lași în urmă, după ce se termină un caz. Toată echipa de la această emisiune își depășește limitele când vine vorba despre anduranță și rezistență.

Cum ai descrie casele românilor, pentru că ai văzut atât de multe, și ce le-ai recomanda să schimbe în casă pentru a duce o viață mai confortabilă?

Am mereu un singur sfat general. pe care îl pot da oamenilor când trebuie să răspund la această întrebare: ordine și declutter. Cred că orice viață se trăiește mai bine într-un mediu curat și ordonat. Cred că nu putem trăi confortabil decât dacă avem mai puține lucruri, lucruri cu adevărat prețioase pentru noi, aranjate cum trebuie în căminul nostru. Și dau acest sfat având 2 copii acasă. Deci, înțeleg cât de greu este să-ți ții căminul organizat și fără tot soiul de acareturi care se agață de noi de-a lungul timpului.

Te implici mult în acte caritabile, iar în alte interviuri spuneai că treaba asta e ca un drog pentru tine. Te gândești ca pe viitor, după „Visuri la Cheie”, să te dedici în totalitate cauzelor sociale sau să-ți faci un ONG cum este, de exemplu, „Dăruiește viață”?

Mi-ar plăcea foarte mult! Este un al meu, deși arhitectura este de asemenea parte din fința mea. Dar aș vrea să am mai mult timp ca să pot urma mai apăsat această cale.

Te-a schimbat în vreun fel pandemia? Te-a făcut să privești viața altfel, să ai alte priorități sau să descoperi lucruri noi la tine?

Pandemia ne-a pus cu siguranță pe toți pe gânduri, ne-a intrat în vieți, ne-a scos din zona de confort și ne-a făcut, cel puțin la început, neputincioși. Dar am învățat să trăim și așa, ne-am adaptat și îmi place să cred că ne-a ajutat să evoluăm. Și, da, am avut multe revelații în această perioadă despre mine, copiii mei, viața mea, cum cred că am avut cu toții.

Ce urmează pentru Omid Ghannadi? Cum te vezi pe tine personal peste 10 ani?

Îmi place să mă văd liniștit, mai așezat, atât profesional, cât și emoțional, îmi imaginez că voi avea o relație frumoasă cu familia mea, în special copiii mei. Nu îmi fac viziuni mărețe, am învățat în acești ani că trebuie să iei ca atare tot ceea ce îți dă viața și să mergi cu valul, împotriva lui nu reușești să faci nimic, decât să te frustrezi. Așadar, și eu sunt curios unde voi f peste 10 ani, îmi doresc doar să fu lângă familia mea, sănătoși și bucuroși.

CITYZEN Libertate pe două roți

Prima mea bicicletă a fost și ultima, pe la 7-8 ani. Știam să o folosesc, dar nu am fost niciodată încântată de această activitate, findcă, din păcate, nu eram un copil prea sportiv. Însă în martie-aprilie 2020, nu am atins pământul vreme de trei săptămâni. N-am fost bolnavă, iar activitatea profesională s-a desfășurat exact ca și înainte. Era doar acel instinct de conservare în fața a ceva total necunoscut. Apoi, mi-am cumpărat bicicletă. Și pentru că pistele erau relativ departe, însă în spatele blocului începea câmpul, mi-am cumpărat MTB. Primele drumuri au fost... interesante. A trebuit să mă obișnuiesc cu ceea ce era prima bicicletă potrivită pentru mine ca adult, iar apoi a trebuit să învăț să merg pe teren mai mult sau mai puțin accidentat. Pe măsură ce am văzut că pot merge tot mai mult și că îmi crește rezistența fzică, a început să îmi placă. M-a ajutat și faptul că nu eram singură și că avea cine să mă motiveze. Și, în aceste drumuri din ce în ce mai lungi, am descoperit locuri lângă care trăiam de mulți ani, dar pe care nu le văzusem niciodată. Treptat, am ajuns de la 3 km, la 5, la 16 și apoi la 30. Am găsit în aceste drumuri o liberate despre care credeam că mi-a răpit-o pandemia. Am găsit șansa de a ieși aproape în fecare zi din casă și de a f afară, în natură, în locuri fără aglomerație. Mi-am ajutat fica, care a făcut aproape un an de școală online, să își consume energia specifcă vârstei și să nu devină dependentă de dispozitive. Și, mai presus de toate, mi-am păstrat echilibrul psihic. Ultima dată când am mers cu bicicleta a fost în noiembrie, într-o zi însorită de duminică, la 7 grade Celsius. Sper deci ca primăvara să aducă cât mai repede temperaturi pozitive și zile cu soare, ca să îmi pot recăpăta libertatea pe două roți.

CrOSSCUrreNtStriO (Chris Potter, Dave Holland, Zakir Hussain) "Good Hope"

Întâlnirea dintre est și vest pe platforma jazz-ului nu mai este demult o noutate, există deja un catalog abundent în capodopere în care cele două lumi își găsesc legături sonore și emoționale. Din când în când însă, apare un ansamblu cu o relație unică, oferind un cumul de valoare și măiestrie care pur și simplu nu poate f nici imitat nici repetat. Doi vechi colaboratori, basistul Dave Holland și saxofonistul Chris Potter, formează un trio numit Crosscurrents, alături de maestrul tabla Zakir Hussain, inițiatorul acestui proiect amplu, destinat fuziunii culturale. Și iată o nouă formă elevată de exprimare în trio, intimă și de o frumusețe rarisimă. Relația dintre bas și percuție este foarte apropiată, virtuozitatea naturală precum respirația permițând chiar schimbul de roluri: Holland își dezvoltă posibilitățile ritmice iar Hussain intră în jocul melodic, dublând uneori liniile celor doi parteneri. Potter este principala componentă melodică, cu libertate ritmică și vervă improvizatorică. Cei trei se prezintă în culme de inspirație, iar întâlnirea dintre ei trebuia să aibă loc cândva, spre binele nostru. Fiecare piesă de pe ”Good Hope”, albumul lansat în 2019, este un joc fuid în trei, cu linii perfect legate, fecare moment de delectare find urmat de altul, într-o doză consistentă, oferind bucuria receptării relaxate a unui sunet complex, profund exprimat prin degete și stare. Permanent, dinamica de trio se refectă în cursivitatea cu care, prin rotație, un muzician se completează cu ”ceilalți doi” și în generozitatea cu care cei trei se completează. Deschiderea lor permite muzicii să încorporeze ți să dezvolte toată înțelepciunea sonoră a acestui tip de asociere, foarte bine organizat, dar care dă senzația de libertate. Rarisim, după cum spuneam.

Ovidiu Dragoman

”Emoția spectacolului trebuie să câștige bătălia cu frica”

Pandemia i-a ținut pe balerinii sibieni departe de scenă și de public pentru o lungă perioadă de timp� În exclusivitate pentru revista Zile și Nopți, directorul Teatrului de Balet Sibiu - TBS, Ovidiu Dragoman, a vorbit despre cum a schimbat pandemia de Covid-19 scena baletului sibian�

După o lungă perioadă de absență, compania de balet sibiană s-a întors pe scenă� Ce spectacole aveți programate pentru perioada următoare și în ce format vor f disponibile?

În perioada următoare avem programate: ”Barococo Party” (17 Martie), ”Tribut Tchaikovsky” (30-31 martie), ”Anna Karenina” (20-21 aprilie), Gala de Balet (29 aprilie). Toate aceste spectacole vor avea loc pe scena Centrului Cultural Ion Besoiu, cu 30% din public conform legislației impuse de autorități. Iar pentru publicul nostru din străinătate și pentru cei care nu pot să ajungă fzic la spectacol sau doresc să vizioneze evenimentele din căldura locuinței, vom difuza și în regim livestream.

Înainte de pandemie, era o obișnuință ca sălile să fe pline iar biletele epuizate la aproape fecare reprezentație a TBS� Care e răspunsul publicului în contextul actual?

Publicul a fost foarte receptiv încă de la primul spectacol din acest an, Gala de balet, la care biletele au fost epuizate în primele 30 de ore. Se poate observa că le-a fost dor de noi ceea ce reprezintă o motivație extraordinară pentru noi ca instituție, dar mai ales pentru balerinii noștri care au nevoie de un imbold pentru a trece peste această perioadă grea.

Interacțiunea, mișcarea sau publicul sunt doar câteva dintre elementele esențiale pentru orice artist� Cât de mult i-a afectat pe balerinii sibieni lipsa repetițiilor și a spectacolelor din

ultimul an? Balerinii au fost cei mai afectați în această perioadă. Atât din punct de vedere fzic, cât și psihic. Dpdv fzic, cea mai mare problemă pentru un dansator profesionist e lipsa antrenamentului zilnic într-un cadru organizat. Studiile individuale în condiții improprii nu pot suplini programul

intensiv cu care ei sunt obișnuiți, ceea ce determină scăderea performanțelor fzice. Suntem cu toții conștienți că după această perioadă de inactivitate e nevoie de o perioadă îndelungată de refacere. Dpdv psihic și emoțional, cel mai mult îi afectează lipsa scenei, a contactului cu publicul dar și distanța considerabilă față de familiile acestora.

Compania de balet sibiană e recunoscută pentru faptul că reunește dansatori din toată lumea� I-a afectat în mod special pe balerinii străini

pandemia? Din nefericire, la începutul pandemiei am fost nevoiți să suspendăm contractele pentru aproape 50% din dansatori, aceștia find nevoiți să se întoarcă în țările de proveniență. O mare pierdere pentru ansamblul TBS. Cei rămași sunt în continuare alături de noi și muncesc aproape dublu. Repertoriul trebuie modifcat pe numărul restrâns de balerini pe care îi mai avem, ceea ce înseamnă că aceștia trebuie să umple spațiile din coregrafe care erau reprezentate de colegii lor.

Înainte de pandemie, în această perioadă a anului am f vorbit despre spectacolele noi afate în curs de pregătire� Pentru 2021 există vreo perspectivă în acest sens sau încă e mult prea multă nesiguranță pentru a lua în calcul o premieră?

Avem în calcul defnitivarea premierei ”Dama cu camelii” care era programată anul trecut în martie și pentru care s-a muncit 3 saptămâni dar a trebuit anulată din cauza pandemiei. E prematur să stabilim o dată exactă, dar o avem în programul minimal al instituției și sperăm că până la sfârșitul lui 2021 să o prezentăm măcar publicului sibian.

Multe dintre instituțiile de cultură au migrat în această perioadă înspre online� Cum se împacă baletul și emoția mișcării cu online-ul și privitul din fotoliul de acasă într-un

ecran? Încă de la începutul pandemiei am făcut tot posibilul să ne reinventăm și să ieșim mai mult în mediul online. Am realizat câteva scurte documentare în care s-a dansat în diferite locuri din Sibiu, precum Muzeul Astra, Biserica Evanghelică, Dumbrava Sibiului sau Muzeul Brukenthal, prin care am reușit să promovăm atât balerinii TBS, care au vorbit despre impactul emoțional trăit în această perioadă, dar și aceste frumoase locuri din orașul nostru. Montajele au fost publicate pe rețelele de socializare bucurându-se de un număr mare de vizualizări și de multe mesaje de încurajare. Un alt proiect realizat în mediul online, care a avut un număr impresionant de vizualizări, a fost Sibiu - Oraș European Solidar prin Cultură, în care artiști ai flarmonicii sibiene, ai TBS și reprezentanți ai Centrului pentru Creație ”Junii Sibiului” și ai Casei de Cultură a Studenților, au participat de Ziua Europei la un maraton cultural extraordinar. Aceștia și-au unit forțele pentru a transmite un mesaj de recunoștință, unitate și solidaritate față de toate cadrele din linia întâi. În tot acest timp, au fost realizate 32 de broadcasturi cu spectacolele instituției pe pagina de Facebook, fiecare difuzare în parte reunind între 3.000 și 7.000 de vizualizări. Pentru 2021 am planifcat ca fecare spectacol prezentat pe scenă să fe difuzat și livestream. Publicul nostru a fost foarte receptiv, de exemplu la Gala de Balet din 10 februarie au fost achiziționate bilete la livestream din cel puțin 10 țări.

Sectorul cultural a fost unul dintre cele mai grav afectate de pandemie� Pe fnal, cât de încrezător sunteți în reluarea activității cât mai aproape de normalitate așa

cum o știm cu toții? Eu sunt de părere că optimismul nu are limite, așa că rămânem cu toții încrezători. Relevanța și importanța socială a culturii în general și a artei în special e de netăgăduit. Cultura nu poate f pusă pe pauză. În ceea ce privește artele spectacolului, e evident că suntem nevoiți să gândim totul de la capăt. Emoția spectacolului trebuie să câștige bătălia cu frica, dorința de a împărtăși frumusețea unui moment artistic trebuie să învingă distanțarea socială. Faptul că totul trebuie regândit astfel încât să funcționeze în parametri optimi pentru toate părțile implicate e o provocare, iar rezultatul e obligatoriu să fe favorabil tuturor. E o perioadă în care toată lumea se frământă, se întreabă, se contrazice, dar peste toate planează speranța. Pentru că arta în sine înseamnă speranța conectării cu elementele universului nostru cunoscut.