ÎN TREND

Blugii, unul dintre trendurile anului 2021

Elementul vestimentar pentru care răspunsul va f întotdeauna „Da”? Desigur că blugii. Au trecut mai bine de 145 de ani de la apariția lor, iar aceștia sunt încă printre cele mai populare piese de îmbrăcăminte datorită caracterului lor practic, versatilității și durabilității denimului.

Pandemia a reprezentat, la fel ca în multe alte domenii, un factor foarte important atât în lumea modei, cât și în garderoba fecărei femei. Este cunoscut faptul că jeanșii sunt o piesă de bază în dulapul femeilor, dar în această perioadă, mai mult ca niciodată, aceștia au fost una dintre cele mai la îndemână și purtate piese vestimentare. „Ciclurile [de modă] vin și pleacă. Cred că pandemia a jucat cu siguranță un rol pentru a-i face pe cumpărători să caute un model de pantaloni din denim care să fe mai confortabil, mai relaxat”, a declarat Chip Bergh, CEO-ul Levi Strauss & Co., cel mai mare producător de pantaloni de acest fel din lume.

Deoarece o bună perioadă oamenii au fost privați de aproape orice eveniment social iar ieșitul afară s-a limitat doar mersul până la supermarket, aceștia au fost nevoiți să adopte o vestimentație cât mai comodă și practică. Munca și școala de acasă au reprezentat, de asemenea, un factor al acestei schimbări. Câți dintre noi am alege să purtăm ținute sofsticate doar pentru a sta în fața unui ecran?

Așadar, acestea sunt câteva dintre motivele pentru care blugii vor continua să ocupe un loc fruntaș în tendințele acestui an, întrucât comoditatea ne-a intrat, fără să ne dăm seama, pe sub piele. În plus, blugii sunt una dintre piesele vestimentare cu o mare varietate de stiluri, care acoperă o gamă extrem de largă de preferințe. Și să nu uităm că pot f purtați atât cu încălțăminte pe toc, cât și cu talpă plată, ceea ce va arăta modern în orice opțiune. Altfel spus, blugii vor mulțumi întotdeauna pe toată lumea.

Unul dintre punctele forte ale blugilor este că nu se vor demoda niciodată. Drepți, evazați, cu talie înaltă sau joasă, rupți sau skinny rămân mereu în topul preferințelor. Ceea ce rămâne de văzut este:

ce modele de blugi sunt în trend în anul 2021?

Printre cei mai actuali blugi sunt cei cu talie înaltă, modelele skinny, blugii foarte rupți și cei cu un exces de elemente decorative nemaifind atât de solicitați. Simplitatea este la putere în anul 2021! Se remarcă o preferință pentru modelele simple cu tăieturi brute, nefnisate în partea de jos, deloc încărcați, cu o formă regulată, pentru un stil cât mai natural.

Potrivit creatorilor de modă, noile tendințe de blugi pentru acest an sunt cei drepți, în diferite nuanțe de albastru, de la bleu ciel, la albastrul marin, precum și alb pentru sezonul cald. Acest tip de croi permite sexului frumos să poarte acest model efectiv oriunde, find potriviți cu tricouri simple, cămăși, jachete clasice, sacouri, cu pantof stiletto, balerini, dar și pantof sport sau chiar sandale.

Blugii boyfriend sunt o variantă care se încadrează foarte bine în stilul actual. Pe lângă faptul că sunt comozi, au și avantajul că pot f purtați cu ușurință cu orice tip de topuri. Împreună cu o pereche de teniși vor rămâne una dintre cele mai sigure și lejere variante mai ales pentru sezonul cald, rămânând un must have mult timp de acum încolo. Se pare că blugii evazați vor rămâne în trend. Asta nu este deloc de mirare, pentru că oferă cu lejeritate un stil cât se poate de atrăgător, într-un mod elegant, indicată find purtarea lor cu tocuri înalte, care oferă un aspect zvelt unei siluete feminine. Pe de altă parte, au și un vibe casual care face orice femeie să pară atât cool, cât și stilată.

Blugii „țigaretă”, un model în stilul anilor ’60, au revenit în 2021 și arată foarte bine dacă sunt asociați cu tunici, cardigane, topuri largi, dar și cămăși și sacouri. Sunt ușor de purtat la o plimbare în parc, dar și la o ținută mai elegantă pentru ieșit în oraș. În plus, croiala lor avantajează și persoanele cu coapse groase. Blugii banană au apărut în Statele Unite în anii ’40. Pantalonii și, mai târziu, blugii au devenit mega-populari printre cetățenii americani, atât de oamenii obișnuiți, cât și de vedete. Acest model a fost uitat, dar în sfârșit s-a reîntors în tendințe. Sunt perfecți pentru femeile înalte (peste 165 cm) și vor scoate din anonimat orice ținută prin unicitatea croiului și forma lor specifcă.

foto © Gabriela Cuzepan

Alex

cărți, stele și roboți

„Sincer, de astrofotografe nu știu ce mi-a amintit, cred că doctoratul, proiectul de anul trecut și da, Carl Sagan. Doctoratul pentru că am citit destul de multe jurnale științifce, în care își scriau inclusiv astronomii unul altuia. Am găsit scrisori de la 1670 - 1680, în care cineva spunea ‘Vai, uite, ce păcat, dacă aș f avut nu știu ce chestie la lentilă aș f putut să îmi dau seama mai bine dacă ceea ce văd e x sau y chestie’. Imaginea pe care o aveam atunci în minte, acum îmi dau seama, se aseamănă cu cea pe care o trăiesc în prezent: un om într-o grădină, curte, stând noaptea cu telescopul spre cer și minunânduse de cât de mare e de fapt totul. Asta cumva mi-a dat sentimentul ‘mamă, da, ce fain!’ După care a fost proiectul de anul trecut, în care am scanat-catalogat transilvanice și care cumva mi-a activat și mai mult curiozitatea. Și clar documentarul lui Carl Sagan, ‘Cosmos’. Aș putea vorbi mult despre el, dar o să zic doar că ar prinde bine dacă l-ar vedea toți măcar o dată în viață. Prima dată am început să fac poze la planete cu un telescop mai mare. După care, de anul ăsta, am reușit să-mi iau montură motorizată și am luat și un telescop, dar mic, ca să pot să fac poze cu expuneri lungi. Dacă vrei să faci poze la planete e relativ ușor, dar dacă vrei să faci poze la galaxii și la nebuloase, acolo îți trebuie neapărat expunere lungă. Expunerile lungi la astrofotografe sunt gen de la 1 minut în sus. Ăștia care sunt prof, de fecare dată fac de poate minim 3 minute o expunere, de 1-3 minute în general. La planete trebuie să faci video ca să ai foarte multe cadre, fecare cadru find o poză. În general, se face un video de vreo 3 minute și la un frame rate cât mai ridicat. Eu cu camera pe care o am fac la 50 de frame-uri pe secundă și dacă faci 50 de cadre pe secundă, stai 3 minute și ai vreo 7000 de poze cum ar veni, și astea 7000 le bagi într-un program special, care ți le pune una peste alta, după care mai trebuie să le pui în alt program ca să mai lucrezi un pic la ele și apoi în alt program pentru ultimele retușuri. [...] Prin ceea ce fac am descoperit frumusețea naturii, și curiozitatea, și pofta de a vedea și a trăi cât mai mult din ce oferă natura prin știință. Și lumea acuză știința că nu e spirituală, sau că-ți strivește spiritualitatea sau sensibilitatea. Da de unde! Sincer, ceva mai frumos nu îmi pot imagina, efectiv extragi din natură, nu e că a inventat mintea mea sau a oricui, nu se compară mintea mea cu natura, adică să fm serioși; mintea mea e doar o mică parte din natură.”

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania

„Vaca Rosalinda”

„A fost un exercițiu de răbdare”

Alexandra Șerban, Eliza Păuna, Charlie Fălămaș, Paul Bondane și Anton Balint sunt tinerii artiști care au creat cea mai nouă atracție a Teatrului GONG, „Vaca Rosalinda”. Am stat de vorbă cu ei despre provocările pe care le-au întâmpinat în timp ce pregăteau spectacolul, dar și despre ce înseamnă de fapt această poveste.

„Vaca Rosalinda (o fabulă muzicală)” este un spectacol muzical presărat cu multe momente comice în care animalele din ogradă se pricep de minune să cânte la pian, la tobe, la chitară sau la cajon. Animalele ne povestesc astfel despre cum au ajuns să fe terorizate de o... vacă. Rosalinda este încântătoare, amuzantă, dar și tare enervantă. Ea este cea care le știe cel mai bine pe toate și ceartă și critică toate animalele din jurul ei. Este un spectacol plin de umor și de muzică, iar povestea lui Rosalinda le vorbește copiilor despre toleranță, acceptare, despre cât rău ne poate face critica excesivă și despre cât de important este exercițiul admirației, dar mai ales despre faptul că muzica reușește întotdeauna să netezească asperitățile dintre fințe, fe ele cuvântătoare sau necuvântătoare.

Data premierei, 19 iunie 2021

De unde a pornit această idee?

Eliza Păuna: Eu m-am angajat curând aici și mi-a venit ideea să fac ceva împreună cu câțiva colegi. Pentru că am studiat pian în trecut, îmi doream să fac ceva prin care să îmi dezvolt mai mult abilitatea aceasta. Nu am cântat niciodată pe scenă și asta implică un antrenament special. Mi-am ales niște colegi și am aruncat așa ideea și textul către ei și au fost de acord.

Mă gândesc că alegerea colegilor nu a fost întâmplătoare. Sau?

Eliza Păuna: Au fost aleși pe sprânceană (râde). Eu am făcut castingul. Contează foarte mult și că suntem cam de aceeași vârstă toți și într-un fel aveam nevoie să îmi creez un context de incluziune a mea în această trupă, iar cu ei am rezonat. Charlie Fălămaș: Cumva fecare dintre noi a mai lucrat împreună, dar nu în această formulă. Eu cu Eliza, spre exemplu, am colaborat la alte

două proiecte, iar restul trupei, la fel, a avut legături în alte producții. Eliza m-a întrebat dacă vreau să ajut la crearea muzicii pentru acest proiect și, desigur, am acceptat. Aveam nevoie de câțiva oameni în plus și așa am ajuns să căutăm. Paul își descoperise pasiunea pentru cajon și a spus că vine alături de noi, cu condiția să poată cânta la el, pe Anton l-am luat ca din oală și l-am pus să cânte la tobă și fuier. Anton Balint: Eu chiar îmi doream musical, la începutul anului îmi propusesem cumva să fac un musical sau un spectacol-concert și s-au aliniat astrele astfel încât să fm toți cinci pe aceeași undă.

De la această primă întâlnire toți cinci cum au decurs lucrurile și unde ați ajuns acum?

Râd cu toții. Charlie Fălămaș: Au fost multe suișuri și coborâșuri. În primă fază m-am întâlnit doar eu cu Eliza. Alexandra Șerban: Și eu nu aveam burtică, apoi a început să crească burtica și țin minte că Eliza mi-a spus „ah, păi e perfect”, pentru că oricum interpretez rolul principal, cel al văcuței Rosalinda.

Așadar putem spune că burtica Alexandrei se încadrează la suișuri. Care au fost coborâșurile?

Eliza Păuna: Practic, totul a început ca un atelier. Am repetat mult, am încercat să vedem fecare cum se descurcă cu partea lui. Ei bine, apoi a urmat greul, pentru că a trebuit să ne armonizăm și de aici apar tot felul de frustrări, că mie îmi iese mai bine, poate altcuiva nu îi iese bine... Între timp, mi-am dat seama că trebuie să adaptez și textul, să îl rescriu, așa că asta am făcut, în așa fel încât să se potrivească pe muzică dar și pentru Sibiu, pentru care am o pasiune deosebită. Alexandra Șerban: E ca atunci când faci o ciorbă, știi? Nu prea cureți bine morcovul, îl mai speli odată, pătrunjelul se cam oflește, toate trebuie să fe adăugate cu cap pentru ca preparatul să iasă bine. Charlie Fălămaș: A fost un exercițiu și de răbdare, pentru că eram nerăbdători să facem și voiam să ajungem la fnal, să vedem cum se duce povestea, unde o să ajungem la fnal. Dar ne-am dat seama că trebuie să le punem cap la cap, să încetinim puțin și să facem totul la rece.

Ce o să îi atragă cel mai mult pe copii?

Alexandra Șerban: Muzica și costumele o să îi atragă cel mai mult, cu siguranță. Îți dai seama când mai vin și luminile, apoi o să audă toba și o să fe și bass-ul, o să fe minunat. Mie mi-a plăcut și metafora din spatele textului. O să vedeți că e un leu, e o girafă, ele vin să vadă lumea nouă și cu toate că descoperă aici ceva nou, ele spun că le e dor de casă, leului îi e dor chiar și de o banană. Eliza Păuna: Vorbim de tema imigrației, în care oamenii pleacă de la ei de acasă, pentru că nu le mai e bine și ajung într-o altă lume unde, deși oamenii ceilalți îi primesc cu brațele deschise, nu este același lucru. Le e dor de rădăcinile lor, de casă.

Tipizare

Își mai amintește cineva cum decurgeau viețile noastre înainte să ne intre în vocabular și în ADN cuvântul „proiect”…? Adevărul e că trăiam și lucram cam pe apucate, nu aveam o structură clară de viață, de muncă, de alimentație, de concediu, practic totul era „la liber” și la voia întâmplării fără să simțim nevoia să invocăm contextul suprem - PROIECTUL. Acum facem proiecte pe bandă rulantă. Sau cel puțin așa ne place să le numim, deși în cele mai multe cazuri noțiunea respectivă este complet lipsită de conținut. Nu suntem, neapărat, mai productivi, doar se numește altfel ceea ce făceam și înainte. Fiecare produs muzical de o calitate îndoielnică este un proiect, creativitatea este manifestată și reglementată prin proiecte, noi înșine suntem niște proiecte pentru bănci, pentru agenții imobiliari, pentru constructori, pentru nutriționiști, pentru profesori. E foarte adevărat, din păcate am ajuns să trăim cu excelul în față urmărind bugete, timeline-uri, indicatori, Gantt-uri și alte instrumente devenite indispensabile traiului de zi cu zi. Până și despre relaxare se vorbește în termeni de proiect, trebuie bugetată și derulată după o structură coerentă, tipizată, că altfel riscăm să nu ne relaxăm corespunzător. Cred că nu suntem foarte departe de a implementa indicatori KPI pentru relaxare, să fm siguri că o facem efcient și conform manualului de mindfulness. Personal, mai că am simțit nevoia unui ghid al solicitantului pentru a avea un guideline în drumeția prin Cheile Turzii. Încă nu știu dacă a trecut proiectul, e în faza de evaluare. Despre vizita la vâltoarea de la Bologa tot ce pot să spun acum este că e un proiect multianual din care deocamdată am făcut doar analiza SWOT. Uneori mă gândesc cu nostalgie la vremurile în care, deși scriam de mână, reușeam să folosim cuvântul „proiect” în contextul potrivit.

Dintr-o altă viață

Am afat, acum câteva zile, că organizatorii Untold au decis ca festivalul să aibă loc în acest an. Am înțeles că aceeași decizie s-a luat referitor la Electric Castle. În plan local, FITS e programat de câteva luni. Mă bucură foarte mult aceste informații. Îmi plac festivalurile și concertele, îmi place vibe-ul trepidant, muzica și mulțimile de oameni care se bucură de această experiență. Dar mă uit la ce se întâmplă în jur, în lume. Și nu pot să scap de o incertitudine ce s-a insinuat adânc în faldurile minții mele. Incertitudinea că aceste lucruri chiar se vor întâmpla. Incertitudinea că nu mă voi trezi iar într-un lockdown în care să nu pot ieși din casă. Rețelele de socializare mi-au adus aminte azi că exact acum 2 ani am fost la unul dintre cele mai tari concerte pe care le-am văzut în viața mea, în München, alături de 70.000 de oameni. Visam din adolescență să îi văd pe Rammstein la ei acasă și (deși mai văzusem două concerte de-ale lor, dar nu în Germania) realitatea a depășit așteptările. În vara lui 2019 am mai fost la un festival și la un concert mare. Ambele au fost incredibile. Ideea de a mă teme că m-aș putea îmbolnăvi grav prin simpla apropiere de cei de lângă mine era atunci ceva din flmele distopice. Concertele și festivalurile însemnau libertate și lipsa grijilor. După ce a început pandemia, am refuzat să mă gândesc la ceea ce pierdeam. Am fost în concedii, dar nu era la fel. Iar de festivaluri și concerte cu zeci de mii de oameni nici nu se punea problema. Acum, că apar iar la orizont, stau și mă gândesc cum ar reacționa mintea mea, pe care am educat-o vreme de 2 ani să se izoleze de oameni, în astfel de condiții. Cred că, la un moment dat, vom putea reveni la normalitatea acestor evenimente. Dar mă întreb cât de greu ne va f să ne readaptăm la ele.

CRISTIAn LuPeȘ „Muzica e vehiculul călătoriei între continente”

Zilele Muzicale Româno-Americane atinge, ofcial, în 2021 vârsta maturității. Cea de-a XVIII-a ediție a festivalului organizat de Filarmonica Sibiu va avea loc în perioada 26 iunie - 4 iulie, ocazie cu care am stat de vorbă cu managerul instituției, dirijorul Cristian Lupeș, despre program, stagiunea în curs și cea estivală, despre schimbările pe care pandemia le-a adus în cadrul flarmonicii sibiene.

Anul 2020, pe cât de difcil a fost pentru sectorul cultural, pe atât de plin de performanțe a fost pentru Filarmonica Sibiu. Cum a schimbat pandemia traiectoria

Filarmonicii sibiene? Misiunea Filarmonicii, propusă prin proiectul meu de management, e aceea de a promova valorile artei muzicale românești și universale, pe toate planurile. Privind în urmă, pandemia a avut rolul de a releva, printre altele, importanța fenomenului cultural în viața societății. Activitatea noastră din 2020 s-a bazat și a susținut exact această idee: cultura e liantul societății. Faptul că am dat tonul revenirii la normalitate prin cultură e cu siguranță o piatră de hotar în istoria noastră, care pune baza unui alt moment emoționant: Ordinul Cultural în grad de Comandor, oferit de Președintele României. Dacă ar f totuși să vorbesc despre schimbare, cred că efortul depus de noi a avut ca rezultat schimbarea percepției publicului asupra importanței culturii în viața noastră.

După provocarea din 2020 (a fost primul festival organizat la Sibiu la scurt timp după ridicarea stării de urgență), în 2021, Zilele Muzicale Româno-Americane a ajuns la majorat. Cum va f marcată această ediție specială?

Ne dorim ca la fecare ediție să existe elementul surpriză pentru public. Ediția de anul acesta aduce în premieră evenimentul-anunț Sibiu Music Stops, care constă în ateliere și recitaluri pentru copii și prietenii Filarmonicii, workshop-uri muzicale dedicate copiilor, concerte camerale. Vom asculta Rogalski și Copland, îi vom vedea pe balerinii Teatrului de Balet Sibiu și membrii Ansamblului Profesionist Cindrelul - Junii Sibiului. Vom asculta ”Orgile României”, dar

și jazz cu Mircea Tiberian sau cu pianistul Ștefan Lovin. Vom asculta muzici militare alături de Fanfara Academiei Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu Sibiu” și de ansamblul Five Star Brass al US Force Army Academy Europe Band. Voi dirija Orchestra Filarmonicii în deschiderea festivalului, iar în încheiere propunem un Concert Byron Simfonic, dirijat de Tiberiu Soare, dirijorul principal al Orchestrei. Deja sunt sufciente motive să veniți la festival, dar vă dezvălui și marea surpiză: guest star-ul nostru din acest an e nimeni altul decât Wynton Marsalis, unicul artist care a câștigat 5 premii Grammy în 5 ani consecutivi și primul muzician deținător al unui Premiu Pulitzer pentru muzică.

Înainte de pandemie, festivalul avea meritul de a aduce pe aceeași scenă artiști români și americani. În ce fel a trebuit regândit conceptul festivalului într-o perioadă în care călătoritul de pe un continent pe altul nu mai e atât

de la îndemână? Întreg anul trecut a fost despre importanța culturii și muzicii în viața noastră. Despre cum muzica trece peste orice graniță fzică și peste problemele noastre cotidiene. Faptul că artiștii nu au mai putut călători a însemnat nu doar pentru festival, ci pentru întreaga noastră activitate, nevoia de adaptare. Am ales, așa cum se întâmplă în vremuri grele, să privim în interior, adică am invitat exclusiv artiști români, tineri sau consacrați. Cei invitați în festival abordează teme muzicale americane, fe că sunt de jazz, funk sau blues, astfel că muzica a fost vehiculul călătoriei (interzise) între continente.

În 24 iunie are loc concertul de închidere a stagiunii 20202021. Cum a decurs întreaga stagiune și cum ați conceput muzical acest punct fnal al ei?

Stagiunea a fost, precum întreaga perioadă de la debutul pandemiei, un exercițiu de adaptare și reinventare. A trebuit să găsim soluțiile prin care să continuăm să oferim publicului accesul la muzică și chiar ocazia descoperirii unor artiști sau a unor repertorii noi. Finalul sejurului în Stațiunea Muzicală Brukenthal e de fapt un preludiu pentru evenimentele estivale. Dirjorul concertului e Tiberiu Soare, iar repertoriul, care include două lucrări ale lui George Enescu simbolizează tema anului 2020: întoarcerea la fenomenul muzical autohton. Susțin această idee cu o anecdotă: Valery Gergiev a fost întrebat de un reporter român cum poate f promovată muzica lui Enescu, el a răspuns simplu: cântând-o.

Vara trecută ați organizat peste 60 de concerte outdoor și ați lansat proiectul Concerte pe acoperiș. Cum se conturează programul flarmonicii pentru

vara lui 2021? Ne-am bucurat de succesul concertelor estivale de anul trecut. Vara aceasta vom relua seria Concerte pe Acoperiș, vom avea o serie de concerte dedicate lui Brukenthal sub titlul Brukenthal Unplugged. Desigur, nu vor lipsi evenimentele consacrate ale Filarmonicii: Zilele Muzicale RomânoAmericane și Sibiu Opera Festival. Filarmonica e partenerul TNRS pentru deschiderea FITS, cu un eveniment pe care nu îl voi dezvălui încă. Ne bucurăm să fm constant susținuți de Consiliul Județean Sibiu și anul acesta să fm de asemenea sprijiniți și de Primăria Municipiului Sibiu în 5 dintre cele mai importante proiecte.

În această vară se împlinesc doi ani de când sunteți managerul Filarmonicii Sibiu. Cum v-ați închipuit acești primi ani de mandat și cum s-au derulat ei de

fapt în realitate? Mă bucur că Sibiul m-a adoptat și sunt recunoscător pentru asta. E ceva la care am sperat de la venirea mea aici. Restul lucrurilor care țin de orice închipuire inițială aproape că nu mai contează, pandemia ne-a demonstrat că și cele mai sigure planuri se pot schimba. Important nu e ceea ce miam închipuit, ci ceea ce am reușit să fac, alături de echipa pe care am construit-o. Am reușit să ne deschidem către comunitate, să ne creștem și să ne diversifcăm publicul. Am avut primul concert online din România. Am reușit să fm prima Filarmonică din țară cu aplicație mobilă. Am dat tonul relaxării responsabile. Ne-am făcut prieteni noi în comunitate. Am fost premiați de Radio România Cultural și medaliați de Președinte. Am organizat singurul maraton de vaccinare dintr-o Filarmonică în România, având ca unic alt exemplu Berliner Philharmoniker. Vom participa din nou la Festivalul George Enescu.