INTERVIU

RADU STĂNESE

Radu Stănese e președinte al Fotoclubului Orizont și al Salonului Internațional de Artă Fotografică de la Sibiu, iar rezultatele excepționale obținute la competițiile fotografice de peste hotare, i-au adus titlul de Excelență a Federației Internaționale de Artă Fotografică. Despre genul fotografic ca exercițiu de sinceritate am stat de vorbă cu Radu Stănese.

În calitate de președinte al Fotoclubului ”Orizont” și al Salonului Internațional de Artă Fotografică de la Sibiu, ne puteți spune care e genul fotografic cel mai popular în ultimii

ani? Efectul globalizării e evident și, ca atare, genul Photo Travel a devenit cel mai prezent la saloanele internaționale de pe întregul mapamond. Libera circulație permite ca splendoarea naturii și măreția obiectivelor turistice să devină accesibile tuturor călătorilor. La aceasta, se adaugă și performanța tehnologică a fotografiei digitale, aflată într-un progres fără precedent, ceea ce face posibil ca orice pasionat să se inițieze în arta de a ”scrie cu lumină” într-un timp relativ scurt. Desigur, tehnologia inteligentă nu garantează valoarea artistică, iar acest adevăr are un revers periculos: pe de-o parte, asistăm la o inflație a fotografiei de călătorie, ce aduce calitatea competițiilor internaționale într-o zonă echivocă, pe de altă parte, creativitatea devine rara avis, de vreme ce superlativele aparatelor digitale ajung să scutească utilizatorii de orice efort de imaginație.

Să înțelegem că ediția actuală a Salonului Internațional de Artă Fotografică de la Sibiu nu va contribui la promovarea acestui gen?

Dimpotrivă, anul acesta propunem chiar tema Photo Travel, pe lângă cele două tradiționale: Open Color și Open Monochrome. Suntem convinși că vom depăși această fază de exces cantitativ tocmai prin descurajarea clișeelor, a stereotipurilor specifice genului, prin aprecierea și premierea valorilor autentice. Genul fotografic preferat trebuie identificat printr-un exercițiu de sinceritate, de regăsire personală, nu prin ceea ce pare a fi trendy la un moment dat.

Când spuneți ”suntem convinși”, la cine vă mai referiți? Nu decideți doar dvs� temele unei ediții?

În niciun caz. Pe lângă consultarea membrilor activi ai fotoclubului, există un dialog permanent cu principalul nostru partener - Casa de Cultură a Studenților din Sibiu, respectiv dna director Liliana Popescu. Fără acest ajutor esențial în managementul de proiect (și nu numai), Salonul Internațional de Artă Fotografică de la Sibiu n-ar fi putut ajunge acum la a 22-a ediție.

Ce a însemnat pentru dvs� conferirea titlului de Excelență a Federației Internaționale de Artă Fotografică?

Așa cum m-au inițiat membrii fondatori ai Fotoclubului ”Orizont”, regretatul Gheorghe Lăzăroiu EFIAP și dl Fred Nuss AFIAP, obținerea unui asemenea rang onorific internațional dovedește faptul că organizația noastră e în continuare performantă, Salonul Internațional de Artă Fotografică de la Sibiu rămâne merituos la cota maximă de 5 stele, ceea ce va menține Sibiul pe harta mondială a fotografiei de excelență artistică.

Există aici și o împlinire personală, desigur. Pe lângă faptul că nudurile mele au obținut sufragiile unor jurii din țări îndepărtate, inclusiv islamice, acestea au fost publicate constant în ultimele cinci ediții de lux ale albumului Trierenberg (Austria), lansate cu ocazia celui mai prestigios eveniment fotografic din lume. Așadar, genul meu preferat și-a păstrat prospețimea și impactul estetic. În plus, atunci când valoarea autopotretelor nud îmi e recunoscută la reputate saloane precum cele de la Sydney - Australia, Vantaa - Finlanda, Zanzibar - Tanzania, Lisabona - Portugalia, Hessen - Germania, New York - SUA, Sylhet - Bangladesh, Cheltenham - Marea Britanie, Tbilisi - Georgia, Reus - Spania, Davos - Elveția, Saint Martin de Crau - Franța, Belgrad - Serbia, Budapesta - Ungaria, Arno - Italia, Palanga - Lituania, Viena - Austria, Tallinn - Estonia, Dublin - Irlanda, Plovdiv - Bulgaria, Baku - Azerbaidjan, Tirana - Albania, Kolasin - Muntenegru, Ohrid - Macedonia, Nicosia - Cipru, Cape Town - Africa de Sud și multe altele, înțeleg că genul fotografic asumat reprezintă, înainte de toate, un exercițiu de sinceritate; în cazul meu, pentru că mă presupune și dincoace, și dincolo de aparat. Aceeași condiție a destăinurii totale e valabilă pentru orice alt gen fotografic. Indiferent că vorbim de Wildelife sau Paparazzi, de Glamour sau Street Portrait, relația dintre fotograf și subiect se dorește a fi cât se poate de intimă. Unii o numesc empatie ori integrare antropologică, alții o consideră pură deontologie.

Ca gen fotografic, nudul nu riscă împărțirea lumii în pro și contra?

Miza e tocmai această inepuizabilă confruntare de idei și stări, de judecăți și prejudecăți. Unii percep conflictul lăuntric, sub forma unei disonanțe cognitive în plan etico-estetic, alții se polarizează pe axa libertate versus libertinaj. Genul nud fascinează și vexează în același timp, pentru că implică deopotrivă fotograful, fotomodelul și privitorul. Altfel spus, sinceritatea comportă aici trei riscuri ale intimității: de a arăta, de a fi văzut și de a vedea, evident, dincolo de orice tabu. Nudul scandalizează fariseul din noi și reduce la absurd pudibonderia sau pudoarea preconcepută, generând uneori întrebări ce contrariază: imaginea edenică a cuplului primordial e pornografică? Trebuie să ne rușinăm de asemănarea noastră cu Dumnezeu? Alienarea nu a început odată cu ocultarea genitală și fetișizarea veșmântului? Căderea omului nu a ajuns azi până la mistificarea propriei identități sexuale?

Consider că nudul pur și simplu nu reprezintă o ipostază imorală a trupului, ci o stare prelapsariană a spiritului, iar confundarea sa cu erotismul și pornografia nu evocă decât efectele smintitoare ale păcatului originar. Izgonirea a înseamnat trufia cunoașterii unor dualități reducționiste până la denaturare precum bine-rău, adevărat-fals, moral-imoral, frumos-urât etc. De atunci, noi nu ne mai vedem unii pe alții așa cum suntem, ci așa cum ne judecăm.

”Protection” - Palmaresul fotografiei constă în peste treizeci de recunoașteri internaționale și numeroase premii, printre care și medalia de aur a Federației Internaționale de Artă Fotografică.

Răsfățul dintre Lady Gaga și designerii lumii

Exista o vreme în care decernarea premiilor muzicale era despre Lady Gaga. Cu ce s-a îmbrăcat de data asta? Ce culoare de păr a ales? Ce fel de carne s-a folosit pentru rochie? Aceasta rămâne valabilă, căci suculenta creație a fost mai faimoasă decât rochia despre care nu știm nici la momentul actual dacă era albastră sau aurie. Și dacă tot ne-am întors în actualitate, țin să afirm că nu vorbim aici doar despre un moment de fashion extrem pe care l-a avut Gaga. Ea încă este o împătimită a modei, iar modul ei de exprimare vestimentar rămâne pe linia desenată a timpului, așadar o putem numi fashion icon. Pășind și noi pe acest contur, ne benoclăm la anii săi de început marcați de platforme extrem de înalte încrustate în pietre, peruci multicolore, rochii în forme neconvenționale, accesorii de cap supradimensionate și într-un cuvânt, o încântare pentru designerii de haute couture. Păstrând adorația pentru ținutele dramatice de scenă, artista s-a îndreptat și către un stil mai elegant, etalându-se de multe ori în costume monocromatice, accesorizate cu pălării enorme și pliindu-se perfect pe look-uri de tipul old Hollywood, cu bijuterii prețioase, rochii cu o tăietură clasică și un păr coafat perfect.

Uneori urâtă de mame pentru avangardismul ei, Lady Gaga a fost răsfățată și a răsfățat mulți designeri ai lumii. Felul său de a fi, asumarea, atitudinea și nu în ultimul rând, piesele muzicale, i-au inspirat pe unii designeri să creeze și i-a permis artistei să poată sprijini creatorii de modă prin purtarea creațiilor lor, ce de multe ori sunt doar admirate pe podium. Așadar, dedicând aceste rânduri relației dintre Gaga și cei care au ajutat-o să se exprime exact cum și-a dorit, strigăm, pentru că merită, câteva nume grele din această industrie a fashionului: Kansai Yamamoto. Designerul a dat lumea modei peste cap prin prezentarea unei alte fețe a culturii japoneze și prin adoptarea stilului basara, acesta traducându-se ca ,,prea mult” sau ,,rebel”. Printre admiratorii săi se află și legendarul David Bowie, care îndrăgostit de teatrul japonez, a fost ajutat de Yamamoto să aducă o părticică a Japoniei în hainele sale de scenă. Întâlnirea dintre cei doi s-a produs în perioada în care Bowie lucra la persona lui, Ziggy Stardust, și de aici au reieșit culoarea specifică de roșu a părului, interpretările kimonourilor și multe costume ce au îmbunătățit show-urile. Revenind la Gaga, aceasta a fost văzută în repetate rânduri în creațiile designerului, introducându-le în ținute street style, costume de inspirație masculină, trenchuri eclectice, viu colorate, bomber jackets. În plus, artista a avut un moment glorios la premiile Grammy din 2016, când și-a dedicat numărul sub formă de tribut către David Bowie, îmbrăcată într-o capă identică cu cea a artistului, brodată cu semnele specifice japoneze ce formau chiar numele lui. Creația a fost bineînțeles semnată Kansai Yamamoto.

LADY GAGA (AMERICAN HORROR STORY) FOTO © SUSAN TENNER (FX)

Michael Schmidt aka persoana care o ajută pe Lady Gaga încă din 2009 să strălucească. În aria artistului în care intră atât decorațiuni interioare, cât și bijuterii, s-a regăsit și Gaga și astfel, designerul i-a conturat look-ul futurist și jucăuș pentru cunoscuta melodie cu versurile ”I'm your biggest fan/I'll follow you until you love me/Papa-paparazzi”. Costumul păpușistic din bule ce s-a reușit a nu fi deloc vulgar, chiar dacă descoperea multă epidermă, este de asemenea opera designerului. Piesa de rezistență din portofoliul dedicat artistei este probabil mănușa creată pentru rolul lui Gaga din American Horror Story, o combinație între elemente gotice și pietre, aaceasta ascunde o lama cu varf de diamant sub varfurile metalice ale degetelor.

Franc Fernandez sau responsabilul pentru singura rochie ce a fost pusă la loc sigur pentru premiile MTV, în frigider. Creația a fost o continuitate a costumului din carne purtat de Gaga pe coperta revistei Vogue. Ulterior, aparițiile au fost dezaprobate total de membrii PETA, susținând că reprezintă violență împotriva animalelor. Lăsând totuși conflictele la o parte, Fernandez a colaborat cu artista și pentru videoclipul Bad Romance, în care s-a ocupat de coroana realizată din pietre masive. Mai mult decât atât, a venit de multe ori în completarea ținutelor cu pălării supradimensionate și în forme geometrice bine definite. Nicola Formichetti. Probabil cel mai important nume din această listă când vine vorba de Lady Gaga, pentru că i-a fost stilist și fashion director între 2009 și 2012, adică anii în care întregul glob a descoperit-o pe artistă. De la strălucire și dramatism în Bad Romance, la ținute dure, cu ținte și animal print, forme geometrice și mult accent pe accesoriile de cap în Telephone, și până la rochia interstelară puratată la ediția 52 a premiilor Grammy și shooting-ul pentru revista i-D în care Gaga, îmbrăcată într-o haină de latex Mugler, avea trăsături de extraterestru, Formichetti a reușit întotdeauna să aducă acel badabim badabum specific Gaga în ținute.

Artist + stilist/designer = fashion icon. Așa cum am povestit mai sus, Lady Gaga este produsul acestei ecuații simple. Artista și designerii/ stiliștii cu care a colaborat de-a lungul timpului, au dat dovadă de un echilibru și un dialog sănătos în care dorința și viziunea artistului ia formă cu ajutorul creativității omului de fashion.

Editorial de ALIN GĂLĂŢESCU

LUXURA

WORLD OF QUALITY

Continuăm dialogul dintre elementele de LifeStyle cu punerea împreună a unui spațiu special – vestitul Hotel LIDO – simbol al “MICULUI PARIS” – cu o pleiadă de noi interpretări ale Couture-ului parizian în versiune autohtonă de înalt nivel – alături de demonstrația fundamentală a importanței accesoriilor într-un univers grafic de înaltă ținută.

Personajul creat e sofisticat dar soft, feminin dar puternic, complex și modern, folosind magistral raportul dintre spațiul cu totul aparte și forța creativă a ținutelor, întregite magistral de accesorii. Totul într-un singur univers plastic și simbolic: Noul “MIC PARIS” – într-o autentică “WORLD OF QUALITY” – trăsătură esențială și cuprinzătoare a demersului. Respect !

O perlă albastră, lipovenească –Casa Filip din Sarichioi

Zona Dobrogei pune pe harta arhitecturii tradiționale unele dintre cele mai interesante, spectuculoase și totuși delicate exemple de obiecte de arhitectură și detalii decorative. Cu o deschidere către zona turistică a Deltei Dunării, în satele tradiționale de pescari încă se mai regăsesc clădiri cu decorații bogate, culori vii și pe alocuri cu acoperișul traditițional din stuf.

În satul Sarichioi, la 30 km de orașul Tulcea se regăsește unul dintre cele mai interesante exemple de arhitectură tradițională lipovenească. Familia Filip, Alex și Alina, dorind să păstreze și să promoveze patrimoniul cultural al rușilor lipoveni, au demarat în anul 2018 un proiect ambițios de restaurare în stil și cu metode tradiționale a unei locuințe specifice. Ansamblul, format din două locuințe alipite și extinse este așezat în vechea vatră a satului, pe un teren pe care prima construcție a fost edificată în secolul XIX. Locuința veche, aflată în partea dinspre stradă a lotului, datând din 1921 și construită din chirpici, lemn și stuf a avut parte de-a lungul timpului de diferite extinderi în funcție de nevoile familiei. Într-o perioadă în care prea ușor renunțăm la efortul de a prezerva sistemele constructive din materiale locale, atât locuința veche cât și extinderea necesară completării funcțiunilor necesare transformării proprietății în casă de oaspeți a fost făcută cu metode folosite secolul trecut. După ce au fost conturați pereții din chirpici și acoperișul din stuf montat, locuința a fost îmbogățită cu detaliile decorative specifice arhitecturii din zonă, tencuielile fiind acoperite cu vopsea de var albă, iar lemnul vopsit în nuanțe vii de albastru și detalii albe.

În prezent, ansamblul este alcătuit din Casa Veche, care adăpostește două apartamente cu intrări separate dinspre prispă, casa nouă în care este amenajat un apartament cu acces direct din curte, o terasă generoasă și turnul cu structură din lemn de unde se poate admira întinderea Lacului Razim, ruinele Cetății Enisala sau turlele bisericilor lipovenești.

Efortul proprietarilor și al echipei de proiectare de arhitectură a fost răsplătit cu trofeul pentru secțiunea dedicată restaurării, reabilitării și reconversiei și premiul special al președintelui Ordinului Arhitecților din România (Filiala Dobrogea), obținute la Anuala de Arhitectură din 2019.

“Albastrul nu e o culoare, e şi el o linişte.”

Nicolae Steinhardt

Casa Filip satul Sarichioi, la 30 km de orașul Tulcea

Casa Veche are cele mai bogate decorațiuni la fațadă, respectând arhitectura originală. Cel mai important element de decor îl reprezintă frontoanele lucarnelor care marchează accesele în cele două apartamente independente. Aici regăsim pazia din lemn dublată, din lemn traforat dantelat, vopsit în aceeași culoare omniprezentă, albastrul viu și cu detalii pictate albe. Imaginea este reprezentativă pentru virtuozitatea artistică a meșterilor lipoveni cât și pentru influențele decorative balcanice în această zonă. Balustrada din lemn vopsit a pritvorului este alcătuită din panouri traforate cu motive în formă de liră și filtrează lumina desenând pe pardoseala din lemn o dantelă de lumină.

Ansamblul este acoperit cu acoperiș tradițional din stuf, în două ape cu lucarne care marchează accesele în cele două apartamente ale casei vechi. Streașina iese în exteriorul perimetrului casei. La acoperiș nu există jgheaburi și burlane, apa de ploaie fiind preluată de zonele plantate cu flori din fața prispei. Culoarea caldă și textura vibrată a materilului ales pentru învelitoare contrastează cu culoarea intensă a paziei, scoțându-se în evidență reciproc. Soclul este placat cu piatră din exploatări din zonă, piatra care se regăsește și în amenajările aleilor din interiorul curții. Registrul inferior în culori calde creează o bază pe care se așează întreaga construcție și vine încă o dată să scoată în evidență culorile vii și contrastele puternice ale tratamentelor de fațadă.

Legatura între interior și exterior se face prin ferestrele din lemn decorate cu un ancadrament cu capiteluri stilizate și vopsite în culoarea specifică a zonei. Contrastul dintre albastrul viu al elementelor din lemn sculptat și albul pereților scoate în evidență și mai mult forma studiată a ramelor decorative. Detaliile pictate ale paziei cu motive diverse în formă de val reamintesc localizarea și tradițiile zonei.

Păstrând cromatica prezentă la partea exterioară a ansamblului, amenajarea apartamentelor reflectă aceeași atenție pentru detalii și materiale naturale. Tâmplăria interioară este din lemn, vopsită în aceeași nuanță de albastru ca și tâmplăria exterioară recondiționată. Spațiile sunt proporționate cu funcțiunile pe care le adăpostesc, deschise și luminoase. Detaliile decorative ale tabliilor tapițate cu material textil brodat ale paturilor aduc o notă vibrantă, alături de micile obiecte de decor alese în spiritul tradițional lipovenesc. Pardoseala, din spațiile interioare este singurul element care păstrează culoarea naturala a lemnului, încălzind cromatic amenajarea.

Unul dintre spațiile nou creeate în ansamblul casei Filip este terasa acoperită amplasată în parea posterioara a lotului, un spațiu generos exterior gândit să adăpostească atât evenimente restrânse cât și un spațiu potrivit pentru servit masa sau relaxare. Căpriorii și grinzile aparente din lemn creează un ritm liniștitor și totodată participă la senzația de volum a spațiului.

Imaginea autentică a locuinței de la stradă este întregită de împrejmuirea cu soclu mic văruit, panoul din scânduri de lemn vopsite și nelipsita bancă de la poartă, pe care bătrânii se odihnesc și iau pulsul satului.

Casa Filip din Sarichioi / Sat Sarichioi, Comuna Sarichioi, nr.734, Sarichioi /casa-filip.ro / facebook.com/casafilipsarichioi

pOp-UpsTORiEs

Festivaluri muzicale legendare în Pop culture

Festivalurile sunt printre cele mai așteptate evenimente ale verii, aducând în fiecare an fanii mai aproape de artiștii lor preferați și prezentând unele dintre cele mai spectaculoase momente din lumea muzicală. Ne putem aminti astfel de Jimi Hendrix, care și-a ars chitara electrică pe scena Monterey Pop în 1967, de Bob Marley, care a cântat la Smile Jamaica în 1976 la două zile după ce fusese împușcat, sau de ultimul concert Nirvana din UK, cu şocanta apariţie a lui Kurt Cobain în căruciorul cu rotile, în cadrul Reading Festival 1992. Asemenea momente au rămas în sufletele celor care le-au trăit, iar fascinația din jurul festivalurilor a crescut de la an la an, multe dintre ele devenind legendare nu doar prin artiștii care aduc scena la viață, ci și prin sentimentul de „acasă” dat de oamenii apropiați prin muzica pe care o iubesc.

GLASTONBURY Somerset, Marea Britanie Glastonbury este considerat cel mai mare festival în aer liber din lume, istoria sa începând cu Pilton Pop, Folk & Blues Festival și cu organizatorul de evenimente Michael Eavis în 1970. În cadrul primei ediții, după cumpărarea biletului în valoare de 1£, participanții au primit o sticlă de lapte și o bucată de friptură de vită, urmând să-i asculte pe T. Rex, Steamhammer și Duster Bennett. În 1981, Eavis a schimbat numele în Glastonbury Festival iar recordul de participare a fost atins în 1994, când Levellers au fost priviți de 300.000 de oameni, fiind

Glastonbury Festival

și anul în care festivalul a fost transmis pentru prima dată la TV. Anii 2000 au adus apoi scena modernă, în formă de piramidă, devenită emblema evenimentului, iar prețul unui bilet a ajuns, de la acea liră de început, la 250£. Glastonbury a găzduit de-a lungul timpului muzicieni precum David Bowie, Arctic Monkeys, Adele, The Cure, The Killers, Janet Jackson, Metallica, Jay-Z (care, prin show-ul din 2008, a diversificat genurile muzicale acceptate de fanii festivalului) și The Rolling Stones, care pentru primul

Tomorrowland

lor concert Glastonbury din 2013 - considerat de organizatori ca cel mai important din istoria festivalului -, au cântat Brown Sugar și Satisfaction în fața unei audiențe de 100.000 de persoane. Anul 2020 a marcat aniversarea de 50 de ani a festivalului (care nu s-a putut ține din cauza pandemiei), urmând să fie reluat în 2022.

TOMORROWLAND Boom, Belgia Tomorrowland este, probabil, cel mai cunoscut festival EDM din lume, povestea sa începând în 2005, cu frații Manu și Michiel Beers... şi un public de 1000 de persoane. În prezent, cei care reușesc să cumpere bilete (în 2019 au încercat 2 milioane de oameni) au posibilitatea de a sta în DreamVille, un „orășel” special amenajat de echipa Tomorrowland, unde se găsesc 38.000 de corturi, supermarket, studiouri de tatuaje, camere de relaxare și restaurante, evenimentul fiind o reală experiență de vacanță, dusă la un alt nivel prin concerte spectaculoase, jocuri de lumini și datorită

celor mai cunoscuți DJ din

lume, precum Armin van Buuren, Martin Garrix, Martin Solveig, Afrojack, DJ Snake, Steve Aoki, David Guetta sau Axwell. Pe lângă activitățile din cadrul festivalului, fanii se pot bucura de atmosferă și pe social media, prin faimoasele Tomorrowland Afermovies, care surprind momentele importante ale evenimentului. Festivalul și-a sărbătorit aniversarea de 15 ani în 2019, când a fost organizată și ultima ediție, urmând ca revenirea să se facă în 2022, pentru fanii care așteaptă să se reconecteze prin muzică în spiritul Tomorrowland: ‚Live

Today. Love Tomorrow. Unite Forever.’

ROCK IN RIO Brazilia Marcând o nouă mișcare socială în Brazilia secolului XX, Rock in Rio este un festival emblematic care a luat naștere în 1985, cu ajutorul omului de afaceri Roberto Medina. Cu o primă ediție unde au cântat trupe precum Queen și AC/ DC, evenimentul s-a dovedit un succes, continuând în 1991 cu Guns N’ Roses, Prince, George Michael și INXS. Următoarea ediție a avut loc în 2001, cu performance-uri susţnute de Sting, Neil Young, Red Hot Chili Peppers, R.E.M. și Foo Fighters, iar în 2004 festivalul s-a mutat în Lisabona, alături de Metallica, Kings of Leon, Paul McCartney, Bon Jovi și Rod Stewart, continuând să crească în fiecare an. Revenirea în Rio s-a făcut în 2011, iar anul 2014 a adus concertele Linkin Park și The Rolling Stones. Cea mai mare ediție de până acum a avut loc în 2019, când festivalul a oferit celor 700.000 de vizitatori 17 zone de divertisment (City of Rock), cu instalații de artă, zone de teatru (Fuerza Bruta), Route 85, care urmărește istoria festivalului, și Rock Street Asia, spațiul muzicienilor din Extremul Orient, alături de cele 9 scene care au găzduit 300 de concerte, printre care Drake și Imagine Dragons, urmând ca festivalul să continue în 2022 ca ‚music theme park’.

Freddie Mercury și Brian May, 1985, via Rock in Rio

Jannelle Monáe, via Montreux Jazz Festival

MONTREUX JAZZ FESTIVAL Elveția Montreux Jazz, de pe malul Lacului Geneva, este un festival devenit legendar, fiind vizitat în fiecare an de 250.000 de persoane. Istoria sa începe în 1967, cu Claude Nobs, René Langel și Géo Voumard, care au organizat prima ediție cu un buget de 10.000 de franci. Câteva momente speciale din istoria festivalului sunt: concertul susținut de Ella Fitzgerald în 1967, Swiss Movement, primul album de jazz care a vândut peste un milion de unități, inspirat de frumusețea Montreux și compus de Les McCann și Eddie Harris, Aretha Franklin, convinsă de Nobs cu ajutorul unei cutii de bomboane să urce pe scenă în 1971 și aniversarea de 20 de ani a evenimentului, pentru care s-a făcut un poster semnat de Keith Haring și Andy Warhol. După moartea lui Nobs din 2013, arhivele festivalului au intrat în patrimoniul UNESCO (The Claude Nobs Legacy), iar 2019 a marcat primul concert de stadion din istoria Montreux, care i-a găzduit de-a lungul timpului și pe Nina Simone, Miles Davis, Marvin cadrul evenimentului, Sziget devenise deja recunoscut la nivel internațional, fiind vizitat de circa 100.000 de persoane la fiecare ediție. În 2007 au fost prezentați artiști din 56 de țări, marcându-se

astfel diversitatea muzicală

specifică festivalului, iar în 2011 publicul era format din circa 400.000 de oameni. De Sziget sunt legate nume ca Patti Smith, Nick Cave, Iggy Pop, Sonic Youth, Foo Fighters, Bastille, Twenty One Pilots sau Prince, care a salvat ediția din 2011 oferind cel mai important concert din istoria festivalului... ajuns în 2019, sub denumirea Island of Freedom, la un buget de 31 de milioane de euro. Sziget va reveni alături de fanii săi în 2022 sub sloganul ‚Freer than ever’ .

Există însă o multitudine de alte festivaluri muzicale ce rămân în memoria melomanilor, fie că ne gândim la Coachella, care prezintă cei mai cunoscuți artiști ai momentului, Lollapalooza, eveniment extins acum în 7 țări din întreaga lume, Wacken Open Air, închinat muzicii heavy metal, sau la Electric Castle și Untold, cărora le-am simțit realmente lipsa. Pentru fiecare gen muzical și pentru fiecare zonă culturală există un mod specific prin care celebrăm artiștii care ne inspiră și bucuria simțită atunci când suntem împreună într-un festival este inegalabilă.

Gaye, Leonard Cohen, Elton John, David Bowie, Prince, Stevie Wonder și Quincy Jones. Conform lui Jack White, ‚Montreux este al oamenilor care iubesc muzica’ și așa va rămâne întotdeauna.

Sziget Festival

SZIGET Ungaria Sziget Ltd� a luat naștere în anul 1993, cu ajutorul muzicianului Péter Müller și managerului Károly Gerendai, care, după căderea URSS, au încercat să combine spiritul schimbării cu nostalgia anilor ‘60 și ‘70 (festivalul Woodstock și mișcarea hippie), construind astfel prima ediție Sziget Island. Până în 1997, când a avut loc primul concert susținut de David Bowie în