book
Fashion by Businesstexin Nr.1 - 2013
Romanian Designers Collections
2013
ROMANIA FASHION
2
TRENDS & BRANDS
25-28 SEPTEMBRIE
un SALON
PROFESIONIST al industriei modei
www.rftb.ro Pentru prima dată în România, va avea loc în această toamnă UN SALON PROFESIONIST al industriei modei, un salon dedicat tuturor celor care activează în fashion şi în toate domeniile conexe acesteia. Evenimentul, organizat de Businesstexin, Exporom şi fashionandbeauty.ro, va avea loc în perioada 18 – 20 septembrie 2013, în cadrul Exporom - cel mai modern complex expoziţional din ţară. Un eveniment complex, România Fashion Trends & Brands – RFTB, asigură pentru prima dată în industria fashion din România un cadru specializat propice întâlnirilor între toţi profesioniştii modei – producători, importatori, buyeri, presă de specialitate, dar şi reprezentanţi ai învăţământului superior în domeniul modei. RFTB îşi propune să aducă în acelaşi eveniment nume din rândul designerilor tineri absolvenţi ai institutelor de învăţământ superior, alături de nume consacrate deja pe piaţă, dar şi investi-
tori interesaţi să investească în viitorul modei româneşti. Conceput ca eveniment specializat “Business-to-Business”, salonul RFTB este deschis în exclusivitate vizitatorilor profesionişti – oamenilor de afaceri din domeniu, asigurând un mediu specializat în vederea realizării unor contacte intensive şi întâlniri între producători, importatori şi comercianţi interni şi internaţionali. În cadrul RFTB vor fi organizate evenimente conexe - prezentări de modă, salon de tendinţe, conferinţe, simpozioane, prezentări de produse noi, târg de job-uri, toate realizate conform standardelor occidentale şi cu rolul de a întregi sfera activităţilor specifice unei asemenea manifestări. RFTB va cuprinde saloane conform domeniilor de activitate repartizate astfel : - Design–tineri designeri, unităţi de învăţământ superior - Confecţii copii - Confecţii femei
confecţii textile - producţie
90
- Confecţii bărbaţi - Lenjerie intimă - Ţesături şi tricoturi - Textile de casă - Accesorii confecţii - Lohn - Utilaje confecţii - Servicii specifice industriei (pasmaterie, broderie , imprimerie, spălare etc) - Încălţăminte(femei,bărbaţi, copii) - Marochinărie - Materii prime şi utilaje pentru pielărie - Echipamente de protecţie - Francize Colecţiile pregătite a fi expuse în cadrul RFTB vor fi pentru sezonul primăvara/vara 2014 (confecţii) toamna/iarna 2014-2015 (ţesături)
Colectiile pregatite a fi expuse in cadrul RFTB vor fi pentru sezonul primavara/vara 2014 (confectii) toamna/iarna 2014-2015 (tesaturi)
Pentru detalii suplimentare contactati redactia Businesstexin, tel. 021 411.81.84, e-mail: office@rftb.ro
catalogul companiilor din industria uşoară
Probleme şi soluţii?!
S
uplimentul Fashion Book a aparut ca urmare a faptului ca publicatia Businesstexin nu acoperea consistent si segmentul de design, ci doar zona de productie. Pe masura ce realizam noi editii ale catalogului Businesstexin, am ajuns la concluzia ca multor branduri romanesti de fshion le lipseste ce este mai important, designul. De aceea consider ca prin acest supliment sa aducem in atentia producatorilor si colectii ale designerilor nostri. Caci intre aceste doua categorii, producatori si designeri, lipsesc colaborarile, iar daca un producator nu are un designer bun, inspirat, atunci vom mai vedea destule iesiri pe usa pe care nu vrea nimeni sa iasa...Sunt prea multe probleme de abordat şi de discutat, nu reuşesc să mă hotărăsc pe care să o dezvolt. Vă propun să punctez câteva teme, pe care le vom dezvolta în perioada urmatoare pe www.businesstexin.ro şi pe blog.Iată câteva dintre problemele identificate: Sistemul modei în România nu funcţionează încă, sunt prea puţine companii care îl aplică şi pentru acestea am o stimă deosebită. În România nu există deocamdată, un eveniment care să pună în mişcare acest sistem al modei, dar aici am o propunere: RFTB (România Fashion Trends& Brands se va organiza în 18-20 septembrie 2013, la EXPOROM Bucureşti, Pantelimon) Deţinătorii de mărci, nu de branduri (brandul este desemnat de cumpărători - dacă eşti cumpărat devii brand), nu au încă o relaţie de parteneriat cu designerii, de unde să cumpere o colecţie şi să o poată multiplica, cu toate că avem designeri în România apreciaţi şi talentaţi. Nu există prea multă informaţie în sistemul modei. Consider că nu există informaţie de valoare, pentru ca buyerul să fie ajutat şi îndreptat spre o înţelegere corectă a sistemului de lucru. O parte din comercianţi nu îşi asumă riscul vânzării, încă încearcă să pună eşecul lor în sarcina producătorului. Retailul este în scădere în occident din toamnă, la noi din ianuarie a început să se simtă déjà scăderea vânzărilor.
Comenzile în Lohn încep să scadă… partea pozitivă a textilelor româneşti este că au know-how-ul necesar, ştim să lucrăm produse de calitate. Însă marea problemă este că avem doar subcontractori, adică aşteptam să vină clientul la uşă. Iar dacă vine este bine, dar dacă nu, ce facem? Oricum trebuie ştiut faptul ca de multe ori clienţii... nu sunt loiali, ei merg unde preţul este mai mic şi este normal să fie aşa. S-au schimbat guvernanţii, mulţi romani au aşteptări mari…dar, nu e suficient să ai miniştri noi, dacă sistemul de sub ei este acelaşi (prietenii, cumetrii, lipsă de profesionalism). Cel mai sigur este că fiecare în propria companie trebuie să se ajute singur. Încă mai sunt “oameni de afaceri” în domeniu care încearcă să se “fofileze” de la plata unor comenzi sau Lucian Diaconu, datorii. Aceştia trebuie să dispară, trebuie promovaţi Project Manager ca atare, nu au ce să caute în sistem. lucian.diaconu@ Mulţi antreprenori încă nu realizează că businesstexin.ro „Marketingul” este esenţial în această afacere. personal cunosc oameni de afaceri care au crezut în ideea lor şi prin pârghiile de marketing potrivite, în nici doi ani, de la zero au ajuns la afaceri de 2 milioane euro, şi profit peste 500.000 de euro an. Da cifrele sunt aproape exacte iar perioada este 2010-2012. Investiţi în marketing , caci acesta vinde... Probleme sunt multe, rezolvi unele dar apar altele. Sperăm prin conceptul nostru Businesstexin- catalog tipărit, catalog digital, catalogul în forma lui tipărită este disponibil şi online şi poate fi descărcat chiar în calculatorul dumneavoastră, website-ul www. Businesstexin.ro, la care încă mai lucrăm să îl transformăm în cea mai complexă şi modernă platformă de business din domeniu, sistemul de newsletter care a depăşit 20.000 de abonaţi, şi mai nou RFTB ( singurul salon profesionist de Modă din România) să aducem un plus de valoare industriei textile-pielarie din România.
businesstexin catalog editat de
Business Texin Media SRL ISSN 2286 - 2374 Membră a grupului
SAG
Este interzisă reproducerea parţială sau totală a materialelor cuprinse în acest catalog. Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor aparţine în totalitate redacţiei Businesstexin. Responsabilitatea asupra advertorialelor si a reclamelor aparţine în totalitate companiilor respective.
anuL VII, Ediţia 14 (februarie - iulie 2013)
Project Manager:
Lucian Diaconu lucian.diaconu@businesstexin.ro
redactori:
DEPARTAMENT publicitate: Mihuţ Aviana Bogdan Georgescu Iulian Năastase
Liana Martin, Irina Pană
Vlad Cujba Zsolt Vekony
Art-director: Dani Iancu
SENIOR DESIGNER: Răzvan Anisoiu
6
colaborator: Avocat Marian Popescu
Director general: Lucian Diaconu director financiar: Maria Diaconu contact@businesstexin.ro distribuŢie: Răzvan Toderaşcu Sediu: Strada Ionel Perlea nr. 9A, sector 1, Bucureşti Redacţie: Dr Joseph Lister 39, sector 5, Bucureşti; Tel./Fax: + 40 21 411 81 84, +40 755 07 67 40 E-mail: office@businesstexin.ro Web: www.businesstexin.ro © Copyright Business Texin Media SRL
catalogul companiilor din industria uşoară
Fashion & Design
modei
Sistemul Clamat continuu de către o prea firavă presă de specialitate, invocat ca scuză (lipsa lui, mai exact) în cazul oricărui eşec fashion naţional, SISTEMUL MODEI a devenit o zonă crepusculară în care s-a pierdut şi bruma de ştiinţă pe care au avut-o cei care au funcţionat până acum în moda românească. De două decenii bătute pe muchie, aud mereu aceeaşi sintagmă nefericită rostită într-un fel de abandonare sentenţioasă, de resemnare fără drept de apel: la noi nu există sistemul modei!
Text: Liana Martin
Fashion & Design
A
parte de semiotica lui Barthes, într-o realitate cât se poate de funcţională şi sub un imperiu legislativ extrem de coerent, în lume funcţionează totuşi un sistem al modei pe care, după mai bine de douăzeci de ani, noi românii nu am reuşit încă să îl descifrăm. La noi rămâne încă actuală întrebarea întrebărilor: de fapt, ce este sistemul modei? În ţara în care s-a născut Paul Poiret, Coco Chanel şi Christian Dior, moda este a doua limbă naţională. Aici s-a născut Sistemul Modei, aici s-a format şi şlefuit un sistem legislativ care permite funcţionarea unui domeniu atât de original precum este moda, aici se dezvoltă cea mai renumită industrie cu cele mai cunoscute nume. Pentru cei interesaţi de povestea concretă a acestei naşteri, în date, nume şi cifre, le recomand o primă lectură: Didier Grumbach – Istorii ale modei. Pe larg însă, am să încerc să explic, fără pretenţii exhaustive, cam ce înseamnă această sintagmă pe care cei implicaţi ar trebui să o aibă în sânge. Am început cu Birourile de Stil, continuăm cu Sistemul Modei
Didier Grumbach şi Liana Martin spunând, încă o dată, că prima lege a modei este lucrul în avans. Cu un sezon, un an, un an şi jumătate, cu doi ani, cu cinci, totul în funcţie de partea modei în care se aplică. Tendinţele emanate de către birourile de stil devin căi de urmat de către designeri în munca lor de concepere a unei colecţii. Ele nu sunt legi scrise, sunt doar cu titlu de indicaţii, sunt orientative şi niciodată fixe. Designerul are libertatea interpretării lor, după cum îi dictează propria piaţă şi propriul client. Niciodată ceea ce se vinde în Franţa nu e valabil exact în aceeaşi măsură şi în Italia, Anglia sau America. Criteriile de selecţie a informaţiei conţinute în caietele de stil emise de către aceste birouri trebuie aplicate cu discernământ, după un studiu aprofundat al particularităţilor brandului şi pieţei sale de desfacere. E bine de ştiut că realizarea unei colecţii presupune câteva etape de urmat.
Mai întâi este, cum am spus, studiul tendinţelor şi faza de documentare, cea în care se naşte ideea, conceptul. De cele mai multe ori, designerii călătoresc mult, citesc mult, sunt conectaţi la actualitatea înconjurătoare, sunt la curent cu ultimele descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, ale artei. Ei văd tot, înţeleg tot, simt tot. (Mă refer la designerii adevăraţi care depun eforturi în acest sens şi nu cei care iau în joacă actul creaţiei transformând totul într-o distracţie personală). Sunt bine cunoscute călătoriile de documentare ale designerului John Galliano (ex-designer Dior) care, împreună cu echipa sa, pornea în adevărate expediţii de studiu, fie că ele se desfăşurau concret în diferite puncte ale globului, fie doar în arhivele Casei şi biblioteci, fie combinat. Ideile nu vin de nicăieri, nu năvălesc peste designer în mica-marea lui ignoranţă. Ele trebuie căutate, descoperite, trebuie săpat după ele, muncit. Ideile nu dau buzna peste artişti, cum am citit de curând şi cum lasă mulţi să se creadă. Înainte de fiecare colecţie, la fel ca înainte de fiecare pas de extindere, de orice nouă decizie şi cale de urmat, în modă (ca peste tot) se realizează această fază de documentare. Atunci când un brand se extinde către o nouă piaţă, se trimit echipe de experţi care fac un studiu asupra acesteia, de la tradiţii şi obiceiuri la stil de viaţă, de la tipologii sociale la măsurători antropometrice. Nu se intră pur şi simplu cu testări şi tatonări puerile. La fel pentru orice colecţie nouă, designerul şi echipa sa fac o documentare completă asupra temei din care urmează să
Fashion & Design extragă esenţa, să o prelucreze, să o interpreteze. Metoda de lucru se învaţă în şcolile de specialitate, de la studiu la analiză, interpretare şi transpunere. Nimic nu este empiric şi nimic nu se poate face după ureche. Odată hotărâtă tema, designerul îşi fixează direcţia de urmat, îşi stabileşte paleta cromatică şi materialele din care urmează să execute colecţia, precum şi linia, forma pe care doreşte să o dezvolte. Numeroasele târguri de ţesături pun la dispoziţia designerilor noile propuneri ale producătorilor de materie primă. Aprovizionarea cu ţesături şi furnituri este una din problemele majore ale industriei din România. Designerii noştri îşi improvizează colecţiile pe baza unor stocuri de materiale existente în magaziile firmelor pentru care lucrează sau în minuscula debara proprie, în cazul designerilor cu mici ateliere. Firmele mari, cele care au mai rămas, neavând o metodă sistematică de lucru în modă, au ajuns să fie blocate sub povara stocurilor de toate felurile. Moda este dictată de piaţă, iar stocurile nu fac decât să o sufoce şi, în final, să o falimenteze. Pentru stocuri există alte soluţii. Nu poţi să rezişti pe o piaţă concurenţială, într-un domeniu cum este moda, lucrând din ceea ce deja aparţine trecutului. Contrazici însăşi esenţa sistemului, acel teribil şi absolut «a fi la modă». Moda actuală nu mai înseamnă simplu a reinventa o linie sau a o reinterpreta, nu mai înseamnă a te inspira din trecut şi a-l aduce în prezent. Moda acum înseamnă cercetare, iar cercetarea oferă noi şi noi perspective, noi şi noi metode, noi şi noi tehnologii. Avem texturi noi, avem utilaje noi pentru a le prelucra, avem metode noi pentru a le trata, combina şi utiliza. Designul nostru este
prins în capcana trecutului, nu reuşeşte să evolueze pentru că, la ora actuală, noul în modă este şi costisitor şi greu accesibil şi extrem de rapid depăşit de următorul. Fără investiţii serioase, în acest domeniu nu se mai poate porni o afacere adevărată. Designerii cu pretenţii acum îşi creează propriile materiale. Există metoda digital printului pentru colecţiile de lux, la fel ca şi varianta unor materiale prelucrate manual. Există ateliere şi şcoli speciale în care se învaţă metode de lucru tradiţionale ori moderne pentru a prelucra manual tipul de textură dorit de designer. Există prelucrări mecanice, laser, intervenţii chimice; există posibilitatea de a-ţi comanda direct la producător un material după design propriu; există o multitudine de modalităţi de a-ţi personaliza produsul, de a-ti pune amprenta creativă, de a-l singulariza. Presupunând că prezenţa la târgurile de specialitate, de ţesături adică (al căror calendar este pus la dispoziţie de către revistele domeniului ori pe internet), este o fază bifată, iar aprovizionarea cu materie primă este o problemă rezolvată, urmează producerea colecţiei, după schiţele designerului. Cu un tehnolog bun şi o linie de producţie a seriei zero (producătorii de lohn ar trebui să ştie ce este această serie zero) se realizează prototipurile colecţiei. În funcţie de brandul pentru care se lucrează, colecţia poate fi una de contractări, una de podium, de imagine, ori una de haute couture. (Nu este cazul în România, cu toate insistenţele doritorilor, naivilor şi visătorilor naţionali! Pentru cei care încă au nelămuriri asupra termenului le indic lectura câtorva materiale pe care le-am scris de-a lungul
Fashion & Design
timpului şi publicat fie în presa de specialitate tipărită, fie în presa de specialitate online). Ce scop au aceste colecţii? Fiecare, după politica firmei, serveşte scopului dat de către designer. Colecţiile pregătite pentru contractări de serie iau calea târgurilor (din nou, calendarul acestora poate fi consultat în presa de specialitate). Colecţiile de podium sunt pregătite pentru a fi prezentate în cadrul evenimentelor specifice domeniului, săptămânile modei. Şi aici există un calendar şi un tipic după care se desfăşoară totul. O colecţie de brand de lux nu are ce căuta într-un târg de contractări, la fel cum una de serie nu prea are ce face într-o săptămâna a modei. Noţiunea noastră de lux se limitează la a percepe Zara ca brand de lux, când este ultracunoscut faptul ca brandurile de sub umbrela Inditex sunt branduri de mass market. Din această confuzie şi din alte câteva majore se naşte o legislaţie prost concepută care în loc să sprijine industria de profil o încurcă în prea fragila-i existenţă. Astfel, deplasările în străinătate la manifestările de profil ale designerilor
români cu branduri de lux sunt condiţionate de participări aberante la târguri de contractări total inutile produsului lor. Însăşi acţiunile din cadrul acestor deplasări nu sunt înţelese şi nici susţinute corespunzător, totul plutind într-o ceaţă densă care nu lasă loc de nicio perspectivă. În acelaşi timp, acasă, fostele târguri de profil organizate tot după tipicuri învechite şi-au pierdut acum orice sens pentru producătorii români şi au
devenit nişte bazaruri menite să asigure loc de vânzare pentru produsele de tarabă importate din ţările asiatice. Practic, totul funcţionează într-un sistem fictiv, într-o buclă paralelă în care nimic nu are legătură cu funcţionalitatea efectivă a modei. Nimic nu se schimbă la noi, nici la nivel legislativ, nici la nivel de cunoaştere a domeniului modei, totul este rămas sub imperiul vechiului, în condiţiile în care în modă este vorba în principal despre nou. Ce e cel mai trist este faptul că nici cei noi sosiţi în acest domeniu, cei care aparţin tinerei generaţii, deşi iniţial primesc o formare relativ coerentă în domeniu, nu sunt capabili să aplice nimic din ceea ce au aflat. În plus, noţiunile de management, marketing, comunicare, imagine, PR, branding sunt total străine tocmai celor care activează într-o zonă ce se bazează de fapt pe ele, iar şcolile de specialitate nu au cuprinse în curriculă cursuri pe aceste direcţii de studiu. Colecţiile realizate de către designerii români ajung, cu foarte puţine excepţii, să fie
Fashion & Design prezentate în cadrul unor manifestări naţionale care nu le asigură nimic din ceea ce înseamnă veriga de promovare a sistemului modei. Nici târgurile, nici prezentările, nici showroomurile, nici chiar magazinele existente nu funcţionează într-o normalitate firească domeniului. Modelele propuse nu au practic nicio desfacere asigurată. Nu ajung la o presă eficientă, nu ajung pe foile de contractări în vederea unor comenzi ferme, nu se regăsesc pe rafturile magazinelor. Singurele lor prezenţe sunt în revistele glossy, într-un delir fashion mediatic neînţeles de către cititori care, în marea lor majoritate, habar nu au despre minima funcţionalitate a sistemului. Avem festivaluri de toate tipurile şi soiurile, avem săptămâni înşelătoare şi compromiţatoare, avem modă de entertainment, avem emisiuni făcute fără logică, avem o presă care nu poate influenţa nimic din ceea ce există pe piaţă. Din toată pleiada de evenimente dedicate modei, nimic nu poate asigura un parcurs firesc pentru un brand de modă. Am mai văzut o întrebare pusă pentru această verigă a sistemului, dacă sunt pregătiţi designerii români să discute cu retailerii domeniului? Nici nu ştiu cât de oportună este această întrebare pentru un sistem care nu are nici măcar coloană vertebrală, darămite structură. Designerul român este un artist prin definiţie şi cam atât. El nu este capabil de cele mai multe ori să aibă nicio viziune coerentă asupra traiectului produsului său. La ora actuală, el practică o croitorie de cartier care nu reuşeşte să se înscrie nici măcar din punct de vedere al designului pe direcţiile modei internaţionale. Problema calităţii execuţiei, a calităţii şi
materialului, a posibilităţii de reproducere în serie îl depăşeşte cu desăvârşire. El nu este capabil nici măcar să se branduiască la nivel primar, să iasă în faţa cu propriul nume, ori în aceste condiţii nu mai poate fi vorba despre o discuţie purtată în termeni tehnici cu un retailer dispus să investească în creaţia lui cât timp el nici măcar nu ştie cum se poate vinde pe el ca simplă existenţă fashion. În moda noastră pri mitivă, puţinele magazine care asigură desfacerea produsului de design românesc stau sub semnul veşnicului sistem consignaţie. Nimeni din comerţul actual de modă nu riscă o afacere corectă asumându-şi comenzi de produse din colecţiile unui designer autohton. Toată lumea funcţionează pe sistem chirie pentru spaţiu de expunere ori adaos comercial şi plata la vânzare a produsului. Niciun magazin nu comandă niciunui designer român nimic din ceea ce acesta creează. Tot riscul producţiei fashion cade pe umerii minusculului creator (un titlu greşit atribuit din aceeaşi mare necunoaştere a modei, creator fiind doar cel care a fost capabil să genereze în existenţa sa artistică un curent, o modă, o cale de urmat de către ceilalţi, restul sunt doar designeri).
cantităţii
Să presupunem însă că până în acest punct, colecţia a fost executată şi lansată, sub o formă sau alta, trecând peste toate neajunsurile şi piedicile cauzate de disfuncţionalitatea sau mai exact inexistenţa sistemului modei. Ajungem la faza la care ea trebuie reprodusă în urma comenzilor primite. De cele mai multe ori designul românesc se loveşte, în această etapă, de
Fashion & Design
Richard Vedon faptul că materia primă din care a lucrat colecţia nu mai poate fi achiziţionată în condiţiile promise la momentul comenzilor. Dar să admitem că şi această fază este bifată corespunzător. Rămâne de văzut ce, cum şi cât se multiplică din colecţie pentru vânzare. În cazul produselor cotractate prin intermediul târgurilor situaţia este relativ clară, fiecare client ştiind exact ce a comandat, deci ce urmează a fi reprodus. Complicaţiile apar în cazul celor care îşi lansează colecţiile în cadrul săptămânilor modei şi urmează să reproducă piese din colecţie pentru vânzările în punctele de desfacere proprii sau sub diferite comenzi. Cât la sută din colecţia de podium se regăseşte în producţie? În funcţie de politica fiecărei case în parte, prototipul de la creaţie suferă anumite transformări, după care este introdus la bandă. Există branduri pentru care colecţia de podium e şi colecţia de magazin. Există altele care preiau în proporţie de 30-40 până la 80 % din podium pentru serie. Rareori colecţia de podium
este însă preluată mot-à-mot şi multiplicată. De cele mai multe ori ea este preluată de către un birou tehnic, epurată de toate volutele sale artistice şi abia apoi reprodusă în serie. Evident, numărul de reproduceri diferă de la brand la brand, din nou în funcţie de capacitatea de desfacere şi de politică. Într-un final, colecţia ajunge la timp pe rafturile magazinelor. În termenii modei, asta înseamnă că începe noul sezon. Deci tot ce este până în această etapă, se lucrează din timp, într-un avans calculat, după previziunile sistemului. Preţurile sub care se vinde marfa de sezon sunt stabilite ca preţuri de vârf de sezon, evident în concordanţă cu nivelul produsului, într-un raport corect calitate/preţ. Politica de promoţii, oferte, reduceri nu cred că mai e cazul să o explic, deşi mulţi dintre producătorii români nu o înteleg pe deplin. Marii retaileri din industria luxului au preţuri cu adaosuri speciale, uneori sur prinzătoare pentru producătorul român, însă acesta nu e obişnuit cu un aspect al problemei: imaginea. Industria luxului, într-o proporţie net superioară celei de
mass market, investeşte sume considerabile în campaniile de promovare ale produselor. De la prezentarea colecţiei pe podium în calendarul săptămânilor modei, până la campanii de imagine bine structurate cu cataloage, videoclipuri, pagini de advertising în reviste şi tot arsenalul specific, brandurile de lux îşi gândesc promovarea produsului cu la fel de multă atenţie ca şi producerea colecţiei în sine. De foarte multe ori, investiţia în imagine este uriaşă în cadrul liniei de lux a brandului, iar beneficiile sunt calculate să se reîntoarcă din partea liniei de masă şi, de cele mai multe ori, din liniile de accesorii şi produse de beauty. Partea de marketing cu branduire, rebranduire, imagine şi PR este un aspect care trebuie tratat separat, în special pentru că este
Fashion & Design încă o mare necunoscută pentru producătorul român. Ceea ce se prezintă în cadrul unor emisiuni aşa-zise de modă nu este nici pe departe componentă a sistemului ori a vreunei practici corecte de modă. Criteriile aplicate în moda de entertainment din România nu au nimic de-a face cu moda reală. Ele sunt strict un PR local cu unic scop de a umple buzunarele de vedetă, fără a avea vreo tangenţă cu sistemul real. În final, sărind peste aspectul comunicării în modă şi revenind la ciclul produsului ei, ar mai fi de menţionat momentul în care sezonul îşi consumă existenţa, iar produsul rămas nevândut pe raft ajunge să îşi urmeze ultima parte a traseului: outletul. Dacă toate reducerile aplicat pe final de sezon (ajung până la 80% şi reprezintă de cele mai multe ori valoarea reală a prudusului descărcat de atracţia modei) lasă în urmă marfă nevândută, aceasta este direcţionată către outleturi, magazinele specializate în comerţul produselor ieşite din sezon. La noi prea puţini cunosc acest sistem de comerţ şi rostul lui. Noi cunoaştem doar magazinele second, fără însă a avea şi cultura vintage-
ului. Cele două noţiuni, outlet şi second, nu se suprapun decât în comerţul haotic românesc în care cei doi termeni se confundă din necunoaştere. Cam asta ar fi, pe scurt, descrierea funcţionalităţii sistemului modei. Aspectele de discutat sunt nenumărate, iar din cei direct implicaţi prea puţini sunt cei care le cunosc la adevărata dimensiune. De prea multă vreme este acuzată lipsa de sprijin din partea legislatorului român, dar întrebarea este însă alta. Cum să aştepţi susţinere din partea cuiva care nu cunoaşte subiectul ? În condiţiile în care onoraţi membri ai ministerului de resort sunt
capabili să întrebe dacă o colecţie de designer se plimbă pe la mai multe săptămâni ale modei, a aştepta o legislaţie coerentă, încurajatoare şi susţinătoare din partea acestora mi se pare cel mai naiv lucru cu putinţă. La fel, atâta vreme cât la noi moda de entertainment este ridicată la rang de artă şi vândută pe post de adevăr, nu avem nicio şansă de redresare. Apariţia unei şcoli private stăine în peisajul învăţământului de specialitate este, teoretic, o variantă de supravieţuire. Rămâne de văzut însă cât, ce şi cum îşi va însuşi românul din experienţa adusă de străini sub formă de cursuri suplimentare. Până la prima generaţie de abolvenţi ai acestei instituţii de învăţământ rămânem cu speranţa ca moda românească îşi va afla şi ea odată rostul şi locul, cel pe care în două decenii de independenţă nu a reuşit să şi-l desluşească.
www.businesstexin.ro
19
By Alexandru
Condur Fall 2014
www.condurbyalexandru.ro
Foto
Fashion & Design
Am vorbit continuu de un sistem al modei, funcţional în occident şi disfuncţional la noi. Am încercat într-un material explicativ să trasez câteva coordonate ale funcţionalităţii acestui sistem. Ceea ce vă propun acum este să facem o scurtă incursiune în teoretizarea unui fragment-verigă din acest lanţ care alcătuieşte structura sistemului. Text: Liana Martin
fotografia în modă
m
grafia
Fashion & Design
modă de
fotografia în modă
Fashion & Design
A
m vorbit continuu de un sistem al modei, funcţional în occident şi disfuncţional la noi. Am încercat într-un material explicativ să trasez câteva coordonate ale funcţionalităţii acestui sistem. Ceea ce vă propun acum este să facem o scurtă incursiune în teoretizarea unui fragment-verigă din acest lanţ care alcătuieşte structura sistemului. Odată realizată colecţia unui brand de modă prima problemă care apare pentru managerul acelui brand este: cum vând această colecţie ? (Am spus manager, deşi în fragila noastră modă, întâlnim numeroase cazuri în care însuşi designerul este managerul proprii afaceri, cu toate că problemele economice şi soluţionarea lor sunt ultimele despre care are el cunoştinţă. Doar mergând pe ideea «nevoia te învaţă» nu se va reuşi niciodată o rezolvare temeinică şi de durată a tuturor dificultaţilor şi deci, mai mult ca sigur, designerul nu va înlocui niciodată un manager de calitate, aşa cum şi reciproca este valabilă.) Pentru a face primul pas spre vânzarea colecţiei respective trebuie cunoscute câteva puncte care se bifează în acest demers. Mai întâi, colecţia este alcătuită din produse de sine stătătoare care sunt propuse spre vânzare fie unui intermediar, fie direct clientului prin reţeaua proprie de magazine. În ambele cazuri însă aceste produse trebuie aduse la cunoştinţă cumpărătorului, iar acest lucru nu se face prin simpla lor expunere la raft sau pe biroul intermediarului, ci prin mijlocul unor imagini. Aceste imagini stau la baza unei campanii care are rolul de a propulsa pe piaţă produsul. Comunicarea în modă are un întreg capitol care e dedicat acestor campanii de promovare şi care oferă informaţiile privitoare la gestionarea lor. Ceea ce şţie dar nu aplică producă-
torul român din acest domeniu al modei este rolul şi valoarea promovării produselor sale. În occident, firmele alocă publicitării produsului de cele mai multe ori bugete care reprezintă peste jumătate din profit. La noi, promovarea este privită ca un moft, ca o pretenţie nejustificată, ca o investiţie inutilă. În cel mai fericit caz, se alocă bugete minime care servesc la o promovare improvizată, de cele mai multe ori făcută de nespecialişti, de oameni de publicitate care nu au mai nimic în comun cu moda, care intră orbecăind pe un teritoriu total străin lor. Evident, rezultatele sunt pe măsură, iar imaginile campaniilor arată precum reclamele de detergent cu gospodine harnice care în viaţa lor nu au văzut o revistă glossy, dar visează să fie reginele balului îmbrăcate cu şorţuleţ în carouri. Tot la noi găsim şi varianta opusă, în cazul designerilor cu studii de specialitate care îşi conduc singuri afacerea. Aceştia alocă bugete mult peste posibilităţile lor, peste profitul obţinut, investind în imagine de multe ori fără a avea suportul unori capacităţi productive corespunzătoare, doar conştienţi de modul în care se poate ridica brandul pe baza unei promovări consistente. Lipsa lor principală constă în necunoaşterea modului de gestionare eficientă a afacerilor, iar compensarea printr-o imagine foarte bună nu este deloc suficientă pentru a creşte un brand în adevăratul sens al cuvântului. Ideal este, bineînţeles, o soluţie care să presupună un calcul economic în care investiţia în imagine să se regăsească sub forma unui profit, nu neapărat imediat, ci în viitor, dar cu efect sigur şi în limita unui risc calculat.
vării în cadrul târgurilor de contractări, imaginile vor sta la baza unui catalog de produs pe baza căruia se vor obţine comenzi. Dacă se doreşte o promovare pe podium, pe media, catalogul va fi unul de imagine. Nu este exclusă nici combinarea lor sau o îmbinare de imagini care să se susţină reciproc. Varianta combinată este cea mai des folosită pentru că imaginile cu caracter artistic comunică într-o manieră mai eficientă mesajul către publicul consumator. În acest fel, marea majoritate a imaginilor dintr-o campanie de sezon vor încerca să surpindă cât mai mult din calităţile produsului, într-o formă cât mai plăcută, pentru un efect maxim. Pentru a şti ce sunt aceste imagini, cum se realizează ele, câte categorii sunt şi ce fel de cerinţe trebuie să îndeplinească vă supun atenţiei un capitol de teorie despre FOTOGRAFIA DE MODA.
Fotografia de modă
În funcţie de încadrarea produsului (grosso modo - de masă, de lux) se stabileşte şi alcătuirea campaniei de promovare. Indiferent însă de direcţie, la baza fiecărei campanii stau nişte imagini cu produsul în cauză. Dacă acestea servesc promo-
fotografia în modă
Fashion & Design
Legată organic de modă, fotografia a devenit unul dintre cele mai accesate mijloace de comunicare a mesajului dorit de către toţi cei care activează în acest domeniu, fie ei designeri, stilişti, oameni din beauty (denumire generică a domeniului produselor de înfrumuseţare) oameni de marketing, jurnalişti etc. . Fotografia de modă este un gen de fotografie care pune în evidenţă în primul rând hainele şi toate item-urile (temă cu o notă specifică în cadrul unei probleme cf. engl., fr. item) specifice modei. Ea reliefează frumuseţea veşmântului, punând accentul pe detalii. Imaginea surprinsă trebuie să spună o poveste care sa fie înţeleasă cu uşurinţă, indiferent de privitor. Realizată cu scop publicitar sau pentru a ilustra temele unei publicaţii de modă, acest gen de fotografie presupune mai mult decât stăpânirea unor cunoştinţe tehnice sau teoretice din arta fotografiei. Ea înseamnă un anumit grad de familiarizare, de cunoaştere şi experienţa acumulată în domeniul modei, înseamnă comunicare dincolo de înţelesul clasic al termenului. « Doar cei care pot intra în industria reală a modei vor putea deveni într-o bună zi parte a acesteia », declară fotograful Gabriel Hennessey, unul din cei mai cunoscuţi fotografi din moda românească, explicând apartenenţa la un sistem din prisma unui profesionist.
fotografia în modă
Virginia Oldoini, Contessa Verasis di Castiglione
Existenţa fotografiei de modă a fost semnalată încă din primele mărturii ale fotografiei. În 1856, Adolph Braun publică o carte conţinând 288 de fotografii cu Virgina Oldoini, Contesă de Castiglione. Încă din anii de început, fotografii de modă şi-au dorit să surprindă în imagine, deopotrivă, modelul, haina şi stilul evoluând pas cu pas, odată cu moda. Începuturile de secol XX au adus astfel progrese în viziune şi tehnologie, fotografia de modă fiind de acum inclusă în revistele de modă precum revista franceză La Mode Pratique sau publicaţiile Conde Nast – Vogue şi Vanity Fair – în care Edward Steichen era privit drept cel mai influent fotograf al anilor `20 – `30.
Primele ilustraţii de modă provin de la desenatorii aflaţi în anturajul unui principe şi însărcinaţi să deseneze costume de curte. Cu toate că are loc o diversificare a creaţiilor de costume începând cu secolul al XIV-lea, formarea ilustratorilor specializaţi în textile, arte aplicate va fi organizată abia în secolul al XVIII-lea. Recunoaşterea desenatorilor creatori de modă drept creatori de sine stătători are loc abia în secolul al XX-lea, când grija de a transcrie crochiurile în vederea execuţiei era transferată asistenţilor de studio. Edward Steichen pentru Vogue
Fashion & Design Revistele Vogue şi Haper’s Bazaar devin lideri pe piaţă, iar cei care semnau fotografiile din paginile lor – Cecil Beaton, Louise Dalh Wolfe, David Bailey sau Helmut Newton ajung cei mai influenţi influenţi fotografi ai timpului. Printr-o evoluţie spectaculoasă, fotografia de modă se constituie întrun limbaj comun al unei lumi care uneşte modele de top, stilişti, reviste glossy, celebrităţi, marketing, lumini, locaţii, producţie etc.. Fotografia de modă la randul ei suportă o clasificare şi o specializare a fotografilor, în funcţie de necesităţile care le acoperă şi momentul realizării ei. Fotografia de podium este realiza-
într-o poziţie cât mai naturală, de obicei în mers. Fotografia de podium poate surprinde şi detalii ale ţinutei, accesorii, coafură, machiaj, aceste imagini sunt însă prezentate ca însoţind fotografia întreagă. Calitatea ei este influenţată inclusiv şi îndeosebi de condiţiile prezentării – baie de lumină albă şi în niciun caz lumini colorate sau alte derivări din alt gen de spectacol.
Fotografia de catalog (sau de campanie)
Fotografia de podium
Fotografia de look book (de catalog sau de campanie) este cea care ilustrează într-un mod cât mai precis haina şi modul în care este propusă spre purtare de către designer (styling-ul outfit-ului). Aceasta poate fi folosită în catalogul colecţiei destinat comenzilor şi în campania de promovare – în cazul în care este aleasă o imagine reprezentativă pentru întreaga campanie, ea este promovată intens în presa de specialitate şi pe toate canalele de publicitare ca fiind imaginea emblemă a colecţiei/sezonului. Fotografia de catalog poate fi realizată astfel încât să conţină cât mai multe detalii despre produs, dar poate fi executată şi într-o manieră artistică, având o atmosferă şi o prezentare care să sugereze, fără a dezvălui detalii, conceptul aflat în spatele colecţiei. Modul de realizare este ales funcţie de genul catalogului, respectiv campaniei – de vânzare sau de imagine.
Fotografia de produs Fotografie produs Altaira
Prezentare Alina Botea, Berlin Fashion Week iulie 2011 tă în timpul prezentărilor de modă şi este executată de către fotografi specializaţi pe această direcţie. Ea necesită o dotare tehnică corespunzătoare (aparate foto performante) şi calităţi speciale ale fotografului – rapiditate, ochi, dexteritate dobândită în timp. Fotografia de podium are o încadrare standard centrală, modelul trebuie imortalizat întreg,
Colecţie Flying Sunny Day, Alina Botea
fotografia în modă
Pictorial GQ – stilist Ovidiu Buta SS 2007
vestimentare de la diferiţi desingeri, aduse într-un styling unitar, cu scopul de a prezenta propuneri vestimentare care ilustrează tendinţele sezonului pentru cititorii publicaţiei. Alina Botea FALL 2009-2010 Fotografia de produs este fotografia care surprinde în detaliu produsul în sine şi este realizată fără a necesita în mod obligatoriu prezenţa unui model uman. Ea se realizează în studio, în condiţii tehnice corespunzătoare. Fotografia de produs este o imagine de claritate maxima, fără profunzimi de câmp, punctul de interes fiind constituit de obiectul fotografiat cu accent pe forma şi culoarea lui– confecţii, accesorii – încălţăminte, bijuterii, ceasuri, genţi, eşarfe, mănuşi, pălării etc.
Fotografia de book
Fotografia de book este fotografia necesară unui fotomodel pentru a-şi alcătui portofoliul de prezentare. Aceasta urmăreşte surprinderea calităţilor fizice ale fotomodelului, hainele trecând în plan secundar (fără însă a-şi pierde din importanţă atunci când e vorba de imagini selectate pentru a alcătui portofoliul modelului). Fotografia de book trebuie să ilustreze întreaga capacitate a fotomodelului de a juca diferite roluri necesare viziunilor designerilor şi stiliştilor, atât pentru podium cât şi pentru campaniile de imagine sau pictoriale de revistă.
Fotografia de pictorial Fotografia de pictorial realizată cu destinaţia clară - publicaţia de specialitate. Ea redă vizunea stilistului publicaţiei, diferită de a designerului, asupra sezonului, asupra unor teme alese conform politicii editoriale a publicaţiei. De cele mai multe ori, aceasta surprinde piese
fotografia în modă
Fica Bălăncan – One Models Agency
Fashion & Design Fotografia de beauty Fotografia de beauty este parte din fotografia de modă, la fel cum domeniul produselor de înfrumuseţare este absorbit de către domeniul modei. Ea necesită însă un alt mod de realizare şi alte condiţii. Modelele umane alese nu trebuie să îndeplinească criteriile de înălţime (peste 1,75) ca în cazul celorlalte tipuri de fotografii, ele fiind alese strict în funcţie de trăsăturile faciale. Spaţiul necesar realizării ei este mai restrâns, la fel şi luminile folosite sunt stabilite după alte criterii. Din punct de vedere tehnic se aseamănă mult cu fotografia de produs, cu deosebirea că punctul de interes maxim aici este machiajul şi/sau coafura modelului, iar claritatea şi luminile urmează aceste zone de interes.
Propunere coafură, machiaj pentru colecţia Alina Botea, Berlin Fashion Week
Fotografia de street style
Street style – The Sartorialist Fotografia de street style este realizată direct pe stradă, după cum indică şi numele, fiind o ilustrare a unui « schimb de idei » între lumea modei şi corespondentul ei în moda străzii. Fotografia de street style surprinde stilul vestimentar
al unor personaje reale (în eng. real people termen folosit pentru modelele care prezintă pe podium fără a avea dimensiunile fizice ale unui manechin consacrat) şi este folosită în scopul unei educaţii estetice în spiritul tendinţelor modei.
fotografia în modă
Fashion & Design
Expoziţia “Fashion A century of extraordinary fashion photography from the Condé Nast archives” A devenit populară în special după lansarea blogului The Sartorialist al fotografului Scott Shuman. Realizată în locaţii diferite, interior sau exterior funcţie de ceea ce se stabileşte, conform ideilor colecţiei, pictorialului, campaniei, fotografia de modă presupune prezenţa unei echipe alcătuite, după necesităţi, de persoane care să acopere realizarea materialului – designer, model, fotograf, cameraman, specialist în lumini, hair-stilist, makeup artist, stilist, director de creaţie sau coordonator proiect. Numărul persoanelor care compun această echipă diferă în funcţie de complexitatea şedinţei foto, precum şi de scopul şi bugetul alocat acesteia. Şedinţele foto (photo shooting) realizate în studio necesită o dotare tehnică corespunzătoare – spaţiu (înălţime, adâncime, compartimentare), aparate foto cu rezoluţie mare absolut necesară tiparului şi
fotografia în modă
realizării materialelor promo, lumini, fundal, calculator, obiecte de decor necesare în cazul unui concept special. Dintre marile nume ale fotografiei internaţionale de modă amintim fotografii: Mario Testino, Patrick Demarchelier, Steven Meisel, Peter Lindbergh, Annie Leibovitz, Irving Penn, Richard Avedon, Dirk Franke, Miles Aldridge, Max Vadukul, Rinze Van Brug, Michael Creagh, David Leslie Anthony, Marc Lagrange, Marino Parisotto, Eugenio Recuenco, iar dintre numele din România: Cosmin Bumbuţ, Gabriel Hennessey, Alex Gâlmeanu, Tibi Clenci, Oltin Dogaru, Ciprian Strugariu, Marius Bărăgan, de la Şcoala de Cluj – Andrei Budescu şi Alina Bondrea. Fotografi de podium români – Cătălin Opriţescu, Dan şi Corina Lecca şi internaţionali – Mary Jensen – recunoscută ca fiind fotografa de podium fa-
vorită a lui Alexandre McQueen. Fotografi de street style : Scott Schuman, Garance Doré, iar din România – Andreea Macri. Din 17 ianuarie 2013 până în 7 aprilie 2013, trustul Condé Nast împreună cu fundaţia Forma organizează în capitala modei italiene, Milano, o expoziţie dedicată fotografiei de modă. Sunt expuse cele mai spectaculoase fotografii din arhivele trustului (Paris, Londra, Milano, New York) semnate de o listă impresionantă de fotografi care au fost cuprinşi de-a lungul unui secol de modă în paginile revistelor glossy aflate în portofoliu acestuia : James Abbé, Miles Aldridge, Diane Arbus, Antony ArmstrongJones (Lord Snowdon), Art Kane, David Bailey, Serge Balkin, André Barré, Michael Baumgarten, Cecil Beaton, Erwin Blumenfeld, Guy Bourdin, Henry Clarke, Clifford Coffin, Corinne Day, Baron Adolf De Meyer, Patrick Demarchelier, André Durst, Arthur Elgort, Hans Feurer, Toni Frissell, Arnold Genthe, Milton Greene, René Habermacher, Ben Hassett, Horst P. Horst, George Hoyningen-Huené, Mikael Jansson, Constantin Joffé, Bill King, William Klein, Barry Lategan, Peter Lindbergh, George Platt Lynes, Man Ray, Herbert Matter, Craig McDean, Frances McLaughlin-Gill, Raymond Meier, Gjon Mili, Lee Miller, Sarah Moon, Ugo Mulas, Nickolas Muray, Helmut Newton, Norman Parkinson, Irving Penn, Denis Piel, John Rawlings, Terr y Richardson, Herb Ritts, Paolo Roversi, Franco Rubartelli, Richard Rutledge, Satoshi Saïkusa, Daniel Sannwald, Jerry Schatzberg, David Seidner, Charles Sheeler, Edward Steichen, Bert Stern, Sølve Sundsbø, Mario Testino, Michael Thompson, Eric Traoré, Deborah Turbeville, Inez Van Lamsweerde/Vinoodh Mat adin, Willy Vanderperre, Tony Viramontes, Chris von Wangenheim, Tim Walker, Albert Watson, Ben Watts, Bruce Weber.
Fashion & Design SS 2009
Campanii Alina Botea
SS 2008 Fall 2010-2011
SS 2008
fotografia în modă
Fashion & Design Capsula de Sărbători FALL 2009
Imaginile cover portofoliu
2008
Fotografie de produs – încălţăminte Catalog Dana Iuga
SS 2006
fotografia în modă
Fashion & Design
Fotografie de produs – campanii branduri internaţionale
SS 2006
panii de Fotografii pentru cam Unic imagine – lenjerie Be by Uniconf
fotografia în modă
Fashion & Design ntru Campanie Fotografie de studio pe Lucas şi Piera de imagine – lenjerie SS 2003
SS 2004
panie Fotografie pentru Cam s de imagine – bm Jean
fotografia în modă
Fashion & Design Fall 2006
Catalog Fotografie în locaţie – ction de imagine – Falla colle
fotografia în modă
Fashion & Design ntru Catalog Fotografii de studio pe de produs – Unikid
Fotografia de podium
SS 2007
Alina Botea, SS 2012
Lucian Broscățean, SS 2012
Fotografia de beauty
Dior, SS 2013 Haute Couture
fotografia în modă
Jolidon “Jolidon, 20 years”
Jolidon Sil Paris 2013
Toamn~ 2013 - iarn~ 2014 Recenta participare a Companiei Jolidon la Salonul de Lenjerie de la Paris s-a derulat sub egida unei duble aniversări: 50 de ani de la prima ediţie a salonului parizian şi 20 de ani de la înfiinţarea companiei clujene. Colecţiile lansate cu acest prilej sunt aferente sezonului toamnă/iarnă 2013 - 2014. Pentru brandurile consacrate din portofoliul Jolidon: Jolidon Fashion, Jolidon Clandestine, Jolidon Men, Prelude şi Lilly. SIL Paris 2013 a prilejuit însă şi lansarea unor colecţii speciale, în premieră absolută, menite să completeze universul Jolidon: Bridal Moments (Pearls, Diamond şi Bridal nights) – adresată viitoarelor mirese şi Jolidon Natural – plecând de la ideea materialelor naturale.
Clandestine Jolidon Sil Paris 2013
Natural
Bridal Moments Prelude
www.jolidon.ro
Clițan Andra
Toamn~ 2013 - iarn~ 2014
Colecţia "Sola Scriptura" toamna-iarna 2013 - 2014 îmbina detalii ale costumului tradiţional românesc cu elemente surprinzător de moderne, într-o interpretare nouă a riturilor de înmormântare din Maramureşul natal. Colecţia îşi propune să menţină un echilibru între tradiţie, funcţionalitate şi spectacolul de modă. Reinterpretează ia tradiţionala aplicându-i umeri bine definiţi, sau disecându-i mânecile pentru a dezvălui mişcarea senzuală a mâinilor. Tăietura este asimetrica iar broderiile adaugă un rafinament subtil. Broderiile nu acoperă doar suprafaţa cămăşilor ci şi cea a fustelor conice, a jachetelor. Alăturarea materialelor din piele celor din voal, blană, lana este echilibrată făcând, prin intermediul croiului, aluzii la portul naţional.
www.andraclitzan.com
Pelger
Stephan
toamn~ 2013 - iarn~ 2014
Foto: Cătălin Opritescu
Stephan Pelger şi-a prezentat pentru a cincea oară colecţia pe podiumul berlinez în cadrul Mercedes Benz Berlin Fashion Week, săptămâna modei cu care se deschide calendarul oficial al prezentărilor de modă internaţionale. În cortul instalat lângă Poarta Brandenburg, simbolul absolut al Berlinului, Stephan Pelger a fost cel care a închis show-ul “Romanian Designers” în faţa unei săli pline în exclusivitate de profesionişti ai modei. Designerul s-a inspirat pentru colecţia lui din garderoba Ameliei Earhart, gândind ţinute în care practicul se combină firesc cu elegantul.
www.stephanpelger.com
Ivan Adelina
toamn~ 2013 - iarn~ 2014
“Trust Yourself”, o abordare minimalistă a modei, întro paletă cromatică destul de restrânsă. Colecţia Adelinei Ivan încearcă să construiască, prin intermediul pieselor vestimentare, spaţii cu funcţie de protecţie: protecţie împotriva energiilor neprielnice, împotriva lipsei de încredere în sine, împotriva abuzului vizual cauzat de abundentă unor artificii stilistice. Imprimeuriile prezente pe suprafaţa unora dintre piese vorbesc despre nevoia de protecţie. Piesele şi combinaţiile în care acestea sunt prezentate (salopete, rochie purtată peste pantaloni, jachete şi mantouri ample), rezonează cu prezentul iar combinaţiile dintre materiale naturale şi cele high-tech evidenţiază o viziune receptivă la nou a designerului.
www.adelinaivan.com
by
Irina Schrotter
Lucian Brosc`]ean toamn~ 2013 iarn~ 2014 Inspirată din personajele Elisabeth Vogler şi Alma din filmul "Persona" al lui Ingmar Bergman, colecţia pare să analizeze, la nivel conceptual, repercusiunile unei dedublări generate de interacţiunea dintre individ şi veşmânt. Garderoba construită în această colecţie este complexă şi adaptabilă, rezonând cu realitatea cotidiană a femeii contemporane. O astfel de femeie, alegând să poarte piesele propuse, optează pentru o imersiune în sine, o explorare a limitelor propriei identităţi. Colecţia este întregită de accesoriile statement realizate de Carla Szabo, de încălţămintea semnată de Mihaela Glavan şi de styling-ul de efect realizat în colaborare cu Marian Palie şi Maurice Munteanu.
www.lucianbroscatean.ro
www.irinaschrotter.ro
Ludmila
Corl`]ean
Prim~var~var~ 2013
www.ludmilacorlateanu.com
În aceeaşi direcţie sti listică impusă de The Swan Lady, Ludmila Corlăţeanu a ales să îmbrăţişeze silueta viitoarei mirese, punând accente discrete pe bust, talie şi spate. Realizate din sifon creponat şi şaten de mătase, inserţii din catifea şi detalii din cristale Swarovski, rochiile colecţiei de mirese Ludmila Corlăţeanu sunt dedicate mireselor care caută ceva mai special, delicat şi deosebit.
rina
Mar nescu
Prim~var~var~ 2013
www.irinamarinescu.com
Pornind de la o fotografie, care o surprinde pe Maria Tănase încadrată de trei fete îmbrăcate în costume naţionale, designerul Irina Marinescu şi-a imaginat o poveste contemporană fiind mişcată de ţinută, privirea şi vanitatea artistei din acea imagine. “Am trasat o linie paralelă între un mit şi o poveste adevărată, păstrând detalii din amândouă şi încercând să surprind toate faţetele unui personaj care a reuşit să trăiască dincolo de vremuri şi mode” - Irina Marinescu.
www.andreeatincu.com
Tincu Andreea
Prim~var~- var~ 2013
Este o colecţie în care foarte multe repere ale diferitelor piese sunt recompuse în alte repere neaşteptate ca şi poziţionare pe produs . De exemplu, mânecile de cămaşă legate devin o platcă de tunică sau un guler dintr-o rochie iar fenta cu nasturi pe faţă este prelungită în refiletul unui buzunar lateral. Materialele folosite sunt 100% naturale, in, bumbac în amestec cu mătase, modal, chantung, crep sau satine.
Valentina
Vidrașcu Prim~var~var~ 2013
Valentina Vidrașcu creează colecții care va lorifică portul național și simbolurile acestuia cu reverență, dăruind o nouă identitate unor piese vestimentare binecunoscute că ia, catrința, bondița, brâul. “Valentina Vidrașcu și-a legat definitiv viața creativă dar și viața în general de cele mai autentice valori din cultura tradițional—folclorică românească.”Marian Pălie, The Art of Living Magazine.
www.valentinavidrascu.ro
Costa Rhea
Prim~var~var~ 2013
www.rheacosta.com
Rhea Costa propune look-uri feminine, jucăuşe şi în acelaşi timp sofisticate. Broderiile art-deco, aplicaţiile de cristale şi forme delicate de organza, înnobilează cele 44 de ţinute ale colecţiei. Întâlnim nuanţe delicate de rosé, corai, lila, galben, peach, alături de ivoire, nude negru şi alb, dar şi transparente perlate. Colecţia respectă stilul Rhea Costa, folosind contraste de materiale fluide şi texturi rigide: mătase, vâscoză, crepe de chine, chiffon, tulle, organza.
Lana
Prim~var~- var~ 2013
În noua colecție MOJA, LANA se joacă textil cu grafica naivă a Cimitirului din Săpânța și cu filosofia optimist-absurdă a acestuia. MOJA by LANA îți permite să combini între ele, rochiile, jachetele, colanții și gențile-plic. Hainele sunt imprimate digital. Designerul a păstrat o linie simplă a hainelor, pentru a permite o transpunere clară a mesajului, fiind atent la detalii în procesul creativ. Croielile amintesc ușor de linia portului tradițional și oferă libertate de mișcare.
www.lanaa.ro
Patzaikin Prim~var~var~ 2013
www.twenty2too.com
Colecţia propune o paletă cromatică restrânsă, linii de croi experimentale, materiale şi accesorii realizate special în zona Deltei. Frumuseţea materialelor naturale (bumbac, în, cânepă) folosite în colecţie, menite să devină şi mai impresionante cu fiecare purtare, privilegiează nuanţele liniştite de bej şi gri pal, denimul închis şi pune în valoare intenţia declarată a label-ului de a regăsi, prin intermediul design-ului contemporan, calea spre natură.
Twenty(2)too Prim~var~- var~ 2013
www.twenty2too.com
Colecţia lui Mihai Dan Zarug, designerul Twenty(2) too, intitulată “New Music for Old Boys” este inspirată dintr-o experienţă personală a designerului întâmplată la Berlin, când a asistat la o invazie de Navajo Robotic. Această întâlnire, dar şi imaginile de pe blogul lui Simon Foxton, i-au oferit ocazia designerului să gândească o colecţie despre un tărâm neprietenos, Africa, populat de oameni cu feţele şi corpurile vopsite, purtând măşti din mărgele ce seamănă izbitor cu accesoriile care încă se mai realizează în zona Maramureşului.
Corina
Vlădescu Prim~var~- var~ 2013
Len a
Anii 90 sunt înapoi în vogă! Va mai amintiţi de era supermodelelor, de privirea languroasă a lui Cindy Crawford din reclamele vremurilor? De aici a plecat sursa de inspiraţie pentru colecţia de primăvară - vara 2013. La această bază au fost adăugate elementele semnătură ale brandului: quilting executat manual, atenţie minuţioasă la detaliile care contează precum un guler reinterpretat, asimetrii studiate şi pictura manuală a materialelor.
Criveanu
Toamn~ 2012 iarn~ 2013 www.corinavladescu.com
www.lenacriveanu.ro
Dacă păşiţi într-un mediu corporate nu veţi observa decât uniforme mişcătoare, lesne identificabile în colecţiile celor câteva branduri care se adresează în mod special acestui segment. Lena Criveanu a intuit perfect necesitatea unui astfel de demers şi a pus la punct o linie de prêt-a-porter care excelează înainte de toate prin versatilitate şi posibilităţile infinite de alăturare a pieselor.
Ioana
Ciolacu
Alina
Toamn~ 2012 - iarn~ 2013
Botea
www.alinabotea.ro
www.ioanaciolacu.com
AETHER - este o odă adusă meleagurilor nordice şi a izolării în peisaje ireale care deschid mintea spre fantezie. Trecerea timpului este marcată doar de semnele lăsate în straturile gheţii. În această atmosferă, colecţia se dezvoltă ca o stare de levitaţie a unor personaje pur spirituale – preotese ce venerează liniştea. Volumetria jachetelor, a topurilor sau a rochiilor este bine controlată, iar formele dau dovadă de acurateţe.
Toamn~ 2012 - iarn~ 2013 «Frames» e o colecţie pentru o femeie care se opreşte o clipă şi trăieşte frumos, un personaj pentru care identificarea cu mediul său devine esenţială. Atmosfera retro învăluie totul într-un aer de linişte deplină, dar fiecare moment este trăit într-o actualitate armonioasă şi personală. Linia colecţiei este simplă, hainele sunt gândite să se muleze fără să domine personalitatea celei care le poartă.
the amann code.
intelligent threads.
There is a secret to success. Intelligent products, individual solutions and innovative concepts: the amann code. AMANN produces threads meeting the highest demands and develops ideas for seams that make your products even more efficient, more com fortable, more beautiful and safer. New ideas are a tradition at AMANN. www.amann.com
AMANN Rom창nia Str. M. Viteazu, nr. 327 J, com. Harman, jud. Brasov Telefon: +40 268 301 333, Fax: +40 268 301 322 E-Mail: office.aro@amann.com, www.amann.ro
PRYM FASHION ROMANIA SRL
www.prym-fashion.ro