9 minute read
Allan Hardenberg
CEO ALDA
Advertisement
Fotografii © ALDA
Cu două evenimente EDM impresionante anunțate în Capitală, festivalul SAGA (10-12 septembrie, parcul Izvor), cu un line-up ce include nume sonore precum Tiësto, Allan Walker, Don Diablo sau Salvatore Ganacci, şi solo show-ul Sound of Bucharest al lui Armin van Buuren (25 septembrie, Piața Constituției), unul dintre cei mai importanţi producători globali de evenimente, ALDA (A State of Trance, Armin Only, AMF), îşi face o intrare explozivă pe scena de electronic dance music din România. Era firesc să ne dorim să aflăm mai multe detalii despre modul în care ALDA intenționează să îşi folosească know-how-ul extrem de solid şi de vast în beneficiul publicului nostru iar curiozitatea ne-a fost satisfăcută chiar de către CEO-ul companiei, ALLAN HARDENBERG, pe care pasiunea pentru muzica electronică l-a adus în acest business cu mai bine de două decenii în urmă.
Care sunt diferenţele majore în procesul de design al unui festival EDM şi al un solo show? SAGA vs . Armin, să zicem . Ce criterii şi factori luaţi în considerare în creionarea unui concept de festival?
A organiza un solo show și a organiza un festival sunt categoric două lucruri diferite, nu le poți compara. Atunci
când organizezi un solo show, lucrezi
îndeaproape cu artistul. Dacă mă uit în trecut, cum am făcut cu Armin, lucrăm cam cu un an înainte și plănuim un turneu internațional. Ceea ce înseamnă că punem totul la punct în cel mai mic detaliu, petrecem mult timp cu artistul, vedem ce îi place, care îi sunt hobbyurile, ne ghidăm după personalitatea lui pentru a construi show-ul. Așadar, împreună cu artistul, pregătim totul tailored made pe personalitatea lui și pe ceea ce dorește să transmită, facem multe brainstorming-uri. În ceea ce privește un festival, tu ești cel care construiește brandul, cum vrei să fie, care sunt mesajele cheie, despre ce este vorba în festival, care este misiunea, de ce îl organizezi. Diferența principală între festival și solo show e că în cazul primului, focusul e pe experiența pe care o trăiește festivalierul, în cel de-al doilea tip de eveniment, focusul este pe artist. Asta nu înseamnă că experiența participantului la concert, la solo show, nu este importantă. Este la fel de importantă, trebuie să reflecte personalitatea artistului și tot ce vrea el să transmită, deci customer journey
este esențial. De asemenea, este extrem de important și cum este construită campania de marketing, cum este făcut primul anunț, este important să ții în permanență legătura cu casa de discuri a artistului, să vezi ce lansări urmează să aibă - piese, albume - și cum poți comunica în jurul pieselor respective, din ce unghiuri să construiești show-ul. Îmi plac ambele tipuri de evenimente, ambele sunt time-consuming dar e o adevărată bucurie să fii parte din organizarea lor. În ultimii 20 de ani am făcut multe turnee cu Armin van Buuren și cu Hardwell, am creat multe festivaluri și evenimente, mă atrage foarte tare varietatea de concepte de acest fel. [...]
Au fost anumite aspecte care v-au preocupat în mod deosebit în faza de planning a celor două evenimente din România?
Pasul unu și cel mai important este să ai o idee, un concept, așa am pornit și la noi la drum atât cu SAGA Festival, cât și cu Sound of Bucharest, solo show-ul lui Armin van Buuren. O analizezi bine să vezi dacă este o idee fezabilă, ai nevoie de o locație extraordinară, de autorizații, de multe lucruri de făcut în paralel - safety, marketing, PR, concept de show, producție, discuții cu autoritățile locale... avem multă experiență în acest sens, avem multe evenimente organizate în întreaga lume: Statele Unite ale Americii, Australia, Asia, Africa de Sud, multe țări din Europa. Nu
există îngrijorări prea mari, suntem profesioniști, facem evenimente de foarte mulți ani, ștacheta este ridicată
foarte sus, avem niște standarde peste care nu putem trece. Pentru ca experiența evenimentului în sine să fie extraordinară, vrem să construim showuri senzaționale, spectaculoase. [...]
Referindu-te la comunitatea profesională, în We Rave You
spuneai că “It’s more than a job – it’ s
a lifestyle.” Poţi să-mi explici în încheiere acest . . . lifestyle?
Comunitatea dance este foarte puternică. Noi, ALDA, operăm în mai multe țări din lume, avem birouri în mai multe orașe din lume, lucrăm pe diferite fusuri orare, suntem 24 de ore din 24 conectați, ne place ceea ce facem, tot ceea ce are legătură cu muzica dance, ne updatăm în permanență cu tot ce este nou, tot ceea ce apare. Dacă te uiți la artiști și la echipele lor - manageri, publisheri, PR, marketing, booking -, cred că toți s-au dezvoltat împreună în ultimii 25 de ani, de pe vremea în care era o nișă, iar acum este mainstream. Sunt câteva conferințe în lume unde ne întâlnim, este o comunitate mică, dar puternică, suntem extrem de conectați. Și toate aceste acțiuni cred că toți le facem natural, ca parte din lifestyle: ne trezim și ne gândim ce plusuri putem aduce show-urilor, ultimul lucru pe care îl facem înainte de a dormi este să verificăm ce a mai apărut nou în lume. Mereu busy ”din cauza” acestui lifestyle, dar în sensul plăcut. [...]
Citiţi interviul complet cu ALLAN HARDENBERG pe www .zilesinopti .ro
Spune-mi pe nume... CANDYMAN
Inițial programat pentru 12 iunie 2020, dar amânat din cauza pandemiei, „Candyman”, în regia cineastei Nia DaCosta, va avea premiera în România pe 27 august 2021� Inspirată de povestea „The Forbidden”, publicată de autorul englez Clive Barker (cunoscut pentru contribuțiile aduse literaturii horror) și având scriitori precum Jordan Peele și Win Rosenfeld, producția marca Monkeypaw Productions și Universal vine ca o „continuare spirituală” a filmului cu același nume din 1992, urmărind legenda
urbană a personajului
Candyman (jucat de legendarul Tony Todd), un spirit ucigaș care, atunci când este strigat de 5 ori de cei care privesc într-o oglindă, apare pentru a se răzbuna. Varianta 2021 îl urmărește pe Anthony McCoy (Yahya Abdul-Mateen II, cunoscut din „Aquaman”), băiețelul salvat de Helen Lyle (protagonista filmului original), ajuns acum la maturitate, alături de prietena sa, Brianna Cartwright (Teyonah Parris), directoarea unei galerii de artă și de fratele ei, Troy Cartwright (Nathan StewartJarrett).
Acțiunea are loc în orașul Chicago, în cadrul locuințelor Cabrini-Green, unde McCoy, care este artist vizual, încearcă să găsească inspirație în mitul
spiritului care ucide pentru a
aminti celorlalți de soarta sa. Păstrându-se tema rasismului, regăsită atât în povestea lui Barker (care spune istoria unui sclav ucis cu brutalitate), cât și în trilogia din anii '90 („Candyman”, „Candyman: Ziua morților” și „Întoarcerea lui Candyman”), în trailerul pentru noul film, cu ajutorul unui spectacol de păpuși, Candyman este prezentat ca fiind un bărbat care oferea copiilor din Cabrini-Green bomboane, până într-o zi, când, după ce apar lame de ras în dulciuri, acesta este acuzat de vecinii săi pe nedrept și ucis de forțele de ordine, subiect care amintește de problemele sociale prezente în spațiul nord-american. Un alt simbol important preluat
din trilogie este apariția
albinelor („Candyman ain't a he. Candyman's the whole damn hive”), care urmăresc personajul principal în momentele în care ucigașul este aproape. În seria din anii ‘90, Daniel Robitaille (Candyman) este acoperit cu miere și ucis de albine, în timp ce numele îi este strigat de 5 ori.
Despre noul film care aparține subgenului american slasher, Jordan Peele spune: „Suntem onorați să aducem noul capitol din povestea lui Candyman la viață și nerăbdători să asigurăm un
punct de plecare în legenda lui Clive Barker pentru noile
generații.
INVINCIBLE
Supereroi tipici într-o poveste atipică
În cadrul unui univers al supereroilor guvernat de Marvel și, în zilele lor cele mai bune, de cei de la DC, e foarte greu pentru oricine din afara celor doi titani ai industriei să își găsească un loc. Ba pentru că poveștile sunt similare cu ceva ce este deja arhicunoscut, ba din cauza faptului că nu există un conținut suficient de interesant, ba pentru că personajele nu sunt suficient de vandabile și nu se pot face suficienți bani de pe urma jucăriilor, etc.
Cu toate acestea, există un serial de animație care a reușit să spargă puțin barierele genreului și să stea la masă cu “greii”. Este vorba de Invincible, serialul realizat de cei de la Amazon Prime, bazat pe banda desenată cu aceeași nume scrisă de Robert Kirkman și publicată de Image Comics. Dintre cei puțini care probabil citesc această rubrică, ar putea exista câțiva care să ma acuze de favoritism când vine vorba de conținutul celor de la Amazon Prime, dar trebuie să recunosc că nu încetează să vină cu lucruri noi și, până la urmă, să dăm cezarului ce e al cezarului.
Invincible are la bază o poveste foarte simplă. Mark Grayson, un adolescent tipic american, își descoperă superputerile la vârsta de 18 ani și începe ducă o viață de erou sub pseudonimul, ați ghicit, Invincible. Jonglând cu problemele afiliate vârstei din jurul adolescenței și responsabilitățile unui om care poate să mute o mașină cu o singură mână, Mark se confruntă și cu faptul că tatăl său, Nolan Grayson, alias Omni-Man, este cel mai puternic și cunoscut erou din lume. Un simbol al puterii și dreptății, un fel de Superman. De fapt, pe măsură ce trec episoadele, ne sunt prezentate mai multe personaje cu nume…mai mult sau mai puțin inspirate, precum Darkwing sau the Immortal, ale căror design și personalitate este clar influențat de personaje mai vechi și mai bine cunoscute, precum Batman sau Shazam.
Până acum nimic original. Totul se duce într-o zonă tipică. Pare că am văzut acest serial deja. Însă ceea ce îl separă de alte seriale de animație ale momentului este faptul reușește să pară familiar în temele și personajele propuse (astfel încât să nu înlăture publicul tânăr), dar în același timp aduce o energie nouă și (pentru cine va ajunge la episodul 2) un alt tip de dramă și de violență. Pentru că da, Invincible este pe cât se poate de violent și grafic, și asta nu vezi prea des în peisajul actual. Poate fi un serial pentru tinerii care obișnuiau să urmărească Batman: The Animated Series sau Teen Titans la final de anii ’90 și începutului anilor 2000? Poate. Poate să se adreseze și unui tip de public care reușește să devină mai greu investit în astfel de seriale? Poate. E ceva fresh, dur, la obiect și cu personaje bine conturate care nu sunt SpiderMan sau Thor? Este.
Atunci n-o mai lungesc. Aruncați un ochi la Invincible.
