Zile și Nopți Sibiu | 16-30 Septembrie 2024

salut, sibiu

Se întâmplă în Sibiu

Zilele trecute mi-am permis să mă bucur de oraș. Mindful, cum s-ar zice. Să mă plimb, să observ. Și am plecat într-o zi cu bicicleta, chiar de pe lângă

Sub Arini până spre Rășinari, peste dealuri. Și m-am bucurat tare. M-am bucurat să văd că avem continuitate. Avem o pistă dedicată bicicletelor, din Sub Arini sau de pe Calea Dumbrăvii până la Rășinari, ață. Pistă bună, practicabilă. Și iată ce veste bună că din mai multe părticele s-a făcut un întreg. Un puzzle urban.

În altă zi am luat un Bolt până la sala de sport. Și

m-am întors de acolo, într-o altă zi, cu un alt Bolt. Ambele conduse de femei. Și cu asta nu pot să spun decât că Power to the Women care conduc un Bolt! You rock girls! M-a cuprins valul emancipării și

m-am bucurat din nou.

Am mai descoperit în oraș un alt spațiu dedicat evenimentelor culturale: Topic Hub. Gestionat de niște tineri, realizat creativ; pe lângă Lacul lui Binder. Un loc ce pare a fi un început de reconversie urbană pe stada Tractorului. Merită încurajați cu un like și o vorbă bună, dar mai ales cu prezență fizică la evenimentele lor.

M-am bucurat că Muzeul Brukenthal a deschis

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 16 (438) | 16 - 30 septembrie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

porțile fostei clădiri a Liceului Pedagogic în cadrul Festivalului de Artă Contemporană. Măcar așa ne dăm seama cu acest prilej ce clădire valoroasă se duce de râpă pe numele Bisericii. Care o fi ea, nici nu mai contează. Cu geamuri mari, lumină naturală în sala de clasă, cu o curte interioară absolut superbă, Peda a format generații. Copii care aruncau cu ghemuri de hârtie prin clasă, suflau în conuri, sau jucau prinsea în curtea școlii până suna clopoțelul, s-au bucurat de acea clădire din centrul orașului. Și nu, nu cred că există vreodată un loc mai potrivit pentru un Liceu Pedagogic decât acea clădire. Nostalgie sau nu, să nu uităm că acolo învață viitori învățători și educatori ai copiilor noștri. Între timp, la o grădiniță din Sibiu, câteva educatoare s-au adunat ieri noapte să zugrăvească sala de clasă pentru copiii care au început ciclul preșcolar în grupa lor. Pe banii lor. Pentru că nu sunt bani și nu sunt resurse nici măcar pentru hârtie igienică și șervețele, apăi pentru un strat de lavabilă o dată pe an.

Vestea bună e că, după un an de când au tăiat vreo 3 copaci în fața casei mele, astăzi, chiar acum, aud cum scot rădăcinile pentru a planta 3 copaci noi. Yupee, cum s-ar zice.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

Muzică

CULTURĂ

Fenomenul cultural al Sibiului pătrunde în biserici, în cadrul Ars Sacra

FESTIVAL

Trendul nostalgic în festivalurile din septembrie

ROCK

Mee Rah

OMUL CU DISCURILE

Chris Potter

LITERATURĂ .

100 de ani de Truman Capote

22

din Sibiu

întâmplă în Sibiu VIAȚA ORAȘULUI

SIBIU WALKS

Ștrand

A sunat clopoțelul: copiii, din nou în bănci

SIBIAN/CĂ

Kseniia - răzbate mereu, cu zâmbetul pe buze.

LUCRURI

antrenor de tenis, cu Adrian Cozma

PREMIERĂ

Forme de bunătate

PREMIERĂ .

Never let go

31

41

42

PREMIERĂ . .

Exit. Mașină. Noapte

PERFORMING ARTS

Roberto Alagna

Eat&Drink

MIXOLOGY

toamna exotică: Nostalgia verii în cocktailuri cu cocos 50

JURNAL DE GURMAND Povești cu mere și scorțișoară

Viața orașului...

Știți care este farmecul toamnei la Sibiu, nu? Festivalurile care nu ne lasă să stăm tolăniți pe canapele acasă. Când ai spectacole de operă, operetă, musical şi balet în fiecare zi, timp de mai bine de două săptămâni, când ai concerte cu cei mai îndrăgiți artiști sibieni, un weekend întreg, și când atmosfera unică a Oktoberfestului se revarsă asupra străzilor orașului timp de patru zile, chiar poți spune ”Bine ai venit, toamnă!”. Pe zilesinopti.ro/sibiu aflați tot ce se întâmplă în perioada 16-30 septembrie.

sibiU OperA FestiVAL

Cea de a XXIII-a ediție a Sibiu Opera Festival va avea loc în perioada 26 septembrie - 12 octombrie, cu participarea Operei Naționale București, Operei Naționale Iași, Operei Naționale Române Cluj-Napoca, Teatrului de Operă și Balet ”Oleg Danovski” Constanța, Teatrului Național de Operă și Operetă ”Nae Leonard” Galați și, desigur, a Filarmonicii de Stat Sibiu. Și ediția din acest an va aduce la Sibiu peste 500 de artişti invitaţi din țară și de peste hotare: dirijori, solişti, ansambluri corale și camerale, ansambluri de operă şi balet, colective artistice ale unora dintre cele mai cunoscute teatre lirice. Programul include spectacole precum: ”Elixirul dragostei” de G. Donizetti, ”La Bohème” de G. Puccini, ”Nunta lui Figaro” de Mozart sau ”descOperă: LA TRAVIATA”.

Cei mai îndrăgiți artiști locali revin pe scena evenimentului Sibiu Sounds din Piața Mică, în zilele de 27 și 28 septembrie. Să vă pregătiți vocile pentru cântat, mâinile de ridicat în aer, memoria telefonului pentru filmările faine și energia bună pentru concerte de excepție.

Cu Natalia Pancec la vioară și Emilian Florentin Gheorghe la chitară, veți trăi o experiență muzicală de neuitat, plină de virtuozitate și pasiune. Rock, balade și Anotimpurile lui Vivaldi se întâlnesc într-un spectacol inedit, care vă va captiva trupul, sufletul și mintea!

De joi, 19 septembrie, până duminică, 22 septembrie, în fiecare seară, sibienii care au poftă de bere și să fredoneze ”zike zake zike zake hoi hoi hoi” sunt așteptați pe strada Turnului, la Pasajul Scărilor, la (un foarte mic) Oktoberfest. Distracția e din partea casei!

Concertul este o combinație acustică senzațională cântată pe corzi de vioară și chitară, iar publicul meloman sibian are șansa să-l trăiască pe viu miercuri, 25 septembrie, de la ora 19:00, la Filarmonica sibiană.

sibiU sOUND s

WHeN ViOLiN meets GUitAr

Cartierul Ștrand

Totul începe cu un bazin, mai corect spus o groapă de mari dimensiuni pe care habsurgii o includeau întrun proiect de avengură. Pe scurt, noua administrație habsburgică dorea să construiască la Sibiu, la începutul secolului al 18-lea o citadelă. Pentru a aduce materialele necesare, din Mărginimea Sibiului, inginerii trimiși la Sibiu amenajează un canal care pleca de la Gura Râului și pe care veneau plutele cu nisip, bolovani, lemne și alte materiale. Toate acestea erau descărcate într-un bazin de mai mari dimensiuni iar de aici carele cu boi duceau materialele pe șantierul citadelei iar plutele reveneau la Gurareu.

După toate informațiile acest bazin era pe locul parcului din Ștrand și al bisericii. De aici foarte multe informații nu mai

deținem despre viitorul cartier până în perioada interbelică, când orașul amenajează, la ceea ce pe atunci era marginea orașului, ștrandul municipal. Un pic mai sus, pe fosta fundație a citadelei, erau vilele industriașilor locali. Ulterior se construiesc pe actuala stradă Cristian alte vile. Aceasta era imaginea Ștrandului înainte de venirea comunismului.

Creșterea populației locale îi face pe administratorii orașului să decidă construirea de noi locuințe și de noi cartiere. La finalul anilor 70 încep lucrările viitorului cartier muncitoresc al Sibiului. Se construiesc blocuri de patru etaje, cu un parc în mijlocul său. Ultima clădire comunistă este Școala nr 1. După Revoluție se construiește liceul Onisifor Ghibu și biserica din parcul cartierului. După 2016 este inaugurată grădinița iar cartierul este reabilitat.

A sunat clopoțelul: copiii, din nou în bănci

Primul clopoțel a răsunat luni, 9 septembrie, când copiii au început un nou an școlar. Este al treilea an deja în care se păstrează structura cu cinci module separate de vacanțe în loc de semestre. Chiar dacă emoțiile din primele zile s-au risipit deja, profesorii, elevii și părinții încă se obișnuiesc cu noutățile introduse în anul școlar 2024 - 2025. Pe cele mai importante le-am detaliat în articolul de față.

După o vară caniculară în care Sibiul a fost plin de festivaluri și turiști, toamna se anunță, cel puțin, la fel de vibrantă. Elevii au reînceput școala, iar asta se resimte în traficul de pe străzile orașului, mai ales la prima oră. Cu bune și cu rele, cu bucurie sau îngrijorare, școala rămâne locul în care copiii descoperă lucruri noi, leagă prietenii, își explorează pasiunile, își exersează abilitățile, se bucură de experiențe esențiale în dezvoltarea lor. Anul școlar 2024-2025 are o durată de 36 de

săptămâni de cursuri, iar cele 5 module sunt împărțite astfel: primul modul va dura de la 9 septembrie până la 25 octombrie 2024, al doilea modul va începe pe 4 noiembrie și se va încheia pe 25 decembrie 2024, al treilea modul de cursuri se va desfășura în perioada 8 ianuarie 2025 - 7 / 14 / 21 februarie, al patrulea modul ia start în 14 / 21 februarie sau 3 martie și se încheie în 17 aprilie, iar ultimul modul îi așteaptă pe elevi la cursuri în perioada 28 aprilie - 20 iunie.

Așa cum ne-am obișnuit, fiecare an vine cu o serie de noutăți menite să contribuie la ridicarea calității sistemului de învățământ românesc. Poate cea mai importantă schimbare e faptul că elevii care vor susține Evaluarea Națională și Bacalaureatul în vara anului 2025 vor avea ocazia să își vadă lucrările înainte de a depune contestații. Mai mult, la Bacalaureat, candidații vor beneficia de o zi liberă după primele două

probe. De asemenea, anul școlar aduce noutăți și în ceea ce privește durata cursurilor. Pentru clasele a XII-a zi, a XIII-a seral și frecvență redusă, anul școlar are o durată de 34 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 6 iunie 2025. Pentru clasa a VIII-a, anul școlar are o durată de 35 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 13 iunie 2025. Tot o noutate e și faptul că la finalul fiecărui modul, elevii vor primi o notă la purtare, media acestora calculându-se la sfârșitul anului. Pentru fiecare 20 de absențe nemotivate,

media la purtare va fi scăzută cu un punct. Utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor e interzisă, cu excepția cazurilor în care acestea sunt folosite în scop educativ și cu acordul profesorului. Începând din acest an, și părinții au mai multe obligații: să asigure o ținută decentă a elevilor, să participe la ședințele cu părinții online sau fizic, să înlocuiască sau să plătească contravaloarea unui bun stricat de elev, să ia legătura cu un cadru didactic cel puțin o dată pe lună pentru a cunoaște evoluția elevilor.

Școlile vor fi obligate în continuare să ia măsuri pentru creșterea gradului de siguranță și să combată violența. Autoritățile vor fi responsabile cu dotarea școlilor cu sisteme de supraveghere audio-video funcționale. În această direcție, școlile vor fi obligate să organizeze campanii, programe sau acțiuni pentru combaterea discriminării, a discursului instigator la ură, a stigmatizării, a xenofobiei, a rasismului, anti-semitismului, traficului de persoane. Tot școlile au responsabilitatea de a identifica elevii vulnerabili la acte de violență, precum și elevii cu risc de dezvoltare a comportamentelor agresive sau cu potențial violent. De asemenea, cei din școli trebuie să stabilească cauzele acestor comportamente în vederea includerii elevilor cu probleme în programe de consiliere, dezvoltare personală și a relațiilor cu ceilalți.

Pentru al doilea an consecutiv, profesorii și elevii vor avea liber în 5 iunie 2025, de Ziua Învățătorului și data de naștere a dascălului sibian Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului modern românesc.

Mihai Copăceanu

Întoarcerea la locul de muncă după sezonul concediilor de vară se resimte diferit de la persoană la persoană. Despre depresia postvacanță, tranziție, readaptare și recomandări, dar și importanța vacanțelor pentru sănătatea fizică și psihică, am stat de vorbă cu psihologul Mihai Copăceanu.

Sezonul concediilor de vară s-a încheiat. Cât de dificilă poate fi readaptarea la programul avut înainte de vacanță și cum putem face această trecere mai lină? Am câteva recomandări simple. În primul rând să nu ne planificăm concediul astfel încât să nu avem nicio zi sau câteva zile de tranziție. Deseori cunoaștem persoane care fix după ultima zi de concediu încep prima zi de lucru. În al doilea rând, în primele zile de revenire la lucru să ne planificăm activități mai puțin solicitante și să avem mai puține activități într-o singură zi. Și, desigur, să ne odihnim mai mult, să dormim în primele zile.

Câte zile ar fi necesare pentru procesul de readaptare între ultima zi de vacanță și prima de muncă? Ce recomandări ai pentru intervalul dintre întoarcerea din concediu și momentul începerii jobului? Nu există o rețetă. Sunt persoane pasionate de job care își doresc foarte mult să se întoarcă la job pentru că au idei, au pasiune, au o relație frumoasă cu colegii și chiar se simt bine și împlinite la locul de muncă. Sunt entuziasmate, iar atunci când ești entuziasmat sunt mai puține neplăceri și piedici. Readaptarea depinde și de obișnuințele din concediu, dacă am petrecut multe nopți în concediu, dacă am dormit puține ore noaptea, dacă am făcut abuz de mâncare și alcool și dacă am preferat să ne trezim

mult mai târziu dimineața, în mod clar vom avea o adaptare mai dificilă. Corpul se readaptează mai greu. Un comportament ponderat în ultimele zile de concediu ne-ar ajuta mai mult să ne readaptăm. Însă noi nu gândim așa, dimpotrivă, spunem ”hai să mă simt bine și în ultima zi/noapte, cu tot ce înseamnă excese, pentru că de mâine mă duc la lucru”, ceea ce este totalmente în defavoarea noastră.

Dacă ar fi să forțăm un pic nota și să vorbim despre ”depresia postvacanță”, ce ar indica ea despre persoanele care o resimt? Ar trebui să fie un semnal de îngrijorare? Deprimarea post-vacanță are mai multe explicații. Ea e accentuată mai ales în cazurile

în care locul de muncă e deja deprimant pentru noi și nu ne mai regăsim acolo și ne gândim cu regrete și frustrare. Are legătură și cu modul în care gândirea noastră, cultural vorbind, accentuează mai mult ce am pierdut, ne plângem mereu și nu ne bucurăm de fiecare moment din vacanță privind cu entuziasm celelalte zile. E vorba despre atitudinea pe care o avem asupra vieții și asupra muncii. Munca nu e o povară, un blestem și nici n-ar trebui să fie un loc deprimant, altfel e un loc greșit. Și din păcate, noi acceptăm să rămânem prea mult timp în locuri total nepotrivite și nesănătoase.

Felul în care oamenii se raportează la vacanțe și la ideea de relaxare s-a schimbat mult în ultimii ani. Mai nou auzim de oameni care se întorc mai degrabă obosiți, nu relaxați din concedii. Cum ar trebui să ne raportăm la ideea de vacanță ca să ne facă bine? Există o categorie largă de persoane pentru care vacanța nu e vacanță, nu înseamnă odihnă și răsfăț sau ore îndelungate de somn, fără activitate fizică, stres și îngrijorări. În contrast, vacanța reprezintă o sumă de activități stresante, solicitante și epuizante. Ca români, dacă mergem în vacanță, oriunde am merge, trebuie să facem ceva în fiecare zi, ”hai, ce vizităm astăzi?”, să avem ce publica pe Facebook și Instagram. ”Eu nu înțeleg ai mers până în Thailanda și nu ai vizitat nimic în fiecare zi, nu ai avut niciun

plan, adică ai stat toată ziua, tot concediul?” Iar agențiile de voiaj ne ajută foarte mult să ne întoarcem și mai obosiți, tocmai pentru că ne propun în fiecare zi un program super plin cu vizite, deplasări lungi și activități obositoare. Prima recomandare e de a petrece o vacanță care să ne odihnească fizic și psihic, ceea ce înseamnă cât mai puține solicitări și responsabilități. A doua categorie de persoane e aceea care se întorc tot obosite deoarece suferă de o oboseală cronică, veche de câteva luni bune sau chiar ani. Persoane care sunt la limita epuizării sau burnoutului, iar simptomele sunt similare depresiei. Pentru acestea, 14 zile de vacanță, sunt insuficiente. Nu rezolvi burnoutul cu o mică vacanță, măsurile sunt mult mai de impact, prioritară fiind sănătatea mintală. Să nu uităm, desigur, de orgolii și conflicte. Venim epuizați după vacanță și pentru că ne-am impus propria opinie în fiecare zi: mama, tata și copiii și ne-am certat foarte mult pentru că nu am făcut ceea ce ne-am dorit.

Cât de importante sunt vacanțele pentru sănătatea fizică și cea psihică? Sunt esențiale dacă le tratăm cu seriozitate. Mă încântă persoanele care își dozează concediul astfel încât au parte de cel puțin două vacanțe semnificative pe parcursul unui an. Nu e vorba de costuri, de extravaganțe, cât de un echilibru între perioadele de muncă intensă și cele de relaxare. Tendința e în creștere

însă insuficientă, deoarece avem încă cetățeni care își concentrează toată energia pe o singură vacanță importantă și dacă nu iese precum și-au dorit apar frustrări și nemulțumiri.

Ce activități recomanzi pentru perioadele dintre vacanțe pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții și pentru a ne obișnui mintea se se bucure de relaxare nu doar în vacanțe, ci și în restul anului?

Ce am constatat ca psiholog în sesiunile cu persoanele dependente de muncă și ajunse la epuizare, faptul că săptămânal (sau chiar zilnic) realizează activități care nu îi împlinesc, care nu sunt importante, relevante și prioritare pentru ei și mai mult care le mănâncă mult timp și energie. Dar când a fost vorba să renunțe la aceste activități au întâmpinat mai multe dificultăți. Recomand să ne gândim la ceea ce ne face fericiți cu adevărat și la ceea ce ne risipește fizic și emoțional și să renunțăm la acele activități neimportante pentru noi sau chiar dăunătoare. Și, desigur, să menținem un echilibru între muncă și relaxare, să avem zile mai ușoare în timpul săptămânii, să dormim mai devreme, să facem mult mai multă mișcare, să fumăm mai puțin, să consumăm mai puțin alcool și să ne înconjurăm de persoane care ne iubesc și ne aduc o stare de bine atunci când îi întâlnim.

Kseniia - răzbate mereu, cu zâmbetul pe buze.

Am început de curând cursurile de limba română. În 15 septembrie se fac doi ani jumate de când eu și fiul meu suntem aici. În fiecare lună în acest răstimp m-am gândit că luna următoare o să plec acasă și de aceea nu e nevoie să învăț limba română. A fost cumva o ultimă rezistență, speranța că lucrurile se vor întoarce la normal. Dar am înțeles că nu voi pleca acasă luna următoare sau cealaltă, că viață mea e, deocamdată, aici, nu știu pentru cât timp, și că trebuie să învăț

limba țării în care locuiesc. (...) În mod obișnuit oamenii sunt buni și atenți cu mine și acum, la fel cum au fost și în prima zi. Încerc mereu să dau asta înapoi.

Sunt atentă cu cei din jur, zâmbesc mult, ajut unde și cât pot. La lucru, cu colegii vorbesc și engleză, dar cei mai mulți clienți ai mei sunt ucraineni, așa că vorbesc cu ei ucraineană.

Uneori vin clienți noi care au auzit de mine, și, deși știu că nu vorbesc româna, aleg totuși serviciile mele. Vin, așa, cu o fotografie, cu Google Translate, iar colegele din salon ne mai ajută să ne înțelegem. (...) Dacă cineva m-ar întreba dacă vreau să mă întorc la vechea viață, nu știu sigur ce i-aș răspunde. Am avut o viață bună înainte de război. Am avut tot ce ne-am dorit. (...) Și e evident că acum nu trăim mai bine, dar simt că am găsit aici o libertate pe care nu am știut să o prețuim înainte de război. Am înțeles că putem să facem mai mult decât am făcut în vechea noastră viață. Poate voi fi blamată pentru ce spun acum, dar cred că ne obișnuiserăm cu un nivel de confort care ne-a amorțit simțurile. Totul era ușor, confortabil și noi nu mai

depuneam niciun efort pentru a ne depăși limitele. Dar, după acești doi ani și jumătate, știu sigur că putem cu toții mai mult. Eu nu am știut despre mine că sunt atât de puternică și că pot învăța atât de multe. Bine, clar că nu avem nevoie de un război pentru asta. Sunt ultima persoană care ar gândi așa ceva. Spun doar că resursele noastre interioare sunt mult mai bogate decât credem noi. Am reușit să depășesc aceste greutăți și am vrut să fac ceva care să îmi amintească permanent de puterea asta de a răzbate. De aceea mi-am făcut cele două tatuaje - pe primul, imediat după ce am ajuns în Sibiu, când am început să lucrez la salon. Am scris pe antebrațul drept, ca o mantră, că îngerul meu e tot timpul cu mine. Al doilea l-am făcut la întoarcerea de la Odesa, unde am fost la vreo 4 luni după ce ajunsesem în Sibiu, ca să îmi reînnoiesc permisul de conducere ce urma să expire. Atunci, în mod surprinzător, am avut parte de o săptămână foarte calmă, fără rachete, fără alarme sau cer de noapte cu licăriri de drone în loc de stele. Tatuajul e pe ceafă și reprezintă un înger. Am vrut să știu la propriu că îngerul Kseniia va fi tot timpul cu mine și că îmi păzește spatele.

Citiţi text integral pe pagina de Facebook sibian/ că

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania (

 28 septembrie,  19:00

 Sala Mare TNRS B-dul Corneliu Coposu, nr. 2

 40/ 25 /10 lei

Nu mai tulburaț’ liniștea și atmosfera medievală!

E un titlu copiat, recunosc, dintr-un document oficial adresat mie (în calitatea de persoană juridică ce solicită un spațiu de eveniment pe “domeniul public”) de către Primăria Sibiu. Înainte de a analiza tragicomicul sintagmei "liniștea și atmosfera medievală", cu referire la orașul în al cărui centru care se organizează campionate de beach volley, dau puțin context:

În inocența mea, am cerut de la Primărie să închiriez o bucățică dintr-o strada centrală, conform tarifarului, desigur, pentru un eveniment de zi - un charity. Nu am menționat în document nimic despre cat de medieval, renascentist sau postmodern va fi evenimentul....dar am primit a treia zi răspuns, oficial, pe hârtie cu antete, logo și tot felul, că nu se poate deoarece...tulbur liniștea și...nu mai repet ce…

Nu mică mi-e admirația pentru condeiul celui care a creat această sintagmă, nici curiozitatea intelectualsemantică. Tare mult mi-aș dori să înțeleg, cum ar

fi incurajata și intensificată liniștea și atmosfera medievală. Și aș propune și alte sintagme, la fel de indecise și indicibile, celor de la Primărie, spre exemplu: "nu mai descurajați prohibiția muzicala" sau "nu mai poluați cultura utilitară".

Lista ar putea continua, aștept propuneri de fraze de la cititori. Să nu uităm că a trecut de mult Evul Mediu, de atunci umanitatea a evoluat odată cu Renașterea, și acu se zbate între Post-postmodernism și Post-adevăr…

Pentru următorul editorial pregătesc un interviu, în care sper că îi voi putea întreba pe cei de la binecunoscuta trupă românească

Partizan, ce senzație au avut când, concertul pe care îl susțineau pe acoperișul filarmonicii a fost întrerupt înainte de bis, la ora 22:30, pentru că…Sibiu. A fost o situație excepțională, înțelegem, deoarece, în acel week-end avea loc întâlnirea sașilor de pretutindeni aici, la noi, la Hermannstadt - presupunem așadar că nu putea auzi unul din oficiali destul de bine ce vorbește la telefon când a trecut pe strada Cetății…sau?

toamna și bobocii - o poveste frumoasă despre liniștea din cartier

A început școala! Iar bucuria mea cea mai mare de persoană fără copii este că, probabil, în sfârșit, va fi liniște în cartier după 10 seara. Știu, știu, sună de parcă sunt o bătrânică mereu nervoasă, însă nu e chiar așa. Știi momentul acela când somnul devine dintr-o dată foarte dulce pe canapea și decizi să mergi în dormitor? Așa că stingi becurile, oprești televizorul, speli dințișorii, te întinzi în pat și închizi ochișorii? Apoi BAM cade mingea pe o mașină, unul urlă la celălalt, mai vine un altul pe care l-a lăsat mămica să mai stea o oră pe afară și în curând sunt vreo 15 copii pe stradă și ție ți-a sărit somnul? Uite tocmai de aceea eu sunt o tinerică uneori nervoasă, când la 11:30, poate chiar 12:00 noaptea, micuții mei vecini țipă unii la alții de parcă ar veni peste ei cel puțin Apocalipsa. Și să ne înțelegem, râsetul unui copil

este unul din sunetele mele preferate, chiar și la ore târzii, așa că bucuroasă aș asculta frumosul lor clinchet fericit, dar aceste urlete fantastice depășesc orice limită de plăcere sau decibeli.

Așadar, primesc cu bucurie primele zile de școală, în sfârșit, în care trag nădejde că serile-mi vor fi plăcute, încununate de liniște sau de sunetul în surdină al televizorului

și că voi putea să îmi aud gândurile din nou. Nici măcar traficul intens nu mă mai deranjează, atâta timp cât asta înseamnă că, odată ajunsă acasă, mă voi simți ca în concediu și nu ca pe o plajă la Marea Neagră, în plin sezon, într-o tabără cu toți copiii din cartier.

Acestea fiind spuse, le doresc micuților dinozauri zile frumoase la școală, pline de informații noi și prețioase și de pauze petrecute în curtea școlii consumându-și energia.

de Éva Lábadi Megyes, 21 septembrie, orele 11:00 & 18:00 22 septembrie, ora 11:00

Ministerul Culturii

Marian Râlea

Între 27 și 29 septembrie, în cartierele Vasile Aron, Terezian, Valea Aurie, Ștrand și Țiglari va poposi în lungul său drum prin toată țara, nimeni altul decât Făt Frumos. Proiectul educativ artistic inițiat de actorul Marian Râlea, ”Drumul lui Făt Frumos”, a cunoscut lumina zilei în 2017 la Sibiu, în cadrul FITS. La distanță de 7 ani, proiectul îi așteaptă pe copiii și părinții sibieni la ei în cartier să se bucure de povești și joacă. Actorul Marian Râlea ne-a oferit mai multe detalii în interviul de față.

După șapte ani de la debut, proiectul educativ artistic ”Drumul lui Făt Frumos”

revine la Sibiu. Cum a luat naștere acest proiect itinerant dedicat copiilor din întreaga țară?

Eu sunt îndrăgostit de mitologia românească și având Teatrul Național pentru copii

Abracadabra la București unde jucăm duminică de duminică povești românești, ne-am gândit să facem un spectacol itinerant centrat pe Făt Frumos. Am luat ca exemplu basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” în care eroul, Făt Frumos, atunci când împlinește 15 ani pleacă în căutarea tinereții eterne. În drumurile sale, Făt Frumos se intersectează și cu alte personaje din poveștile românești. Am avut succes cu acest spectacol pentru că are o componentă interactivă, în sensul că cei mici intră la propriu în poveste, participă la poveste și chiar se transformă în Feți Frumoși și Ilene Cosânzene. Au trecut 7 ani de când am pornit acest proiect și reușim să facem anual acest spectacol.

Fascinația copiilor pentru (super)eroi este o constantă indiferent de vremuri. Ce v-a convins să-l alegeți tocmai pe Făt Frumos din galeria largă de personaje ale mitologiei românești?

Făt Frumos e eroul nostru național. Așa cum în alte culturi sunt eroi arhicunoscuți, și noi ar trebui să ne gândim tot timpul la acest personaj al nostru. Nu puteam să aleg Lupul, deși poate era mai bine, dar, cu siguranță, Făt Frumos se va întâlni și cu Lupul pe drumul său. Premiera a avut loc în urmă cu 7 ani chiar la Sibiu, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru - FITS, iar succesul pe care l-am avut atunci ne-a dat încrederea că părinții și copiii sunt interesați de acest personaj extraordinar pe care îl avem în mitologia românească. Sigur că mai avem și alte personaje cunoscute, Păcală de exemplu, dar Făt Frumos este o emblemă. Există un Făt Frumos în toate mitologiile lumii.

O componentă esențială a proiectului e cea interactivă, fiecare copil ajunge să urce pe scenă. Cum îi ajută pe cei mici trecerea de la

starea pasivă, de spectator, la cea activă, de ”actor” pe o scenă?

Așa a fost construită toată povestea cu Abracadabra pe vremuri. Noi nu făceam altceva decât să ne jucăm, iar copiii intrau în poveste în această formulă interactivă. Cei mici nu mai au răbdare să fie doar spectatori, să se uite la niște actori, să privească și să asculte o poveste, ci vor să participe. Spectacolul nostru e un mare joc la care ei participă intrând în poveste și devenind personaje. Să nu uităm că meseria de actor include jocul și joaca, iar preocuparea de bază a copiilor e joaca. În acest fel, cei mici intră în poveste și devin eroi, învingători.

Când și unde le dați întâlnire mai exact copiilor sibieni?

Anul acesta am avut gândul bun să mergem cu ”Drumul lui Făt Frumos” în mai multe părți ale țării. Cu sprijinul Ministerului Culturii am fost la Pitești, la Curtea de Argeș și Mioveni, apoi spre Brașov, Râșnov și Codlea, am ajuns la Alba Iulia, Sebeș și Blaj. Pentru că acum 7 ani am început la Sibiu, ne-am gândit că e momentul să venim și aici, mai ales că Sibiul e un oraș cu cartiere mari, pline de viață. Le dăm întâlnire sibienilor în

Vasile Aron (27 septembrie, ora 17), Terezian (28 septembrie, ora 11), Valea Aurie (28 septembrie, ora 14), Ștrand (28 septembrie, ora 18) și Țiglari (29 septembrie, ora 18). La Sibiu avem invitați trupa Abracadabra, spectacolul ”Amurgul Baroc”, pus în scenă de Mihai Mălaimare cu studenți de la Litere și Arte, Coregrafie și Actorie. Cu siguranță vom recita împreună ”Sunt cel mai frumos din oraşul acesta”, adică versuri din opera lui Radu Stanca. Așadar, îi așteptăm pe toți copiii, chiar și pe cei maturi, dar care și-au păstrat sufletul tânăr.

Alături de dvs. vor fi și studenții Facultății de Teatru din cadrul ULBS, unde sunteți cadru didactic din 2005. Cât de important e pentru studenții la actorie contactul cu publicul tânăr și foarte tânăr?

Noi am fost învățați să jucăm pentru orice fel de public și în orice fel de spațiu. Pentru studenți este important să aibă această experiență liberă într-un spațiu nedeterminat de scenă, unde poate și sonor trebuie făcute eforturi mai mari. E un antrenament pe care trebuie să-l aibă toți studenții la actorie.

Dacă ne aducem aminte teatrul există de 2.000 de ani și că el nu a existat tot timpul pe scene indoor. Această formă de teatru de stradă, de paradă, cât se poate de directă și care conține această libertate de exprimare (să cucerești un parc, o stradă sau un cartier nu e de ici de colo) e bine venită pentru toți viitorii actori. Am considerat că jucând în fața copiilor, care e un public special în sensul că e greu de mințit, actorii trebuie să vină cu o și mai mare dorință de joc, de implicare, de sinceritate scenică. Aceasta experiență le va prinde foarte bine atunci când se vor întoarce pe scenele teatrelor.

De 20 de ani, Sibiul e pentru dvs. un fel de a doua casă, mai ales din punct de vedere profesional. Care sunt cele mai dragi amintiri pe care le purtați cu dvs. din acești ani?

Acum 20 de ani am venit la Sibiu pentru că aici se întâmpla ceva. Aici în inima țării se simțea alt puls. Era un fel de miracol pe care și-l doreau toți actorii. Toți doreau să ajungă la Sibiu. Exista deja FITS, era la începuturi. Când am venit prima dată la Sibiu, în 2003, și am pus în scenă împreună cu regizorul Mihai Măniuțiu spectacolul ”Experimentul Iov” am găsit o trupă excepțională de tineri actori dornici să facă teatru de performanță. Am jucat în multe spectacole la Sibiu, cu multe dintre ele am fost în turnee, așa am văzut jumătate de lume. În plus, cei care participau la acest fenomen teatral care se coagula tot mai puternic la Sibiu erau nume mari, precum regizorii Dragoș Galgoțiu, Mihai Măniuțiu, Silviu Purcărete, Yuri Kordonski, Alexa Visarion. Împreună am făcut lucruri extraordinare, iar premiile nu au întârziat să apară. Îmi amintesc că în 2003 lumea mă știa de la televizor, iar sibienii mă salutau pe stradă și mă bucuram mereu să le răspund chiar dacă eu nu-i știam. Sibiul era un fel de mare familie, de aceea mă întorc mereu cu mare bucurie, dovadă și faptul că ”Drumul lui Făt Frumos” se oprește în cartierele orașului, cu sprijinul Ministerului Culturii. Vreau să mulțumesc publicului care ne-a dat putere și speranță să facem o poveste pe care nimeni nu trebuie să o uite. Teatrul a existat și va exista și de acum încolo.

100 de ani de Truman Capote

Cu un secol în urmă, pe 30 septembrie 1924, Truman Persons se năștea într-o familie modestă din New Orleans, petrecânduși, după divorțul părinților, o parte din copilărie în Alabama și New Georgia, unde a devenit prieten cu scriitoarea Harper Lee. Adoptat de José Garcia Capote în 1935, el și-a petrecut restul anilor formativi în New York și Connecticut, unde a urmat școli private, finalizându-și studiile în cadrul Greenwich High School.

Amintit în prezent ca unul dintre cei mai

importanți reprezentanți ai mișcării New Journalism (alături de personalități precum

Joan Didion sau Tom Wolfe), Truman Capote a redefinit romanul american datorită stilului său inconfundabil, combinând elemente de ficțiune cu tehnici tradiționale ale jurnalismului, precum precizia și prezența detaliilor reale, pentru a stabili noi standarde de non-ficțiune. Astfel, cele mai importante opere ale sale se remarcă prin explorarea temelor universale și prin prezența personajelor atât memorabile, cât și autentice.

La începutul carierei, în jurul anului 1942, Capote a lucrat în departamentul de artă al publicației The New Yorker pentru doi ani, înainte de a fi concediat în urma unei discuții aprinse cu poetul Robert Frost, episodul devenind celebru: „Nu era un job grandios. Tot ce implica, de fapt, era să sortezi benzi desenate și să decupezi articole din ziare.”

Șase ani mai târziu, el a publicat primul său roman, Other Voices, Other Rooms, care urmărește călătoria lui Joel Knox, un băiat de 13 ani. După moartea mamei, eroul este trimis să locuiască cu tatăl lui, pe care nu l-a cunoscut niciodată, într-o imensă și

înfricoșătoare reședință din sudul Statelor Unite, lucrarea generând controverse la momentul apariției prin abordarea temelor legate de sexualitate și identitate (mulți critici considerând că romanul este parțial autobiografic, reflectând experiențele lui Capote). Următoarea carte, The Grass Harp (1951), explorează motive precum copilăria și căutarea unui refugiu într-o lume adultă adesea confuză, urmărind aventurile unui grup de personaje excentrice, care decid să-și creeze, ca formă de protest față de convențiile sociale, propria lume într-un copac.

Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Breakfast at Tiffany’s, a apărut în 1958, devenind rapid un clasic al literaturii americane și captivând cititorii prin Holly Golightly (adusă la viață de Audrey Hepburn, în 1961), o tânără

excentrică și misterioasă care încearcă să scape de trecutul său dureros pentru a-și găsi locul în lumea superficială din New York. Vorbind despre realități sociale specifice anilor ‘50 (multe dintre ele relevante și în prezent) printr-un stil narativ elegant și aproape cinematografic, romanul explorează teme precum singurătatea, căutarea identității sau impactul societății asupra sufletului uman, construind o lume care, deși strălucește la suprafață, ascunde adesea o profundă singurătate și goliciune interioară.

Lucrarea a fost urmată de faimoasa In Cold Blood (1965), considerată una dintre cele mai importante opere ale secolului XX, unde sunt prezentate în detaliu ancheta și execuția a doi criminali care au ucis în mod brutal o familie de fermieri din Kansas. Deoarece Capote a petrecut ani de zile documentând cazul, reconstruind scena crimei și intervievând martori și familiile victimelor, deși se bazează pe fapte reale, asigurând autenticitatea și credibilitatea acțiunilor, istorisirea devine un studiu despre violență, natura răului și impactul tragediilor asupra micilor comunități.

Alături de lucrările scrise, autorul este amintit și pentru relațiile complexe cu presa, mediul literar și înalta societate newyorkeză, care au alimentat o serie de legende despre imaginea sa. Fiind unul dintre primii scriitori care au descris în detaliu viața elitelor din New York, Capote s-a folosit de satiră pentru a explora superficialitatea, materialismul și izolarea emoțională a lumii în care trăia. El a cultivat prietenii cu multe dintre personalitățile vremii, precum Lee Radziwill, C. Z. Guest sau Babe Paley (care au făcut parte din grupul de socialites amintit astăzi sub

denumirea „Lebedele lui Truman Capote”), împărtășind publicului, în povestiri precum La Côte Basque, secrete și detalii picante din viața lor privată. Ca urmare, chiar dacă a realizat un tablou al unei realități care pune accent pe aparențe și uită de valorile umane fundamentale, el a fost exclus din cercurile sociale newyorkeze, multe dintre relații deteriorându-se iremediabil. Intoxicat de alcool și substanțe, fără a termina Answered Prayers (o variantă completă a povestirii despre societatea americană), acesta a plecat dintre noi pe 25 august 1984, la vârsta de 60 de ani.

De la micile orașe în care și-a petrecut copilăria până la strălucitoarele saloane populate de elitele newyorkeze ale anilor ‘60 și ‘70, viața lui Capote a reprezentat o călătorie fascinantă, marcată de o dorință nemărginită de a transpune complexitatea experiențelor în cuvinte. Astfel, în acest centenar redescoperim un scriitor care a reușit să surprindă esența condiției umane într-un mod unic și atemporal, moștenirea sa continuând să ne inspire și să ne provoace, invitându-ne să privim lumea în care trăim și personajele pe care le întâlnim dincolo de aparențe.TXT

Tom Hollander în rolul lui Truman Capote (Feud)

ROBERTO ALAGNA

„Îmi place să descopăr muzica, îmi place să mi-o însușesc”

Recitalul celebrului tenor Roberto Alagna din cadrul festivalulului Masters of Classic (1-15 septembrie) de la Bucureşti, construit ca un omagiu adus lui Puccini, precede cu doar câteva zile lansarea noului său album, Roberto Alagna 60, menit a celebra deopotrivă 60 de ani de viaţă şi 40 de carieră de succes. Faptul că la aceste evenimente se adaugă şi aniversarea a trei decenii de la memorabila sa apariţie pe scena de la Covent Garden, în Roméo et Juliette, de Charles Gounod, care i-a adus premiul Laurence Olivier şi l-a propulsat spre stardom, ne-a motivat să folosim prilejul pentru a încerca să aflăm câteva detalii despre modul în care ROBERTO ALAGNA (n. 1963) se raportează la muzică din perspectiva unor alegeri inedite făcute de-a lungul timpului (Le Dernier jour d’un condamné, Mediterraneo), dar şi a prieteniei cu oameni care au creat special pentru el, precum faimoşii compozitori Vladimir Cosma (opera Marius et Fanny) sau Jean-Félix Lalanne (musical-ul Al Capone). Ca să privim în urmă, am plecat însă în dialog de la viitor.

Albumul Roberto Alagna 60 va apărea pe 20 septembrie, iar playlist-ul este realmente eclectic. Cu siguranţă, fiecare piesă are o poveste, doar că nu toate alegerile sunt ușor de înţeles, de exemplu, ariile din opere puțin auzite, precum Le postillon de Lonjumeau, a lui Adam, sau Martha lui Von Flotow. Schiţat în cuvinte, cum arată acest portret muzical al dumneavoastră?

Din perspectiva carierei, acest album este unul aproape istoric pentru mine, o retrospectivă a ceea ce am făcut în muzică pe parcursul a 40 de ani. Fie şi din faptul că albumul se

numește Roberto Alagna 60, iar eu, în clipa de faţă, am deja 61 de ani, ne putem da seama cât de repede zboară timpul. În acest album aniversar am vrut să arăt publicului ceva din caracterul meu, din preferinţele mele, din felul meu de a aborda fiecare stil muzical în parte și, nu în ultimul rând, din respectul meu pentru muzică, în general. Desigur, avem multă operă, reprezentată însă adesea de lucrări necunoscute. De ce? Pentru că asta am făcut toată viața mea, am interpretat lucrări ca Fiesque sau Le jongleur de Notre-Dame, aşa cum am fost Ulysse în Pénélope, să zicem, toate opere mai puțin cunoscute, dar pe care am ţinut să le readuc în actualitate, fiindcă sunt convins că atunci când iubești cu-adevărat muzica, este important să descoperi mereu ceva nou... şi chiar dacă eu iubesc, bineînțeles, marile standarde şi pe marii compozitori, pe marele Puccini şi pe marele Verdi, continui să fiu atras şi de partea asta de explorare. Așa se face că pe acest album există un amestec de arii cunoscute, precum cea din Faust, cu unele inedite, precum Polyeucte, ambele de Gounod, de exemplu, iar în cazul unor alegeri pe care le-am făcut, am vrut să-mi asum şi provocarea pe care acestea o reprezentau. Îmi plac provocările din când în când, fiindcă e adevărat că nu este chiar ceva obișnuit să cânți la vârsta de 60 de ani Le postillon de Lonjumeau, e un pic istoric, mai degrabă, chiar dacă o fac cu vocea mea din prezent. În afară de asta, nu trebuie să uiți că a face un album în zilele noastre se dovedeşte a fi foarte dificil. Deşi te-ai gândi că ai tot timpul din lume ca să refaci anumite părţi, lucrurile nu stau așa. Acest disc a fost făcut în 15 ore, adică în cinci sesiuni de trei ore... întregul disc, 20 de piese, îţi dai seama? A fost destul de complicat de făcut. În

același timp, am vrut să arăt pe album și o altă faţetă a mea prin unele cântece, mă refer la cea creativă. Întotdeauna mi-a plăcut să creez si de aceea am inclus şi o piesă compusă de mine [Sognare], dar şi un cântec pe care l-au scris frații mei, David şi Frédérico [L’Andalouse], pentru că întotdeauna am avut, ca familie, o relație foarte apropiată. De fapt, ei au compus chiar şi o întreagă operă special pentru mine. Revenind la disc, acesta e, prin urmare, unul retrospectiv, este un portret al gusturilor mele, al pasiunii mele, al temperamentului și al curiozității mele, dar și al focului sacru care încă arde în mine.

Pentru că ați menționat Fiesque, de Édouard Lalo, operă rămasă în obscuritate, pe care ați cântat-o în premieră la Festival de Radio France et Montpellier, ce trebuie să aibă o lucrare pentru a declanșa dorinţa de a o interpreta?

În ce mă priveşte, e foarte simplu. Trebuie să mă îndrăgostesc de acea operă, deopotrivă de poveste și de muzică. De multe ori, când mi s-au propus opere, primul meu instinct a fost să refuz, pentru că sunt, dintotdeauna, o persoană care se îndoiește enorm de sine. Cred mereu că sunt incapabil să fac un rol sau altul, după care citesc partitura, mă îndrăgostesc de ea și, hop!, îmi vine dorinţa să o fac, cum a fost cazul cu Cyrano de Bergerac sau Lohengrin, lucrări despre care credeam că nu le pot interpreta. Dragostea de muzică, dragostea și pasiunea îmi ghidează întotdeauna pașii. [...]

Foto creditSimon Fowler

Roberto Alagna by Gregor Hohenberg (c) Sony Music Entertainment

„Ballet Mécanique”

O pictură cinematografică a timpului

Cu 100 de ani în urmă, pe 24 septembrie 1924, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de Noi Tehnici Teatrale de la Viena, avea loc premiera versiunii mute a filmului conceput şi co-regizat de către artistul Fernand Léger, împreună cu cineastul american Dudley Murphy, Ballet Mécanique, considerat actualmente una dintre capodoperele cinematografiei experimentale, care poate fi vizionat, inclusiv pe YouTube, într-o versiune restaurată, cu muzica originală compusă de avangardistul George Antheil şi cu titlul inițial: Charlot présente le ballet mécanique, pentru că imaginea unui cut-out Cubist animat ce-l înfăţişează pe Chaplin apare de mai multe ori pe parcursul filmului.

Cu toate că originea Baletului Mecanic poate fi identificată în schimbarea de optică artistică a lui Fernand Léger în urma experienţelor trăite în WWI, perioada lui “mecanică”, şi în pasiunea pentru cinema - în 1923, de exemplu, crease scenografia pentru

L’Inhumaine, controversatul

SF experimental al lui Marcel L’Herbier -, dar fără legătură cu sculptura cu acelaşi titlu a cărei fotografie apăruse cu ani înainte în 391, publicaţia Dadaistă creată de Francis Picabia, acest film este, în fapt, rodul colaborării a trei viziuni artistice complementare: Fernand Léger, Dudley Murphy, autor în 1922 al scurtmetrajului pe muzica lui Saint-Saëns, Danse Macabre, cu

balerinul Adolph Bolm ca protagonist, şi, nu în ultimul rând, Antheil, a cărui poveste e una aparte, deoarece el a fost, practic, iniţiatorul proiectului.

Ultra-modernistul George Antheil, format ca pianist în Philadelphia cu Constantine von Sternberg, o fostă elevă a lui Liszt, a devenit pasionat încă de la 18-19 ani de muzica “mecanică”, folosind pianul exclusiv ca instrument de percuţie, iar în 1921, în preajma relocării în Europa, a scris prima dintr-o serie de piese bazate pe tehnologie, precum Death of Machines sau Mechanisms. La Paris a compus apoi o lucrare numită Ballet Mécanique, care simula sunete industriale şi urbane pe un ritm ce evoca mişcarea automată a maşinăriilor dintr-o uzină.

Cu gândul că s-ar putea realiza un film pe muzica lui, i-a implicat în demers pe Dudley Murphy, dar şi pe Man Ray, doar că artistul Suprarealist s-a retras de timpuriu - a convins-o, totuşi, pe Kiki de Montparnasse să apară în cadru -, iar locul i-a fost luat de Léger, care a făcut rost inclusiv de finanţare. La scurt timp, datorită diferenţelor de viziune, Antheil însuşi s-a retras din combinaţie, iar Ballet Mécanique nu a fost proiectat niciodată în asociere cu muzica lui pe parcursul vieţii sale.

George Antheil

Trecând frontiera dincolo de interpretarea operei de artă, despre care există o bibliografie îndestulătoare, şi privindu-o din perspectiva contextului în care a fost realizat, Ballet Mécanique se relevă a fi, în esenţă, o reflectare caleidoscopică a unei schimbări de epocă, definită prin trăsături remarcabil de apropiate celor care ne creionează prezentul, fiindcă are în centru erupţia tehnologiei şi modul în care s-a modificat raportul nostru cu timpul în urma înmulţirii “scurtăturilor” accesibile la nivel de masă.

Dacă acum suntem în postura de a asimila consecinţele pătrunderii în conştiinţa publică a IoT (Internet of Things) şi AI (Artificial Intelligence), a arhitecturii 5/6G şi a mobilităţii electrice, la fel, în primii ani ai secolului XX, modernitatea se definea, în principal, tehnologic, iar comportamentul uman, la nivel individual şi comunitar, suferise nuanţări semnificative datorită radioului, telefonului, becului, fermoarului, maşinii de scris electrice, avionului ş.a.m.d., pe fondul unui cumul de frici înrădăcinate de război.

Acea lume nouă, post-WWI, în care migraţia între diversele spaţii se accelerase, iar timpul îşi schimbase locul pe scara valorilor, avea nevoie de idei şi forme proaspete. Toţi au înţeles asta, de la Albert Einstein până la Marcel Duchamp.

Artistic, mişcările post-Impresioniste au rejectat categoric ideea de a reproduce natura, raportările la realitate s-au făcut din perspectiva incompatibilităţii cu aceasta, iar pentru Fernand Léger, artist cu o creativitate singulară, rămas în istorie deopotrivă pentru crearea unei forme personale de Cubism şi ca pionier al Pop Art, cinema-ul reprezenta mediul ideal pentru un manifest prin care să schimbe radical sistemul de filtrare a percepţiilor acestei noi lumi. Cât despre Antheil, simplu, acesta era convins că muzica modernă trebuie să fie structurată fundamental pe timp, şi nu pe melos. Ballet Mécanique începe cu imaginea realistă a unei femei care se dă în leagăn, dar secvenţa este menită doar pentru a stabili ritmul care uneşte toate componentele filmului şi care aici, la fel ca substructurile geometrice din picturile lui Léger, Les disques şi Éléments mécaniques, reprezintă un “metronom” ce integrează variile tipuri de forme generate de lentilele transformatoare ale lui Murphy, care, alternând geometria cu diversele tipuri de “realităţi”, reuşesc să creeze o pictură dinamică a timpului. După 100 de ani, Ballet Mécanique ne reaminteşte în final cât este de important modul în care ne raportăm la propriul timp.

Fernand Leger foto © Ida Kar

Leger Fernand - Element Mecanique

Fenomenul cultural al Sibiului pătrunde în biserici, în cadrul Ars Sacra

În acest an, evenimentul

Ars Sacra desfășurat sub motoul ”Adevărul aduce pace” a început în 14 septembrie cu ocazia Zilei Bisericilor

Deschise și va continua până în 22 septembrie cu expoziții, concerte și lansări de carte. Programul celei de-a doua ediții include 10 expoziții în 10 spații diferite: ”Legenda Sfântului Ladislau pe fresce ale bisericilor din Transilvania” la Sala CIT a Primăriei, ”Sacralitatea în arta modernă” la Biserica Reformată Kalvină, ”Imaginea lui Hristos în bisericile evanghelice din Transilvania” la Casa Teutsch, ”Libertatea religioasă ca motiv al migrației - Personalități ale Transilvaniei secolelor XVI–XX” la Biserica Evanghelică Sf. Ioan, ”Boala cea mai periculoasă” și expoziția de gravură de Sieglinde Bottesch ”Mit și istorie, scene ale prigoanei vrăjitoarelor” la Catedrala Evanghelică, ”Crucea în ipostază cotidiană” la Biserica Nașterea Domnului, expoziție de cărți liturgice din secolele al- XVII, XVIII, XIX și al- XX-lea la Biserica romano catolică Sf. Treime, expoziție de Antimise din perioada celor 7 episcopi martiri greco catolici la Biserica Ursuline greco catolică și ”Reflecții artistice ale simbolurilor iudaice - Ouă de gâscă și de struț” la Sinagoga

Mare.

Luni, 16 septembrie, de la ora 19:00, Biserica Ursuline greco catolică va găzdui un concert al Corului Allegretto și spectacolul literar-muzical ”Copiii Universului”. Marți, 17 septembrie, de la orele 13:00 și 14:00 sunt programate vizite pe ”drumul cărții” la Tipografia Șaguniană a Mitropoliei Ardealului. Miercuri, 18 septembrie, cu ocazia Zilei confesiunii Reformate, la Biserica Reformată Lutherană va fi organizat un tur ghidat, iar Corul de bărbați Dalárda din Ocna Sibiului și Corul mixt Hozsánna din Sibiu vor purta un dialog prin cântec. Vineri, 20 septembrie, Jurjut Dariana Elena - soprană, Orly

Frankel - soprană, Filip Ion Sandu - tenor, Mugur Nazarie Schwartzman - bass, Cătălina Tudorie – pian vor oferi un concert de muzică evreiască, la Sinagoga Mare, începând cu ora 18:00. Sâmbătă, 21 septembrie, la Catedrala Lutherană Evanghelică va avea loc un maraton de orgă, de la ora 12:00, cu ocazia repunerii în funcțiune a noii orgi Sauer. Evenimentul ajunge la final duminică, 22 septembrie, când de la ora 11:00, la Catedrala Mitropolitană Sf. Treime e programat un concert coral al Corului Timotei Popovici. Programul complet este disponibil pe site-ul ars-sacra.ro/program.

Trendul nostalgic în festivalurile din septembrie

În ultimii ani, România a fost martora unei veritabile renașteri a nostalgiei, trend cultural care

își găsește expresia printr-o serie de festivaluri dedicate muzicii retro. Deși construite pe același sentiment puternic resimțit de oameni, este remarcabil faptul că în peisajul festivalier autohton pot coexista, armonios chiar, numeroase derivate ale aceluiași trend.

UNFORGETTABLE Symphonic Experience

Unforgettable aduce în vibranta Capitală, la ROMEXPO, o fuziune impresionantă dintre genurile artei clasice și celei moderne, cu un line-up format din artiști unici, a căror muzică este nemuritoare și fără vârstă. Festivalul de la București promite astfel o călătorie printr-un portal spațio-temporal inedit: în perioada 13-15 septembrie, iubitorii de muzică vor putea explora Seara Internațională, cu nume precum Havasi, Al Bano și Romina Power, Gheorghe Zamfir, Laura Bretan, Montserrat Marti Caballé, urmată de Seara Franceză și Seara Britanică, unde vor urca pe scenă Lara Fabian, Garou, Daniel Lavoie, Jessie J, Gypsy Kings și mulți alții.

DISKOteka Festival

De la București luăm trenul până la Iași pentru o iterație nostalgică cu un twist: DISKOteka, cel mai mare festival retro din Europa dedicat muzicii anilor ’80 și ’90. Așadar, în perioada 20-22 septembrie, Parcul Palas Mall va fi animat de sound-uri retro, iar toată lumea e invitată să retrăiască magia epocii trecute alături de artiști care și-au lăsat amprenta asupra generațiilor viitoare: La Bouche, Tehnotronic ft. Eric Martin, No Mercy, Boney M. XP, Cătălin Crișan, Gabriel Dorobanțu, Daniel Iordăchioaie, Mirabela Dauer, Silvia Dumitrescu și multe alte nume îndrăgite.

DISCOTECA ‘80 și DISCOTECA ‘90

Pe 20 și 21 septembrie se anunță două seri de neuitat pentru iubitorii de muzică retro din Ardeal, în principal, care sunt așteptați la Sala Polivalentă BTarena din Cluj-Napoca cu numeroase surprize... în timp ce DISCOTECA ‘90 propune o incursiune în discotecile energice de pe vremuri alături de artiști precum

ADDAWAY, No Mercy, Five, Culture Beat, Captain Jack, Alice DJ, Groove Coverage, A.S.I.A., seara de 21 septembrie te invită să te reîntorci în anii ‘80 prin cinci concerte live alături de Thomas Anders, Sandra, Alphaville, LONDONBEAT și Ottawa.

mee r ah

”Suntem în plin proces de creație, avem idei și piese noi”

Între concerte și înregistrări la studio, am reușit să stăm de vorbă cu Mee Rah, solista trupei

Alpha Q, pentru a povesti despre noua componență a formației, despre premiile obținute recent, despre ce noutăți muzicale le pregătesc fanilor și ce emoții îi încearcă înainte de a reveni pe scenă în fața publicului sibian, în cadrul evenimentului Sibiu Sounds, care va avea loc în 27 și 28 septembrie.

Ultimul nostru interviu se întâmpla în preajma lansării albumului

”Parallel Universe”. Cum a decurs ”călătoria” voastră muzicală în acești ultimi doi ani și cum a fost primit albumul de către public?

De la lansarea albumului

încoace s-au întâmplat multe lucruri printre care cel mai

important a fost schimbarea componenței trupei. Ni s-au alăturat Bogdan Stoican la chitară solo, Daniel Frăcea la chitară și, nu în ultimul rând, Mihai Ciobotaru la chitară bas. În această nouă formulă am câștigat marele premiu la două concursuri importante: Constelații Rock, secțiunea Metal și showcase-

ul ARTmania, care ne-a adus șansa de a cânta pe scena festivalului ARTmania 2024. De fiecare dată când urcăm pe scenă publicul absoarbe parcă energia noastră și se conectează la povestea pieselor, ceea ce ne bucură foarte tare.

Că menționai de concertul de la ARTmania, cum se

simte să concertezi acasă, dar în compania unor nume precum KORN, Satyricon sau Spiritbox?

A fost o experiență incredibilă! Cuvintele nu pot descrie cum te simți când vezi în fața ta o mare de oameni din toată lumea, care îți scandează numele și vibrează împreună cu tine și muzica ta. Pentru noi reacția publicului ARTmania a fost confirmarea faptului că facem bine ceea ce facem și că suntem pe drumul cel bun, ca o întărire a sentimentului

aceluia care îți dă voie să visezi mai departe și să crezi mai departe în visul tău. Iar faptul că am cântat în același festival cu trupa Korn a fost pentru noi ceva de nedescris. Jucam șotron când eram mică în locul în care au cântat ei.

Care ai spune că sunt elementele care definesc cel mai bine atmosfera de la concertele voastre? Există ceva anume ce ți-ai dori să înțeleagă / simtă publicul despre voi atunci când vă vede pe scenă?

Alpha Q înseamnă energie, fun, dar și vulnerabilitate și mesaj. Pentru noi cel mai important lucru este să ajungem la inimile oamenilor, iar mesajul nostru să fie înțeles și simțit. Cred că doar așa poți rămâne în memoria ascultătorului: prin conectarea la ceea ce ne aduce împreună.

În ultimul weekend al lunii septembrie veți reveni pe scena festivalului Sibiu

Sounds din Piața Mică. Cum vă pregătiți pentru această

reîntâlnire cu publicul sibian?

Sibiu Sounds e întotdeauna o bucurie pentru noi și a devenit deja o tradiție să ne întâlnim cu toții la noi în oraș și să ne bucurăm de faptul că încă se mai scrie muzică originală și, încă, în ciuda tuturor piedicilor, mergem mai departe și continuăm. Îi suntem foarte recunoscători lui Manole Ilie pentru susținere și ocazia aceasta de a păstra tradiția. Ar fi minunat dacă s-ar lua acest exemplu la nivel național și s-ar duce mai departe și în alte orașe.

Pentru că au trecut doi ani de la ultimul album, cum va continua formația să-și spună poveștile prin muzică în perioada următoare? Aveți în plan piese noi?

Da, suntem în plin proces de creație, avem idei și piese noi. Tocmai ce am ieșit din studioul Mellowdy din Cisnădie, unde am înregistrat materiale noi nouțe. Abia așteptăm să le împărtășim cu publicul nostru. Deci da, urmează un nou single

și, în curând, un nou videoclip pentru acesta.

Cum ai descrie procesul de creație al formației Alpha Q? Cât de mult vă gândiți la validarea publicului atunci când produceți piese noi?

Sunt 100% în gând și în simțire cu descrierea procesului de creație al lui Rick Rubin din “The Creative Act”. Cred că orice artist și spirit creativ ar trebui să citească această carte măcar o dată în viață. Vorbește foarte mult despre puritatea și originalitatea creației neîntinate și neinfluențate de presiunea de a crea într-un anumit fel, stil, trend, etc. Și eu cred că atunci când ești conectat la sursă și la adevărul tău poți să fii credibil și original și pentru public. Altfel, tot ceea ce faci e să încerci să faci pe plac altora și să uiți cine ești. Nu creăm pentru validare, ci în ciuda ei. Dar validarea vine atunci când ceea ce ești tu se aliniază cu cei care simt ca tine. Iar conectarea cu publicul e minunată.

CH ris p Otter „Eagle’s Point”

Dacă m-ar întreba cineva cum sună jazz-ul zilelor noastre, reprezentat de muzicieni de cel mai înalt nivel, i-aș recomanda să asculte „Eagle’s Point”, albumul saxofonistului Chris

Potter, lansat în 2024 alături de pianistul Brad Mehldau, basistul John Patitucci și bateristul Brian Blade. Evident, mai sunt destule exemple bune, dar cum să nu răspunzi la această formulă?

Un supergrup al zilelor noastre, cu opt compoziții originale, pe albumul „Eagle’s

Point”. Chris Potter a scris aceste piese

special pentru această întâlnire programată

într-unul dintre

puținele momente

în care planetele sau agendele lor s-au aliniat. Deși nu au cântat niciodată împreună pe scenă, au reușit să producă acest album esențial pentru jazz-ul modern. Fiecare muzician, o forță dominantă în ce privește instrumentul pe care-l

reprezintă contribuie la fiecare piesă cu generozitate și respect reciproc. Pianul lui Mehldau e virtuoz și elocvent, liniile de bas formează modele complexe în stilul unic al lui Patitucci, iar finețea percusivă a lui

Blade creează baza rimtică a acestui dream team. Compozițiile lui Potter arată excepționale calități de autor care

înțelege perfect rolul fiecărui

instrument, fără excese personale. Narațiunile lui muzicale sunt fluent transpuse prin melodii și ritmuri memorabile, reflectând confluența unor talente inegalabile. ”Eagle’s Point” ne prezintă cea mai clară formă de geniu colectiv.

Veturia Ghibu

Doamna liedului

Conferințe muzicologice

Recitaluri în dialog multimedia

Sesiuni de întrebări și răspunsuri

Expoziție de fotografie digitală

LECTORI

Bianca Manoleanu, profesor de canto UNMB

Corneliu Beldiman, cercetător, muzeograf, istoric

Ivona Cristescu, muzicolog, realizator TV

INTERPRETEAZĂ

Stanca-Maria Manoleanu, soprană

Mihai Murariu, pianist

CLUJ-NAPOCA

Academia Gheorghe Dima, joi, 19 septembrie, 19:00

BRAȘOV

Sala Patria, Sala Mică, sâmbătă, 21 septembrie, 12: 00

SINAIA

Castelul Peleș, sâmbătă, 28 septembrie, 16:00

SIBIU

Biblioteca Județeană Astra, luni, 30 septembrie, 19 :00

BUCUREȘTI

Universitatea Națională de Muzică, joi, 10 octombri e, 19:00

Ce ascultăm în luna septembrie

Luna asta ascultăm rock alternativ, rock and roll și country. În plus, descoperim un album misterios, gata să ne fascineze, în contextul în care muzica este lansată și ascultată cu precădere în online.

Crowded House

Gravity Stairs

În anii ’90, Crowded House acaparau playlist-ul MTVului cu piese precum Don’t Dream It’s Over sau Take The Weather With You. 30 de ani mai târziu, cântecele australienilor nu mai adună atât de multe vizualizări pe YouTube, însă solistulcompozitor Neil Finn nu se îndepărtează de stilul ce a consacrat grupul, oferindu-ne un album coerent, gata să satisfacă fanii rockului alternativ ce făcea furori acum mai bine de trei decenii. Cu un prim single influențat de munca lui Finn alături de fundațiile care construiesc școli în Africa, Gravity Stairs merită ascultat capcoadă, căci după multiple despărțiri și reuniuni, nici nu știm când vom avea șansa de a asculta un nou material discografic din partea australienilor.

Bill Wyman

Drive My Car

Dacă am butona radioul și ne-am împiedica de un octogenar care cântă o piesă rock and roll, cu siguranță nu ne-am gândi că solistul cântecului este chiar Bill Wyman, basistul formației

The Rolling Stones din perioada 1962 – 1993. Cel de-al șaselea album solo al muzicianului în vârstă de 86 de ani nu surprinde, ci poate chiar să ne șocheze printr-o oarecare banalitate a selecțiilor de compoziții country pe care avem impresia că le-am mai auzit de mii de ori, însă sinceritatea și asumarea interpretării transformă LP-ul într-un must have al fanilor genului. Alcătuit din compoziții proprii îmbinate cu coveruri de la Bob Dylan sau Taj Mahal, Drive My Car ni-l prezintă pe Wyman cu chef de cântat, însoțit de un dezinteres clar față de faimă sau succes comercial.

Jack White

No Name

Pe data de 19 iulie, magazinele casei de discuri Third Man din Detroit, Londra și Nashville au oferit gratuit un disc de vinil la orice cumpărătură, fără însă a le oferi clienților detalii despre misteriosul obiect. Internauții au comentat faptul că albumul seamănă izbitor cu compozițiile americanului Jack White și se pare că nu s-au înșelat, căci la scurt timp, managementul artistului a confirmat faptul că misteriosul LP era, de fapt, un nou material discografic al rockerului ce s-a făcut cunoscut la începutul anilor 2000 ca membru al duo-ului

The White Stripes. Bineînțeles că acum putem găsi întregul album pe platformele de streaming, însă decizia lui White de a-și promova noua creație în acest fel este una lăudabilă, în contextul în care muzica pare că își pierde din misterul de altădată.

The Rock and Roll Hall of Fame, la aproape 30 de ani

Samuel L. Jackson, Tom Cruise, Scarlett Johansson și Ian McKellen sunt doar câțiva dintre actorii care nu au primit vreodată un Oscar. Pe de altă parte, Blue Osyter Cult, Lenny Kravitz, Boston, Phil Collins și Brian Eno sunt doar câțiva dintr-o listă interminabilă de artiști care încă nu au fost primiți în Rock and Roll Hall Of Fame, muzeul care și-a construit de-a lungul anilor o reputație cât se poate de bizară în ceea ce privește deciziile de acordare a râvnitelor distincții.

Înființată în 1983, de Ahmet Ertegun, fondatorul casei de discuri Atlantic, fundația Rock and Roll Hall of Fame și-a deschis muzeul din Cleveland în data de 1 septembrie 1995, panglica fiind tăiată de un ansamblu din care făceau parte Yoko Ono și Little Richard. În plus, Chuck Berry, Bob Dylan, Aretha Franklin, Jerry Lee Lewis, Bruce Springsteen, Iggy Pop, John Fogerty și John Mellencamp au fost artiștii care au cântat a doua zi pe stadionul din Cleveland, sărbătorind deschiderea noului muzeu. De altfel, un videoclip înfățișându-l pe

Springsteen complet hipnozat de faimosul duck walk al lui Berry (preluat și popularizat ulterior de Angus Young de la AC/DC) are astăzi mai mult de 83 de milioane de vizualizări pe YouTube, fascinația lui Springsteen simbolizând imensa influență a unuia dintre părinții incontenstabili ai muzicii americane.

La prima vedere, Rock and Roll Hall of Fame a debutat cu o selecție eclectică, deoarece nu am crede că putem găsi puncte comune între avangarda zgomotoasă a lui Yoko Ono și balansul pianului lui Little Richard și nici nu am putea spune că soul-ul Arethei Franklin ar

Ahmet Ertegun

avea ceva în comun cu energia distrugătoare a lui Bruce Springsteen. Cu toate acestea, se pare că toți acești artiști s-au influențat reciproc în feluri nebănuite, căci între Yoko și Little

Richard îl putem plasa lejer pe John Lennon cu a sa obsesie față de rock and roll-ul american, în timp ce luptele de zi cu zi ale clasei de mijloc i-au fascinat deopotrivă pe Dylan, Mellencamp sau Springsteen.

Cu toate acestea, momentele în care muzeul a stârnit controverse nu au încetat să apară.

Procesul de nominalizare controlat de un grup mic de indivizi care nu sunt muzicieni, tendința de a alege artiștii în funcție de propriile gusturi, dar și dorința acerbă de a face profit în urma show-ului de decernare a premiilor sunt doar câteva dintre criticile aduse instituției care se mândrește cu păstrarea și popularizarea muzicii ce a schimbat secolul XX.. ,,Fondatoarea

Suzan Evans a remarcat faptul că nu existau

nume suficient de puternice pentru a vinde bilete la ceremonia de decernare a premiilor, așa că un grup de doo-wop a fost eliminat în favoarea unui artist de renume. Am văzut cum mulți artiști pionieri ai anilor ’50 – ’60 au fost neglijați, ceea ce a făcut ca multe superstaruri ale anilor ’70 să fie acceptate înaintea oamenilor care au făcut acest lucru posibile pentru ele”, spunea un fost membru al comitetului de nominalizare, în timp ce Maureen Tucker, percuționista grupului

The Velvet Underground, crede că numele instituției ar trebui schimbat în ,,Muzeul Jalnic” (Hall of Lame). ,,Este ceva foarte ciudat legat de premiile astea”, observă Liam Gallagher pe platforma X, în timp ce Elton

John remarcă ,,talentul de mâna a doua” acceptat în rândul premianților.

În plus, o scurtă căutare pe YouTube ne oferă momente spumoase de la cina ce însoțește show-ul de decernare a premiilor: privirile plictisite ale publicului în timp ce formația americană Phish interpretează un cover al complexei piese Watcher of The Skies, lansată de Genesis în 1972, glumele despre alcoolism și examenele de prostată oferite într-un surprinzător moment de stand-up comedy de pianistul Rick Wakeman, dar și remarca lui Ringo Starr din 2015: ,,După câte am îndurat în seara asta!”. Desigur, Ringo s-a fi putut referi la momentele interminabile de ovații și coveruri, iar faptul că o bună parte din public s-a ridicat în picioare ne sugerează faptul că nu doar Ringo se gândea la banalitatea ceremoniei.

Oricare ar fi adevărul, poate că n-ar fi rău să nu asociem valoarea unui film cu numărul de Oscaruri primite și nici să ne alegem artiștii favoriți în funcție de numărul de trofee din bibliotecă. Nu de alta, dar dacă Ozzy a fost acceptat abia anul acesta în Rock and Roll Hall of Fame, e foarte posibil ca mulți dintre artiștii noștri preferați să stea încă la coada interminabilă a controversatului muzeu.

Ozzy Osbourne

Maureen Tucker

The Rock and Roll Hall of Fame, Cleveland, 1 septembrie 1995

„Forme de

bunătate”

în accepţiunea lui

Yorgos Lanthimos

Dacă ne amintim de Dogtooth, The Lobster, The Killing of a Sacred Deer sau mai recentul Poor Things, care a și câștigat patru premii Oscar, ne dăm seama că atunci când Yorgos Lanthimos se apucă de un film, cu siguranță va ieși ceva extrem de ciudat și de neconvenţional, poate chiar revoltător. Noul său lungmetraj, Kinds of Kindness/ Forme de bunătate, nu face excepție de la această regulă. Și, chiar dacă reunește o mare parte din distribuția din Poor Things, de această dată este o reîntoarcere la origini pentru cineastul grec și nu vom mai avea o poveste la fel de închegată, ci o absurditate captivantă și presărată cu multă violență, în stilul Dogtooth..

Kinds of Kindness este o fabulă-triptic, ce urmărește un bărbat fără opțiuni care încearcă să preia controlul asupra propriei vieți, apoi un polițist care este alarmat de faptul că soția sa, care a dispărut pe mare, s-a întors și pare o persoană diferită și, nu în ultimul rând, o femeie hotărâtă să găsească o persoană anume cu o abilitate specială, care este destinată să devină liderul unui cult. Ca să

ne bage și mai mult în ceață și să ne provoace și mai mult la introspecție, la analiză și tot felul de presupuneri, Yorgos folosește în toate cele trei capitole ale acestui film, care (aparent) nu au legătură între ele, același grup de actori din repertoriu, dar în roluri diferite: Emma Stone, Jesse Plemons, Margaret Qualley, Willem Dafoe, Hong Chau, Mamoudou Athie și Joe Alwyn.

Cu Forme de bunătate, un titlu înșelător, pentru că nu avem nicio „formă de bunătate” în film, ba dimpotrivă, Yorgos se întoarce la cruzimea suprarealistă și logica bizară a filmelor anterioare succesului înregistrat la Oscaruri. Dogtooth este o referință evidentă, dar există trimiteri la relațiile întortocheate din The Lobster. Fanii vor fi cu siguranță mulțumiți, dar cei care au apreciat mai mult filmele ceva mai așezate ale lui Yorgos, precum The Favourite sau Poor Things, s-ar putea să şi digere mai greu această nouă propunere. Reîntoarcerea la origini este și mai evidentă din moment ce, după colaborarea cu scenaristul Tony McNamara la cele mai recente și de succes două filme ale sale (Favorita și Sărmane creaturi), aici Lanthimos se reunește cu partenerul său de creație pe termen lung (co-scenarist la toate filmele sale, de la Dogtooth până la Killing Of A Sacred Deer), Efthimis Filippou. Pe marile ecrane îl vedem în România din 13 septembrie, iar cei care-l vor viziona nu vor rămâne indiferenți.

Yorgos Lanthimos

„Never Let Go”,

poate unul dintre cele mai intense filme

Horror ale anului

Never Let Go, regizat de Alexandre Aja, cunoscut pentru filme de groază precum The Hills Have Eyes

și Crawl, aduce pe ecran o poveste intensă și terifiantă. Filmul o urmărește pe o mamă, interpretată de Halle Berry, care luptă să își protejeze gemenii de un spirit malefic ce le terorizează familia de ani de zile. Totuși, când unul dintre băieți începe să pună la îndoială existența răului, legătura familială este pusă la încercare, declanșând o luptă disperată pentru supraviețuire.

În ceea ce privește distribuția, în centrul atenției este Halle Berry, una dintre cele mai versatile actrițe de la Hollywood. Berry a dovedit de-a lungul anilor că poate străluci în orice producție, indiferent de gen, de la acțiune și dramă la science-fiction, iar acum își îndreaptă atenția către un rol extrem de solicitant în Never Let Go. Ea joacă rolul unei mame care trebuie să navigheze printr-un univers distorsionat, plin de capcane psihologice și terori ascunse, pentru a-și proteja copiii de o forță malefică ce amenință să-i distrugă.

Filmul explorează o viziune unică asupra terorii psihologice, analizând fricile profunde și traumele ascunse în subconștientul uman. Aja, cu experiență în regizarea filmelor horror, a creat un univers vizual care combină realismul cu elemente onirice, făcându-te să te întrebi ce este real și ce este doar o halucinație. Acest stil vizual contribuie la crearea unei atmosfere apăsătoare și imprevizibile, care te va ține într-o stare constantă de alertă.

Criticii au lăudat deja filmul pentru modul în care îmbină elementele de horror psihologic cu drama profund emoțională. Performanța lui

Halle Berry a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai bune din cariera sa, iar regia lui Aja este considerată o operă de artă în gestionarea tensiunii și a groazei. Fanii sunt, de asemenea, extrem de entuziasmați de lansarea filmului. Trailerul a generat deja un val de speculații și așteptări în rândul comunității horror, iar mulți se așteaptă ca Never Let Go să devină unul dintre cele mai memorabile filme de groază ale anului.

Prin urmare, filmul este o explorare profundă a legăturilor de familie, a sacrificiului și a cât de departe poate merge o mamă pentru a-și proteja copilul. Această poveste, combinată cu talentul regizoral al lui Aja și performanța excepțională a actorilor, face din Never Let Go un film de neratat... din 27 septembrie.

Este Filmul de Miercuri

în 25 septembrie ora 20:00

la Centrul Cultural „Ion Besoiu”

EXT. MAȘINĂ. NOAPTE

Making-of-ul unui film care nu există

EXT. MAȘINĂ. NOAPTE, cel de-al doilea lungmetraj al regizorului Andrei Crețulescu (care semnează și scenariul), are în distribuție patru actori ce joacă mai multe roluri: Rodica Lazăr, Șerban Pavlu, Andi Vasluianu și Dorian Boguță din trei părți, filmate în planuri-secvență, EXT. MAȘINĂ. NOAPTE combină mai multe genuri și stiluri, construind o poveste despre cum (NU) se face un film - „ making-of cu aer de cronică absurd/ postmodernă”, după cum notează regizorul.

O echipă de producție se chinuie să pună pe picioare un film de gen care să rupă gura târgului: twisturi șocante, filmări într-o zonă izolată din munți, actori mulți și faimoși, o haită de lupi, efecte speciale complexe și multe cascadorii periculoase. Dar socoteala de acasă chiar nu se potrivește cu cea din platou, fiindcă pe măsură ce filmarea propriu-zisă se apropie, nimic nu iese cum ar trebui. Regizorul umblă pe coclauri, maestrul cascador e de negăsit, starleta

cu sute de mii de urmăritori pe Instagram face turul Europei și e indisponibilă în zilele în care e nevoie de ea, iar actorii principali par căzuți în butoiul cu melancolie și încep să caute sensul vieții. Cu atâtea vești „bune”, lucrurile o iau rapid la vale. La propriu.

Filmul are puține minute (73) și multe personaje (12, mai precis). Construit din scene foarte lungi, filmate în stiluri și formate diferite și montate în ordine non-cronologică,

devine o conversație despre film, despre frică, despre ficțiune și un „making of”, cu dialoguri lungi, al unui posibil thriller care nu există. „Filme despre film s-au mai făcut. Regizori careau venit și-au făcut filme despre filmele altora s-au mai văzut. Dar regizori care să-și «reviziteze» un film în timpul filmării(!) și să-l și satirizeze, asta e ceva mai rar. Nu e un film obișnuit, sunt mai multe într-unul singur. Și fiecare spectator îl va citi, probabil, diferit, în funcție de cum o să aibă el chef și o să reacționeze la el așa cum o să simtă, iar asta mie mi se pare foarte bine. Am știut de la început că acest lungmetraj nu se poate face decât cu acești patru actori, care mi-au fost aproape de la primul film și au venit în primul rând din prietenie. Dar nici fără directorul de imagine, Andrei Butică, fără Mălina Ionescu la scenografie, fără Cătălin Cristuțiu la montaj și, evident, fără Codruța Crețulescu și partenerii și prietenii noștri care ne-au susținut”, spune regizorul Andrei Crețulescu.

Codruța Crețulescu, Vlad Rădulescu și Claudiu Mitcu sunt producătorii filmului, din partea Kinosseur, Avanpost Media și Wearebasca. EXT. MAȘINĂ. NOAPTE va putea fi urmărit în cinematografe din 13 septembrie, distribuit de Kinosseur.

eat&Drink

susținut de

Lumea nouă a vinului

De fapt, a comunicării vinului. Un subiect mereu spinos și un subiect mereu complicat de abordat, căci această categorie este atipică. Ironic de atipică, căci vinul în sine este o poveste, și atunci întrebarea oricărui om de marketing este „cum spun povestea vinului meu?”, „cum o fac diferită”, „cum o fac unică”? Dar cea mai mare întrebare este „cum fac accesibilă lumea vinului unui consumator care nu știe nimic despre acest produs?” Aceasta este principala barieră ce trebuie trecută: majoritatea oamenilor nu știe cum să se raporteze la această categorie, care a fost, pentru o lungă perioadă de timp, rezervată specialiștilor.

Evident, la toate aceste întrebări complicate, nici răspunsurile nu pot fi simple, dar punctul de plecare este mereu același: să încerci să fii prezent acolo unde produsul tău ar putea face o diferență. De exemplu, festivalurile (de muzică, de film, de haine) sunt un excelent punct de intrare, pentru că aici oamenii au timp, au deschidere să încerce și să descopere experiențe noi.

Cu o prezență corectă, cu un discurs simplu, cu o experiență corectă de servire, ai o șansă bună să-i ajuți pe oameni să interacționeze cu lumea vinului.

Petrecerile de zi sunt un alt context în care vinul își poate face simțită prezența și să-și aducă valoarea. Mai ales vinurile spumante își găsesc locul aici, dar nici vinurile ușoare, cu nivel scăzut de alcool, nu sunt nepotrivite. Petrecerile de zi au această caracteristică -

durează mai puțin, oamenii vin mai devreme și își doresc să deguste ceva bun, un ceva bun care să le permită să fie „sobri” și seara. Un pahar de vin bun sau un spumant zglobiu exact asta poate face: te simți bine și te bucuri și de restul zilei. Nu aș ignora deloc lumea Tik

Tok. Da, desigur, e un loc ca un turn Babel al distracției fără sens, de multe ori, dar în același timp, e o rețea care nu pune presiune pe useri. Și exact asta este și tema vinului, să nu pună presiune pe consumatori. Tik Tok este un loc de explorare, un loc foarte bun din care mulți oameni pot începe o legătură cu vinul. Noua lume a vinului în comunicare înseamnă mai puțină etichetă și mai multă relevanță. Nu e o excursie ușoară, dar e necesară pentru ca acest produs plin de poveste să ajungă la cât mai multă lume.

Noua Ospitalitate Românească

La începutul lunii august m-am plimbat câteva zile prin țară. ghidat de România Atractivă (romania-atractiva.ro, dar și excelenta aplicație de mobil). România Atractivă este cel mai amplu și ambițios proiect de promovare a turismului cultural de la noi & spre marea mea bucurie, inițiatorii au introdus gastronomia între obiectivele turistice. Cumva, până acum nu ne-a păsat că indiferent de tipul de turism practicat, fie ecumenic, fie de festival de muzică electronică, turistul trebuie să și mănânce și e preferabil să nu se ghiftuiască cu sendvișuri de la benzinării, chiar dacă la noi traseele se opintesc în ambuteiaje de tot soiul.

Depășind (sic!) frustrările de călător blocat în trafic, ai șansa să descoperi o altă ospitalitate românească, modernă și afabilă, mai îndreptată către client. Adevărat e și că încă nu ne-am dezbărat de tot de vechi metehne și mai întâlnim reminiscențe ale vremurilor când ți se făcea o favoarea să ți se servească mâncarea sau să ți schimbe prosoapele, așa cum și, invers, sunt destui clienți care nu vor să fie serviți, ci slugăriți. Fie că a existat un training serios, fie că au fost alese cu grijă, multe dintre obiectivele din România Atractivă vin la pachet cu ghizi documentați și poligloți, cu cărți de turism și gastronomie, cu broșuri moderne, cu mâncăruri locale. Am găsit mai mulți

oameni decât angajați și sper ca acesta să fie trendul.

Noua Ospitalitate

Românească depășește simbolistica pâinii și sării de la întâmpinare și se preocupă și de restul. Sub această umbrelă extrem de încăpătoare intră colecția de PGL-uri (Puncte de Gastronomie Locale) apărute în ultimii ani, dezvoltarea unităților de cazare la crame, ghizi bine pregătiți, pachete turistice pentru orice fel de interes sau hobby, animații virtuale care dau viață cetăților ruinate, dezlipirea afișelor cu fotografiatul interzis, călcatul ierbii, meniuri de degustare & sharing, farm to table, deconturi pe firmă, semnalistică rutieră, spa-uri ultramoderne, resorturi de 5 stele ș.a.m.d. Vorbim de normalitate, dar, de fapt, înregistrăm un mare succes intrând în normalitate.

Încercați să vă aduceți aminte de cum arăta peisajul în urmă cu câțiva ani. Trebuie să mai lucrăm la prețuri și la infrastructură și să mai luăm la pilă servicii pe ici, colo.

Când nu faci turism urban, mâncarea simplă, rețetele locale, produsele din proximitate (adică fix ce ți se oferă la PGL-uri) sunt nu doar delicioase, ci și interesante, și atractive. De multe ori, aici apare bariera limbii, însă după o vișinată sau o pălincă și o ciorbă fierbinte, impedimentul dispare mistuit de sucurile gastrice și apare satisfacția descoperirii unui nou fel de mâncare și a îndestulării cu beneficii. Iar o mâncare bună ne poate face să trecem cu mai multă răbdare peste aglomerația de pe drumurile județene, că până la autostrăzi, ne mănâncă hârtoapele.

Toamna exotică: Nostalgia verii în cocktailuri cu cocos

Dacă ne gândim la cocktailuri cu cocos, categoric o să ne apară în minte și niște imagini cu plaje exotice sau cu un șezlong la o piscină. Chiar dacă vara doar ce s-a terminat, mirosul de nucă de cocos din următoarele băuturi poate să ne ajute să retrăim cu nostalgie atmosfera sezonului estival și să ne bucurăm de arome exotice oricând.

Pentru cei mai sceptici dintre noi, am pregătit un cocktail clasic cu nucă de cocos, Piña Colada simplă și arhicunoscută, presupune rom alb, cremă de nucă de cocos, suc de ananas și pentru ornare, felii de ananas sau cireșe Maraschino. Originile sunt cu adevărat interesante la acest cocktail, pe lângă gustul tropical. Astfel, se spune că piratul portorican Roberto Cofresi a creat acest cocktail special pentru a ridica moralul echipajului său, în secolul al XIX-lea.

Cu siguranță mai sunt printre noi și persoane care visează încă la plaje exotice și vreme caldă, iar pentru ei, un Bahama Mama este alegerea perfectă, căci numai numele ne trimite cu gândul la frumoasele plaje din Bahamas. Pentru preparare avem nevoie de gheață zdrobită, suc de portocale, suc de ananas, rom clasic, rom cu aromă de cocos și sirop grenadine, iar pentru ornat vom avea nevoie de cireșe Maraschino. Amatorii de cocktailuri pe bază de rom care își doresc o băutură asemănătoare cu Bahama Mama, dar nu la fel de dulce, nu au fost uitați - puteți comanda un Mai Tai autentic, iar problema voastră a fost rezolvată.

Batida este un cocktail foarte popular în Portugalia, iar numele tradus al acestei băuturi ar fi milkshake, tocmai pentru textura pe care o are. Pentru o Batida autentică avem nevoie de cachaça (rom obținut cu trestie de zahăr pură), sirop de fructul pasiunii, lapte de cocos, suc de lime și pentru ornat, felii de ananas și nucșoară. Pentru a da acestui cocktail textura de milkshake, toate ingredientele trebuie puse într-un blender, iar mai apoi, într-un pahar înalt.

Vă asigur de faptul că următorul cocktail nu conține homar decât în nume. Astfel, Rock Lobster este un cocktail fructat cu două tipuri de rom care, servit în pahar, ne aduce doar aminte de culoarea unui homar gătit. Pentru preparare avem nevoie de rom cu aromă de cocos, lichior de banane, sirop grenadine, banane coapte, suc de ananas și de portocale și rom negru. Ceea ce este interesant la acest cocktail este faptul că romul negru nu este mixat, alături de celalte ingrediente, ci adăugat la final, după ce se pune cocktailul în pahar.

Sunt foarte puține cocktailuri cunoscute care au ca ingredient Jägermeister, iar California este unul dintre ele. Pentru preparare avem nevoie de rom cu aromă de cocos și suc de ananas. Poate că nu vă inspiră multe această combinație, dar culoarea acestui cocktail vă va reaminti categoric de apusurile de vară de

Încheiem cu un cocktail pe bază

Coconut Cosmo. Pentru preparare ne trebuie: vodka cu aromă de cocos, lichior de cocos, suc de merișoare, vermut și apă de cocos. Asemeni unui cocktail Cosmopolitan veritabil, nici acesta nu este foarte dulce, pentru a ne putea bucura de toate aromele din el.

Amatorii de gin s-ar putea să prefere Groovy Gimlet. Acest cocktail este unul interesant, chiar din cauza ginului, care trebuie să fie cu extract de floarea de mazăre a fluturilor și care dă o nuanță de albastru ginului, care în contact cu sucul de lamâie, îl transformă în culoarea mov, nuanța fiind diferită în funcție de cât de mult suc de lămâie se adaugă. Pe lângă aceste două ingrediente vom mai avea nevoie și de sirop de cocos, iar cocktailul nostru este gata de a fi savurat.

Pe măsură ce serile devin din ce în ce mai răcoroase, aceste cocktailuri ne dau ocazia perfectă de a păstra un strop din vara ce tocmai a trecut în suflete și, de ce nu, în pahare, mai ales că Ziua Mondială a Nucii de Cocos este sărbătorită pe 2 septembrie.

Povești cu mere și scorțișoară

Toamna aduce în bucătărie arome puternice sau confortabile, care te fac să te simți bine. Oricât ar putea părea de banale, am considerat întotdeauna că merele se combină extraordinar cu scorțișoara. Cu parfumul lor cald, te duc cu gândul la preparate simple și delicioase, perfecte pentru serile răcoroase. Un desert clasic ce prezintă această combinație este ștrudelul cu mere și scorțișoară. Făcut din foietaj fin și umplut cu mere coapte, stafide și un strop de scorțișoară, acest preparat aduce acel echilibru între dulce și condimentat. Se poate savura lângă o ceașcă de ceai sau cafea, fiind ușor de preparat și potrivit pentru întreaga familie. În patria lui, Austria, ștrudelul cu mere se servește alături de sos de vanilie, astfel încât texturile se îmbină într-un amestec fin și cremos. De asemenea,

ingredientul care m-a surprins în atelierul gastronomic de preparare a ștrudelului la care am participat în Viena a fost grișul, adăugat în compoziția de măr. Acesta are rolul de a absorbi umezeala și de a închega umplutura, rezultând un amestec cremos, cu gust dulceacrișor, ce completează perfect foietajul crocant.

Pe de altă parte, dacă îți place combinația de mere cu scorțișoară și vrei ceva rapid și reconfortant, încearcă clătitele cu mere caramelizate. Merele sunt gătite încet în unt și zahăr brun, apoi așezate peste clătite pufoase. Scorțișoara adaugă acea aromă specifică de toamnă care te face să îți dorești încă o porție.

Deci, indiferent dacă îți dorești un preparat mai complex sau ceva simplu și rapid, combinația de mere și scorțișoară este ideală pentru a marca începutul toamnei, cu aromele sale.

mobilier pentru sport și mișcare în curțile școlilor

De câțiva ani, la Sibiu se încearcă, cu bune și cu rele, implementarea unui proiect care propune utilizarea curților a mai multor școli și licee din oraș pentru activități sportive și pentru petrecerea timpului liber, de luni până vineri după orele de curs, în weekend sau pe timpul vacanțelor școlare. Proiectul a pornit de la o realitate tristă pentru mulți locuitori

din cartierele orașului, și anume că în zonele din preajma unităților de învățământ alese de Primărie nu există parcuri și nici locuri de joacă pentru copii, dar nici terenuri disponibile pentru crearea unor spații dedicate sportului și mișcării în aer liber. În ediția din 2024 a programului de bugetare participativă, unul dintre proiectele votate de cetățeni, și pe care Primăria va urma să-l implementeze în viitorul apropiat, propune amenajarea curților și grădinilor școlilor din cartiere pentru comunitate. Practic, zonele verzi din perimetrul unităților de învățământ, cel puțin una în fiecare cartier, vor fi amenajate cu mobilier pentru sport și mișcare, pentru a fi utilizate atât de elevii care merg la cursuri, cât și de copiii din cartier, după ore sau în weekend. Astfel, acest proiect completează programul multianual al Primăriei Sibiu.

”Sunt foarte încrezător în potențialul echipei în acest sezon”

Ionuț Stoica

În vara anului 2017, Ionuț Stoica a semnat cu FC Hermannstadt, fiind cel mai longeviv jucător al clubului. Performanțele atinse de Stoica de-a lungul anilor petrecuți la Sibiu l-au transformat într-un jucător emblematic al clubului. Pentru a afla cum a evoluat echipa de-a lungul anilor de când i s-a alăturat, dar și ce șanse are FC Hermannstadt în acest sezon în noua formulă, am stat de vorbă cu Ionuț Stoica, căpitanul sibienilor.

Fiind cel mai longeviv jucător al echipei, te-aș întreba cum simți că a evoluat FC Hermannstadt din 2017, momentul venirii tale, până în prezent?

De când am venit la FC Hermannstadt în 2017, am avut ocazia să asist la o evoluție extraordinară a echipei, atât pe plan sportiv, cât și organizațional. La început, eram o echipă nou-promovată, cu mult entuziasm și dorință de afirmare. În timp, am reușit să ne consolidăm poziția în fotbalul românesc, să ajungem în prima ligă și să ne menținem acolo. Am trecut prin momente dificile, dar și prin victorii frumoase, precum parcursul până în finala Cupei României în 2018. Din punct de vedere al jocului, echipa a devenit mult mai matură, cu o strategie bine definită și un stil de joc mai organizat. La nivel de club, s-au făcut

pași importanți în ceea ce privește infrastructura și profesionalizarea managementului, ceea ce ne-a permis să fim mai competitivi. Este o mare satisfacție pentru mine să fac parte din această evoluție și să contribui la creșterea echipei. Privind înapoi, mă bucur să văd cât de departe am ajuns și sunt optimist pentru ceea ce urmează.

Privind retrospectiv care au fost cele mai grele momente din cei șapte ani petrecuți în clubul sibian?

Privind înapoi, au fost câteva momente dificile pe parcursul acestor șapte ani la FC Hermannstadt, dar fiecare dintre ele ne-a întărit și ne-a ajutat să devenim o echipă mai puternică. Unul dintre cele mai grele momente a fost lupta pentru menținerea în prima ligă. Au fost sezoane în care

ne-am aflat în zona retrogradării, iar presiunea era imensă. În astfel de perioade, fiecare meci devenea crucial, iar tensiunea din vestiar era palpabilă. Totuși, am reușit să ne mobilizăm, să rămânem uniți și să trecem peste aceste obstacole. Un alt moment dificil a fost perioada în care am fost nevoiți să jucăm ”acasă” în alte orașe din cauza lipsei unui stadion propriu. Faptul că nu aveam susținerea fanilor sibieni în tribună a fost o provocare, dar am reușit să ne adaptăm și să facem față situației. În ciuda acestor provocări, fiecare moment greu a fost o lecție și o oportunitate de a crește. Am învățat să fim mai rezistenți și mai încrezători în forțele noastre, iar asta ne-a ajutat să depășim orice obstacol.

Ai evoluat în diverse formule ale echipei FC Hermannstadt. Cât de încrezător ești în formula actuală?

Am avut privilegiul de a juca alături de mulți colegi talentați de-a lungul anilor la FC Hermannstadt și fiecare formulă a avut punctele ei forte. Însă, privind la echipa actuală, sunt foarte încrezător în potențialul nostru. Avem un mix echilibrat de jucători experimentați și tineri dornici de afirmare, ceea ce ne oferă dinamism și maturitate în joc. Am reușit să dezvoltăm o chimie bună pe teren, iar asta se vede în modul în care ne susținem reciproc și în rezultatele obținute. De asemenea, staff-ul tehnic a reușit

să implementeze o strategie clară și eficientă, care ne permite să abordăm fiecare meci cu încredere. Cred cu tărie că această formulă ne va ajuta să ne îndeplinim obiectivele și să ne consolidăm poziția în prima ligă. Avem tot ce ne trebuie pentru a face un sezon excelent și sunt optimist că vom reuși să arătăm cele mai bune versiuni ale noastre pe teren.

Cât de departe crezi că poate să ajungă FC Hermannstadt în acest sezon?

Sunt foarte încrezător în potențialul echipei în acest sezon. Avem o echipă solidă, cu un mix echilibrat de experiență și tinerețe, ceea ce ne permite să abordăm fiecare meci cu ambiție și încredere. Obiectivul nostru principal este să ne menținem în partea superioară a clasamentului și să evităm orice emoție legată de retrogradare. Chiar dacă nu putem participa în cupele europene, acest lucru nu diminuează motivația noastră de a demonstra că suntem o echipă competitivă. Ne dorim să ne clasăm cât mai sus în campionat, să jucăm un fotbal de calitate și să oferim fanilor bucuria de a vedea echipa performând la un nivel înalt. Cu consistență și determinare, cred că FC Hermannstadt poate avea un sezon foarte bun și putem pune bazele pentru un viitor și mai strălucit.

Cât de aproape / departe crezi că e momentul retragerii tale din fotbal? Te gândești să rămâi tot în domeniul fotbalului?

Retragerea este un moment pe care fiecare fotbalist îl are în vedere la un moment dat, dar sincer, nu cred că acel moment este foarte aproape pentru mine. Mă simt bine fizic, am încă multă pasiune pentru joc și consider că mai am multe de oferit echipei. Atâta timp cât pot contribui și mă pot bucura de fotbal, vreau să continui să joc. Totuși, mă gândesc și la viitorul meu după ce voi încheia cariera de jucător. Fotbalul a fost o parte esențială a vieții mele, așa că îmi doresc să rămân implicat în acest domeniu. Fie că va fi vorba de antrenorat, scouting sau un alt rol legat de managementul echipei, cu siguranță vreau să rămân conectat la acest sport care mi-a oferit atât de multe. Îmi place ideea de a împărtăși din experiența mea și de a contribui la dezvoltarea noilor generații de jucători.

spectacolul pe tatami revine și anul acesta la sibiu

În perioada 20-22 septembrie se va desfășura la Sala Transilvania, Turneul Internațional de Judo - Cupa ”Temerarul”, cea de-a 29-a ediție. Cupa ”Temerarul” este un turneu internațional de judo de tradiție, ce se încadrează în seria de evenimente sportive organizate constant, an de an, în Sibiu. La competiția sportivă organizată de Asociația

Clubul Sportiv Temerarul Sibiu vor participa practicanți de judo, la feminin și masculin, de mai multe categorii de vârstă, fiecare dintre acestea cu propriile categorii de greutate. Este vorba de categoriile de vârstă: U9 (2016-2017), U11 (2014-2015), U13 (2012-2013), U15 (2010-2011), U18 (2007-2008-2009), U21+ și U23 (2002-2003-2004-20052006). Deschiderea oficială se va avea loc sâmbătă, 21 septembrie, de la ora 9:00. Confruntările pe tatami vor avea loc astfel: sâmbătă, 21 septembrie, orele 9:30-18:00, competiție categorii U9, U13, U18, iar duminică, 22 septembrie, orele 9:00-18:00, concurs categorii U11, U15, juniori +U21. Gazdele Turneului de la Sibiu le vor acorda medalii și diplome ocupanților primelor trei locuri la fiecare categorie de greutate, iar după întocmirea clasamentelor pe echipe, primele șase poziții vor primi cupe. Accesul publicului este liber.

Agenda sportivă AC sA s

Criteriul toamnei

Clubul Sportiv ”Aria pentru sport” încheie sezonul sportiv cu o competiție dedicată amatorilor de ciclism, dar și de mișcare pe bicicletă. Competiția Criteriul Toamnei, care va avea loc duminică, 6 octombrie, se adresează tuturor categoriilor de vârstă. Cea de-a IV-a ediție se va derula sub sloganul ”Mișcare pentru sănătate” și va reuni la start sute de concurenți din

municipiul și județul Sibiu, precum și din țară, în limitele categoriilor de vârstă 14-17 ani, 18-35 ani, 36-45 ani și peste 45 ani, feminin și masculin. La fel ca în anii trecuți, competiția ciclistă rutieră de masă se va desfășura în condiții de trafic rutier restricționat, pe un traseu care măsoară 19 km: START Calea Poplăcii - ieșirea din oraș, zona Inspectoratului Județean de Jandarmi - DJ 106 R - DJ 106 D - Poplaca - DJ 106 A - Rășinari - Muzeul în Aer Liber ASTRA din Dumbrava Sibiului - Hotel Hilton (SOSIRE). Câștigătorii vor fi recompensați pentru eforturile depuse cu premii surpriză și trofee puse la dispoziție de partenerii competiției Criteriul Toamnei. Criteriul Toamnei este competiția care adună întreaga comunitate a iubitorilor de ciclism pentru o experiență inedită: pedalare în siguranță sub cerul liber în frumoasele împrejurimi ale Sibiului.

Cum să-ți petreci o zi perfectă la Aria Sibiu?

Dacă ești în căutarea unei zile de neuitat, plină de relaxare și distracție, Aria Sibiu este locul ideal pentru tine.

Începe-ți ziua cu o cafea delicioasă și un snack savuros la bistro-ul nostru. Atmosfera plăcută și meniul diversificat te vor pune în starea potrivită pentru restul activităților.

După micul dejun, îndreaptă-te către zona noastră de spa pentru o sesiune de relaxare totală. Poți alege dintre următoarele servicii:

Sauna umedă: Perfectă pentru detoxifierea organismului și revitalizarea pielii.

Sauna uscată: Ideală pentru relaxare și reducerea stresului.

Jacuzzi: Bucură-te de hidromasaj și lasă-ți corpul să se destindă complet.

Bazin cu apă sărată: Benefic pentru sănătatea pielii și relaxarea mușchilor.

Salina: Profită de efectele terapeutice ale aerului salin.

Fântâna cu gheață: Revitalizează-te și stimulează circulația sângelui.

După ce te-ai relaxat la spa, este timpul să te distrezi la noile noastre piscine. Avem diverse piscine, potrivite pentru toate preferințele, fie că vrei să înoți sau doar să te răcorești.

Pentru o doză de adrenalină, explorează cele 4 tobogane diferite pe care le avem. Fiecare

tobogan oferă o experiență unică și garantată să te facă să râzi și să te simți ca un copil din nou. Aria Sibiu îți oferă o zi completă de răsfăț și distracție, combinând momentele de relaxare la spa cu aventurile la piscină și tobogane. Te așteptăm să ne vizitezi și să te bucuri de toate facilitățile noastre!

ROOF BAR ȘI PLAJĂ!

De luni până duminică de la 10:00 la 21:00

PLAJA DE PE ROOFTOP

Horoscop

Te interesează să te menții apt de muncă, să fii cât mai eficient și să realizezi tot ce ți-ai propus. Eastrolog. ro îți recomandă să îți organizezi munca întrun mod cât mai realist și pragmatic, chiar și atunci când programul nu poate fi respectat și ești nevoit să găsești soluții.

Dacă ești liber profesionist sau ai o afacere proprie, rezultatele muncii apar mai ușor sau mai repede. Dacă ești angajat, îți poți pune în valoare mult mai ușor calitățile în colectivul cu care muncești, iar dacă este nevoie de un lider s-ar putea să ți se încredințeze acest rol.

Ultimele două decade ale lunii se anunță foarte bune, cu realizări frumoase, dar nu fără efort susținut, pentru că și cerințele șefilor sau ale autorităților sunt mari. Pe la mijlocul lunii s-ar putea să fii pus în situația de a face o alegere, un compromis, sau de a te adapta la niște condiții noi.

S-ar putea să ți se ceară să faci o deplasare mai lungă în interesul serviciului. Un alt scenariu posibil ar fi că ai parte de o perioadă relativ agitată, în care ai multe de comunicat sau multe acte de întocmit, ori ești nevoit să faci mici deplasări pentru a rezolva diverse probleme.

Unii Lei doresc să facă anumite investiții sau trebuie să onoreze scadențele unor plăți. Cauți un echilibru între nevoile strict personale și imediate și, respectiv, nevoile familiei sau pe termen mai lung.

Ai posibilitatea să rezolvi mai ușor anumite sarcini dificile dacă dai dovadă de creativitate, dacă verifici cu atenție informațiile pe care te bazezi și dacă ești diplomat. Este vremea să dovedești practic că nu îți place să te amesteci în jocuri de culise.

Ai șanse să câștigi bine mai ales dacă ești liber profesionist, dacă ai o afacere proprie ori dacă venitul tău depinde de contractele încheiate. În această perioadă ai posibilitatea să obții venituri suplimentare din dobânzi, prime, moșteniri, diverse beneficii.

Nu se întrevăd mari schimbări în ceea ce privește câștigurile. Chiar dacă în general ești chibzuit, în această perioadă ai face bine să fii atent, ca să menții un echilibru între venituri și cheltuieli. Este important să verifici informațiile pe care te bazezi atunci când îți planifici cheltuielile.

Este necesar să menții un echilibru între venitul tău și nevoile familiei, sau între cheltuieli și beneficiile pe care le aștepți de la alții. Te bazezi numai pe ceea ce ai încasat, și nu pe ceea ce ar trebui să încasezi, pentru că este posibil să survină întârzieri.

Este posibil ca la locul de muncă să se discute despre formarea unei echipe și alegerea unor colaboratori, iar tu s-ar putea să ai un cuvânt important de spus, dacă ai un post suficient de important. De fapt, cam toată luna septembrie favorizează recunoașterea calităților tale, dacă știi să le pui în valoare.

Veniturile pe care le obții depind și de alții. Banii nu te ocolesc, dar ai face bine să fii precaut și să eviți cheltuielile mari pe lucruri de care nu ai neapărat nevoie, cel puțin până în ultima săptămână din septembrie. Nu este momentul să te îndatorezi sau să cheltui pe credit.

Este vremea să te străduiești să consolidezi relațiile cu colegii sau cu membrii echipei în care muncești. Acest context astral te ajută să te afirmi și să îți sporești prestigiul personal și profesional. Nu este exclus să ți se încredințeze rolul de conducător al unui proiect.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

Lucruri pe care le știi doar dacă ești

antrenor de tenis, cu Adrian Cozma

Adrian Cozma a făcut sport de performanță încă din copilărie, mai mult fotbal decât tenis. Apropierea sa de tenis s-a produs în timpul facultății odată cu deschiderea Bazei

Sportive Pamira în 2005, când spune el: ”Lumea tenisului a fost adusă pur și simplu la Sibiu de către Marius Vecerdea.”

Întrebat de ce a ales o carieră de antrenor de tenis, Adrian spune că decizia sa a fost influențată și de faptul că în vecinătatea casei sale s-a creat cel mai propice cadru pentru dezvoltarea tenisului, astfel că imediat după terminarea facultății a ales să devină antrenor de tenis. ”La Tenis Club Pamira s-a creat un grup de antrenori din care

mă bucur să fac parte și împreună am reușit să atragem foarte mulți oameni de toate vârstele

să joace tenis și apoi să dezvoltăm programe de performanță la nivel de copii și juniori reușind chiar să avem un sibian calificat pe tablourile principale de Dublu la toate turneele de Grand Slam și în Top 70 în clasamentul ATP”, completează Adrian.

Despre popularitatea tenisului în rândul publicului larg , Adrian spune că aceasta a crescut local odată cu apariția Bazei Sportive Pamira, care a dus la dezvoltarea infrastructurii și unor programe diverse, însă ”La nivel național numărul copiilor care practică tenis a scăzut, tablourile de concurs fiind tot mai reduse în turneele naționale. Alte sporturi cu rachetă care sunt mai accesibile la nivel de inițiere șiau făcut apariția și în România, cum e Pickleball, sportul cu cea mai fulminantă creștere din America. La Pamira au fost construite două terenuri de Pickleball. E un sport foarte potrivit pentru inițierea în

tenis și pe această cale îi invit pe sibieni să-l descopere”, punctează Adrian. Adrian ne-a dezvăluit cum au reușit să atragă la Pamira atât de mulți sibieni de toate vârstele: ”Cel mai mult contează cadrul complet din jurul unui teren de tenis, nu doar terenul în sine. Dacă vorbim de copii e important să existe un grup mai mare și un cadru cu mai multe terenuri, mai mulți antrenori și foarte mare diversitate de activități. Majoritatea copiilor care joacă tenis de performanță la Pamira au început să-l practice în cadrul programelor din vacanța de vară în care au posibilitatea să facă multe alte sporturi și chiar alte activități artistice, cum ar fi pictura. Și programele pentru adulți sunt gândite în același sens, cu antrenamente în grup pe mai multe terenuri și mai mulți antrenori îmbinate cu orele private.”

Pe final, Adrian ne-a vorbit și despre beneficiile pe care le aduce practicarea tenisului: ”Într-un cadru precum cel dezvoltat la Pamira, pe lângă beneficiile de sănătate, putem vorbi și despre dezvoltarea calităților de comunicare atât de necesare în România. Dacă ne referim la copii, aș adăuga dezvoltarea personală, dar și a altor abilități atât fizice, cât și mentale. Dacă vorbim despre adulți, aș mai menționa dezvoltarea unor relații de prietenie și chiar de business.”

CUMPĂRĂ

LOC DE JOACĂ PENTRU COPII