15 minute (septembrie 2012)

Nr.22 (septembrie 2012)

» Bună ziua, sunt Guz şi am un cântecel » Fashion photographer Irina Luca » "Pristroica" cerebrală » Sub soarele Toscanei

cuprins

cuprins

abonează biroul tău pe www.15minute.md

redacţia minutul respiro 4 Sub Soarele Toscanei minutul tău liber 6 Ghidul localurilor din oraş Minutul culinar 10 Juan Pablo Venegas Solano minutul din boxe 16 Guz minutul de shoping 24 Din inima. Branduri din Moldova minut picant 30 "Pristroica" cerebrală minut în obiectiv 32 Fashion photographer Irina Luca un minut cu Zina 40 A doua şansă pentru prima impresie minutul de horoscop 42

www.15minute.md str. Grigore Vieru 22/2, bir. 15 tel.: (+373 22) 92 90 15 Director, redactor-șef Elena Zbârnea elena@15minute.md tel.: (+373) 60 09 70 00 Redactor Gheorghe Gheţu Corector Olga Şumilin Director de marketing Sergiu Ţurcanu sergiu@15minute.md tel.: (+373) 60 09 71 11 Manager de publicitate Elena Pascari elena.p@15minute.md tel.: (+373) 600 66 8 00 Editori » Zina Zen, Mihai Creţu, Gonzo,Ludmila Sârghi Fotograf »

Vezi mai multe poze

și lasă-ne comentarii pe pagina de facebook

caută "revista 15 minute"

COUBE Tiraj 4000 exemplare Tipar » Bons Offices Toate drepturile asupra materialelor aparţin SRL „15 minute”. Acestea nu pot fi reproduse parţial sau în întregime, fără aprobarea prealabilă în scris.

3

Sub soarele

Toscanei

Indiferent de anotimpul ales pentru a o vizita, Toscana te copleșește cu frumuseţea și ospitalitatea sa. Veţi îndrăgi acest loc romantic, cu bucătărie gustoasă, vinuri desăvârșite și peisaj senzaţional. Vă veţi aminti cu drag apusurile fermecătoare, gustul incredibil al pastelor proaspăt făcute și plimbările pe străzile pietruite ale orașelor vechi medievale. Toscana este un leagăn al culturii și civilizaţiei. Pentru că renașterea italiană a produs cele mai spectaculoase rezultate, datorită lui Michelangelo, Leonardo da Vinci, Donatello, vă recomand cu toată încrederea să vă petreceţi vacanţa anume aici.

Fermecătoare, seducătoare, gustoasă, mereu o sursă de inspiraţie, cu un bogat patrimoniu cultural, această provincie deluroasă vă va cuceri definitiv.

Am aterizat pe aeroportul din Pisa, unde am închiriat un Fiat și am plecat spre Livorno - un orășel-port care ne-a ajutat să ne obișnuim cu Italia, mașina și aerul relaxat și degajat al localnicilor.

Drumul spre Volterra a fost cel mai frumos și pitoresc drum pe care am mers vreodată; îngust, cu mașini mici, cochete, negrăbite, șerpuia printre lanurile mătăsoase de grâu verde amestecat cu maci roșii, printre dealuri romantice pe-ale căror vârfuri se ve-

!^)

dea câte o cetate sau castel medieval.

Volterra m-a cucerit iremediabil. Orașul alabastrului, liniștit, vechi, pietruit, plin de flori și tandreţe. Oamenii din Volterra se adună în fiecare seară în același loc, pentru a urmări împreună cum apune soarele. Neam despărţit cu greu de oraș, dar trebuia să ajungem în San Gimignano, unde urma să înnoptăm.

San Gimignano este un vechi oraș medieval. Impresionant în San Gimignano este faptul că arată exact ca acum câteva secole.

Turnurile, construite prin 1200, s-au păstrat aproape intacte până în ziua de azi. Străzi pietruite, uși frumoase, multă lumină și flori peste tot. Și din San Gimignano am plecat cu greu.

Colle di Val d’Elsa - orașul cristalului, a fost următorul punct pe harta noastră. Am urcat cu liftul până în vârful dealului ca să vedem priveliștea panoramică din jur, care te lasă fără cuvinte, indiferent de imaginaţia pe care o ai. Ne-am plimbat pe străzile frumoase ale orașului vechi și într-o zi însorită de mai am trăit fiecare poveste a celui pe lângă care am trecut.

Monteriggioni - un sat cu cele mai bine

minutul respiro

păstrate ziduri din Evul Mediu ne-a oferit o altă oprire plăcută în Toscana. Flori, multe flori - îngrijite, colorate, proaspete. Multă verdeaţă și un cer albastru. Așa am lăsat acest sătuc, ca să plecăm spre Siena. În Siena am avut parte de un alt apus spectaculos de soare. Orașul Siena este considerat nepotul Romei. Se zice că a fost construit de fiul lui Remus – de unde și multele statui cu lupoaica prin oraș. Piazza del Campo este foarte frumoasă noaptea, pentru că nu sunt turiști. Este foarte ciudat construită – are forma unui evantai. Ziua ne-a oferit o nouă perspectivă asupra orașului. O arhitectură spectaculoasă cu influenţe gotice, oameni drăguţi, prăvălii atrăgătoare.

Categoric, Toscana m-a fermecat. Am mâncat cea mai bună îngheţată în Montalcini, ne-am lăsat surprinși de Bagno Vignoni, ne-am pierdut pe străduţele din Pienza.

Pienza este un oraș perfect, din punctul meu de vedere. Acolo m-aș întoarce oricând și chiar sper să o fac cât mai repede.

Am mai oprit în Montepulciano, unde am avut o altă cină delicioasă și am încercat celebrul vin Rosso de Montepulciano.

Am plecat spre Arezzo, unde urma să înnoptăm în cea de-a treia noapte. Arezzo e un oraș foarte elegant și chic. De acolo am plecat spre Chianti , faimos pentru viile sale și vinul care-i poartă numele. Ne-a încântat

și pe noi, mai ales că vinul a fost însoţit de o panna cotta delicioasă.

După orășelele mici, cochete, ascunse printre câmpuri de grâu și maci înfloriţi, podgorii de vii și livezi de măslini, cu turnuri medievale și catedrale superbe, am ajuns în Florenţa -- orașul care trebuia să mă încânte cu arta și istoria sa.

Aglomerat, forfotind de turiști și de vânzători, a fost opusul liniștii, a romantismului, a aromei și a tradiţiei italienești.

Când am plecat după două zile spre Lucca – orașul lui Puccini, am trecut prin Montecattini - un orășel de munte, care degajă o energie extraordinară.

La sfârșitul vacanţei, ne-am întors în Pisa, să vizităm orașul celebru pentru turnul său înclinat.De acolo, am zburat acasă – fericită, impresionată și încântată de frumuseţea Toscanei, care mi-a rămas în suflet. text » Zina Zen

Planifică acum vacanţa de iarnă Sejur de 6 zile la munte în Romania: Brașov, Poiana Brașov, Bran, Sinaia Cazare hotel MARIDOR 4*

Acum doar la

160 €

str. Zelinski,12 tel.:+ 37368411440 + 373 22 844678 * pentru rezervarile facute pina la 1 noiembrie

Early

bookings

-10%*

Coffee-Break – de la 50 lei/pers.

Fourshette – de la 150 lei/pers.

Barbeque-party – de la 150 lei/pers.

Kids-paty – de la 150 lei/pers.

Petreceri Corporative – de la 150 lei/pers.

Tatiana: (+ 373) 60 76 2 777 www.trattoria.md

Trattoria della nonna

invită cel mai romantic cuplu Trimite-ne o poză romantică cu tine şi iubitul/iubita pentru a avea şansă de a câştiga: *o cină romantică la restaurantul FLIRT în valoare de 1000 lei * o sesiune foto realizată de un fotograf profesionist * apariţia unei poze pentru în revista „15 minute” în calitate de „Cel mai romantic cuplu” Pentru a te înscrie în concurs e nevoie să expediezi o poză pe adresa FlirtResto@gmail.com sau să o postezi pe pagina restaurantului FLIRT pe facebook până pe 6 octombrie 2012. Poza care va obţine cele mai multe like-uri pe facebook va fi declarată câştigătoare.

Chişinău, str. V.Alecsandri, 111; tel.: (+373 22) 277 389 (+373) 69404400 www.vega-l.com www.facebook.com/FlirtResto

DON TACO anunţă

Concurs

pentru BALCONUL JULIETEI !

Incarcă o poză cu tine sau cu tine și persoana iubită pe pagina de facebook a restaurantului nostru și provoacă-ţi prietenii să te voteze. Fotografia cu cele mai multe like-uri va fi desemnată câștigătoare.

Vei primi cadou sesiune foto la “Balconul Julietei”, ce va fi plasată în revista 15 minute și pe site-ul DonTaco. În plus, vei avea parte de o cină romatică de neuitat, alături de persoana iubită, servită într-o atmosferă plăcută și plină de romantism.

Ne găsiţi pe pagina Don Taco de pe facebook str. Arborilor, 21, etajul 4, Shopping MallDova tel.: (+373) 601 601 11, www.dontaco.md

Juan Pablo

Venegas Solano:

„Trebuie să găteşti ca şi cum ai conduce maşina – cu viteză şi concentrare maximă”

S-a îndrăgostit de bucătărie de când era mic şi a făcut din asta o adevărată pasiune. Compară gătitul cu şofatul unei maşini şi spune că-i place viteza la nebunie – atât în bucătărie, cât şi la volan. A venit din alt colţ al lumii, din Costa Rica şi s-a stabilit în Moldova, urmându-şi dragostea, dar şi pasiunea pentru gătit. Discutăm în continuare cu Juan Pablo Venegas Solano, noul bucătar de la restaurantul „Don Taco”.

Spuneţi-ne de unde vine pasiunea Dvs. pentru gastronomie?

Pasiunea mea pentru gătit se trage încă din copilărie. Mama a fost cea care m-a inspirat şi care m-a iniţiat în arta culinăriei. Alături de ea, la vârsta de 8 ani, găteam primele mele bucate. La 17 ani am avut o primă experienţă de lucru în acest domeniu, într-un restaurant, unde mi-am dat seama că îmi place cu adevărat să gătesc. În ce ţări ale lumii aţi fost în calitate de bucătar?

M-am format ca bucătar în Statele Unite ale Americii. Am lucrat o perioadă mai îndelungată

acolo, în mai multe regiuni, astfel că ştiu specificul bucatelor din diferite colţuri ale SUA. Am lucrat şi în Mexico, de unde, la fel, am dobândit o experienţă bună.

Cum aţi ajuns în Moldova? În Moldova am ajuns datorită soţiei mele, care este originară de aici. Ne-am cunoscut în 2007, iar în 2009 ne-am căsătorit. O perioadă am locuit în ţara mea de baştină, Costa Rica, iar acum am decis că trebuie să încerc ceva nou şi am acceptat provocarea de a veni în Moldova.

Deocamdată, sunt mulţumit de această alegere, mă simt bine aici şi îmi place această ţară.

Restaurantul unde lucraţi este unul cu specific latino-american. Aţi lucrat în mai multe restaurante de acest gen, cum vi se pare meniul de aici?

Este un meniu bine gândit şi foarte reuşit.

Desigur, fiecare ţară adaptează puţin reţetele, pentru a fi pe placul locuitorilor. La fel şi fiecare restaurant poate introduce un element nou,

minutul culinar

dar anume asta le conferă unicitate. La „Don Taco” meniul este variat şi pentru toate gusturile, aici poţi găsi şi mâncăruri de origine latinoamericană, dar şi naţionale, moldoveneşti.

Spuneţi-ne cum v-aţi creat colecţia de reţete de-a lungul timpului? Sunt reţete proprii, lăsate ca moștenire, adaptate din diverse surse…

Atunci când lucrezi într-un restaurant trebuie să rămâi, mai mult sau mai puţin, fidel reţetelor stabilite în meniu, însă atunci când gătesc acasă, experimentez, improvizez, inventez… Reţetele le ţin minte pe de rost, în mare parte, dar am şi un carnet special unde mi le notez. Îmi place să citesc cărţi de specialitate, de unde mă mai inspir, dar de multe ori improvizez. Deseori, ingredientele propriu-zise mă inspiră să creez ceva nou, să le combin într-un mod mai neobişnuit şi, într-un final, să obţin un nou gust. Fiecare bucătar are personalitatea sa şi asta se „imprimă” şi în bucatele pe care le găteşte.

Care sunt calităţile necesare pentru a ajunge un bucătar profesionist?

Pasiunea pentru gătit este cea mai importantă, trebuie să iubeşti ceea ce faci. Desigur, trebuie să şi petreci mult timp în bucătărie, pentru că prin asta câştigi abilităţi şi profesionalism. Şi trebuie mereu să înveţi – din experienţa proprie sau din a altora.

Ce mesaj le-aţi transmite gurmanzilor din Moldova şi de ce ar trebui ei să aleagă bucătăria latino-americană şi, în special, restaurantul „Don Taco”?

Eu aş alege mâncarea latino-americană, în faţa tuturor celorlalte bucătării, pentru că este unică. Dar asta, probabil, şi pentru că mi se trag rădăcinile de acolo. La restaurantul „Don Taco” trebuie să veniti pentru că acesta este restaurantul unui bucătar cu bun gust. Recomand întregul meniu de aici – Fajitos, Chimichanga, Burrito, Quesadilla, Steak-uri, deserturile Choco Taco, Zorro și multe altele… Preţurile sunt accesibile, mâncarea este foarte bună, atmosfera plăcută şi modul de deservire deosebit.

text » Ludmila Sîrghi

Chimichanga

str. Arborilor, 21, etajul 4, Shopping MallDova tel.: (+373) 601 601 11 www.dontaco.md

Comandă un CATERING excelent și ia-ţi: 1) REDUCEREA de 10% la organizarea evenimentului, 2) 2 VOUCHERE în valoare de 500 de lei la organizarea urmatoarelor 2 evenimente!*

*oferta este valabilă până pe 1 decembrie 2012

• Coffee Break • A la Fourchette • Bufet Suedez • Barbeque • Banchet • Banchet de Nuntă • Kids Party • Cocktail Party

de la 50 lei de la 150 lei de la 200 lei de la 200 lei de la 200 lei de la 200 lei de la 170 lei de la 200 lei

Ingredientele proaspete, multitudinea de crudităţi și delicioasa cremă de brînză fac sandwichurile noastre extrem de gustoase, foarte săţioase și foarte sănătoase.

Vino la Don Taco să simţi

gustul sărbătorii!

Acum vă aşteptăm şi la terasă

Bd. Decebal nr. 91, Botanica LIVRARE:

(+373 22) 558-008

(+373) 68396827 comandă on-line www.sandwichexpress.md

MONITORIZAREA GPS + BUTON ÎN AUTOMOBIL 10 EURO

Don Taco Te poftește să savurezi preparate cu specific latino-american într-o ambianţă de petrecere. Bucătarul cu bun gust îţi prepară bucate delicioase și împreună cu barmanii şi ospătarii noştri oferă servicii de calitate, într-o ambianţă plină de voie bună.

Vino la Restaurantul “Don Taco” şi vei avea parte de o atmosferă veselă, servicii impecabile, preţuri atractive şi cele mai gustoase bucate din oraş!

Suntem deschişi 7 zile din 7, de la 10-00 pînă la 00-00.

Tortillas asortate

45-00 Fajitas din carne de pui

MEREU ALĂTURI

505706

www.bercut.md

50-00 str. Arborilor, 21, etajul 4, Shopping MallDova tel.: (+373) 601 601 11 www.dontaco.md Ne găsiţi și pe pagina Don Taco de pe facebook

”Bună ziua, sunt Guz și am un cântecel” Acum o jumătate de an a invadat reţelele sociale cu contagioasa ”Pim Pam Po”, iar mai nou ne aduce ”Buburuze pe bluze”. În încercările de a afla mai multe despre el te izbești de hip-hop dur cu versuri necenzurate . Ladies and Gentlemen, please welcome – Ivan Guz! Actoria şi muzica sunt nişte talente ereditare sau influenţate de filmele cu Rambo şi concertele cu Gazmanov?

Sigur filmele din copilărie şi-au jucat rolul.

Niciodată nu m-au atras filmele cu bătăi, ceea ce nu era normal pentru un băieţel în acea perioadă, mă uitam doar pentru că altceva nu se dădea. Acum însă revăzându-le atrag atenţia la cu totul alte chestii decât atunci când eram mic: jocul actoricesc, maniera în care au fost filmate. Am însă muzicieni în neam, ambii bunici au cântat, doar că nu au făcut nicio şcoală, au invăţat singuri să cânte.

Povesteşte-mi despre romanul «Chitara şi raionul Roza»?

Chitara am învăţat-o singur, mârâind melodii pe lângă casă, eram tuns chel şi eram cu prietenii mei, cântam tot ce vedeam în jur. Atunci s-a născut dragostea de muzică. Paradoxal, de la 15 ani am plecat de acasă, am venit să fac muzică la Neaga şi restul anilor mi i-am petrecut la Botanica, iar eu ţip în gura mare că sunt „băiat de la Leova”, ba mai mult, din cartierul Roza. Când mă petrecea mama la capitală plângea şi eu o linisteam cu vorbe gen: „Taci, mamă, că eu mă întorc în patru ani, nu am eu ce face la Chişinău”, şi după numai un an deja uitam să vin acasă.

Guz şi Capushon?

Mmm.. asta e Marin şi suntem împreună de când mă ţin minte, de la Leova. Nu am avut fraţi şi surori, aşa că acesta îmi este şi frate şi soră .

minutul din boxe

Ce au făcut «doi flăcăi de la Leova la Moscova»?

Marin mergea des la Moscova, eu nu fusesem niciodată şi mă tot convingea să merg încolo, iar eu la rândul meu îl convingeam că nu am ce face la Moscova. Intr-un final am ajuns eu în capitala rusească, cu nişte proiecte muzicale. Când peste ceva timp am dat unul de celălalt în imensa metropolă, am realizat că locuiam în acelaşi cartier. Am încercat să lucrez acolo, am făcut şi muzică, dar nu eram acasă, nu mă simţeam bine, şi ,paradoxal, când reveneam acasă nu mă puteam acomoda. Proiectele cu care am pornit să cuceresc Moscova m-au dezamăgit mult, au fost unele fără nicio finalitate.

Am văzut viaţa de acolo, în clipul piesei „Doi flăcăi de la Leova la Moscova” .

Clipul nu are treabă cu cântecul, erau doar filmări aleatorii prinse cu telefonul sau camera foto. Am stat acolo 2 ani şi jumătate, acest oraş e spurcat, nu îmi plac ora-

şele mari, ele nu au soveste. Acolo însă te poţi uşor ascunde, lumea e închisă şi nu are treabă să-i vadă pe cei din jur. Oraşele mari sunt doar pentru a fi vizitate. O dovadă, însă, a prezenţei mele acolo sunt imaginile cu mine de la Dom-2. Lumea şi până azi mă întreabă, ce făceam eu acolo, pe când eu nu aveam nicio treaba cu ei, producătorul nostru era în acel show şi deseori făceam repetiţii în cafeneaua Dom-2, aşa am fost prinşi de camerele de luat vederi, de aici şi mitul că eu am fost în acel proiect . Eu nu îmi căutam acolo dragostea.

Dacă tot ai adus tu vorba, Buburuza ruza cu fundinţa în sus, îl iubeşte pe Guz? Da, d-apoi cum? Ea e fata cu buburuza pe bluză şi tot ea îmi scria mesaje pe oglindă în Pim Pam Po. De 8 ani mă iubeşte.

Cu-cu-la-lelele ai facut mare forfotă, cum luptă Guz cu «fanatcele Maricica şi Lenuţa». Guz primeşte răvaşe parfumate?

Nu a fost chiar aşa mare forfotă. Fete slăbite de dragoste şi răvaşe parfumate nu au fost. Imi place în schimb când oamenii mă recunosc şi se apropie să îmi spună că le place ceea ce fac. Nu vreau să dezamăgesc oamenii care câtuşi de puţin au încredere în mine sau cărora le place munca mea. De aici probabil şi tendinţa mea de a o lua pe mai multe cărări - fac muzică să plac fetelor ceva mai romantice, mai fac şi câte un hip-hop să le plac şi băieţilor .

Sunt multifuncţional – pot fi şi rău, pot fi şi blând.

Tu eşti omul-orchestră : actor, regizor, compozitor, interpret, make-up-er, asta pentru că nu ai incredere în alţi oameni?

Nu mă satisfac serviciile pe care le primesc. Imi place ca persoana cu care lucrez să mă audă şi să mă înţeleagă. De asta probabil mă mişc foarte greu până scot în final o lucrare. Oricum, sunt de părerea că fiecare trebuie să îşi facă treaba lui, de regulă fac singur ce pot

după care transmit lucrul unui specialist, cel mai des asta se intâmplă cu final mastering-ul, pe care, recunosc, m-am apucat să-l învăţ, dar, după ce am văzut câtă matematică e acolo, l-am lăsat cum l-am luat.

Tu eşti fericit – faci ce îţi place.

Sunt fericit cu ceea ce fac, filmările, montajul, înregistrarea unei melodii – astea toate sunt mici fragmente dintr-o pictură, pe care îmi place să o creez. Muzica e o chestiune de dispoziţie şi ţine şi de starea mea de spirit la moment. Îmi place procesul de creaţie şi la nebunie îmi place aşteptarea produsului final.

Apropo de buburuza! Piesa asta împreună cu Pim Pam Po au fost scrise la un cartier distanţă de aici, de unde ne bem acum cafeaua, în parc pe o bancă, cam vreo 5 ani în urmă. Ştii, asta e problema mea, eu am cântece pe care trebuie să le scot la lumină şi să le suflu de praf. Eu nu ştiu să mă vând, mă tot întreabă lumea de ce nu îmi dau înregistrările la radio, ei cum să fac asta, să merg la radio şi să

zic: «Bună ziua, sunt Guz și am un cântecel»?! Chiar dacă îmi place când lumea apreciază ce fac şi vorbeşte târgul despre asta, dar nu pot să mă bag pe gât!

Planeta Moldova, Carla's Dream, Guz – underground moldovenesc, revoltă sau o chestiune de a fi în vogă?

Undergroundul cu siguranţă, toţi noi, atunci când încercăm să creem ceva o facem de undeva din underground pentru că vrem să răsară un oarecare adevăr la suprafaţă. Să fiu absolut sincer cu tine, piesele astea pe care le fac un pic mai răpănoase, sunt, de fapt, un filtru pentru mine, ele mă curăţă. Un exemplu simplu –stăm la coadă, ne calcă pe picior «Vai, mă iertaţi/ Nu, e ok!» şi astea se adună şi ajungi să ţipi «da nu ma mai călcaţi atât!» şi îţi verşi furia pe primul om care ţi-a picat în cale, unul absolut nevinovat. Iată de ce pentru mine piesele mele necenzurate mă ajută să îmi scot furia, să mă purific, am şi o plăcere de la asta, chiar funcţionează – imediat devii curat, parfumat şi pieptănat.

Cum mişcă Guz Moldova din loc?

Eu am venit acasă, chiar dacă am avut proiecte muzicale în Moscova, în Italia, dar am venit acasă ca să nu fiu acolo un străin şi nu mă grăbesc să plec de aici. Şi mai e ceva, nu poţi de aici să te duci – aici sunt copilăria, adolescenţa şi şcolile mele, unde să plec?

Ce va face Guz mai departe?

Un album solo, la care se lucrează deja de 5 ani. După care urmează un alt album în limba rusă, scris pe când eram la Moscova.

Publicul de la noi trebuie motivat. Publicul nostru e închis şi rar lumea o să îţi cânte la concerte. Eu încă nu mi-am motivat publicul în niciun fel, nici nu ştiu cum este acest public. Important e să ţin ritmul şi să nu adorm în proces, ceea ce mi se mai întâmplă uneori. text » Anastasia Tăburceanu vestimentaţie » Room 37 mitropolit.dosoftei 100, 2012 0791 78 338 foto » COUBE

de la 170 l.

*

* în curînd

Am adunat aici cele mai bune branduri fabricate în Moldova ca săţi facem cunoştinţă cu ele şi să-ţi spunem unde le găseşti. Vedetele noastre au pozat gratis în hainele „made in Moldova”.

Nata Albot: ”Dacă cineva m-ar întreba care e Nata Albot, i-aş răspunde că ea e doamna în rochia roşie de la Georgette. Rochia s-a purtat perfect. Stofa, croiala, culoarea îndrăzneaţă m-au cucerit. O rochie e frumoasă când nu e banalizată – rochia albastră de la MNatali este un exemplu vădit. M-am simţit foarte comod în ea şi aveam senzaţia că e creată special pentru mine. Foarte operativ și ingenios s-a dovedit a fi și brandul Cristina care a creat în doar o zi pantofii pentru mine. Toate cele mai sus menţionate au fost purtate cu colanţi Ponti.”

Karizma: ”E vina mea că nu sunt destul de informată despre brandurile autohtone şi am fost plăcut surprinsă de calitatea şi designul hainelor pe care le-am purtat. Erau confecţionate din stofe foarte calitative şi mi se potriveau de minune, stilul elegant clasic este exact ceea ce prefer să port. Aştept noi colecţii de la Brio și mi-am promis să revin la Zorile pentru că pantofii galbeni pe care i-am purtat la filmări mi-au plăcut mult.”

Geta Burlacu: ”Pentru proiectul ”Din inimă” am pozat într-un palton de la Vistline și o rochie Tricon, ambele m-au încântat ca și culoare, croială şi stofă, mi se potriveau perfect.”

Alexandru Manciu: ”Maioul de la Iuvas pe care l-am purtat la sesiunea foto a fost creat special pentru aceasta cu o noapte înainte. Mi-a plăcut mult calitate stofei, l-am primit cadou şi am promis că îl voi purta, şi aşa voi face.”

Cătălin Josan: ”Pentru proiectul „Din inimă” eu am purtat două costume: Ionel și Giovanni Primo, care mi-au căzut cu tronc la inimă. Am avut plăcerea să descopăr obiectele din piele de la Vitalie Burlacu și mi-am promis că o să încep să port hainele producătorilor autohtoni, tocmai pentru a le promova. ” Olia Tira: ” Eu am purtat o geantă nude de la Arillu care era foarte compactă și ușor de combinat, un costum de la My Revival și o rochie Vasconi, mă bucur că am putut susţine producătorii autohtoni.”

Impresii de la tinerele modele care au pozat în vestimentaţia Bombonici și Miss Vivi, vom cere în câţiva ani, dar le mulţumim pentru maturitatea de care au dat dovadă și de buna dispoziţie pe care ne-au dăruit-o în platou. E timpul să ne cunoaştem producătorii autohtoni!

fotio » COUBE

text» Anastasia Tăburceanu make up şi coafură»

Gloss Beauty Studio str. Arborilor, 21 Shopping Malldova, et.4 tel. +373 69900036

ecoVazon mirodenii

28 lei

la ghiveci

7,5

lei Seminţe de plante aromate

Busuioc

48 lei

Căpşună

21 lei

Ghiveci cu drenaj 1,5l

12 lei

Pulverizator

6

lei Guano, fertilizant organic

19 lei

Substrat universal

Salvie

28 lei

Iarbă de gazon

www.ecovazon.md

87 lei

minutul picant

30

text » Gonzo

“Pristroica” cerebrală Uite că a trecut şi vara peste Moldova, a trecut foarte repede şi a lăsat în urma ei amintiri frumoase (şi mai puţin) de pe litoralurile curate (şi mai puţin) ale Ucrainei, Turciei, României şi, în cel mai rău caz, litoralul Nistrului. Pe lângă numeroasele amintiri, vara 2012 a mai lăsat Moldovei şi o multitudine de construcţii auxiliare, numite gospodăreşte de moldoveni „pristroici”.

Acolo unde ieri era un spaţiu verde, astăzi se înalţă falnic un garaj sau un depozit angro. Acolo unde mai ieri era o staţie de autobuz, astăzi luceşte sclipitor faţada de sticlă a unui bar. Acolo unde mai ieri se înălţa un stejar, astăzi se înalţă un gard metalic. Din câte v-aţi dat seama, în textul dat vom vorbi despre instinctul primar al moldoveanului. Nu e vorba de instinctul autoconservării, e vorba de instinctul proprietăţii.

De prin 1990 încoace, de când moldoveanul a dat peste economia de piaţă şi proprietatea privată, acesta a început să fie cuprins de un sentiment puternic de invidie îmbibat cu mari doze de rânză de latifundiar. Ciudat este că acest instinct teribil al proprietăţii a năvălit mai mult peste moldovenii din spaţiul urban. Cei din provincii au şi ei apucături de imperialism gospodăresc, însă de obicei îşi extind contrucţiile în limitele propriei gospodării sau grădini. Moldoveanul de la oraş în schimb, zbuciumat zi şi noapte de simţul propietăţii şi invidia faţă de vecin, a cam început să-şi bage piciorul, mai bine zis gardul în tot ce înseamnă spaţiu public. Moldoveanul de la bloc tinde să-şi mai extindă balconul cu vreo doi metri, ca nu cumva balconul vecinului să fie mai mare. Moldoveanul de la etajul întîi tinde să îngrădească grădina din jurul blocului, ca nu cumva

nişte copilaşi să zburde pe acolo şi să-i calce propria iarbă. Şi nu e vorba de faptul că moldoveanul se înmulţeşte şi face loc pentru copii. Moldoveanul nu prea vrea să facă copii în ultimul timp, preferă să-şi înmulţească doar kilogramele şi odăile. Moldoveanul se extinde tot mai mult şi mai mult, nu atât în timp, cât în spaţiu. Îşi face loc pentru încă o terasă, verandă, cameră de zi, balcon ş.a.m.d. În ultimul timp instinctul primitiv al proprietăţii a cuprins şi şoferii noştri dragi. De ceva vreme aceştia cred că tot Chişinăul reprezintă o mare parcare. Cu cât marca automobilului este mai impunătoare, cu atât şi parcarea e mai omenească. BMWurile, de exemplu, preferă să parcheze pe zebre, Mercedesurile în staţiile de troleibuz, iar Range Rover-urile, în genere, parchează pe trotuare. Pietonii au ocazia astfel să mai atingă şi ei parbrizurile maşinilor de succes cu mâna şi să simtă pe pielea lor cum e să fii cel mai tare din parcare.

Tendinţa aceasta de îngrădire a spaţiului public, deseori practic inutilă proprietarului, are un singur scop – să mărească rânza şi nivelul de tupeu al moldoveanului. Cu astfel de tempouri într-o bună zi ne vom trezi cu un oraş îngrădit, plin de „pristroici” şi maşini scumpe. În schimb vom fi cuprinşi cu toţii de un puternic simţământ de patriotism nistrean şi vom putea spune în gura mare: Asta e Moldova mea, frumoasă ca nici o altă ţară din lume.

Le-aş sugera moldovenilor să-şi extindă un pic proprietatea şi pe bunurile spirituale, adică să-şi construiască vreo două „pristroici” la cap – una pentru literatură, una pentru teatru, una pentru muzică clasică şi una pentru cultură generală şi bun simţ. Savanţii susţin că e cea mai bună investiţie. Iar „pristroicile” neautorizatre şi maşinile parcate aiurea vor fi distruse întro bună zi. Într-o zi când Chişinăul va avea un primar. Până atunci ne extindem spre o adevărată capitală europeană, ce-i drept, una în care oamenii nu prea au loc.

Fashion photographer

Irina Luca

Irina este un fotograf de modă, editoriale şi portret. Munca ei este o fuziune dintre artă şi modă. A fotografiat pentru Vogue Italia, Revive Magazine, The Grid, Hacid Magazine şi altele. Îndrăgostită de fotografie, cărţi şi ceai.

Ce a stârnit înteresul tău pentru fotografie?

Fiind elevă la Colegiul Plamădeală, specialitatea Design Interior, am înţeles că aceasta nu este pentru mine. Îmi plăcea să încep cu o idee pentru un design, dar după săptămâni de lucru entuziasmul meu dispărea. Atunci am înţeles că îmi trebuie o formă de artă în care rezultatele nu se lasă mult aşteptate. Exact în acea perioadă un prieten mi-a spus că la noi se organizeză nişte cursuri de fotografie – am mers. A început să îmi placă, asta rezona mai mult cu ceea ce vroiam să fac. Asta se întâmpla prin clasa a 12-a, iar după BAC am emigrat în Canada - ajunsă acolo era clar ce vreau să fac la facultate.

Cum ţi-ai dezvoltat abilităţile tale de fotograf? În Toronto am facut o facultate de Arte plastice, specialitatea fotografie. O parte din abilităţile mele au fost dobândite la şcoala din Toronto, o altă parte de pe internet. La şcoala mea se făcea fotografie conceptuală, iar eu aveam nevoie şi de multă tehnică pe care am învăţat-o de pe net sau din internship-urile (practica) care le făceam alături de fotografii cu experienţă.

minut în obiectiv

De ce fashion?

Unul din motive ar fi că mereu mi-au plăcut hainele. Prin clasa a 7-a, în timpul vacanţei de vară am mers la cursuri de croitorie, mi-am făcut tot felul de fustiţe şi fundiţe atunci. Îmi plăcea fashion-ul dar nu aveam cum să îl aplic, decât în croitorie, cât am stat în Moldova nu puteam să îmi permit mare shoping. Ajunsă deja în Canada, am avut acces la mai mult fashion din reviste şi shoping accesibil şi am înţeles că mie ,de fapt, îmi place această lume a modei. În „Fine Arts” fashion-ul şi fotografia comercială sunt considerate un fel de pop, chestie cu care eu evident nu sunt de acord, în ultimii ani aceste direcţii se întâlnesc destul de des. Şi eu aveam iniţial un fel de respingere faţă de fashion, mi-a trebuit un an întreg să accept că mie îmi place fashionul – a fost un proces întreg. Dilema mea actuală este că mie nu îmi place cum

funcţionează industria modei, cum sunt tratate modelele şi superficialitatea oamenilor în general.

De ce este nevoie pentru a fi un fotograf fashion?

Fashionul e o industrie aparte. Mie mi-a trebuit mult să lucrez asupra tehnicii, dar şi mai mult timp ca să înţeleg cum funcţionează această industrie. Există o groază de bloguri şi situri unde fotografii cu mai multă sau mai puţină experienţă, îşi împărtăşesc aceste experienţe cunoştinţe, secrete. O chestie care se întâlnște mai rar în industria fashion. Acesta este un cerc închis de oameni care greu îşi dezvăluie experienţele, sunt mai distanţi. De aici probabil şi legenda precum că ar fi foarte greu să intri în această industrie.

Cei care vor să devină fotografi specializaţi pe fashion trebuie sa iubească anumite aspecte a acestei industrii, să aibă o pasiune, fie pentru haine, chipurile modelelor sau altceva. Au nevoie de cunostinţe tehnice, capacitatea de a crea istorii prin fotografii, de a dezvolta un concept, perseverenţă și disciplină.

Vorbeşte-mi despre lucrul unui fotograf de modă.

Pe lîngă cunoștinţele tehnice, pentru a face fotografie fashion, trebuie să ai simţ estetic. De asemenea, trebuie să fii un bun manager, pentru că ai de organizat sesiuni foto, cu locaţii, vestimentaţie, makeup, coafori, lumini etc, sunt o groază de detalii pe care trebuie să le coordonezi şi evident trebuie să poţi lucra în echipă.

Mai trebuie să ai şi nişte legături cu oamenii care pot presta serviciile enumerate mai sus, legături care evident trebuie şi cultivate.

Ai pretenţii faţă de oamenii cu care lucrezi, fiind stăpâna platoului de filmare?

Acum lucrez pentru portofoliu şi fac chestii mai creative, ceea ce îmi permite să îmi aleg singură echipa. Atunci când lucrezi contra plată te conformezi, nu faci mofturi şi nu eşti stăpână. Nu am avut drame pe platou, au fost puţine cazuri când nu mi-au plăcut machiajul sau hainele, dar în cazul acesta nu fac nimic altceva decât să sugerez o altă variantă. În general, îmi place să lucrez în echipă şi eu

cred în echipa cu care lucrez, iată de ce trebuie să ţi-o alegi foarte atent.

Cine vine cu ideea, tu sau e privilegiul revistei?

Dacă tu vii la revistă cu pozele gata e normal că îţi aparţine conceptul, dacă e invers atunci ori revista vine cu un concept, ori acesta este rezultatul unor eforturi comune. De cele mai dese ori, ei îţi dau nota şi tu compui mai departe întreaga melodie. Trebuie să păstrezi stilul revistei. Şi mai e ceva: când fac o lucrare îmi dau seama că toţi cei implicaţi trebuie să beneficieze de pe urma acestui shoot, revista, modelele, makeup artistul.

Ai deja un model preferat cu care iţi place să lucrezi?

Nu am preferaţii mei. Dar, de regulă, când aleg modelul, pot deja să-mi imaginez cum este ea ca şi persoană, nu am avut cazuri când modelele erau arogante sau faceau mofturi pe platou. Chiar dacă am un model care îmi place mai mult, pentru portofoliul meu trebuie să arăt diversitate, deci nu îmi pot permite prea multe

poze cu favoriţii. Îmi plac modele care sunt mai puţin tipice, mai exotice, frumuseţea o poţi găsi în tare multe chestii.

Industria Fashionul deja îşi lărgeşte standardele frumuseţii, fetele și băieţii care se conformează standardelor clasice ale frumuseţii nu mai sunt în vogă, acum sunt foarte solicitaţi oamenii cu un chip departe de perfecţiune.

Se zice că pentru un model e foarte important cine i-a semnat primele fotografii, acest pricipiu funcţionează şi pentru fotografi?

Cred că un fotograf poate beneficia de numele unui model şi invers. Poţi face fotografii bune şi în colaborare cu un model începător. De altfel, şi fotografii frumoase pot fi create de fotografi incepetori.

Ai un guru al fotografiei?

Nu, eu am probleme cu ideea gurului, nici când eram mică nu aveam postere lipite pe pereţi. Deși e absolut normal să te inspiri de la alţii mai buni. De la fotografii mai vechi învăţ tehnica, de la

el mă inspiră, şi ideea cu care am pornit iniţial poate fi schimbată pe parcurs, datorită modelului pe care îl văd. În afară de fotografie ce mai faci? Îmi place să fac multe lucruri, atât de multe încât a trebuit să le limitez. Desenez, mai puţină pictură, mai multă grafică. Mai nou am căpătat o pasiune pentru modul sănător de viaţă şi criza sănătăţii în fashion mă duce spre gândul că aş putea combina aceste două lucruri. Mă interesează mâncarea sănătoasă și sunt adepta medicinii netradiţionale. Această nouă pasiune îmi ocupă destul de mult timp. Oricum mi-am redus hobbyurile, pentru ca să fii bun la ceva trebuie să te axezi doar pe acel ceva.

cei mai tineri iau ideea. Mai mult mă uit la generaţia nouă, cei care au avut acces la tehnică şi la resurse, cred că ei fac o treabă foarte bună. E bine să te insipiri, dar să ştii să te opreşti, să blochezi când trebuie orice sursă de inspiraţie şi să gândeşti singur. Într-o lume unde există o suprasaturaţie de fotografi, cum ajungi celebru?

Evident, este important să te plasezi pe piaţă unde acea îndustrie este bine dezvoltată. Pe lânga talent și pasiune trebuie să lucrezi foarte mult asupra ta, succesul ţine de disciplină, deci trebuie mai întâi de toate să te autodisciplinezi.

Aceasta e o chestie pe care am început să o învăţ când am ajuns în Canada şi continuu să o învăţ.

Pe blogul tău le spui modelelor tale muze...

Normal că atunci când aleg un model

Care este atitudinea Irinei Luca faţă de photoshop? Este o unealtă obligatorie sau o chestie dezvoltată pe seama lipsei de talent al unor oameni?

Mmm... interesant subiectul cu lipsa de talent. Nu cred că este neapărat, dar cred că este binevenit. Eu cred în balanţa dintre talentul de a fotografia şi cel de a putea opera cu photoshopul. Un fel de photoshop se făcea şi în camera întunecată, deci nu e ceva absolut nou.

Dacă ştii să o faci bine, fără exagerări, atunci da, înainte!

Ce sfat ai putea oferi persoanelor înteresate în a urma o carieră în fotografie?

Cel mai important este să ieşi din găoacea ta şi să laşi lumea să te cunoască, acum când există atât de multe situri şi reţele de socializare este foarte uşor să faci asta. Şi nu doar te faci văzut, dar şi tu înveţi mai multe, din alte exemple şi din alte experienţe. Nu trebuie să te laşi inhibat de părinţi, profesori sau sistem.

Tu eşti bun nu pentru că faci ceea ce fac toţi bine, dar pentru că eşti unic în ceea ce faci. text » Anstasia Tăburceanu

un minut cu Zina

A doua șansă pentru

prima impresie

"Nu veţi avea niciodată a doua șansă ca să faceţi o primă impresie bună."

Coco Chanel Se zice că relaţiile - de prietenie, iubire, familie sau simplă convieţuire -- se construiesc.

Atunci de ce majoritatea lor decurge aşa, cum ne-a dictat „prima impresie”?

De multe ori mi-am dat seama că oamenii şi-au făcut o primă părere greşită despre mine şi am consumat o groază de timp şi energie ca să îndrept această „situaţie”. Dar nu ştiu dacă am reuşit vreodată. Cum nu ştiu nici dacă am încercat vreodată să dau încă o şansă unui om despre care mi-am făcut o primă părere proastă. M-am ascuns în spatele „intuiţiei”, a priceperii în „citire în oameni”, a „experienţei” şi altor calităţi de bază pe care le folosesc la prima interacţiune cu oamenii.

După fiecare evaluare eronată îmi promit să nu mai repet greşeala cu „prima impresie”, dar continui să o fac uneori.

M-am trezit după mult timp că nici nu am remarcat oameni fabuloşi, despre care mi-aş fi făcut o părere bună, dacă nu mă grăbeam sau nu aplicam stereotipul „primei impresii”.

Iar în cazul altora – m-am luat după aspectul fizic, prietenos şi deschis, adeseori atât de neadevărat.

Sunt de acord: prima impresie contează. Este prima reacţie pe care o avem când facem cunoştinţă cu cineva şi în funcţie de asta ne împrietenim/îndrăgostim/angajăm sau nu.

Recunosc: nu am răbdare să îmi construiesc părerea despre un om, bazândumă pe fapte reale,

aşa că mă grăbesc să cataloghez şi judec, încrezându-mă în puterile mele paranormale de a „citi în ochi şi semnale” şi cad în aceeaşi cursă de fiecare dată. Pe unii îi apropii şi-i descopăr falşi sau doar extrem de sociabili şi atât, pe alţii îi ratez sau îi redescopăr mult prea târziu. Şi eu, înainte de fiecare primă întâlnire, mă ascund sub o mască ipocrită: îmi fac speech-uri şi pregătesc variante de răspuns pentru aproape orice întrebăricapcană, înainte de interviurile pentru angajare. Mă maimuţăresc în faţa oglinzii, pregătindu-mă de prima întâlnire romantică, exersând priviri, sugerări şi răspunsuri. Mă dau peste cap în pregătirile pentru prima întâlnire cu „prietenii lui”, viitorii socri, viitorii colegi şi viitorii prieteni. Ştiu că „prima impresie” este o realitate psihologică şi are un rol determinant în viitorul relaţiilor interpersonale, dar trebuie să înţelegem că „există viaţă şi după prima impresie”. Şi este foarte greu să ne concentrăm la prima întâlnire cu cineva: să ne controlăm propria persoană pentru a obţine un punctaj bun, să fim atenţi la cealaltă persoană, pentru a ne da seama dacă părerea e bună sau proastă, să ne amintim ce am citit în tratatele despre limbajul trupului şi mesajul nonverbal şi să interpretăm semnale şi semne, adeseori false.

Vreau să învăţ să nu mai caut formule pentru aprecieri corecte şi să nu mai construiesc strategii perfecte pentru a lăsa „prime impresii” perfecte.

Vreau să învăţ că „prima impresie” poate fi întâmplătoare, nu neapărat corectă.

Vreau să învăţ să am răbdare şi să-mi fac părerea despre oameni abia după ce am ocazia să îi cunosc.

Vreau să învăţ să fiu tot timpul în elementul meu, veselă în mod natural, liberă şi spirituală, deschisă şi interesantă aşa cum sunt, nu cum trebuie să par.

Vreau să învăţ să nu mă mai consum, încercând să îndrept „prima impresia” greşit lăsată, pentru că timpul, am învăţat asta, curge în defavoarea noastră. blogul Zinei: zinazen.revistatango.ro

Vizitează mica librărie on-line: » chirie de cărţi la doar 3 lei pe zi » preţuri atractive bookarte.cafeluta.md tel.: +373 78000158

42

15 septembrie - 15 octombrie 2012 berbec Berbecul trăieşte cel puţin o poveste intensă de iubire, în luna septembrie. Chiar şi cei implicaţi într-o relaţie deja veche vor fi din nou cuprinşi de pasiune şi vor redescoperi deliciile caracteristice mai degrabă unei luni de miere. Şi pe plan profesional, se rezolvă tot mai multe probleme.

taur Taurul va trebui să dedice mult timp vieţii de familie. Vor mai avea loc unele discuţii aprinse cu rudele, dar totul se va încheia cu bine, deoarece la baza acestor relaţii se află iubirea adevărată. De asemenea, în această lună Taurii vor studia destul, activitatea intelectuală fiind deosebit de intensă.

gemeni Gemenii încep să se descurce tot mai bine cu banii, problemele existente până acum dispărând treptat. De asemenea, este o lună favorabilă călătoriilor pe distanţe mici, care vor fi destul de numeroase – cel puţin o astfel de excursie în fiecare săptămână

rac Racul are şi el parte de tot mai mulţi bani şi dă dovadă de multă pricepere, atunci când vine vorba de cheltuirea lor. Pe plan relaţional, are câteva discuţii lămuritoare cu partenerul de viaţă, în urma cărora relaţia se va relansa pe termen lung.

leu Leul munceşte din greu, pe parcursul lunii septembrie. Sarcinile de serviciu se vor acumula, se vor suprapune până în punctul în care leii vor fi nevoiţi să facă şi ore suplimentare. Pe de altă parte, Venus intrat în propriul semn astral pune accent pe emoţie şi sentiment.

fecioară Fecioara se ţine mai mult de lucruri neserioase, în această lună.

Această viziune a vieţii văzute ca o joacă permanentă nu va fi însă şi pe placul celor din jur, care se vor supăra atunci când nativul Fecioară nu le va acorda atenţia cuvenită. Prin urmare, vor fi destule momente în care acesta va fi singur.

balanţă Balanţa are bucuria de a vedea cum dispar problemele care au divizat familia, o bună parte din timp. În acelaşi timp, şi prietenia redevine o valoare foarte importantă pentru nativii Balanţă, care se vor afla de multe ori în centrul atenţiei tuturor prietenilor.

scorpion Scorpionul are parte de o lună bună, pe plan profesional. Avansul este rapid, iar beneficiile care decurg de aici sunt şi ele importante. Pe de altă parte, luna septembrie este una favorabilă deplasărilor, călătoriilor, atât celor de afaceri, cât şi celor de plăcere, de relaxare.

săgetător Săgetătorul se redresează din punct de vedere financiar, după ce cheltuielile făcute în timpul verii îi cam goliseră buzunarele. De asemenea, nativii îşi vor regăsi vocaţia de intelectuali şi îi veţi vedea deseori cu o carte în braţe.

capricorn Capricornul este direct vizat de vestea bună a încetării retrogradării lui Pluton. Se rezolvă multe probleme vechi şi poate să reînceapă să făurească planuri de viitor. Şi pe planul afacerilor, lucrurile încep să evolueze în mod satisfăcător.

vărsător Vărsătorul e preocupat în primul rând de viaţa de cuplu şi îi va acorda multă atenţie partenerului de viaţă. Cel puţin un week-end romantic petrecut împreună, departe de oricine altcineva, reprezintă o idee foarte bună, pentru această lună.

peştii Peştii sunt oameni foarte ocupaţi, în luna septembrie 2012. Acasă au treabă, la serviciu au treabă, mai apar şi prieteni, vecini şi rude care le solicită ajutorul în diferite probleme. În aceste condiţii, timpul rămas pentru relaxare va fi cu totul insignifiant.

Bubble Tea str. Banulescu Bodoni, 57 Shopping Malldova, et. 4 tel.: (+ 373) 693 25 032 (+ 373) 798 73 77 1

GOA Territory

Ghidighici, tel.: (+373 60) 158 158

Mojito bd. Ĺžtefan cel Mare, 152 tel.: 060 19 1111

bd.Decebal, 61 (+373 22) 855 719

Paparazzi str. S.Lazo 40, tel.: (+373) 060 44 00 22

Tucano Cofee str. Puskin, 15 tel.: (+373 22) 211 444

D

bd. Moscova, 16 tel.: (+373 22) 86 09 90 (+373) 78 34 76 90

(+373) 68300825

Derma Beauty Chisinau, s. Hincesti 43 +373 22 998899

Weyergans High Care str, Kogﾄネniceanu, 54 tel.: (+373) 241592

X.T.Z

GH. Asachi 58. tel.: 068110811 078110811

str. PuĹ&#x;kin, 14 tel.: (+373 22) 840 111

DELIVERY 858 858

Sună, comandă, savurează!

Noi îţi livrăm armonia bucatelor chinezeşti

Delivery: 25 lei In raza or. Chisinau Program: 10:00 – 22:00 www.5element.md

Restaurant 5th element, str. Kiev 4