Viața orașului...

Luna martie nu aduce doar primăvara, ci și două premiere pe scena teatrului sibian: ”Toate operele lui Molière”, în regia lui Daniel Plier, care aduce un elogiu marelui scriitor la 350 de ani de la moartea sa și ”Jocul de-a vacanța”, în regia lui Florin Coșuleț, o comedie romantică inspirată din realitate. Cele două spectacole vor avea premiera în a doua jumătate a lunii martie, dar până atunci ne delectăm cu evenimente unul și unul. Iată recomandările Zile și Nopți pentru perioada 1 - 15 martie.

Inspirat de tragedia originală a lui Shakespeare, spectacolul creat de coregraful italian Marcello Algeri comprimă povestea de dragoste dintre Romeo și Julieta la numai cinci zile și spune de fapt povestea de dragoste a fiecăruia dintre noi. Montarea de la Sibiu nu e o tragedie politică sau de dragoste. Cei doi îndrăgostiți din Verona rup cercul de tradiții, obligații și îndatoriri care le caracterizează familiile de generații întregi. Ei nu aleg banii, poziția socială, ci iubirea, chiar și în moarte. Abordarea originală a montării lui Algeri constă în alegerea muzicii rock pentru universul sonor al spectacolului. Întâlnirea dintre literatura clasică, muzica rock, dansul contemporan și publicul sibian va avea loc sâmbătă, 11 martie, ora 19, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”. Preț bilet: 20/10 lei.

Actrița Cristina Ragos aduce pe scenă povestea surorii celebrei Antigona, Ismena, într-un onewoman show sensibil despre durere și vindecare, despre pierdere și speranță. Spectacolul se va juca în zilele de 11 și 12 martie, de la ora 17, la Centrul Cultural Habitus. De peste 15 de ani pe scena de comedie și cu milioane de vizualizari pe youtube, Dan Badea este unul dintre cei mai îndrăgiți comedianți din România. Alături de Dan Țuțu și Andrei Garici vă invită la un show inedit marți, 7 martie, ora 19, la Centrul ”Ion Besoiu”.

Trei dintre operele marelui compozitor

Brahms: ”Uvertura Academica op. 80”, ”Dublu concert pentru vioară, violoncel și orchestră în la minor, op. 102” și ”Simfonia nr. 3 în Fa major” vor fi interpretate de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, violoncelistul Bogdan

Postolache și violonistul Cosmin Bănică, sub bagheta maestrului dirijor Cem Mansur, în cadrul concertului simfonic programat joi, 9 martie, ora 19, la Filarmonica sibiană. Preț bilet: 40/20 lei.

Horia Fedorca

Horia are 26 de ani, a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică

Ion Luca Caragiale din București, profil licență

- Artele spectacolului, secția: Actorie, iar în prezent este actor la Teatrul Național ”Radu Stanca”. Îi place foarte mult ceea ce face. În Sibiu locuiește de aproape trei ani, iar de atunci publicul l-a putut vedea în numeroase spectacole. Dacă doriți să-l vedeți pe scenă pe unul dintre tinerii actori ai Naționalului sibian sunteți așteptați în sala de teatru în 25 martie, la spectacolul ”Livada de vișini”, în regia lui Dumitru Acriș.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU De ce nu?

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Muzeul ASTRA, străzile din centrul orașului și Teatrul Național ”Radu Stanca”.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu - FITS.

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Plimbările lungi prin Parcul Sub Arini.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Telemeaua de bivoliță cumpărată din Piața Cibin.

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI La Benjamin SteakHouse.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE

SIBIULUI Acele momente când vreun eveniment animă orașul și îl scoate din hibernare.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI

VEDEA TOT ORAȘUL Dealul Dăii.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE

REVITALIZATE Nu știu exact ce să spun aici, dar ruina fostului Palat al Justiției de pe Bulevardul Victoriei mă cam deranjează. Poate se întâmplă ceva acolo.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA

DE SPIRIT A SIBIULUI Sibiul este ca un bătrânel care uneori întinerește foarte mulți ani și după revine la vârsta lui și tot așa. Sibiul este foarte diferit în funcție de perioada în care îl vizitezi.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Eu sunt în Sibiu de vreo trei ani și mereu am spus că Sibiul stă prost cu viața de noapte. Mi se pare că adoarme mult prea devreme.

De ce celebrăm feminitatea în luna martie?

Odată cu 1 martie marcăm nu doar prima zi de primăvară, ci și începutul unei întregi luni dedicate femeii. Celebrăm feminitatea în 1 și 8 martie, și nu numai, cu mărțișoare, ghiocei, mici cadouri sau gesturi de tandrețe care exprimă respectul și aprecierea față de toate femeile din viața noastră. Și totuși, de ce e martie luna femeilor și care e legătura dintre începutul primăverii și celebrarea ideii de feminitate? Am căutat răspunsuri în psihologie, istorie și cultură.

Luna martie este despre femei, iar această sărbătoare nu se epuizează în 1 și 8 martie, ci continuă în fiecare zi a primei luni de primăvară. Există o legătură limpede între sărbătorirea femeilor și începutul primăverii, care simbolizează revenirea la viață, bucurie, speranță, iubire, fertilitate. La fel cum natura se reînoiește, tot așa și oamenii simt nevoia unui nou început după o iarnă lungă și grea. Astfel că, bărbații își reafirmă sentimentele de dragoste și apreciere față de femeile din viețile lor prin cadouri mai mult sau mai puțin simbolice, precum mărțișorul, buchetele de flori sau bijuterii. Cadourile oferite în această lună femeilor nu au rolul doar de a impresiona, ci și de a un suflu nou relațiilor dintre bărbați și femei, indiferent de natura lor. Aceasta e o posibilă explicație a motivului pentru care bărbații au dedicat femeilor tocmai această lună în care însăși natura revine la viață.

Martie este declarată drept luna femeii la nivel internațional ca urmare a contribuției pe care o dețin femeile în istorie și în societatea contemporană. Chiar dacă femeia a fost venerată încă din cele mai vechi timpuri - zeiţa Cybele, mama zeilor, a fost sărbătorită încă din anii 250 î.H., iar Rhea, zeiţa pământului și mama tuturor zeilor şi zeiţelor din Olimp, a fost venerată în vremea Greciei Antice - prima Zi Internațională a Femeii e consemnată în luna martie a anului 1911. Acest moment istoric a fost posibil datorită unui lung șir de evenimente prin care femeile au luptat pentru drepturi egale în raport cu bărbații. Se știe că acum mai bine de 100 de ani, majoritatea femeilor lucrau în domeniul textilelor sau al serviciilor casnice și erau supuse discriminării sociale. Opresiunea și discriminarea au făcut ca femeile să devină tot mai implicate în campanii prin care își propuneau o schimbare de mentalitate. Până să devină motivul unei sărbători, femeile au avut de înfruntat multe bătălii cu societatea dominată de bărbați, la nivel micro și macro, unele nefiind definitiv câștigate nici măcar în zilele noastre. Astfel de momente din istoria cu ”I” mare și ”i” mic sunt consemnate nu doar de cărțile de istorie, ci și de filme, precum ”Suffragette”

(2015) - povestea unor femei care riscă tot pentru a obține dreptul la vot, ”Little Women” (2019) - viața a patru surori într-o lume a bărbaților care nu le oferă prea multe variante, ”Hidden Figures” (2016) - trei femei de culoare se încăpăţânează să lupte împotriva prejudecăţilor şi vor să arate cu orice preţ că pot fi utile ţării care le marginalizează, ”On the basis of sex” (2018) - arată cât de greu îi este unei femei în secolul 20 să reușească într-o societate patriarhală în timp ce dorește să profeseze avocatura și să fie simultan și mamă și soție. În ciuda unui trecut tumultuos, în zilele noastre avem multe figuri feminine emblematice, unele chiar fictive, fără de care e greu să ne imaginăm cum ar fi arătat viața în prezent: Regina Elisabeta I, Maria Antoaneta, Mata Hari, Gertrude Stein, Peggy Guggenheim, Marilyn Monroe, Frida Kahlo, Coco Chanel, Anais Nin, Edith Piaf, Maria Callas, Catherine Deneuve, Marina Abramović, Pina Bausch, Virginia Woolf, Marie Curie, Oprah, Cleopatra, Mona Lisa, Mary Poppins, Nadia Comăneci, prințesa Diana, Audrey Hepburn, Cindy Crawford sau Sophia Loren. Și e doar o simplă enumerare, fără nicio pretenție de listă exhaustivă. Fiecare are propriile modele inspiraționale cu care rezonează, fie că vorbim de femei-vedete cunoscute în toată lumea, fie că vorbim de femeile din viața noastră, mame, prietene, surori, soții sau colege.

Luna martie e așadar dedicată tuturor femeilor, de la cele notabile din istorie care au schimbat puțin câte puțin lumea, până la cele cu care interacționăm în viața de zi cu zi. Zilele lui Mărțisor sunt fără doar și poate despre feminitate, gingășie și despre prospețimea unui nou început învăluit în cele mai înmiresmate și mai personale ofrande.

Emil Cioran de pe Coasta Boacii în mansarda din Paris cu vedere spre moarte

Viața lui Cioran începe în 1911, la Rășinari, în sânul unei familii din nobilimea transilvăneană. Deși legat de ținuturile natale, e cunoscută replica sa ”Coasta Boacii e pentru mine o chestie absolut capitală, restul pare de o mediocritate fără pereche”, viața lui se împarte între România și Franța. Cei mai mulți îl cunosc pentru cărțile sale din tinerețe: ”Pe culmile disperării”, scrisă pe când avea doar 22 de ani și ”Schimbarea la față a României”, operă care cuprinde idei controversate de care autorul se va dezice mai târziu. Cioran va fi frământat toată viața de teme precum alienarea omului, rolul vieții și al morții sau păcatul originar.

Înainte de a ajunge la Paris, primul contact al lui Cioran cu străinătatea a fost

Germania. În 1933, a obținut o bursă a Fundaţiei Humboldt care i-au permis să-și continue studiile de filosofie începute la Universitatea București, la Berlin și să-i aprofundeze pe Nietzsche și Schopenhauer. România i-a mai fost din nou casă din 1936, când a predat filosofie, timp de un an, la Liceul ”Andrei Şaguna“ din Braşov. N-a fost însă atras de această latură pedagogică. De altfel, Cioran le spunea elevilor să nu înveţe, fiindcă filosofia nu trebuie învăţată, ci trebuie judecată. În 1937, Cioran a plecat cu o bursă de studii în Franța. În 1945 a publicat ultima carte în limba română și i-a fost retrasă cetățenia de către comuniști. S-a stabilit la Paris în cartierul latin pe care nu l-a părăsit niciodată și a trăit ca apatrid pentru că nu a acceptat cetățenia franceză. Din acest moment, Cioran publică doar în franceză. În ultimii ani ai vieţii, e chinuit de boala Alzheimer şi e internat la Spitalul Broca, unde partenera sa Simone Boué îl vizitează zilnic. Mormântul său se află în cimitirul Montparnasse din Paris. Una dintre cele mai emoționante relatări despre viața lui Cioran o face Matei Vișniec, scriitor român stabilit la Paris, în piesa ”Mansardă la Paris cu vedere spre moarte”, o întâlnire subiectivă și imaginară între Vișniec și Cioran, pusă în scenă în 2004 de regizorul Radu Afrim la Naționalul clujean.