Zile și Nopți Sibiu | 1-15 Octombrie 2024

- 15

ARTELE SPECTACOLULUI: GÁBOR TOMPA

ZUMBA: SIMONA RIPLEY

CHESTIONAR DE #SIBIU: IEI I N

Salut, Sibiu

Răzvan SĂDEAN, redactor

Construit la începutul anilor ’70 de-a lungul a doar patru ani, Transfăgărășanul a fost inaugurat la 21 septembrie 1974. Cu toate că nu se poate spune cu exactitate care a fost intenția construirii acestui drum e unul dintre puținele mega proiecte infrastructurale din regimul socialist care a fost revalorizat turistic după Revoluție. La acel moment existau deja alte drumuri care străpungeau Carpații, iar ideea că acest proiect faraonic ar fost încă un mod de proiectare a cultului personalității lui Ceaușescu nu se poate susține până la capăt întrucât acesta ar refuzat ca drumul care traversează Munții Făgăraș să-i poarte numele. Cea mai plauzibilă variantă e aceea că drumul ar avut un rol strategic în apărare și urma să e folosit îndeosebi de militari. Până să ajungă să e numit ”cel mai spectaculos drum din lume” sau ”o mare fundă a perfecțiunii automobilistice” de către prezentatorul emisiunii Top Gear de la BBC, trebuie spus că în cei patru ani cât a durat construirea Transfăgărășanului au fost mobilizați peste 50.000 de muncitori, dintre care 90% soldați, mai exact tineri care erau înrolaţi obligatoriu în armată la 18 ani. Cu zero alte opțiuni

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 17 (439) | 01 - 15 octombrie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modi cările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

la îndemână, aceștia au muncit până la limita suportabilității umane, în condiții extrem de grele, dar convinși că vor lăsa ceva în urmă. O parte dintre cei care au construit ”drumul dintre nori” au murit în prăpăstiile adânci ale munţilor. O cial au fost raportaţi 40 de morţi, neo cial au fost de ordinul sutelor. Iată că la 50 de ani distanță de la inaugurare putem înțelege mai bine cum a fost posibil să se realizeze un astfel de proiect într-un timp atât de scurt. ”Oriunde este o dictatură, oamenii ca indivizi nu contează”, este una dintre ideile care s-au adus în discuție în cadrul unei conferințe organizate de către Biblioteca ASTRA cu ocazia împlinirii celor 50 de ani de la momentul inaugurării. Oamenii tind să vadă doar partea frumoasă a Transfăgărășanului, dar multe dintre poveștile care s-au ivit în timpul realizării lui fac parte dintr-un cu totul alt spectru. Poate tocmai de aceea în loc să transformăm acest drum într-un trofeu care ne hrănește ego-ul, putem să respectăm munca celor căzuți la datorie prin gesturi simple cum ar să nu confundăm Transfăgărășanul cu un tomberon sau o grădină zoologică. Asta ar însemna mult mai mult decât orice formă tâmpă de patriotism.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

LIVE

Concerte (ne)obișnuite în următoarele luni mai puțin însorite

ROCK

42

Concert Phoenix în memoria legendarului Nicu Covaci, la Piano Rocks

44

Anul Nou care n-a fst

OF VIEW

.37 X-Men '97

Nu vorbi de rău

POP-UP STOrIEs . . . 27Manga: Arta japoneză care a cucerit lumea

SALUT SIBIU ...................................................... 3

Transfăgărășan 50: mai bine cu respect decât cu mândrie

VIAȚA ORAȘULUI 6

CE NE PLACE ȘI CE NU NE PLACE 8 la aspectul orașului

SIBIENI CELEBRI ............................................... 18

Emil Fischer: fotograful care a imortalizat 50 de ani din istoria Sibiului

SIBIAN/CĂ 14

Kseniia - răzbate mereu, cu zâmbetul pe buze.

CHESTIONAR DE #SIBIU ....................................... 66 Amariei Marius-Dan

DESIGN/ARHITECTURĂ

. 61 Șură Culturală în Harghita

E

GURMAND Bucatele gătite de podium

DRINK

Cocktailuri cu castraveți

50

ECOTURISM Toamna ne aduce gustul de mere

52

NOUA DACIA DUSTER

VERITABIL 4X4 MADE IN ROMANIA

Mo torizarea 4x4 este disponibil ă doar pe anumite niveluri de echipare. Emisii și consum în curs de omologare. Ma șina din imagine este cu titlu de prezentare. D et alii în re ț eaua Dacia și pe dacia.ro

Viața orașului...

Octombrie începe la Sibiu cu o ploaie de spectacole de operă, în cadrul ediției cu numărul 23 a Sibiu Opera Festival. Programul e plin și la Teatrul Național ”Radu Stanca”, Teatrul Gong și Teatrul de Balet. Pe lângă operă și teatru, în primele zile ale lunii pot admirate sute de lucrări de artă contemporană în cadrul SCAF. Biblioteca ASTRA ne provoacă la dezbateri, iar pub-urile din oraș găzduiesc concerte de neratat. Tot ce se întâmplă între 1 și 15 octombrie a ăm pe zilesinopti.ro/sibiu.

Cele mai importante Opere din țară își dau întâlnire la Sibiu Opera Festival. Până în 12 octombrie, pe scena Sălii alia și la Centrul Cultural ”Ion Besoiu” sibienii vor avea ocazia să vadă spectacole din repertoriul Operei Naționale Române din Iași - ”Elixirul dragostei”, Teatrului Național de Operă și Operetă ”Nae Leonard” din Galați - ”Boema”, Operei Naționale București - ”Manon Lescaut”, Operei Naționale Române Cluj-Napoca”Nunta lui Figaro”, Teatrului Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” Constanţa - ”Pescuitorii de perle”, Operei Brașov - ”Madama Butter y” și Studioului Experimental de Operă ”Ludovic Spiess” din cadrul Operei Naționale București - ”La Traviata”. Programul celei de-a XXIII-a ediții e completat de concerte, conferințe și Gala de Operă.

”S-a mai născut o stea” e un Concert in Memoriam Laura Stoica în cadrul căruia cântăreața Alexandra Căpitănescu va oferi interpretări emoționante ale celor mai îndrăgite piese ale Laurei. Concertul va avea loc sâmbătă, 12 octombrie, de la ora 20:00, la Love Bar.

Scarlet Aura, îngerii rockului românesc, își vor lansa cel de-al 10-lea album din carieră și al doilea în limba română, ”Rock-Stravaganza” și noul clip al melodiei ce poartă numele albumului, sâmbătă, 5 octombrie, la Oldies Pub, începând cu ora 19:00.

Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu continuă seria de dezbateri publice Conferințele ASTRA, o inițiativă care promovează dialogul deschis și schimbul de idei pe teme culturale, istorice și de actualitate. În luna octombrie sunt programate două conferințe: ”Inteligența Arti cială în domeniile creative” în 17 octombrie și ”Cultura fără bariere: integrarea persoanelor cu nevoi speciale în viața culturală a comunității” în 31 octombrie. Fiecare conferință va avea invitați din domeniile de dezbatere.

rocK-StrAVAGANZA

SibiU oP erA FeStiVAL

De ecare dată când aud pe cineva spunându-mi cât de norocos sunt că trăiesc într-un oraș atât de frumos precum Sibiul gândul meu zboară la blocurile colorate din Vasile Aaron, la cartierele cu zero copaci și sute de locuri de parcare, la ruinele de pe malul Cibinului, la vibe-ul de faleză care domină pe Bălcescu. Așa că am luat orașul la pas să a ăm dacă aceste gânduri mai sunt de actualitate.

Ne place

 Ne place că în toate zonele orașului se văd schimbări, din centru și până în cartierele mărginașe. Nu prea mai calci pe străzi de pământ, cum se întâmpla, de exemplu, acum câțiva ani în zona din spatele clădirii CEC.

 Ne place că avem și noi un bulevard care arată ”ca afară”. Vorbim de Calea Dumbrăvii cu blocuri noi, infrastructură modernă, pistă pentru biciclete, aliniament de copaci, magazine, localuri, cofetării.

 Ne place că avem proiecte de regenerare urbană reușite. Unul dintre ele e cel care a luat locul fostei ruine a tipogra ei de pe Alba Iulia. Ne-am dori să vedem astfel de schimbări și de-a lungul Cibinului.

 Ne place că multe dintre punctele moarte ale orașului au dispărut. Adică acele mici bucăți de teren care nu aveau nicio întrebuințare decât să adune gunoaie. Pe ele au mai apărut un copac, o băncuță.

Nu ne place

 Nu ne place că centrul orașului este ticsit de terase, umbrele, scaune și mese de plastic și mici afaceri care comercializează înghețată, porumb, castane coapte. Simțiți și voi aerul de Costinești, anii 2000?

 Nu ne place că avem încă străzi și bulevarde în zona centrală care au un aspect prăfuit, ca s-o spunem elegant. Unele ar avea nevoie de câteva retușuri, dar altele par de-a dreptul abandonate de secole.

 Nu ne place că frumusețea Sibiului se stinge sub caroserii în toate culorile și formele posibile. Orașul de Jos este cel mai bun exemplu de cum poți masacra și transforma o zonă istorică într-o parcare gigantică.

 Nu ne place că dezvoltatorii imobiliari de mână cu autoritățile locale au mers pe varianta construirii de dormitoare ale Sibiului în loc de cartiere noi demne de un oraș european cu atâtea pretenții.

Cultura e un organ vital al Sibiului fără de care e greu să ne imaginăm cum ar fost orașul altfel decât așa cum îl știm astăzi: cu festivaluri majore, cu instituții de cultură relevante și, mai ales, cu o agendă culturală activă tot anul. Dar Sibiul cultural nu e doar ”poezie” capcoadă. Are lipsuri și sincope în dezvoltarea infrastructurii culturale, în atragerea și educarea publicului larg sau în promovarea unor forme ale culturii, cum e cazul artei contemporane. La deschiderea celei de-a V-a ediții a Festivalului Internațional de Artă Contemporană de la Sibiu (SCAF) am avut ocazia să dezbat aceste subiecte împreună cu ministrul Culturii, doamna Raluca Turcan.

”Sibiul este, pentru mine, capitala culturală permanentă a României”

Cu toate că Sibiul are un muzeu public deschis în urmă cu 207 ani, a fost primul oraș din România care a purtat titlul de Capitală Europeană a Culturii, arta contemporană n-a fost niciodată o prioritate pentru instituții și autorități. Poate SCAF ocazia de a întregi spectrul cultural al orașului și de a îmblânzi relația sibienilor, de multe ori conservatori, cu arta contemporană?

Susțin arta în toate formele ei și cred că ecare formă de artă valoroasă are publicul ei. SCAF e un eveniment de prestigiu, pe care

Ministerul Culturii îl susține din toată inima. Am fost prezentă la deschiderea SCAF de zilele trecute și am transmis un mesaj de încredere în arta contemporană și în artiștii care au creat-o și o creează. Alături de mine s-au a at personalități culturale remarcabile, precum și reprezentanți diplomatici din străinătate, iar acest lucru în sine e o modalitate de a valida și a sprijini această artă, de a o face mai accesibilă publicului. În mod evident, gustul publicului evoluează, dar se și educă, iar rolul unor instituții culturale de prestigiu, cum ar Muzeul Național Brukenthal, e esențial în această direcție. Sunt deci

încrezătoare că arta contemporană capătă loc, pas cu pas, în peisajul cultural sibian.

Ce ar trebui să înțelegem din faptul că artiștii care s-au născut sau care trăiesc în Sibiu nu au unde să expună în orașul lor, deși în străinătate oamenii plătesc bilet pentru a le vedea expozițiile?

A expune în străinătate e o dorință legitimă a unor artiști și e o împlinire pentru cei care reușesc acest lucru. Pentru alții însă, poate o necesitate. Mi-am dorit ca tot mai mulți artiști din Sibiu să aibă posibilitatea de a expune acasă, în comunitatea lor. Și am reușit ca, începând de anul acesta, programul Ministerului

Culturii de achiziție de artă contemporană pentru creșterea patrimoniului cultural să e extins - în premieră - cu alte două muzee naționale: Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal din Sibiu și Complexul Muzeal Național Moldova din Iași. Chiar în această perioadă e în desfășurare la Muzeul Național Brukenthal apelul pentru achiziție de artă contemporană. Totodată, chiar SCAF e genul de eveniment care invită artiștii noștri să-și expună lucrările.

vorbesc despre evenimentele culturale din Sibiu, pe care Ministerul Culturii le-a susținut și le susține. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu - FITS, Astra Film Festival și Astra Multicultural, Sibiu Jazz Festival, GUITTAR MEETING, Poezia lui Ștefan Augustin

Infrastructura culturală e un subiect sensibil pentru sibieni pentru că în ciuda faptului că numărul de evenimente culturale a explodat în ultimii ani, infrastructura culturală nu s-a dezvoltat aproape deloc. Ce investiții considerați că sunt necesare pentru a aduce și infrastructura la zi?

Mă bucur întotdeauna când am ocazia să

Doinaș, ARTmania sau Sibiu Opera Festival sunt doar câteva dintre evenimentele pe care le susținem în Sibiu în acest an și care aduc bucurie publicului sibian și turiștilor care vin aici, de multe ori special pentru astfel de momente extraordinare. Doar în ultimul an și jumătate investiția culturală totală a autorităților centrale în județul Sibiu depășește 6 milioane de euro, socotind aici modernizări, renovări, evenimente culturale și proiecte culturale, o bună parte din această sumă ind dedicată municipiului Sibiu. E adevărat că infrastructura culturală nu a ținut tot timpul pasul cu creșterea numărului și calității evenimentelor culturale sibiene, dar autoritățile locale și centrale fac eforturi constante în acest sens. Țin aici să menționez două proiecte în derulare privind infrastructura culturală din Sibiu în care e implicat Ministerului Culturii. Primul e renovarea și modernizarea Casei Artelor, un nucleu al salvgardării și valorizării patrimoniului cultural imaterial, un loc în care meșteșugarii susțin ateliere de creație pentru a-și preda tehnicile de lucru. Al doilea e

modernizarea Bastionului Soldisch, care va o platformă culturală și educațională.

Sunt vizibile încercările de reinventare ale instituțiilor publice de cultură sibiene. Cât de important e să avem o cultură atractivă și accesibilă? Cât de bine stă Sibiul când vorbim despre consumul de cultură?

Sibiul e, pentru mine, capitala culturală permanentă a României. Un mare merit pentru ținuta culturală a orașului aparține instituțiilor sale culturale, de la Muzeul ASTRA și Muzeul Brukenthal la Teatrul Național ”Radu Stanca”, Casa Teutsch sau Filarmonică, ca să numesc doar câteva dintre ele. Astfel de instituții au știut să atragă sibienii, să dea deoparte acele bariere care existau în calea accesului la cultură și să devină, de o manieră elegantă și inteligentă, o parte extrem de prețuită a comunității locale. Sibienii merg la teatru, merg la muzeu, merg să asculte muzică mai mult decât o fac locuitorii din alte părți ale României. Am încurajat această evoluție și sunt bucuroasă că în Sibiu cultura are prestigiul actual, care dă sibienilor un sentiment justi cat de mândrie locală.

Atunci când vorbim despre consumul de cultură, pe lângă aspectul cantitativ trebuie să avem în vedere și aspectul calitativ. În ciuda faptului că Sibiul are o agendă culturală plină, cultura de masă a devenit dominantă, iar cultura înaltă pierde tot mai mult din teren. Există îngrijorări în acest sens?

Cultura de calitate va exista întotdeauna.

Vor tot timpul oameni care doresc și caută produse culturale de calitate, iar instituțiile publice își vor urmări scopul de a ajuta și promova marea cultură. Nu cred că ar trebui să ne lăsăm descurajați de prevalența culturii de masă și de dominația ei cantitativă în raport cu marea cultură. Cultura de masă își ia constant repere din marea cultură, explicit sau implicit, iar pentru unele categorii de public suplinește parțial cultura înaltă. Diferența de valoare va tot timpul în favoarea marii culturii, ca și diferența de prestigiu. Instituțiile culturale și creatorii de conținut cultural valoros trebuie să facă însă eforturi pentru a se adapta la noi

forme culturale, inclusiv inspirate din cultura de masă. De multe ori marea cultură e reinterpretată și făcută mai accesibilă, mai adaptată perioadei contemporane. Există cărți cunoscute care au fost reinterpretate, câștigându-și o nouă viață printr-o altă formă de artă. ”Fantoma de la Operă” e un exemplu foarte bun: un roman de la începutul secolului XX s-a transformat într-unul dintre cele mai celebre musicaluri ale sfârșitului de secol XX și începutului de secol XXI. Alte romane au fost ecranizate, de la ”Mizerabilii” la ”Anna Karenina” sau ”Mândrie și prejudecată”, rezultând producții cinematogra ce valoroase, care îmbină cu succes marea cultură și cultura de masă. Exemple există și în cultura română, ”Pădurea spânzuraților” ind una dintre marile cărți ale literaturii naționale, în timp ce lmul din care s-a inspirat rezistă și acum, ca operă de valoare, la aproape 60 de ani de la realizare.

Cine ar trebui să se preocupe de calitatea manifestărilor culturale publice?

Răspunsul simplu e acela că organizatorii, răspunsul cel mai frumos ar : toți cei care iubesc cultura, în primul rând managerii din instituțiile publice, apoi societatea civilă și publicul consumator de cultură. Am susținut tot timpul o selecție cât mai bună în managementul cultural și am căutat să dau acest exemplu prin instituțiile din

subordinea Ministerului Culturii. Managementul bun înseamnă produse culturale bune. E însă foarte important ca societatea civilă să colaboreze cât mai extins cu instituțiile publice, iar publicul să dea feedback, să ajute instituțiile de cultură să producă evenimente publice de calitate cât mai bună.

Cum poate contribui cultura la dezvoltarea unei comunități? Mulți percep cultura doar ca o ”cheltuială” din bani publici. În Sibiu avem exemple de instituții publice, evenimente care reușesc să genereze pro t din activitatea lor?

Cultura face parte în mod obligatoriu dintrun ecosistem creator de prosperitate. Cultura - împreună cu industria ospitalității, cu renovarea urbană, cu transportul, serviciile nanciare, micile industrii rurale și altele - înseamnă dezvoltare. Cultura a adus dezvoltare Sibiului, iar dezvoltarea prin cultură e unul dintre obiectivele esențiale ale mandatului meu la Ministerul Culturii. Pro tul urmărit de cultură e unul general comunitar, nu unul strict nanciar. Cultura stimulează antreprenoriatul, ind o excelentă poartă de intrare pentru investiții. Acolo unde e cultură –așa cum Sibiul a demonstrat – vin și investiții.

De multe ori am auzit spunându-se despre Sibiu că e altceva, că are un alt puls. Cum a reușit Sibiul să-și câștige acest loc fruntaș printre marile orașe ale țării atunci când vorbim de cultură?

S-au conjugat aici doi factori, în evaluarea mea: publicul sibian și moștenirea istorică a Sibiului. Iubitorii de cultură au făcut din Sibiu ceea ce e orașul din punct de vedere cultural. Aici, în Sibiu, există cerere pentru cultură, există consum cultural. Educația sibienilor, inclusiv educația culturală creează un mediu favorabil exprimării culturale și atrage oameni de cultură, evenimente culturale. Pe de altă parte, știu că moștenirea Sibiului e remarcabilă. Avem aici un mediu multicultural extraordinar, pornind de la vechiul burg săsesc, care s-a dezvoltat pentru a cuprinde apoi tradiții și elemente culturale ale comunității române, ale comunității maghiare și ale altor comunități etnice. Să nu uităm, de asemenea, că Sibiul a fost pentru o perioadă și capitala Principatului Transilvaniei, precum și faptul

că aici s-au în ințat și au în orit instituții culturale de elită, de pildă Societatea ASTRA sau primul teatru de pe teritoriul României, la Sala alia. E adevărat, de asemenea, că există și o serie de repere recente pe acest drum al Sibiului către primele locuri în România atunci când vine vorba de cultură. Un astfel de reper a fost, de exemplu, anul 2007, când Sibiul a fost Capitală Europeană a Culturii. Cred că atunci s-a consolidat puternic prestigiul Sibiului de oraș cultural.

Cu toate că e greu de dat un diagnostic generalist, care este nivelul la care se situează România, comparativ cu alte țări la nivel internațional, din punct de vedere al accesului la cultură, al absorbției de cultură?

România evoluează încă sub potențial din punctul de vedere al accesului la cultură și al consumului de cultură. Comparațiile cu alte țări ne sunt și favorabile, și defavorabile: stăm mai bine decât alte țări din estul Europei sau din zona Mării Negre și mai puțin bine decât țări din vestul Europei. E corect să spunem însă că atingerea potențialului nostru depinde mult și de investiția publică făcută în cultură. Cât timp bugetele ne determină să m extrem de selectivi cu proiectele și extrem de atenți cu dimensiunile lor, e foarte greu să îndepărtăm multe dintre barierele în calea accesului publicului larg la cultură.

DPragii noștri spectatori și cititori, parteneri ai zilelor și nopților noastre, suntem la început de octombrie, când Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu își redeschide porțile pentru foștii și noii studenți și doctoranzi, iar noi, din dorința de a concretiza noi și noi proiecte, mergem la Paris, unde Jocurile Olimpice au provocat atât de multă bucurie, dar și vâlvă. Suntem, după cum știți, parteneri strategici cu éâtre de la Ville, cel mai mare teatru al Franței, al cărui director artistic, Emmanuel Demarcy-Mota, a primit o Stea pe Aleea Celebrităților de la Sibiu.

Vizita noastră la Paris se leagă de Întâlnirea Mondială a Francofoniei, eveniment unde Președintele Franței și Președintele României vor întâmpina la Centrul Cent Quatre toate delegațiile. Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu și Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, împreună cu éâtre de la Ville și Festivalul de Toamnă de la Paris, la care se alătură și Teatro della Pergola și festivalul de la Florența, au creat o trinitate care a dat unul dintre cele mai frumoase concepte: „Consultațiile poetice” – care au loc oriunde în lume.

De câțiva ani, în FITS, aceste Consultații se întâmplă în Biserica Evanghelică și Parcul Astra, propunând un dialog cu totul special și personal cu spectatorii care intră în acest joc. Ei bine, faptul că trei teatre și trei festivaluri europene și-au dat mâna este un semn frumos pe care-l facem pentru studenții noștri și pentru toți cei care îndrăgesc ceea ce Sibiul a devenit grație FITS. Mergem, așadar, la Paris, pentru că avem niște proiecte de îndeplinit. Dar acolo, nu vom vorbi despre trecut și despre multele proiecte pe care le-am realizat, ci despre cele care vor urma. În anii viitori vom face o descindere cu „Faust” (regia: Silviu Purcărete) la Paris și vom merge cu „Teorema” (regia: Eugen Jebeleanu) la Paris și la Florența, urmând să facem o coproducție. Despre toate acestea vom vorbi în „Zile și nopți” și ne bucurăm că la 1 octombrie, voi, dragii noștri spectatori, a ați despre toate aceste evenimente extraordinare, având

certitudinea că, de ecare dată când concepem proiecte, ne gândim, în primul rând, la dumneavoastră.

CONSTANTIN CHIRIAC

 13 octombrie  17:00

 Fabrica de Cultură – Sala Lulu

GÁBOR TOMPA

Otentativă de a de ni în puţine cuvinte complexitatea şi originalitatea aportului creativ al reputatului regizor GÁBOR TOMPA la artele spectacolului folosind numai repere disparate din consistenta sa carieră, indiferent de criteriul de selecţie şi de spaţiul performativ în care s-a manifestat în întreaga lume, ar lipsită de relevanţă, dată ind extraordinara varietate a acestora, iar misiunea de a o face aşa cum trebuie le revine enciclopediştilor şi biogra lor domniei sale. Explorarea noastră prin intermediul dialogului s-a centrat pe profunda şi perena poveste de dragoste pe care apreciatul artist o trăieşte cu muzica încă din primii ani de viaţă, aceasta ind omniprezentă apoi în punerile sale scenice, în varii forme, posturi şi reprezentări, iar punctul de plecare l-a reprezentat cel mai recent spectacol semnat de către

Gábor Tompa, opera mozartiană La Clemenza di Tito, ce a avut premiera în ultimele zile ale stagiunii trecute şi va intra în repertoriul curent al Operei Naţionale Bucureşti din această toamnă, pregătită în paralel cu montarea de la Teatrul Naţional din Cluj a textului lui Eugène Ionesco, Pietonul aerului, selecţionată în FNT, în care, de asemenea, muzica, de această dată a lui Vasile Şirli, joacă un rol principal.

„Consider muzica cea mai desăvârșită artă”

Domnule Tompa, spectacolul La Clemenza di Tito de la Opera Naţională Bucureşti vine după Flautul fermecat din 2020, de la Opera Maghiară din Cluj. Este o coincidență că cele mai recente montări ale dumneavoastră în operă sunt ale lui Mozart?

Da, este o coincidență, cu toate că eu iubesc operele lui Mozart, pentru că sunt foarte dramatice, foarte teatrale, şi nu spun asta neapărat din punct de vedere al spectaculozităţii, ci a relațiilor foarte precise și foarte complexe între personaje. Primul Mozart

Pietonul aerului

Foto © Teatrul Național Cluj (Nicu Cherciu)

pe care l-am montat, Don Giovanni [în 2010, la Opera Naţională Română Cluj-Napoca - n.r.], nu a fost însă prima mea operă, ci a doua, pentru că am făcut un spectacol-coupé acum 15 ani, cu Dido și Aeneas a lui

Henry Purcell și Barbă albastră a lui Bartók în același decor, la Opera din San Diego. Pentru mine, care am făcut câteva piese de Molière, dar nu şi Don Juan - nu știu de ce, pentru că făcusem Tartu e, Mizantropul și ideea era să fac Don Juan cu același actor -, muzica din Don Giovanni este ceva foarte profund și adânc față de textul lui Molière. La acest Don Juanism s-a referit foarte mult şi Kierkegaard, care scrie că Don Juan este “cavalerul resemnării”, dar eu cred că muzica lui

Mozart spune mai mult decât orice text, orice dramă, orice piesă de teatru, orice libret... de aceea e și greu să scrii libret. Cel de la Don Giovanni nu mi se pare unul prost, dar a fost aspru criticat de Wagner, de exemplu, că ar un libret slab. Revenind la întrebare, până la urmă, am ajuns la Flautul fermecat ca o idee a dirijorului cu care am lucrat pe două opere mai scurte ale lui Ravel, L’Heure espagnole şi L’Enfant et le Sortilèges, de a

reface la Opera Maghiară din

Cluj un Flaut fermecat care era destul de învechit, ca spectacol. Atât repetițiile, cât și premiera, s-au nimerit exact în timpul pandemiei şi ceea ce s-a dovedit a greu era că muzica a fost scrisă pe textul german, foarte, foarte potrivit în sensul acesta, iar directorul Operei Maghiare dorea ca opera să se cânte în limba maghiară. Eu regret că s-a facut aşa, dar, dacă tot am acceptat, am făcut o retraducere a libretului, ceea ce e foarte di cil, pentru că libretul în limba maghiară era foarte infantil, ca un basm din acela naiv, cum ar , nu știu, Hänsel și Gretel... dar nu opera, pentru că opera e mai frumoasă. Atunci, ca să poată cântat acest libret în limba maghiară, a fost nevoie de o muncă destul de lungă și asiduă, chinuitoare pentru mulți. Eu nu cred în traduceri, în afara micilor excepții, pentru că libretul este cum este, iar muzica a fost compusă pe libret şi oricum e greu ca spectatorul să înțeleagă ecare cuvânt în parte, de asta practica titrajului este una obișnuită...

Mai e un aspect interesant, şi anume că Flautul fermecat şi La Clemenza di Tito sunt

ultimele două opere compuse de Mozart... Aceste ultime două opere mi se par foarte importante, indcă eu cred că ambele sunt opere creștine, în sensul căutării adevărului, chiar prin proba de foc la Flautul fermecat și prin cea, foarte grea, a iertării, din La Clemenza de Tito, unde tensiunea se naște din faptul că acest domnitor descoperă în urma evenimentelor că, de fapt, bunătatea utopică pe care o prezintă îl face incompatibil cu cariera de politician. Exact ca Danton, care, la un moment dat, vrea să se lase de politică, dar odată băgat în politică, e foarte greu să mai ieşi... aici vorbesc de piesa lui Büchner, de Moartea lui Danton, unde, odată plecat din politică, acesta va măturat de concurență. Tito are un fel de deziluzie în umanitate, pentru că cei mai apropiați îl trădează, ba, mai mult, aceştia comit atentat, de fapt îl ucid, pentru că este acțiune directă. Sesto, cel mai del și mai apropiat, comite atentat împotriva lui și, totuși, Tito îl iartă, dar această deziluzie îl face să aibă această revelație de a ieși din politică. [...]

Flautul fermecat

Foto © Opera Maghiară Cluj

La Clemenza di Tito

Foto © ONB

Cu toate că s-a născut în Bulgaria în familia unui capelmaistru de origine germană din Boemia, Emil Fischer a trăit la Sibiu timp de aproape șapte decenii. Și-a început ucenicia în arta fotogra ei la vârsta de 14 ani în atelierul lui Gustav Weber din Bucureşti, apoi a lucrat la Carl Muschalek, vestit fotograf braşovean, s-a perfecţionat la școli de artă fotogra că din Magdeburg și München şi a fost angajat în atelierul fotografului curţii regale de la Berlin.

La Sibiu s-a stabilit în 1897 în Piaţa Mare 16, unde a cumpărat atelierul deţinut de Kamilla Ásbóth, nepoata primului fotograf sibian, eodor Glatz. În 1900 a preluat atelierul fotogra c construit de Societatea de

Asigurări Transsylvania din Heltauergasse 3, astăzi str. Bălcescu, în care a lucrat până la pensionare. În toți anii săi de activitate, Fischer a preluat atelierele altor fotogra sau a deschis liale în toate zonele Sibiului. În 1901 conducerea ASTRA îl contractează pentru realizarea fotogra ilor necesare organizării Expoziţiei Naţionale de la Bucureşti din 1906. Fischer îşi va realiza contractul și va

continua să fotogra eze aspecte ale vieţii românilor, dar și a celorlalte populații, creând unul dintre cele mai importante fonduri de fotogra e documentară din țară. Tot el e cel care realizează primele fotogra i cu preşedinţii ASTRA. Va fotogra a întregile colecţii ale celor două muzee sibiene, Brukenthal şi ASTRA. De-a lungul a şase decenii de activitate, Emil Fischer a desfăşurat o muncă laborioasă ind considerat cel mai bun fotograf sibian.

În prezent, Colecţia Fischer, care marchează evoluţia Sibiului pe o perioadă de 50 de ani, se a ă la Muzeul de Istorie - Casa Altemberger din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal, și numără 8.099 clişee pe sticlă, patru aparate fotogra ce cu trepied, un aparat de reprodus, un dulap şi cinci albume cu fotogra i. A murit în 1965, la Sibiu.

Cele mai importante Opere din țară ajung în această toamnă la Sibiu Opera Festival. Cum s-a conturat programul acestei ediții?

Organizăm primul și cel mai longeviv festival de operă din România, ajuns la ediția 23. Decizia mea de a da o importanță maximă acestui festival a făcut ca orașul fără operă să devină, chiar și pentru două săptămâni, capitala operei românești. Suntem mândri ca în 2024 să prezentăm 11 producții complexe de operă, un concert de gală, un recital de muzică sacră, activități în spații neconvenționale sub titlul ”Take an Opera Break”, la care se adaugă conferințele și masterclass-ul cu mezzosoprana Ruxandra Donose și soprana Elena Moșuc. Directorul artistic al festivalului, Claudia Robu, este - din fericire pentru noi - responsabilă pentru prezența tuturor oaspeților din cadrul acestui eveniment grandios. În 3 octombrie, vă invităm să trăim fragedele emoții ale tinerelor voci în Gala Sibiu Opera Festival. Urmează, în 4 octombrie, recitalul de muzică sacră de la Biserica Romano-Catolică din Piața Mare, cu faimoasa soprană Elena Moșuc și Eduard Antal - orgă. Iar din 5 octombrie deschidem porțile spectacolelor de operă! Așadar, în 5 octombrie, la Sala alia,

Sibiul, orașul fără Operă, e până la mijlocul lunii octombrie capitala operei românești. Sibiu Opera Festival reunește în cadrul celei de-a 23-a ediții spectacole din repertoriul teatrelor muzicale din București, Cluj-Napoca, Iași, Constanța, Brașov și Galați. Am a at mai multe despre ediția în curs de la Cristian Lupeș, managerul Filarmonicii de Stat Sibiu.

Lvă invităm la ”Elixirul dragostei” de G. Donizetti. Pe 6 octombrie, în Sibiu Opera Festival debutează Teatrul Național de Operă și Operetă ”Nae Leonard“ din Galați, cu ”Boema” lui Puccini. Iar în următoarea zi, pe 7 octombrie, vom asculta din nou Puccini: opera în concert ”Manon Lescaut”. Marți, 8 octombrie, nu puteam să îl ratăm pe Mozart cu ”Nunta lui Figaro” și pe 9 octombrie, pentru prima dată la Sibiu, Teatrul Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” din Constanța ne propune ”Pescuitorii de perle” de G. Bizet.

Fiind Anul Puccini, producția anuală de operă a Filarmonicii de Stat Sibiu va ”Madama Butter y”, prezentată împreună cu soliștii și corul Operei Brașov. Conferințele Sibiu Opera Festival au loc în data de 11 octombrie, în foaierul Hotelului Împăratul Romanilor, pentru ca pe 12 octombrie să ne bucurăm de succesul tinerei producții ”La Traviata” de G. Verdi.

Cât de important era ca în 2024, an centenar Puccini - unul dintre cei mai mari compozitori de operă ai lumii, festivalul să aducă în atenția publicului operele sale? În primul rând, am ales opera hit a lui Puccini,

”Madama Butter y” - nemuritoarea lecție despre puritatea iubirii - și nu întâmplător. Filarmonica trăiește acum o perioadă la fel de contrastantă, între mândria unor performanțe fără precedent și căutarea de soluții prin care să stingă nemulțumirile angajaților sindicaliști. Sperăm ca la Sibiu să învingă iubirea. Puccini e prezent și prin ”Boema” și ”Manon Lescaut” - aceasta din urmă, imediat după ce va avea premiera la București.

Festivalul propune o experiență muzicală inedită prin concertul lui Eduard Antal, un tânăr organist în plină ascensiune. Cum își regăsește muzica sacră loc în Sibiu Opera Festival?

E o privire către originile operei. Dacă oratoriul, în care tablourile Evangheliei erau regizate muzical, reprezintă incipitul operei, care, folosind aceleași principii muzicale, iese din biserică și abordează subiecte literare laice, atunci înțelegem cum acest recital ne așează cuminți în fața unui ”bunic” muzical, care ne povestește de unde a început aventura vocilor și care sunt izvoarele operei europene.

Ce oportunități le aduce festivalul tinerelor voci prin programele dedicate lor, masterclassul și gala din 3 octombrie?

Noi le punem la dispoziție câteva zile de cursuri, săli de studiu, piane, profesori excepționali, corepetitori și, în nal, șansa pentru unii unică de a urca pe scenă alături de prima orchestră profesionistă cu care vor cânta. Așteptăm publicul să voteze vocea preferată, va exista și un juriu de specialitate și, în nal, vocea cu cele mai multe voturi va desemnată viitoarea stea a concertului de Crăciun.

Sibiul este un oraş fără o instituţie dedicată operei, dar care găzduieşte un festival al acestui gen muzical de 23 de ani. Cât de necesar e să avem în viitor o operă? În anii 1947-1948 a avut loc la Sibiu un experiment. Am detectat în arhivă faptul că atunci a fost prima încercare de a crea Opera Națională Sibiu și vom scoate la lumină câteva mărturii ale acelei încercări. Orașul nostru are o mare notorietate dată de FITS, e deja vizibil prin spectacolele Teatrului de Balet și, evident,

Filarmonica a devenit o vedetă națională în ultima vreme. Cred că trebuie să ne gândim serios la succesul celor trei entități, la apetitul publicului pentru artele spectacolului și pentru muzică. Publicul reușește să transforme Sibiu Opera Festival într-un succes inclusiv de box-o ce, de câteva ediții mândrindu-ne cu spectacole sold-out. Trebuie purtate discuții cu autoritățile locale și naționale pentru a se detecta modalitățile cele mai potrivite prin care o instituție dedicată teatrului muzical să împlinească așteptările rești ale publicului care pare să ne împingă spre așa ceva de 23 de ani.

Cum ați descrie experiența pe care sibienii o pot avea participând la Sibiu Opera Festival?

Sibienii sunt norocoșii locuitori ai unui oraș cu o ofertă culturală unică în România și greu de găsit chiar în Europa. Avem nevoie de spații mult mai generoase decât Centrul Besoiu sau Sala alia. O sală de 900-1.000 de locuri e absolut obligatorie. Eu am speranța că vor chiar două. Sibienii sunt norocoși că aici există poate topul managerilor culturali ai țării, iar autoritățile susțin cultura într-o concurență emulantă care ne face pe toți câștigători. Sibiu Opera Festival e organizat de Filarmonica de Stat Sibiu și susținut constant de Consiliul Județean Sibiu, suntem sprijiniți de Ministerul Culturii și bene ciem de con nanțarea de la Agenda Culturală a Primăriei Sibiu. Le mulțumim tuturor în numele publicului și al artiștilor. Suntem o echipă destul de mică de organizare, dar le mulțumesc tuturor colegilor care înțeleg că frumusețea trebuie să e întotdeauna însoțită de înțelepciune pentru a avea forța de a continua. Sibienii au norocul să e în centrul lumii culturale și aici a apărut, acum 23 de ani, Sibiu Opera Festival, pe care împreună îl susținem și pe care împreună îl așteptăm cu su etul la gură.

Alain de BottonȘtirile. Manualul utilizatorului

Știrile senzaționaliste, headline-urile, burtierele, tragediile la prima mână, trăite live, prin intermediul televiziunii, radioului, internetuluitoate acestea nu numai că fac parte din viețile noastre private, dar ne și de nesc și ne modelează statutul de ințe sociale. Dincolo de o jalonare ritualică a existenței noastre zilnice, știrile par să aibă un rol de paliativ, de securizare a vieții personale. Tragedia e numai a altora, niciodată a individului contemplator, așezat comod în fotoliul din fața televizorului.

Nu e o noutate că spațiul mediatic nu e nici pe departe ideal. Oricine știe intuitiv că expunerea la tornada știrilor poate cauza tulburări, stres, anxietate, dar și invidie sau satisfacție răutăcioasă.

Cu toate astea, nu ne putem ține departe de ecrane. Suntem dependenți de (falsa)informare.

Alain de Botton nu este genul de critic intransigent, care deconstruiește fără să propună alternative. El

schițează un proiect al știrilor viitorului, care ar prezenta și senzaționalismul normalității, nu doar anomaliile spațiului social:

"O bunică de 87 de ani a fost ajutată să urce trei etaje la gară de un tânăr pe care nu-l cunoștea. Un profesor și-a controlat emoțiile nutrite pentru o studentă.

Un bărbat a renunțat la ideea nesăbuită de a-și ucide soția după ce s-a gândit mai bine."

Despre toate acestea scrie Alain de Botton în acest indispensabil manual de utilizare a știrilor. Cartea lui Alain de Botton este una din acele (rare) cărți care poate nu clatină ceva din structura ta interioară, dar care, cu certitudine, modi că aproape insesizabil unghiul din care ne raportăm la eternul prezent în care (ni se pare că) suntem captivi. Rămânem, la nalul lecturii, cu o boare de optimism, cu o curiozitate promițătoare legată de resorturile știrilor și de posibilitățile lor viitoare. Poți cere mai mult de la o carte?

HERMANN VISEAZĂ HERMANN VISEAZĂ

dramatizare de DANIEL CHIRILĂ

ADELA DINU

Veturia Ghibu

Doamna liedului

Conferințe muzicologice

Recitaluri în dialog multimedia

Sesiuni de întrebări și răspunsuri

Expoziție de fotografie digitală

LECTORI

Bianca Manoleanu, profesor de canto UNMB

Corneliu Beldiman, cercetător, muzeograf, istoric

Ivona Cristescu, muzicolog, realizator TV

INTERPRETEAZĂ

Stanca-Maria Manoleanu, soprană

Mihai Murariu, pianist

CLUJ-NAPOCA

Academia Gheorghe Dima, joi, 19 septembrie, 19:00

BRAȘOV

Sala Patria, Sala Mică, sâmbătă, 21 septembrie, 12:00

SINAIA

Castelul Peleș, sâmbătă, 28 septembrie, 16:00

SIBIU

Biblioteca Județeană Astra, luni, 30 septembrie, 19:00

BUCUREȘTI

Universitatea Națională de Muzică, joi, 10 octombrie, 19:00

WWW.UCIMR.RO

Noua stagiune a Teatrului de Balet Sibiu se anunță plină de eleganță, pasiune și emoție, cu spectacole memorabile de dans contemporan și balet clasic, care vor cuceri inimile spectatorilor.

Corpul de balet numără în acest moment 38 de balerini din toată lumea (Spania, Brazilia, Portugalia, Japonia, Canada, Turcia, Cuba etc.), dintre care 17 s-au alăturat companiei sibiene în acest sezon. În această nouă formulă, TBS a deschis stagiunea 20242025 cu ”DinDor’NdoR”, un spectacol de dans contemporan creat de inegalabilul Gigi Căciuleanu, pe muzica lui Dan Dediu.

Programul TBS din această toamnă continuă cu ”Lacul Lebedelor”, un clasic nemuritor, în care grația și magia baletului prind viață pe scena Sălii Mari a Centrului Cultural ”Ion Besoiu”, în 3 și 4 octombrie și în 25 și 26 noiembrie, de la ora 19:00. Acest spectacol emblemă al baletului clasic e unul dintre cele mai cunoscute și îndrăgite spectacole de balet clasic al tuturor timpurilor.

A doua premieră a stagiunii este programată în data de 30 octombrie, ora 19:00, la Centrul

Cultural ”Ion Besoiu”, Sala Mare. Este vorba despre ”Cenușăreasa”, o poveste fermecătoare, adusă în fața publicului printr-o coregra e de excepție, realizată de Aleisha Gardner (Noua Zeelandă), ideală pentru întreaga familie. Spectacolul se reia pe 2 noiembrie cu două reprezentații, una la matineu pentru copii de la ora 11:00 și una de la ora 19:00, ambele la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”, Sala Mare.

Anul 2024 se încheie cu un spectacol de referință din repertoriul TBS: ”Spărgătorul de nuci”. În luna decembrie, balerinii companiei sibiene vă invită să pășiți într-un univers de basm, imaginat de Valentin Barteș, în care Crăciunul devine și mai magic prin dans, muzică și decoruri de poveste. Spectacolul va avea o reprezentație unică în acest an, în data de 2 decembrie, ora 19:00, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”, Sala Mare.

”Așteptăm ca de ecare dată publicul cu emoție la spectacolele noastre și sperăm să avem împreună cu toți iubitorii dansului o stagiune care să aducă tuturor bucurie”, este mesajul transmis de Ovidiu Dragoman, manager Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, Teatrul de Balet Sibiu.

CPoP-UP Stor ies P o s

u 25 de ani în urmă, dorind să creeze o poveste a războinicilor ninja cu o abordare mai comică și accesibilă decât alte proiecte similare ale momentului, Masashi Kishimoto a început să publice, în revista japoneză Weekly Shōnen Jump, seria Naruto, care urmărește aventurile lui Naruto Uzumaki în încercarea lui de a deveni Hokage (liderul satului Konohagakure). Printr-o combinație unică de acțiune, umor și personaje memorabile (precum Sasuke și Sakura), Kishimoto a cucerit inimile cititorilor din întreaga lume, istorisirea sa rămânând una dintre cele mai iubite și in uente din toate timpurile.

Generând noi trenduri și subculturi, estetica manga, devenită, începând cu anii ‘80 și ‘90, un fenomen cultural global, are o prezență puternică în istoria spațiului nipon. Astfel, dacă ne întoarcem la Hokusai și la seria Fugaku Sanjūrokkei (în care punctele, liniile și spațiile goale erau folosite cu scopul de a crea efecte vizuale) pentru a o combina cu arta de portret speci că maeștrilor Zen, în care imagini în alb și negru erau însoțite pe margini de replicile rostite de personaje, ne putem apropia de o primă formă a ilustrațiilor narative cunoscute astăzi sub denumirea de manga („desen improvizat” sau „desen al mâinii”).

În cultura vizuală japoneză, în timpul Perioadei Edo (1603-1868) au devenit populare gravurile ukiyo-e sub forma caricaturilor celebrităților vremii, vândute vizitatorilor din Yoshiwara ca suveniruri ale gheișelor, luptătorilor de sumo și actorilor kabuki, imortalizați de cele mai multe ori în mișcare, cele mai vechi narațiuni gra ce imprimate evoluând din parodiile și printurile erotice colectate și vândute în seturi.

Pasul următor în evoluția esteticii a fost reprezentat de istorisiri originale lungi, denumite kibyoshi („cărți galbene”), publicate în serii de volume care prezintă acțiuni

secvențiale strâns legate între ele. Apărând pentru prima dată în 1775, datorită jocurilor de cuvinte și ilustrațiilor sugestive (care ironizau tot ce era considerat măreț sau important), lucrările au avut un succes uriaș înainte de a suprimate, un deceniu mai târziu, de cenzura guvernamentală.

Ulterior, în gra ca kibyoshi, ilustrațiile au început să e invadate de text, artiștii utilizând conceptul chinez al balonului sau norului care se desprinde dintr-o gură pentru a simboliza vise și fantezii (nu sunete sau voci). Secvența inițială din interiorul formei permite poveștii să stabilească o premisă prin care toate scenele ulterioare sunt înțelese ca provenind din imaginarul autorului, creatorii reușind astfel să exploreze o lume ctivă, liberă, separată de realitatea puternic cenzurată. În 1814, Hokusai a publicat primul volum din seria lui de parodii și studii din viața cotidiană, denumită Hokusai Manga, care urma să e folosită de artiștii începători ca sursă de inspirație pentru propriile lucrări. Volumele cuprindeau o varietate impresionantă de subiecte, printre care se numără animale, oameni implicați în agricultură, vânătoare, sporturi sau jocuri și elemente din folclorul japonez, cum ar zei, demoni, fantome și creaturi mitologice.

Termenul manga a fost adoptat în universul nipon al benzilor desenate abia în anul 1920, când Kitazawa Rakuten a creat primele serii, care acopereau o gamă largă de subiecte, cum ar viața urbană agitată sau peisajele rurale idilice, ilustrate printr-un stil liber și expresiv. Pe fondul popularizării tendințelor americane și intensi cării cenzurii discursului politic (în urma unei legi din 1925, mulți artiști și editori au fost închiși, torturați și chiar uciși pentru exprimarea ideilor critice față de guvern), în anii ‘30, benzile desenate japoneze, tipărite deja color, pe hârtie de calitate, publicate în ediții cartonate de aproximativ 150 de pagini, au început să se îndrepte tot mai mult către tematicile destinate copiilor. După ce guvernul a început să limiteze consumul de hârtie în 1943, un an mai târziu, toate benzile desenate au fost interzise din ziare, care au primit ordin să publice doar știri „esențiale”. În această perioadă, japonezii au început să aibă o a nitate pentru kamishibai, o formă tradițională de povestire vizuală, în care un narator (care își transportă ilustrațiile, alături de un mic podium, cu ajutorul unei biciclete)prezintă istorisiri desenate pe cartoane de mari dimensiuni, ecare imagine având propria scenă. Desenele îndrăznețe, pictate manual, folosite în spectacole, aveau un vocabular cinematogra c bogat, incluzând cadre și linii care evidențiau direcția acțiunii. Performerii închiriau seturi de șase sau opt imagini de la editorii care angajau scriitori și artiști pentru a compune poveștile într-o varietate de stiluri și genuri (care ajungeau astfel și în zone rurale izolate).

Odată cu încheierea războiului, majoritatea artiștilor kamishibai s-au orientat către industria în creștere a benzilor desenate. Fiind adresate unei audiențe urbane mai în vârstă, romanele gra ce au dezvoltat un nou gen de povești mature: gekiga. Artiștii din perioada postbelică (mangaka) erau interesați de explorarea unui stil cinematogra c care să surprindă acțiuni și personaje reale, apropiate de viața urbană. Ei au decis să reducă numărul de cuvinte și detalii de fundal pentru a permite citirea rapidă a acțiunii (în mare parte pentru că își scriau și desenau singuri lucrările), abordând subiecte precum mistere, crime, povești de aventură sau secvențe horror. În această perioadă au început să apară și manga accesibile, numite akabon („cărți roșii”, care foloseau cerneală ieftină), produse de mici editori în căutarea unui loc pe piață sau de tineri artiști care încercau să se facă remarcați în lumea benzilor desenate. Osamu Tezuka a început ca unul dintre acești gra cieni, introducând în arta sa tehnici de regie și elemente cinematogra ce, precum ochii supradimensionați, strălucitori, de nitorii pentru estetica zilelor noastre.

În perioada postbelică s-a conturat un alt gen important, destinat în special femeilor, shōjo manga. Dacă inițial, personajele feminine erau desenate în estetica kawaii (deloc amenințătoare și cu expresii inocente), când femeile au început să deseneze volumele pe care fetele le citeau, au apărut și eroine dinamice, curajoase și puternice. Genul a fost cu adevărat rede nit de o grupare artistică numită Year 24 Group,

alcătuită din guri precum Moto Hagio, Riyoko Ikeda, Yasuko Aoike și Toshie Kihara. La începutul anilor ‘70, artistele au început să publice lucrări care re ectau transformările tumultuoase ale societății japoneze, examinând noi roluri de gen și explorând o gamă largă de relații care implică elemente de sexualitate și intimitate, oferind personajelor feminine un rol activ în de nirea propriilor vieți.

În deceniile următoare, artistele au început să introducă gra că manga destinată femeilor în vârstă (josei), extinzând astfel piața și menținând cititorii implicați și în viața adultă. Alături de ele, o forță semni cativă în dezvoltarea genului a fost popularizarea lucrărilor self-published, prin care fanii au putut să construiască atât variante proprii ale lucrărilor cunoscute, cât și materiale experimentale, diferite de cele ale editurilor mainstream. Fenomenul a adus o diversitate și mai mare în domeniul artelor vizuale și a facilitat exprimarea liberă a creativității iubitorilor de manga, estetica devenind, așa cum spunea Osamu Tezuka, o formă de artă vie, care evoluează și se adaptează în permanență schimbărilor culturale și sociale.

Cea de-a 9-a ediție a festivalului DATfest va avea loc la Sibiu, în perioada 7-13 octombrie. Festivalul aduce din nou în atenția publicului spectacole de teatru și dans, artă, expoziții, ateliere creative și are ca scop promovarea tinerelor talente din domeniul artelor spectacolului. I-am întrebat pe oameniicheie din echipa de organizare DATfest, toți studenți ai Departamentului de Artă Teatrală din cadrul Facultății de Litere și Arte a Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu, ce înseamnă acest festival pentru ei și dacă le creează oportunități de dezvoltare în cariera pe care au îmbrățișat-o.

Sebastian Smarandache, Izabela Roman și Andreea Buzărnescu sunt studenți la specializarea Teatrologie și Management

Cultural. Pentru Sebastian DATfest înseamnă o provocare: ”Una care se dovedește a , la nal, plină de satisfacții. Este vorba de un amalgam de oportunități. Oportunitatea studenților de la Teatrologie și Management Cultural de a face practică prin organizarea evenimentului, oportunitatea studenților de la Actorie și Coregra e de a se a a din nou pe scenă și, bineînțeles, oportunitatea culturii sibiene de a străluci și primi vizibilitate.” Izabela, care a colaborat cu FITS, Focus in the Park, Sunbreak, Târgul de Crăciun, spune că DATfest ”Este un festival unde noi studenții suntem puși pe primul loc și ne putem exprima liber. Este o oportunitate să punem în practică ce învățăm în facultate

și o experiență unică atât pentru noi, cât și pentru publicul larg al acestui eveniment.”

Andreei i-a plăcut întotdeauna să se exprime într-un mod creativ și să îi încurajeze și pe ceilalți să o facă, ”De aceea scopul meu în DATfest este de a încuraja expresia artistică”. Gianina Holom, Andy Dragomir și Flavius Dubeșu sunt studenți la masteratul Management și antreprenoriat cultural. Pe Andy, pasiunea pentru muzică și artă l-a făcut să se alăture echipei, în timp ce Gianina vede DATfest ca ”un prilej de conectare cu arta și cu o comunitate de oameni pasionați de cultură și teatru”. Pentru Flaviu, care face parte din echipa tehnica a Teatrului Național ”Radu Stanca" Sibiu, ”DATfest reprezintă o echipă care are un singur scop: teatrul.”

N I I N N I

Anul Nou care n-a fost lungmetraj de cțiune selecționat la prestigiosul Festival de la Veneția şi care va avea premiera la noi pe 27 septembrie, se anunţă ca o tragicomedie a cărei acțiune se desfășoară într-o singură zi, înaintea Revoluției din 1989, în care personajele caută normalitate, siguranță, iubire, libertate și sens, într-o lume absurdă, alimentată de frică. Scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu, Anul Nou care n-a fost continuă și completează povestea din Cadoul de Crăciun

Nou care n-a fost certitudine un actorul ,

(2018), cel mai premiat scurtmetraj din istoria lmului românesc, cu Adrian Văncică și Ioana Flora în rolurile principale. Cadoul vorbea despre tensiunea și frica generate în urma dezvăluirii făcute de un copil părinților săi referitoare la conținutul periculos al scrisorii pentru „Moș Gerilă”, pe care o trimisese prin poștă, iar acea întâmplare devine acum o piesă din complexul puzzle narativ din Anul Nou care n-a fost, care ne antrenează într-o inspirată (şi necesară) călătorie de rememorare a sfârşitului unei epoci „de aur” pentru unii şi a disperării, fricii şi neputinței pentru aproape toţi ceilalţi. Indiferent de modul în care ne raportăm la trecut din perspectiva propriei experienţe de viaţă, Anul reprezintă cu must-see al acestei toamne, astfel încât am simţit nevoia unui dialog pe marginea acestuia cu talentatul şi versatilul ADRIAN VĂNCICĂ, ultrapopular datorită serialului Las Fierbinţi, dar, de asemenea, dublu nominalizat la premiile Gopo în carieră (Boogie, Ultima zi), cu un parcurs în cinematogra e jalonat de colaborări memorabile cu regizori precum Radu Muntean, Nae Caran l, Cristian Mungiu, Radu Jude, Călin Peter Netzer şi, nu în ultimul rând, Bogdan Mureșanu.

Adrian, din sinopsisul lmului a ăm că este o tragicomedie ce se petrece într-o singură zi, înainte de Revoluție, deci, în esență, ne vorbeşte despre comunism... doar că o poveste se poate spune din multe perspective. Cum ai caracteriza tu Anul Nou care n-a fost?

Este un lm despre cum reacționează oamenii la presiune. Este un lm despre niște oameni care nu mai pot. Este un lm despre oameni care caută soluții punctuale la problemele pe care le au. Ei nu încearcă să rezolve o problemă a unui sistem, o problemă a unei țări, ei încearcă să își rezolve, ecare, problemele lor - unul o scrisoare de la un copil, altul că e pus să zică o poezie, celălalt cu i-su şi aşa mai departe -, ei neștiind că rezolvarea vine de la schimbarea destinului unei țări. Să spunem așa, ar ca într-o colonie de furnici: dacă ecare furnică ar încerca să-și rezolve treaba, colonia ar supraviețui. Asta s-a întâmplat și cu țara

noastră, ecare a încercat să își rezolve treaba cumva și apoi, nu știu cum, dintr-o efuziune spontană sau pregătită, a venit această revoluție. Habar n-am cum, dar schimbarea a venit. Ei, lmul despre asta e, despre niște oameni care se raportează, pur și simplu, la rezolvarea propriilor probleme și, cumva, rezolvările astea iau o turnură complet diferită... de unde ei puteau împușcați și băgați în pușcărie au mari șanse ca, într-o săptămână, să e priviţi ca mari eroi, disidenți și așa mai departe. Filmul despre asta este, despre cum reacționezi la presiune.

Dar ce nu este, ca lm, Anul Nou care n-a fost? Fiindcă, în general, lumea te identi că cu Celentano din Las Fierbinţi, deci s-ar putea aştepta la un rol tot din registrul comic. Cu siguranţă nu e Las Fierbinți. Personajul Gelu nu are nicio legătură cu Celentano, cu o singură excepţie... barba. Eu am avut barbă în Cadoul de Crăciun, pentru că eram în perioada în care lmam la serial și am avut discuția asta cu Bogdan: ‘Băi, vin, facem, lmăm când vrei tu, îmi găsesc timp liber, dar nu pot să-mi dau barba jos. Mie, ca să-mi crească o barbă de Celentano, trebuie să stau șapte zile și să aștept atâta timp nu e productiv deloc, dau peste cap niște oameni.’. Iar el a zis: ‘Ok, nicio problemă, lmezi cu barbă.’. Altfel, ce nu este Anul Nou care n-a fost... nu este un lm cu proști, adică e un lm cu oameni deștepți, care caută soluții. Este un lm care este jucat cu totul altfel decât serialul. În Las Fierbinți

avem niște personaje care nu învață nimic din greșelile lor, pe când cei din lm, ind oameni inteligenți, învață să se adapteze la vremuri. Plus că se joacă altfel, ca la lm, nu ca la un serial, ritmul ind cu totul altul... e o altă mâncare. [...]

Anul Nou care n-a fost poate privit şi ca un lm despre fricile noastre, dintre care unele se perpetuează și acum, precum frica de a ne pierde casa sau pe cei apropiați nouă. Asta conferă relevanță subiectului, indiferent ce a trăit sau nu publicul... Da, e un lm și despre frică, dar vezi tu, fricile astea de care ai vorbit, adică teama că îți pierzi un părinte, teama că îți pierzi casa, pe astea le poți gestiona, dar teama de a-ți pierde libertatea e foarte cumplită, nu știu cum să-ți zic. Cu toate că libertatea vine la pachet inclusiv cu libertatea de a muri de foame, totuși, nu trebuie pierdută. [...]

Citiţi interviul complet cu ADRIAN VĂNCICĂ pe www.zilesinopti.ro

Ca majoritatea celor care au crescut în anii 2000, desenele animate au reprezentat una dintre principalele surse de entertainment de-a lungul timpului. Fie că era vorba de Fox Kids, Jetix sau Cartoon Network, o bună parte din amintirile mele sunt strâns legate de aceste programe, care, norocul meu, aveau chiar un conținut de calitate și nu se loveau de zidul implacabil de azi, care este cenzura extremă. Nu e niciun secret că majoritatea desenelor la care mă uitam erau cu supereroi sau variațiuni pe aceeași temă. Pe scurt, niște lupte, niște lasere, bine vs. rău. Și poate cel mai reprezentativ dintre ele era X-Men.

Povestea o știe toată lumea: profesorul X a adunat un grup de indivizi cu abilități speciale (mutanți) și a format o școală care să îi învețe cum să își folosească aceste puteri, condusă de cei mai experimentați, care sunt recunoscuți ca X-Men. Uite că 26 de ani mai târziu, după ce serialul s-a terminat brusc, cei de la Marvel, odată cu achiziționarea studioului

este audiența țintă: tinerii adulți de azi care au crescut în anii 2000. M-au prins direct pe subiect. Grupul principal în jurul căruia se învârte acțiunea a rămas mai mult sau mai puțin același, cu Cyclops, Jean, Gambit, Rogue, Storm și, bineînțeles, Wolverine (care se bucură de un succes uriaș la box-o ce împreună cu Deadpool). Fiecare episod e de sine stătător și spune câte o poveste, centrată pe unul sau două personaje, chiar dacă pe larg, acțiunea se derulează pe parcursul întregului sezon și sunt multe elemente care se leagă.

21st Century Fox, au decis să îl continue. Cu același stil de animație (bineînțeles, îmbunătățit pentru 2024), aceeași actori pentru dublaj și, cel mai important (pentru cei care știu), același intro memorabil care răsuna în casele tuturor copiilor la maxim și care ne-a rămas tuturor întipărit în minte.

Noul sezon e unul mult mai matur, care știe foarte bine care

Probabil efectul de nostalgie pe care l-a trezit în mine în momentul în care am văzut serialul pe Amazon Prime mă face să u puțin subiectiv cu privire la calitatea lui. Dar, și dacă mă dau la o parte și încerc să privesc ca un om care vede pentru prima dată un serial animat cu supereroi, tot pot să spun sus și tare că X-Men ’97 e un succes și una dintre cele mai mari victorii pe segmentul de animații al celor de la Marvel, acolo unde au avut de suferit în ultimii ani împotriva rivalilor de la DC.

În încheiere, mă bucur să spun că încă apar seriale animate care reușesc să triumfe în peisajul ăsta atât de supra-saturat de liveaction-uri. Poate că pe unele le ajută și efectul nostalgiei, dar, până la urmă… nu-i interzis. Iar X-Men ’97 a bifat toate căsuțele.

de a petrece un weekend la casa lor de vacanță din mediul rural. Ceea ce începe ca o escapadă idilică se transformă rapid întrun coșmar, pe măsură ce tensiunile cresc, iar secretele întunecate ale gazdelor încep să iasă la iveală. Filmul explorează teme profunde, precum vulnerabilitatea în fața necunoscutului și dinamica puterii în relațiile interpersonale.

N Secretele Horror ale englezilor față de

Samericani

eptembrie este o lună plină de premiere interesante în cinema, dar dacă ești un fan al lmelor de groază psihologice, care te țin cu su etul la gură, Speak No Evil (Nu vorbi de rău) este alegerea perfectă, mai ales că este un remake al aclamatului thriller danez din 2022, semnat de James Watkins, cunoscut în lumea genului Horror pentru regia unor lme renumite, cum ar e Woman in Black și Eden Lake, iar așteptările sunt foarte mari. Watkins este recunoscut pentru capacitatea sa de a construi tensiune și de a explora zonele cele mai întunecate ale psihicului uman.

Distribuția este un cocktail de talente, cu James McAvoy în rolul principal, remarcat pentru rolurile de excepție în lme precum Split și It Chapter Two. Alături de el, Mackenzie Davis aduce un plus de intensitate în rolul lui Louise Dalton, iar Scott McNairy completează trio-ul principal cu o interpretare

plină de subtilitate. Alix West Le er, tânăra actriță care joacă rolul icei lor, adaugă un aer inocent, dar și teri ant în această producție.

Povestea lmului este simplă la suprafață, dar extrem de complexă în profunzime. Un cuplu american, împreună cu ica lor, Agnes, acceptă invitația unei familii britanice

Speak No Evil nu este doar un remake, este o reinterpretare a unei povești deja renumită și apreciată de adepții genului, adaptată pentru un public internațional, dar păstrându-și esența culturală și tematică. Regizorul James Watkins aduce un stil vizual distinct, combinat cu un scenariu care nu doar traduce, ci și ampli că tensiunile și suspansul din lmul original.

De asemenea, pelicula se distinge prin abilitatea sa de a combina multiplele straturi ale poveștii rezultând un scenariu ce te va face să-ți pui întrebări despre natura umană și limitele empatiei. Un lm ca acesta merită văzut pe un ecran mare, unde efectele vizuale și sonore sunt puse pe deplin în valoare. Așa că dacă ești în căutarea unei experiențe intense la cinema, Speak No Evil este lmul pe care nu trebuie să-l ratezi în această toamnă.

Notează-ți data premierei, 13 septembrie, în calendar!

dincolo de graniţe

crossing

UN FILM DE LEVAN AKIN

Regizorul suedez Levan Akin, cunoscut iubitorilor de cinema pentru mult-premiatul lm And en We Danced, revine pe scena cinema-ului mondial cu un nou lm, Crossing, care a deschis anul acesta secțiunea Panorama de la Berlin și care a fost primit cu entuziasm în toată Europa.

Dacă And en We Danced este un lm ce explorează maturizarea, Crossing, adus pe ecranele din România cu titlul Dincolo de granițe, își propune să răspundă la întrebarea cum continuă viața atunci când nu mai ai pentru ce să trăiești, așa cum își descrie Lia, personajul principal, existența.

Nu noi ne alegem familiile în care ne naștem, dar poate avem șansa să ne alegem persoanele care se simt ca o familie pentru noi.

Lia este o profesoară din Georgia, ieșită la pensie, care a făcut promisiunea de a-și găsi nepoata de mult pierdută, pe Tekla. Căutarea o aduce în Istanbul, alături de tânărul Aki. A ată pentru prima dată

în afara granițelor în care a crescut, descoperă un oraș frumos, care pare a plin de conexiuni și posibilități. Acolo face cunoștință cu Evrim, avocat care luptă pentru drepturile

trans, iar Tekla pare a mai aproape ca niciodată… Dar cum găsești pe cineva într-un oraș în care oamenii pentru a deveni de negăsit?

Istanbulul devine în sine un personaj, un loc special, în care la o aruncătură de băț poți pătrunde dintr-o lume în alta. Un cartier este foarte religios și dacă mergi două străzi mai jos, ajungi într-un refugiu al persoanelor queer, unde doi bărbați pot să se țină de mână.

„Am vrut să e o adevărată scrisoare de dragoste pentru diversitatea Istanbulului. Aici toată lumea trăiește înghesuită și una peste cealaltă, oameni de diverse religii și etnii care trăiesc alături de pisicile și câinii orașului”, spune regizorul Levan Akin. Nici în acest lm, Levan Akin nu ocolește dezbaterea LGBT, asumându-și, încă de la începutul lui, o poziție caldă și incluzivă: nici Georgia și nici Turcia, cele două țări ale căror culturi le regăsim pe marele ecran, nu au genul feminin și genul masculin în gramatică.

„Sper ca acest lm să-i sensibilizeze pe oameni și să ajute în acceptarea intergenerațională a persoanelor LGBTQI+ din această zonă și de peste tot în lume. Sper să găsească un spațiu de solidaritate, de care cred că este mare nevoie în aceste vremuri”.

Crossing/Dincolo de granițe se vede în cinematografe din 20 septembrie, distribuit de Bad Unicorn.

Toamna nu aduce doar schimbări de temperatură, ci și concerte care mai de care mai interesante. Fie că suntem fani ai rock-ului, ai muzicii folk sau doar vrem să încercăm ceva nou, toamna aceasta sunt anunțate mai multe concerte de-a dreptul (ne)obișnuite.

foto © Ștefan Tivodar

Pe 25 octombrie,

În perioada 1-12 octombrie, artistul Alexandru Andrieș aniversează 70 de ani de viață cu un turneu special. Dacă sunteți pasionați de muzica folk sau jazz, a ați că Andrieș este recunoscut pentru contribuția sa muzicală în aceste genuri, dar și pentru maniera originală pe care o propune în toate aparițiile sale. Totuși, cei 70 de ani de viață nu reprezintă singurul motiv de sărbătoare al acestui concert, „Andrieș 70”, artistul aniversând și 50 de ani de la debutul său solistic, în 1974, la Club A, precum și 40 de ani de la debutul discogra c, cu albumul Interioare, la Electrecord, în 1984. Alături de Andrieș, vor pe scenă nume precum Maria Ioana Mîntulescu, Berti Barbera, Sorin Romanescu și Vlady Săteanu.

celebrul actor Jared Leto (cunoscut pentru pelicule precum Fight Club, Suicide Squad sau House of Gucci) va concerta alături de trupa sa, irty Seconds to Mars, la Hala Laminor, cu ocazia turneului „Seasons World Tour”. Acesta vine la pachet cu promovarea celui mai nou album al trupei, It’s the End of the World, But It’s a Beautiful Day, însă vor cântate și majoritatea pieselor care i-au făcut celebri. Pentru cei care nu au idee cine sunt irty Seconds to Mars, dar și-ar dori să a e ce gen muzical cântă, stilul lor poate încadrat la rock progresiv cu in uențe de space rock, la care se adaugă elemente de muzică electronică.

Fani Apocalyptica, nu veți dezamăgiți în această toamnă, întrucât celebra trupă de symphonic metal revine în România pe 26 noiembrie, la Form Space (Cluj-Napoca) și pe 27 noiembrie, la Sala Palatului (București), pentru a prezenta publicului un tribut simfonic adus unora dintre cele mai apreciate piese rock ale celebrei trupe Metallica, cu ocazia turneului „Plays Metallica vol. 2”. În premieră în cadrul acestui concert, Apocalyptica va reinterpreta piese celebre precum Battery, Nothing Else Matters și Seek and Destroy. Dacă erați curioși care este legătura dintre cele două trupe celebre, a ați că Apocalyptica a devenit cunoscută inițial pentru interpretarea pieselor Metallica în stilul lor unic, folosind doar violoncele, iar succesul lor a fost atât de mare, încât Apocalyptica a continuat să colaboreze și să e asociată cu Metallica.

Deși vara doar ce s-a terminat, evenimentele interesante la care putem participa nu au luat o pauză și, cu așa opțiuni, toamna aceasta se anunță a de-a dreptul spectaculoasă.

P N P

În anul în care muzica românească a pierdut un simbol al său, pe Nicu Covaci, liderul legendarei trupe Phoenix, Piano Rocks a pregătit pentru cea de-a XI-a ediție, care va avea loc în data de 13 octombrie, de la ora 19:00, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”, premiera unui proiect inedit - ”SymPhoenix”.

Actuala formulă a trupei Phoenix a fost trecută prin multe încercări grele, moartea lui Nicu Covaci ind de departe cea mai grea lovitură. Cu toate acestea, colegii muzicieni care i-au fost alături pe scenă mai bine de 15 ani îi respectă una dintre cele mai mari dorințe ale lui Covaci, aceea ca trupa să își continue activitatea. Astfel, la nouă ani după ce i-a avut invitați pe Nicu Covaci și

Costin Adam, în 2024 Piano Rocks aduce la Sibiu, în premieră,

proiectul ”SymPhoenix”, adică formația Phoenix alături de Orchestra simfonică ”Piano Rocks” condusă de dirijorul Remus Grama. În cadrul acestui concert unic și deosebit, publicul va putea asculta și cânta împreună cu formația cele mai îndrăgite compoziții muzicale din repertoriul trupei. Astfel, Phoenix va continua să păstreze vii piesele compuse de Nicu Covaci în faţa publicului.

Prima parte a serii va rezervată, ca în ecare an, adaptărilor inedite ale unor piese rock din repertoriul internațional, în interpretarea pianistei Monica Florescu, alături de care se va

a a cvartetul 4Tune! din Brașov și percuționistul Radu Goagăș.

Pentru al doilea an consecutiv va realizată o expoziţie cu fotogra i din ediţiile precedente ale proiectului, intitulată “Vin şi Ascult. Piano Rocks”. Anul acesta expoziția a fost montată în Piața Mare, încă din 13 septembrie și va putea vizitată până în 13 octombrie.

Piano Rocks este un proiect 100% sibian lansat în 2014. În cele zece ediții de până acum, pe a șul proiectului au fost incluși artiști cunoscuți ai scenei pop-rock autohtone: Radu Nechifor, Tudor Turcu, Nicu Covaci și Costin Adam (Phoenix), Paula Seling, Ovidiu Ioncu ”Kempes” (ex-Cargo), formația Antract, Corul Filarmonicii ”Transilvania” din Cluj-Napoca, formația Trooper, formația Lost Domain (Suedia) şi Ansamblul Icon Arts condus de dirijorul Remus Grama sau Vița de Vie. ”Piano Rocks Simfonic” este o acțiune co nanțată de Primăria Municipiului Sibiu.

foto

Jeff Ellstone

Dacă breakdance-ul a ajuns disciplină de concurs sub cele cinci cercuri, de ce n-ar și gastronomia sport olimpic?

Inedita propunere, neo cială, a fost formulată de jurnalistul

Hugo McCa erty, de la publicația Fine Dining Lovers, în pledoaria „De ce ar trebui să e gătitul sport olimpic?”. „Gătitul poate descris ca un sport, cel puțin gătitul competitiv. Competiții precum Bocuse d’Or, pe care mulți o numesc «Olimpiada gătitului», sau IKA/Olimpiada culinară atrag un interes internațional enorm din partea bucătarilor și a publicului. Bocuse d’Or este o competiție de notorietate, solicitantă mental și zic. Pentru a ajunge pe podium, concurenții trebuie să se antreneze ca sportivii olimpici pentru performanța vieții lor. Gătitul la acest nivel necesită disciplină, concentrare, măiestrie zică, îndemânare, condiție zică și

talent, toate aspectele unui sport de înaltă performanță”, observă omul de presă.

Ca jurnalist, am avut ocazia de a participa, în exclusivitate pentru România, la mai multe ediții ale Olimpiadelor gătitului, cum ar putea considerate reuniunile S.Pellegrino Young Chef Academy Competition (la Milano, unde se ține nala și anul viitor, dar și la cali cări zonale, la Varșovia). Am consemnat cu nesaț etapele acestui proiect global de recrutare având ca scop găsirea celui mai bun tânăr Chef din lume, o inițiativă unică ce a împărțit lumea în mai multe arii geogra ce și a implicat cei mai buni bucătari internaționali ca jurați, zeci de naliști, mentori și un juriu bine selectat - România n-a avut cali cați în

competiție, doar mentori, Adi Hădean ind unul dintre cei mari.

Am devorat cina pe care mi-a pregătit-o la Milano ilustrul Massimo Bottura. Nu doar mie, ci și altor 399 de oaspeți prezenți la recepția de după una dintre nalele în care a fost ales Cel Mai Bun Bucătar Tânăr din lume. I-am acordat aur „Frumosului și psihedelicului vițel pictat prin învârtire și făcut la grătar fără acără” - așa se face grătarul în zona toscană, fără acără, ca să-și păstreze carnea proteinele esențiale. Chef-ul a tăvălit falsa friptană în cărbune vegetal, pentru a da iluzia afumăturii. Apoi, a măscărit-o în culori provenite din cloro lă, piure de carto , ardei portocalii și galbeni, emulsie de sfeclă roșie și oțet de pe vremea lui Pazvante, adică extra-old Villa Manodori Balsamic Vinegar.

La Varșovia, am aplaudat performanțele din procedurile de gătire so sticate, din reducțiile, infuziile și afumările la care sunt supuse preparatele înainte de a montate în farfurii – mici opere de artă ce ar merita ecare câte o medalie. Și am savurat roadele unor eforturi de echipă, contracronometru, demne de podium: păstrăv de mare cu sorb și polen, în formă de fagure, varză călită, în frunză de șofran și sos de alune, somn cu țelină și nap-porcesc, căprioară cu ienupăr și măcrișul iepurelui sau vinete cu soc american și halva.

ra nate din porțelan. Aici aveți ocazia de a vi se oferi un meniu “Magic”:

1. Magic Co ee care este compună din trei ingrediente de un ra nament deosebit: cafea espresso, lichior și înghețată de vanilie.

2. Magic Glass care conține un pahar de vin la alegere (alb, rose sau roșu) și un platou mic de brânzeturi și prosciutto.

3. Magic Tower unde savurați sandwich (trei feluri), dulciuri (de la macarons la prăjituri ra nate) și o băutură la alegere (vin sau Prosecco).

MEagic Garden, o cafenea recent

deschisă în inima

Sibiului, pe strada Nicolae Bălcescu, nr.9, în curte, propune un concept

unic în oraș: High Tea. High Tea este un concept englezesc adus la Sibiu de Adriana

Nedelcu care are o experiență de 25 de ani în Melbourne, Australia.

Magic Garden își dorește să e în primul rând un loc de întâlnire pentru sibieni, pentru oamenii de business și pentru oricine își dorește o experiență deosebită. Magic Garden are o grădină luxuriantă cu ori colorate care oferă 35 de locuri și un salon de o eleganță deosebită cu scaune din catifea, seturi de ceai și cafea

Această locație creează un moment de relaxare si evadare unde invitații se simt transportați într-un loc fermecat, departe de agitația cotidiană cu o muzică ambientală care completează conceptul de “Magic Garden”.

3 mixuri, cum se spune acum, care contrabalansează focul tăriei cu răcoarea castraveților

Știm de la nenea Iancu, mai precis din prelegerea populară „Despre cometă”, că „D. Mariu Chicoş Rostogan, distinsul nostru pedagog şi director al şcoalei model «Ulpiu Traian», coboară la tablă, ia tibişirul şi desinează, nu tocmai exact, o elipsă cu focarele foarte departate. No, acuma, Bîrsăscule, tu carele ai mai multă aplicăţiune la machemachică, spune-ne doară ce am vrut eu să prezent aici? Şcolarul Bîrsescu: Un... castravete, domnule. Profesorul (stăpânindu-şi un zâmbet simpatic): Mâncă-l cu mumă-ta! (Schimbând repede tonul:) Tot la foale ţi-i gândul, să le-ndopi!... Nu-i castraveche, mâncăule!”. Iar din adaptarea lui Octavian Sava după I.L. Caragiale știm și de niția: „Crastavetele este un fruct dicotiledonat de culoarea galben-verzuie, face parte din familia curcubitaceelor, are tulpina în formă de vrej, se înmulțește prin semințe și are peste 98% apă”. Acuma, chiar dacă ni-i gândul la foale - ce bine ar merge niște castraveți covăsiți, delicioșii murați la soare, ideali și în septembrie! - să ne concentrăm pe cocktailurile care includ acest „fruct dicotiledonat”. Sigur că în acest ev digital există milioane de propuneri pe care să le urmăm și să le preparăm acasă, ca adepți ai curentului „Do It Yourself” ce ne a ăm, de parcă să lași un mixolog care chiar se pricepe să te servească ar ceva desuet. Eu m-am oprit la trei propuneri (are mult mai multe, citiți și savurați!) documentate de Prairie Rose, cronicăreasă și senior editor la Liquor, pare că știe ce spune!

el Pepino. Un cocktail care aduce cu sine prospețime, răcorire și mai mulți stropi de gusturi latino. A fost făcut celebru de Justin Timberlake într-un interviu acordat acum o duzină de ani (în anul căsătoriei cu Jessica Biel, dacă găsiți relevant detaliul). Conține tequila blanco, nectar de agave, suc proaspăt de limete, castravete, jalapeño și gheață cât încape.

Green beast. Această bestie verde (vă veți prinde imediat cum voi dezvălui compoziția de ce e bestie, indcă verde e clar!) se simte în elementul său dacă e preparată direct

în pahar, însă nu tușește nici în bolul de punci în care să-și tot vâre lingura invitații la o petrecere în curte, în lumina de miere a lui septembrie. Nu vă mai erb: are absint de înaltă concentrație, castraveți proaspeți amestecați, suc de limete, sirop simplu și apă chioară, dar rece. E momentul să lămuresc și cel mai prost ținut secret din bar: siropul simplu e amestecul de zahăr și apă, în cantități egale!

maxwell. Acest cocktail de șampanie vine de la o legendă vie, H. Joseph Ehrmann, ambasador

de marcă și președinte al juriului unui prestigios concurs de specialitate, care a pornit drumul spre glorie moștenind un bar cu șapte sticle mari și late, din care cinci erau Jameson. Efervescența Sa Maxwell conține vodcă de castraveți, Cointreau, suc de castraveți și lămâi proaspăt stoarse, nectar de agave și șampanie. Cheers!

Ca în ecare an în ultima perioadă, octombrie este luna cu târguri de mere, cele mai cunoscute ind cele din Cacova (Fântânele) și Sibiel. O bucurie a gusturilor pentru noi toți!

Livezile tradiționale din Sibiel sunt un capitol cu totul special indcă o livadă tradițională joacă un dublu rol, acela de livadă-pășune sau livadă-fâneață. Asta înseamnă că vara se usucă fân printre pomi pentru ca toamna să poată pășuna acolo animalele libere. Livezile tradiționale sunt o formă de cultură extensivă a pomilor fructiferi de talie mare, care au coroane largi și sunt plantați la distanțe generoase unul de altul. Pomii impresionează și prin durata lor de viață, adesea de peste 100 de ani. Gestiunea lor este de intensitate scăzută și nu sunt folosite substanțe chimice. Modul acesta de cultivare ajută foarte mult la protejarea solului împotriva eroziunii sau a alunecărilor de

teren și asigură, prin bogăția soiurilor cultivate, necesarul de vitamine pentru hrana comunității. Per total, vorbim de niște ecosisteme foarte stabile, cu un important rol peisagistic și cultural. Argumentele pentru a avea grijă de ele sunt deja destul de grăitoare, dar noi mai adăugăm la acestea și meritul estetic pe care îl au. Să trecem însă și la gusturi. Cele mai des întâlnite fructe în localitate sunt merele, urmate de prune și pere, în cantități mai scăzute, și apoi ocazional de nuci, gutui, vișine și cireșe. În Sibiel sunt cunoscute circa 35 de soiuri de mere și 7 soiuri de pere, iar oamenii știu exact când se consumă și mai ales cum

anume se consumă ecare soi în parte.

Totuși, nu vrem să dăm deoparte celelalte soiuri, care își au și ele meritele lor. Vă mai prezentăm câteva pentru a vă face o imagine a bogăției de care am dat noi în aceste livezi tradiționale. Mai avem, așadar: mere vinete, ierdașe, mere albe, mere-pere, Baia Mare, orine, clar alb, văratic, cacovenești, kassler, gravenstein, astrahan roșu, popescmboikăne, banană de iarnă, renet bauman, orina, frumos galben, golden delicios, gustave, ionatane (care de la mine primesc medalia de argint), londonpepping, mașanschi, poinice, boscop, pătule (merele mele de aur, după cum ați a at deja), parmen auriu, roșu delicios, renet ananans, renet de canada (medaliate cu bronz în topul preferințelor personale), roșu de stetin, delicios dublu roșu, șovar și mere pădurețe. Eu am și un tip preferat de mere: pătulele. Și asta datorită gustului dulce, ușor acidulat și chiar răcoritor pe care îl are mărul atunci când mușc din el. Iar aftertaste-ul? Gust pur de miere de fructe – un dulce perfect și n. Vizitați Sibielul sau Fântânele (Cacova) în ultimele weekenduri de octombrie și le găsiți pe toate!

competiție pentru cicliști, alergători, familii și persoane cu dizabilități

Duathlon Challenge powered by Buonavista îi provoacă pe bicicliștii și alergătorii de toate vârstele la mișcare pe 13 octombrie, pe un traseu pitoresc perfect pentru alergare și ciclism. Proba de Duathlon Individual presupune parcurgerea următoarelor distanțe: 5 km alergare în Muzeul Satului, urmați de 20 km cu bicicleta (două bucle a câte 10 km Sibiu

- Rășinari pe DJ 106 A, șoseaua ind închisă circulației autoturismelor) și 2 km alergare în Muzeul ASTRA. Proba de Duathlon Ștafetă presupune parcurgerea acelorași distanțe: un membru aleargă 5 km, apoi predă ștafeta biciclistului, iar apoi biciclistul îi predă din nou ștafeta alergătorului. Pentru că e important să le insu ăm copiilor dragostea pentru sport și natură, dacă aveți copii pasionați de mersul pe bicicletă, puteți participa la cursa Duathlon Family, o cursă distinctă pentru copiii între 6 și 14 ani care presupune parcurgerea unui traseu de 10 km alături de un părinte, stimulând în acest fel practicarea sportului în familie. Competiția are și o probă Paralimpic Handbike prin care stimulează persoanele cu dizabilități să practice ciclismul și să participe la curse de ciclism pe șosea. La nal se vor acorda medalii și premii în bani.

î umăm.

Ești gata să te răsfeți într-o experiență de neuitat pentru minte, trup și su et? La Aria Wellness, sănătatea ta e prioritatea noastră! Într-o lume plină de stres și agitație, timpul pentru tine e mai important ca niciodată, iar masajele noastre sunt exact ceea ce ai nevoie pentru a-ți redobândi echilibrul și bunăstarea.

Fiecare masaj de la Aria Sibiu e conceput pentru a-ți oferi un moment de respiro și pentru a te ajuta să scapi de tensiunea acumulată. De la un masaj de relaxare care îți induce starea de calm profund, la masajul deep tissue, perfect pentru eliberarea mușchilor contractați, ai la dispoziție

o gamă largă de terapii menite să-ți ofere un boost de energie.

La Aria Wellness, avem ceva special pentru ecare. Iată ce te așteaptă:

•Masaj de relaxare - ideal pentru eliminarea stresului și inducerea stării de bine.

•Masaj therapeutic - un aliat de nădejde în tratarea durerilor musculare și articulațiilor.

• Deep tissue - perfecțiunea pentru sportivi și pentru cei care au nevoie de un masaj profund, care să ajungă la sursa tensiunilor.

• Masaj sportive - regenerare rapidă și prevenirea accidentărilor pentru cei activi.

• Masaj anticelulitic - îmbunătățește aspectul pielii și combate celulita.

• Drenaj limfatic - ajută la eliminarea toxinelor și la îmbunătățirea circulației.

•Re exoterapie - echilibrul perfect prin stimularea punctelor re exe de pe tălpi.

Pentru o experiență high-tech, încearcă masajele noastre mecanice pe patul cu pietre jad sau hidrojet. Aceste tehnologii moderne îmbină e ciența cu confortul, oferindu-ți o relaxare completă, fără efort.

Nu mai aștepta – sănătatea ta merită prioritate!

Programează-te acum la unul din masajele noastre și lasă-ne să avem grijă de tine la Aria Sibiu.

”Când muzica începe, oamenii uită că fac exerciții.

Acesta e secretul succesului Zumba”

Între 11 și 13 octombrie, Sibiul va găzdui cea de-a 8-a ediție a Conferinței anuale a instructorilor de Zumba din România - Keep Up. La evenimentul de la Sibiu pot participa atât instructorii, la sesiuni și traininguri dedicate lor, cât și cursanții, la anumite masterclass-uri. Despre ce e mai exact Zumba, cum a ajuns să e un fenomen și în țara noastră, dar și despre ce se va întâmpla la Sibiu în cele trei zile ale evenimentului, am stat de vorbă cu Simona Ripley, instructor de Zumba cu o experiență în domeniu de peste un deceniu.

Cu toate că termenul de Zumba a devenit extrem de popular în ultimii ani, cum ai descrie acest sport celor care încă nu l-au încercat?

Zumba® este un antrenament total, care combină toate elementele de tness - cardio, condiționare musculară, echilibru și exibilitate, energie sporită - cu dansul de inspirație latină, în care arzi calorii fără să îți dai seama şi de la care pleci cu o doză semni cativă de bine. Există programe Zumba® pentru toți: Zumba® Fitness, Zumba® Kids & Zumba® Kids Jr., Zumba Gold®, Zumba Sentao®, Zumba® Toning, Zumba® Step, Aqua Zumba®, STRONG Nation® (program HIIT - non dans- tness).

Din experiența ta de instructor de Zumba, care depășește un deceniu, care crezi că sunt principalele motive pentru care acest sport aduce atâtea zâmbete și creează comunități? Clasele Zumba® alternează mișcări de dans şi tness alerte, dar ușor de urmat, cu altele mai lente. Când muzica începe, oamenii uită că fac exerciții. Acesta este secretul succesului Zumba®. Oamenii sunt veseli și lucrează

uimitor pentru cauze caritabile locale, naționale și globale, creând conștientizare și adunând sume incredibile de bani.

Între 11 și 13 octombrie vei organiza la Sibiu conferința anuală a instructorilor Zumba din România, Keep Up. Care este programul celor trei zile și cui se adresează?

Programul Keep Up cuprinde sesiuni și traininguri speciale doar pentru instructori, precum și masterclass-uri pentru instructori și cursanți. În plus, conferința găzduiește un curs de formare instructori | Zumba® Basic 1, cu ZES™ Ana Georgescu. Toate detaliile despre eveniment sunt aici: www.keepup.ro.

Cât de importante sunt aceste întâlniri, precum cea care se va întâmpla la Sibiu, pentru instructorii de Zumba din toată țara?

Din 2015, Keep Up oferă instructorilor Zumba® vizibilitate și oportunități de învățare. Cu gândul la importanța continuării educației, închei cu spusele lui Anthony J. D’Angelo: ”Fă o pasiune din a învăța. Astfel, niciodată nu te vei opri din a crește.”

NOUA DACIA SPRING

Ma șina din imagine este cu titlu de prezentare. Detalii în re ț eaua Dacia și pe dacia.ro

Centru complet de servicii auto în Sibiu | Dealer autorizat Dacia

ȘURĂ CULTURALĂ în Harghita

Autorii unuia dintre proiectele biroului de arhitectură DPDAstudio din Miercurea Ciuc prezintă unul dintre proiectele prin care propun refuncționalizarea uneia dintre cele mai întâlnite construcții din spațiul rural românesc - șura culturală din județul Harghita.

Clădirea situată în preajma unei mori de apă în curs de reabilitare este gândită pentru a servi ca loc de întrunire pentru evenimente culturale, workshopuri pentru promovarea meșteșugurilor tradiționale, expoziții, prezentări de meșteșuguri și materiale tradiționale. Însăși clădirea este un obiect de expoziție cu rolul de a prezenta metode tradiționale de construire, detalii de îmbinări, mod de folosire tradițională a materialelor.

Din exterior, clădirea refolosește materialul vechi din bârne de lemn, ceea ce a rămas

din șură, completată cu material lemnos vechi din alte surse. Învelișul clădirii este dublat pe interior cu un placaj de lemn, cu un limbaj reținut, punând accentul pe spațialitate și pe dialogul dintre cele două coji: una exterioară, tradițională, și cea interioară, contemporană. Aceste coji se ating sau se desprind, dând prilejul de a vedea sau a intra în spațiul dintre ele.

E I N I E

Proiectul de reabilitare a șurii din satul Sub Cetate, comuna Zetea, va participa la concursul de arhitectură

„Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024.

Deschiderea Bienalei Arhitectura.6, cu tema Human Nature, are loc în perioada 6-8 septembrie și cuprinde evenimente multidisciplinare dedicate atât specialiștilor, cât și publicului larg. Adunăm laolaltă experți și artiști locali, parteneri și colaboratori care prin implicare interdisciplinară fac trecerea de la cuvinte la fapte.

Vineri, publicul este așteptat la vernisajul celor trei expoziții cheie ale Bienalei: „Nature Paths”, concurs dedicat arhitecților înscriși în Ordinul Arhitecților, „Nature Spotting”, concurs dedicat arhitecților stagiari și „Nature Brake”, concurs dedicat liceenilor care vor să modeleze spațiile semipublice din instituțiile de învățământ. De asemenea, invităm publicul la un alt vernisaj, al expoziției „The Art of Urban Design”, care ilustrează proiecte relevante din experiența de lucru a urbanistului profesor emerit Marcel Smets, urmat de vizită de lucru și masă rotundă cu invitați din domeniul urbanismului și arhitecturii. Alături de acestea vernisăm expoziția itinerantă a „Bienalei Naționale de Arhitectură 2024”, iar seara se încheie cu proiecție de film documentar și dezbatere realizată de către partenerii de la Portret Vertical din Timișoara. Sâmbătă va avea loc conferința Talks a6out Human Nature și Gala de premiere în sala Europa a Hotelului Aro, eveniment deschis publicului larg, în baza înscrierii.

Duminică găzduim la cafeneaua CH9 vernisajul de fotografie „Nature in Focus”, urmat de vernisajul

E I N I E

expoziției „Best Diploma in Time 2002-2022 UAUIM Faculty of Architecture”, lansarea de carte Arhitectool și dezbaterea la Banca de Cultură Apollonia, alături de inițiatorii proiectului și cadre didactice din cadrul liceelor vocaționale, arhitecți, părinți și public interesat de acest domeniu, urmând ca pe Aleea Tiberiu Brediceanu să se desfășoare Picnic with a view, eveniment care cuprinde o serie de activități dedicate publicului larg: workshop minimal shelter, scenă cu DJ, amplasare mobilier urban realizat în cadrul concursului Nature Spotting și alte activități interdisciplinare.

Calendar și detalii pe site-ul evenimentului: www.arhitectura6.ro

Autori | LŐRINCZ Barna, DÉNES PéterDPDAstudio Fotografii | BUJNOVSZKY Tamás

În cazul în care anumite probleme apărute în ultimul timp au cam erodat armonia cuplului, să îți amintești că intimitatea poate să rezolve multe. Ai face bine să te străduiești să îți dai seama ce anume ar trebui schimbat în felul în care îți manifești sentimentele.

Ieși în lume, pentru că ai șanse să faci cunoștință cu persoane noi și interesante.Ar bine să i foarte atent la contextul în care cunoști pe cineva, să încerci să îți dai seama ce anume te atrage și să te asiguri că este o persoană în care poți avea încredere.

Balanțele care sunt încă singure dar care și-ar dori să înceapă o nouă relație de dragoste, au șanse mari în prima decadă a lunii, în cazul în care le interesează o persoană cu care interacționează la locul de muncă. Cele mai multe Balanțe, sunt preocupate mai mult de carieră.

Este posibil ca partenerul să e mai solicitat în această perioadă sau să se confrunte cu o problemă temporară, astfel încât devine necesar să te implici mai mult sau să preiei o parte dintre sarcinile sale în cămin.

Este momentul să cultivi o bună comunicare cu partenerul de viață și să te asiguri că planurile de viitor corespund cu dorințele și țelurile comune. Să pro ți de această perioadă favorabilă, mai ales dacă în ultimul timp au existat puncte de vedere contradictorii.

Nu este vremea gesturilor teatrale și a demonstrațiilor de dragoste în văzul lumii, ci sentimentele și devotamentul față de partenerul de cuplu se manifestă în dinamica vieții intime. Cel mai bun mod de a contribui la armonia familială sunt dovezile de atașament.

Scorpionii căsătoriți îsi dau seama ce au de făcut dacă vor ca relația de cuplu să e și mai armonioasă decât până acum. Nu este exclus să i nevoit să lipsești de acasă câteva zile, probabil pentru a face o călătorie în interes profesional ori de afaceri.

Vărsătorii căsătoriți sunt îndemnați să re ecteze la ceea ce ar de făcut pentru ca viața în doi să e mai armonioasă. Dacă te numeri printre aceștia, străduiești să comunici mai bine și să înțelegi gândurile și preocupările celuilalt.

Este posibil să ți se facă avansuri sau să constați că cineva îți acordă o atenție deosebită, la care nu poți rămâne indiferent. Un alt scenariu posibil este că persoana cu care ai o relație sentimentală îți dă de înțeles că ar dori să vadă că te implici mai mult, mai serios.

Să îți ții în frâu nervozitatea și să eviți, pe cât posibil, discuțiile pe tema banilor, pentru că acest subiect tinde adesea să aprindă spiritele într-o căsnicie. În caz contrar, s-ar putea să i nevoit să depui mult efort și să consumi multă energie ca să repari ceea ce ai stricat cu o vorbă scăpată la nervi.

Dacă încă nu ești implicat într-o relație sentimentală, s-ar putea să ai impresia că este foarte greu să găsești ceea ce îți dorești de la o relație sau că persoanele cărora le arăți atenție nu răspund pe măsura așteptărilor tale. Nu este exclus să pui pe un plan secund viața sentimentală.

În această perioadă ar bine să te gândești ce ar trebui să schimbi în atitudinea ta față de partener sau față de căsnicie, pentru ca relația să devină și mai armonioasă decât până acum. Cel mai înțelept ar să eviți discuțiile neconstructive, mai ales la începutul celei de-a doua decade.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanţă

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

Dan iubește oamenii, muzica, cunoașterea și viața. E un sibian care-și iubește orașul, chiar dacă pentru unii pare plictisitor.Viața i-a arătat că aici nu trebuie să aștepți să facă alții ceea ce-ți dorești, aici pui mâna și faci. Tocmai de aceea adoră să organizeze concursuri și turnee de PubQuiz, seri de discotecă sau karaoke și, uneori, câte un recital acustic împreună cu alți artiști locali. Păpădia i se pare una dintre cele mai interesante plante din punct de vedere științi c și spiritual, așa a ajuns să-și spună, printr-un joc de cuvinte, ”Dan.deLion”.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Pentru că este orașul cu cel mai mult bun simț din acest colț al Europei.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ

ÎN SIBIU Biserica Evanghelică, mai ales turnul, Muzeul ASTRA și malul râului Cibin.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Sibiu Sounds Festival

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Bucuria oamenilor care au învățat să trăiască, liniștea și iubirea din stradă.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE

SIBIULUI Îmi fac piața la Cibin, unde vânez brânzeturile din Mărginime.

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ

O GĂSEȘTI La Cabana Valea Aurie, un restaurant care nu se zgârcește în calitate și în cantitate.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE

SIBIULUI Fiecare casă are o personalitate aparte dacă ești atent la detalii, curățenia și pasiunea oamenilor pentru frumos.

UN LOC PREFERAT DE UNDE

POȚI VEDEA

TOT ORAȘUL Cred că orice sibian e de acord că avem cea mai frumoasă panoramă a orașului de pe dealul Gușteriței, de la Cruce. Acea cruce frumos luminată pe care o vedem aproape din orice loc din oraș.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE

REVITALIZATE Există un spațiu industrial enorm, cuprins între străzile Cibinului, Târgul Fânului, Zidului și Turnului. Acest spațiu pare în paragină, cu un potențial in nit! Iar ind atât de aproape de centrul vechi, consider că acestui spațiu i se poate acorda o atenție deosebită pentru ridicarea orașului la un alt nivel, un nivel de exemplu în toată România.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE

SPIRIT A SIBIULUI Sibiul are o stare de spirit preponderent optimistă. Am observat că orașul ”răspunde” foarte puternic emoțiilor locuitorilor, deci cine-i oferă iubire, o regăsește la orice colț de stradă, iar cine-i oferă lipsă de respect, exact asta primește înapoi.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE

Un teren de golf, începând din zona Lacurilor Cibin, între circuitul de raliu și râul Cibin, până în zona Câmpșor, peste tot acel teren cu vegetație sălbatică. Chiar dacă nu e atât de cunoscut, în România se joacă golf, disk golf și foot golf.