ed. 39

Nr.39 (mai 2014)

» Daniela Terzi-Barbăroșie, convingător, despre iubire » O altfel de Moldova cu Maxim Ciumaș » Praf de zâne de la Mădălina Andronic » Spiritul Unimedia

Vasile Botnaru – sunt un diletant

cuprins

Vezi mai multe poze

și lasă-ne comentarii

pe pagina de facebook.

Caută „revista 15 minute”

cuprins minutul respiro

redacţia 4

Horezu minutul de artă

8

str. Grigore Vieru 22/2, bir. 15 tel.: (+373 22) 92 90 15 Director, redactor-șef Elena Zbârnea

Mădălina Andronic minutul picant

16

Dezlegarea la grătar

elena@15minute.md tel.: (+373) 60 09 70 00 Redactor

minut în obiectiv

18

24

Maxim Ciumaș minut în culise

www.15minute.md

Vasile Botnaru minutul din birou

30

Spiritul Unimedia minut în obiectiv

34

Sergiu Ţurcanu sergiu@15minute.md tel.: (+373) 60 09 71 11 Machetator Mihai Stăvilă Nicoleta Colomeeţ, Zina Zen, Gonzo.

Fotograf » Alexandr Stratan

38

Femeia fatală. Atunci și acum. minutul de horoscop

Director de marketing

Editori »

Daniela Terzi-Barbăroșie un minut cu Zina

Gheorghe Gheţu

42

Tiraj 4000 exemplare Tipar » Bons Offices Toate drepturile asupra materialelor aparţin SRL „15 minute”. Acestea nu pot fi reproduse parţial sau în întregime, fără aprobarea prealabilă în scris.

3

Horezu – capitala

ceramicii populare românești Voiam să scriu despre Paris, dar tocmai ce m-am întors dintr-un superb sejur sută la sută românesc, așa că, „reconfigurare traseu”. Scriem azi despre Horezu.

Toată lumea a auzit de Horezu. Aproape fiecare casă din România are măcar o ulcică, o oală sau o farfurie decorativă făcută de ceramiștii din Horezu. Practic, este capitala ceramicii populare românești. Situat într-o zonă pitorească din judeţul Vâlcea, cu o populaţie destul de mică, orașul, care e și staţiune turistică, este la o distanţă de 3 ore de mers cu mașina, din București.

Horezu este unul dintre cele mai frumoase locuri din ţară, întrucât reprezintă, în primul rând, un puternic punct de atracţie etnografică, datorită culturii și tradiţiei locale. Este un loc în care se găsește artizanat specific românesc. Aici găsiţi magazine cu obiecte decorative sau pentru uz casnic, atelierele meșterilor, povești și multă bunăvoinţă.

Meșterii locali participă la expoziţii naţionale și internaţionale, faima acestora răspândindu-se departe de graniţele României. Orașul este înfrăţit cu La Destrousse din Franţa și pe parcursul anului se organizează câteva

festivaluri și târguri, care transformă orășelul într-o poveste colorată. În Horezu se găsește cazare pentru orice buzunar. În ultimii ani, datorită investiţiilor făcute în turism, zona s-a dezvoltat destul de mult. Oferta este generoasă, puteţi găsi pachete atractive, pentru a merge cu toată familia - copiii vor fi cei mai fericiţi, datorită atelierelor de olărit la care pot participa. Graţie contextului istoric și cadrului natural, Horezu poate îndeplini orice moft de vacanţă.

Centrul de Ceramică din Olari este cel mai important centru de acest fel din România.

Aici îi puteţi vedea la lucru, tot timpul anului, pe unii dintre cei mai mari meșteri olari din ţară. Puteţi asista la procesul de fabricare a produselor din lut și chiar puteţi modela și decora vase și farfurii de lut. De asemenea, puteţi achiziţiona direct de la meșterii olari produse autentice din ceramică.

La Atelierele de ţesături și pictură ale Mănăstirii Hurezi sunt executate manual prin vechi tehnici ţesături, covoare și picturi religioase.

Complexul Muzeal Maldărești este situat la 3 km de Horezu și este format din culele Greceanu, Duca și Casa Memorială I.Gh. Duca.

Acestea combină elementele arhitecturii românești cu elementele ţărănești din zonă și particularităţi de fortificaţii. Cula înseamnă „o casă fortificată”, o variantă a casei înalte, în care tehnica medievală atinge un grad superior de realizare artistică. Legenda spune ca Tudor Maldăr, de la care și-a luat numele localitatea, căzând în mâinile tătarilor, ar fi cucerit inima fetei hanului tătar și ar fi izbutit să fugă cu ea la casa Măldărești, pe moșia donată familiei sale de către domnitorul Mihai Viteazu.

Cula Greceanu este monument de arhitectură populară din secolul al XVI-lea. Cula

minutul respiro

Duca, realizată la începutul secolului al XIXlea de către urmașii familiei Măldărescu, a fost cumpărată în 1910 de către I. Gh. Duca. În prezent, funcţionează ca muzeu istoric și etnografic. În interior se găsesc obiecte de artă medievală, ornamente populare, sobe bătrânești cu olane, mobilier tradiţional, cusături, ţesături și port popular specific.

Casa Memoriala I. Gh. Duca a fost ridicată în 1912 de către omul politic I. Gh. Duca, fost prim-ministru al României. Casa funcţionează, în prezent, ca muzeu, iar interiorul este decorat cu o gamă variată de tablouri și fotografii originale, precum și mobilier tradiţional.

Horezu este un loc potrivit și pentru pasionaţii de turism monahal. În zonă, sau destul de aproape de aici, se află mai multe mănăstiri: Mănăstirea Hurezi, zidită de Constantin Brâncoveanu între 1690-1693, una dintre cele mai splendide și armonioase monumente religioase din România, fiind înscrisă în patrimoniul U.N.E.S.C.O., Mănăstirea Bistriţa, Mănăstirea Arnota, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Jgheaburile, Mănăstirea Polovragi, Mănăstirea Govora, Schitul Pătrunsa. Tot aici se află și Mănăstirea dintr-un lemn (la 21 km de Horezu), ctitorită de Constantin Brâncoveanu în sec al XVIII-lea. Legenda spune că această biserică a fost construită dintr-un singur trunchi de stejar bătrân.

Orașul Horezu și împrejurimile sale reprezintă un cadru natural ce permite activităţi de vânătoare, pescuit, căţărare, speologie, biking, parapantă etc. Altitudinea variază de

la 400 m până pe culmea Munţilor Căpăţânii (vf. Ursu, 2124 m). În vecinătatea Horezului, în comuna Costești, se găsesc Cheile Bistriţei, cu o lungime de circa 1,5 km. Cheile sunt spectaculoase, datorită bogăţiei florei și faunei, vestigiilor istorice și numeroaselor trasee de escaladă, putându-se practica și alte sporturi montane. Între râurile Bistriţa și Olănești se află masivul calcaros Buila-Vânturariţa, care a fost declarat Parc Naţional, având o suprafaţă de 4500 ha.

Puteţi vizita, de asemenea, spectaculoasele și plinele de legende peșteri: Peștera Liliecilor, Peștera Urșilor, Peștera Polovragi sau Peștera Muierilor.

M-a bucurat, surprins și impresionat Horezu și împrejurimile sale. Mă bucur că am ajuns să vizitez această zonă, pe care o recomand cu toată încrederea și altora și de-abia aștept să ajung din nou acolo. De data aceasta, pe mai multe zile. text » Zina Zen

Praf de zâne de la Mădălina Andronic

„Chiar dacă ai crescut, nu uita să fii copil”, acesta este un îndemn pe carel auzim adesea, dar la fel de des uităm să-l urmăm. Există însă persoane care ne reamintesc de frumuseţea și farmecul copilăriei pe care le-am pierdut în cotidian. Una din aceste persoane este Mădălina Andronic, o tânără și talentată ilustratoare din România care reinventează basmele și poveștile demult uitate, oferindu-le o a doua viaţă în noi forme și culori. Trăiește într-o lume unde zânele se nasc zi de zi, oricând decide să ia creionul în mână, iar în curând vine să aducă și la Chișinău niște praf de zâne.

Cum ai decis că vrei să faci ilustraţii?

Nu știu dacă a fost o decizie propriuzisă, lucrurile au venit de la sine. Am desenat de la 4 ani, întâi pe pereţi, după pe sticlă, apoi pe hârtie și așa mai departe. Am făcut un liceu și o facultate de artă, am văzut cu ce se mănâncă fiecare direcţie și pe parcurs mi-am dat seama că ilustraţia mă reprezintă cel mai bine, mi-e cel mai aproape de inimă.

Ce reprezintă ilustraţia pentru tine și de ce ai nevoie pentru a fi un bun ilustrator?

Ilustraţia a fost, pe rând, o dorinţă, apoi o posibilitate, o realizare, și acum este un mod din care îmi câștig existenţa și în care lumea mă poate cunoaște. Nu sunt o persoană care să fie prezentă mereu la evenimente sau întâlniri, am un grup restrâns de prieteni și îmi place ca unele lucruri să le știu numai eu.

Din ilustraţie le pot afla și alţii, să zicem că mi-e mai comod pe hârtie decât prin viu grai. Nu am vreun check-list cu ce

minutul de artă

ai nevoie pentru a fi un bun ilustrator – unele lucruri se pot învăţa cu disciplină și motivaţie, altele sunt înnăscute. Trebuie mai întâi să faci și să te confrunţi cu ce înseamnă să ilustrezi zilnic și vezi de-acolo dacă ai ce-ţi trebuie sau nu.

Cum ai reușit să transformi această pasiune într-un job și cât de lucrativ este?

Sunt o persoană foarte ambiţioasă și tenace, dacă vreau ceva, de cele mai multe ori îl fac să se întâmple. Am vrut să trăiesc din meseria pe care o am, din facultatea pe care am terminat-o. N-am vrut să mă angajez, văzând prin ce trec prieteni și colegi aflaţi „sub papuc”. Am muncit zilnic, mi-am făcut un portofoliu, am dat vorba în stânga și-n dreapta și încet-încet proiectele au început să curgă. Dacă ești constant și serios și dedicat scopului tău, cred că se poate trăi foarte bine din orice.

10

De ce ai plecat să-ţi faci studiile la Londra și ce ţi-a oferit acea experienţă? În România nu există secţie de ilustraţie la facultăţile de artă, lumea încă mai privește ilustratorii ca fiind „graficieni”, un termen care mie îmi ridică părul în cap. Am vrut să văd ce înseamnă ilustraţia într-o ţară în care există cultură, legi serioase și reguli nescrise pentru această latură artistică. Londra m-a învăţat cum e să fii pe picioarele tale ca

artist, să baţi la uși și să scrii scrisori, să iei decizii singur, să fii relaxat, cu încredere și sigur pe tine în ceea ce privește rezultatul muncii tale. Chiar dacă eu și Londra nu ne-am potrivit sufletește (sau meteo) îndeajuns de mult încât să rămân acolo, sunt recunoscătoare că am fost, am cunoscut oameni frumoși cu care păstrez legătura și am învăţat lucruri pe care în România nu le-aș fi învăţat în veci.

11

Cum îţi caracterizezi stilul de creaţie?

Copilăros, colorat, de poveste.

Te inspiri din povești și folclorul slavic, de ce ai ales anume aceste canale de inspiraţie?

Când am plecat în Londra, mi-am dorit să merg acolo cu un proiect care vorbește despre mine ca artist și ca român. Am fost 70 de studenţi în an, din toate colţurile lumii. Faptul că am apărut cu ilustraţie care are ca punct de plecare ceva tradiţional românesc m-a diferenţiat de ceilalţi. M-am poziţionat într-un anume fel și mi-a plăcut sentimentul – să poţi vorbi străinilor și cu alte cuvinte decât „Dracula” sau „Ceaușescu”.

Cine sunt „zânele” și cum se nasc ele? „Zânele” sunt de fapt zânele mele.

Pleacă de la tipurile de nimfe stăpânitoare ale naturii pe care le găsim atât la poporul român, cât și la alte popoare, și se transformă așa cum le văd eu, așa cum mi-ar plăcea să le cunoască, măcar puţin, și copiii mei - cu atribute vechi, din mituri, povești și descântece, împletite cu vorbele și ilustraţiile mele.

De aici „praf de zâne”, doar o licărire, o atingere fină a Mândrelor noastre.

Se creează impresia că tot mai mulţi artiști și designeri mizează fie pe linii simple și minimalism, fie pe motive

etnice, cu un aer vintage. Nu este piaţa suprasaturată cu astfel de imagini și cum reușești tu să rămâi originală într-un mediu destul de competitiv?

Acum 3-4 ani când eu făceam asta, eram foarte puţini care se exprimau în acest fel, fiecare în alt domeniu. Încetîncet, s-au înmulţit, a apărut așa-zisul "trend" de care vorbesc mulţi. Pe de-o parte este îmbucurător să vezi că lumea începe să caute să înţeleagă de unde vine, să-și dorească să cunoască meșteșugul vechi, să vadă arta nouă sărbătorind-o pe cea veche. Dar pe de altă parte au apărut atâtea ciuperci după ploaie, unele profitând de-a dreptul de curent, formă fără niciun fond, doar de dragul de-a mai fi încă o picătură de apă în ocean. Și eu simt că piaţa s-a suprasaturat, și mi-e teamă ca publicul să nu respingă la un moment dat orice are legătură cu folclorul, doar pentru că deja a văzut prea multe. Dar cred că lucrurile se vor cerne, cei interesaţi vor căuta în continuare și cei care fac lucruri valoroase, din suflet, vor rămâne.

Ai făcut ilustraţii pentru cărţi, campanii publicitare, dar și lucru cu ceramica. Cât de diferite sunt aceste proiecte de la unul la altul și cum le reușești pe toate?

Nici eu nu știu cum reușesc să le fac pe toate - privind în urmă, văd cât de multe

proiecte am realizat și cât de drag mi-a fost de ele. Modul de lucru variază de la un proiect la altul - job-urile pentru publicitate impun un ritm mai alert și clienţi de toate felurile, cărţile pentru edituri sunt guvernate de principiile și posibilităţile fiecăreia, iar cărţile mele le fac așa cum vreau eu, slava Domnului! Ritmul în care lucrez este mereu unul coplesitor, nu-mi place să stau, numi place să nu mă gândesc la ce altceva aș putea face. Câteodată este obositor și îmi trebuie o pauză. Dar mică, scurtă, ca altfel o iau razna. O iau razna când n-am hârtie și pix.

Izvorul de inspiraţie nu seacă?

Mai are momente când seacă pentru o secundă, dar plouă imediat. Nu mă inspir exclusiv din folclor și povești, îmi place să visez și-n alte direcţii, așa că nu-mi lipsește inspiraţia, oriunde m-aș

duce sau orice aș face, mereu sunt cu gândul la ce-aș mai putea desena.

Pe lângă toate astea mai ai și un brand, "The awesome project". De ce anume această denumire ai ales-o și cum ai decis să te apuci de accesorii și obiecte de decor?

"The Awesome Project" s-a născut, ca orice copil, din doi oameni - eu și prietenul meu. Numele l-am căutat îndelung, dar până la urmă lucrurile s-au simplificat rapid - vroiam să facem lucruri awesome, fără prea multă presiune și cu multă dragoste, așa că "The Awesome Project" a rămas. Atât eu, cât și Claudiu Ștefan, avem meseriile noastre de bază - eu sunt ilustrator, el graphic designer. Porţelanul este jobul de după ora 6, cum s-ar spune, deși sunt perioade când ne acaparează total. Am învăţat singuri tot ceea ce ţine de par-

13

tea tehnică, văzând și făcând obiecte pentru noi, pentru casa noastră de vis, pentru casele de vis ale altora. Încerci să transmiţi vreun mesaj prin ceea ce faci și dacă da, care este acesta și cum a evoluat pe parcursul activităţii tale?

Nu am vreun mesaj subliminal ori unul strigat cu trâmbiţa. Îmi place ceea ce fac, trăiesc din ceea ce fac, vreau să-i învăţ și pe alţii că pot face la fel. Cred că ăsta este mesajul cel mai important. În curând vii și la Chișinău. Cum ai ajuns să participi la festivalul IaMania și ce surprize pregătești pentru publicul de aici?

Vin la Chișinău la invitaţia Natei Albot, a fost atât de drăguţă și de entuziasmată încât inima mi-a dat imediat ghes să îi răspund la provocare. Vin să po-

vestesc despre Mădălina Andronic, vin cu „Praf de Zâne”, vin cu tot ce pot să car într-o valiză și într-un suflet. Vin cu tot dragul!

Care este un sfat pe care l-ai da tinerilor ilustratori începători, pe care ai fi vrut să-l primești tu când erai la început de cale?

Nu așteptaţi IDEEA pentru a vă apuca de lucru. Desenaţi orice, ţineţi un caiet de schiţe, antrenaţi-vă mâna și mintea ca să vă prindă IDEEA pregătiţi. Și aveţi încredere în voi, nu-i lăsaţi pe cei veșnic nemulţumiţi să vă dicteze ce aţi putea face în viaţă.

text » Nicoleta Colomeeţ www.madiandronic.com de-adevaratelea.blogspot.com facebook.com/madi.illustration

minutul picant

16

Dezlegarea la grătar Perioada de după sărbătorile de Paște se caracterizează în Moldova printr-o creștere a nesimţirii și prin înmulţirea necontrolată a grătarelor pe metru pătrat.

Este interesant să vezi această metamorfoză a moldovenilor, schimbarea la faţă are loc subit, imediat după Paștele Blajinilor. În popor, această metamorfoză ar trebui să se numească dezlegarea la grătar.

Mielușelul pios din Postul Mare se transformă imediat într-un purcel nerușinat și înfometat. Dezlegarea la grătar începe chiar în Duminica Paștelui. Imediat după sfinţire, moldovenii încep a ciocni ouă și a bea vin. Băutul se prelungește toată săptămâna și capătă proporţii impunătoare de Paștele Blajinilor. Cimitirele se transformă în adevărate cluburi de noapte.

Domnișoarele defilează în hăinuţe cât mai trendy, care deseori frizează obscenitatea, iar domnișorii cinstesc câte un pahar pentru fiecare rudă, vecin, cunoștinţă sau pur și simplu individ trecut în nemurire. S-ar părea că 2–3 zile de sindrofie religioasă ar fi de ajuns. Însă nu, moldovenii continuă epopeea și în luna mai, atunci când dezlegarea la grătar capătă proporţii naţionale.

Grătarnicii uită de învierea lui Hristos și își amintesc de treimea socialistă: Marx, Engels și Lenin. Chiar de pe 1 Mai (ziua marii sindrofii și leni care nu știm de ce se numește Ziua Muncii) moldovenii încep să împânzească natura cu pungi, sacoșe, pachete, mici, frigărui, pulpe ș.a.m.d. Verdele frumos de primăvară capătă nuanţe noi și interesante. Ici-colo se prăjește la soare câte un culiocel cu deșeuri, copacii

sunt împodobiţi cu detalii multicolore din sticle de coca cola, bere Belîi medvedi, pachete de ţigări și hârtii. Peisajul mioritic capătă tot mai multe culori: pachete de ţigări, sticle, găuri pline cu tăciuni, toate păstrând mirosul șașlâciocului și împrăștiindu-l prin codrii Moldovei. Și dacă înainte de Paște toată ţara lucește de curăţenie, iar gărduleţele vopsite ne bucură sufletele, imediat după începe re-poluarea. Pentru că moldoveanului îi place doar de Paște, atunci când îi vin neamurile și prietenii, restul anului n-are nicio treabă și scuipă în fântâna din care bea. Dezlegarea la grătar ia proporţii ameţitoare de 9 Mai. În această zi grătarele se împart în două tabere: grătarul european și grătarul sovietic. Unica diferenţă dintre tabere este că se bea pentru valori și principii diferite, în rest, aceste două tipuri de grătar seamănă leit.

Spre începutul sezonului estival moldovenii nici nu mai au nevoie de motive, chiar dacă le găsesc cu ușurinţă. Moldovenii beau și frig carne de Ziua copiilor, lăsând copiii undeva într-o parte, de Duminica mare, de Ziua Independenţei și sărbătoarea Limba Noastră. Și tot așa, până ajung din nou în Postul Mare și devin cuminţi. În acest context îmi aduc aminte de o veche legendă biblică. Se spune că după ce a creat pământul și natura, Dumnezeu a adunat toate vietăţile și le-a întrebat ce părere au despre creaţia lui. Vietăţile au început să miaune, behăie, ciripească, mugească, urle ș.a.m.d., în semn de recunoștinţă și mulţumire. Doar porcul și cocoșul stăteau chitic întrun colţ, pentru că ispita le șoptea ceva la ureche. Atunci Dumnezeu i-a întrebat: „Porcule, cocoșule, poate nu vă place ceva din ceea ce am creat?” Iar aceștia i-au răspuns: „Toate sunt bune în grădina ta, Doamne, însă dacă ai crea și o rădăcină care se ridică repede, dă struguri, iar apoi se transformă în vin, ar fi perfect.” S-a supărat Dumnezeu, a înţeles că porcul și cocoșul au căzut în ispita Satanei și a creat viţa-de-vie. Și a blestemat omenirea, ca atunci când cineva va bea prea mult vin, să capete faţă de porc și minte de cocoș.

Vă recomand să analizaţi această legendă la un grătărel. Ca nu cumva să rămâneţi pentru totdeauna cu mintea de cocoș și faţa de porc. text » Gonzo

5th element

oamenilor, un fost vânzător de piese auto le creează. Maxim Ciumaș redescoperă Moldova de fiecare dată când iese din casă, prezentându-ne-o așa cum n-am sperat s-o vedem vreodată: de poveste. Oferă cadre maiestuoase, pline de expresie, culoare, lumină și emoţie fără exagerări în photoshop și denaturări în postproducţie, transformându-și pasiunea pentru fotografie în meserie.

O altfel de Moldova

cu Maxim Ciumaș Nici frigul, nici soarele arzător, nici perna nu-l ţin în loc. În timp ce majoritatea fotografilor noștri se axează pe emoţiilor

Cum, când și, cel mai important, de ce ai început să faci fotografie?

Din copilărie am fost pasionat de fotografie, dar primul aparat profesionist mi l-am cumpărat abia în 2012. Atunci eram manager la un magazin de piese auto. Seara urcam pe bicicletă și mergeam să învăţ să fotografiez, iar nopţile mi le petreceam învăţând editare de pe forumurile de specialitate. Tot atunci am fotografiat pentru prima dată „Porţile Orașului”, acum acea fotografie nu este prea deosebită, dar atunci am fost primul care a reușit să atragă atenţia orășenilor asupra faptului că orașul nostru poate fi frumos.

După acea fotografie am început să fiu invitat la evenimente – VeloHora, YardSale-uri,

minut în obiectiv

tot felul de distracţii extreme, cluburi, curse, dar și nunţi, că n-ai unde să te ascunzi de ele.

Când ai decis că te-ai plicitsit de piesele auto?

De fapt, automobilele sunt o veche și mare pasiune a mea. Din copilărie mă pasiona tot ce era legat de acestea, am mers pe multe mașini, am și citit mult. Presupun că la 28 de ani mi-am atins plafonul în acest sens. Mai departe puteam doar să-mi deschid propria afacere în domeniu, dar acest lucru presupune investiţii și riscuri mari. Astfel am ajuns la concluzia că munca de birou nu mă mai satisface și mă sufocă, lucru care s-a întâmplat exact în momentul în care hobby-ul meu pentru fotografie a început să-mi aducă primele venituri. Atunci m-am hotărât să fac schimbări radicale.

Ce te face pe tine diferit de multitudinea de fotografi de la noi? În primul rând, economisesc pe tehnică. În al doilea rând, acord foarte mult timp pentru a învăţa și a descoperi programele de editare, iar în al treilea rând nu-mi este lene să mă trezesc la 3 noaptea pentru a urca pe-un deal și a surprinde răsăritul cu camera. Acesta este secretul.

Ale tale sunt probabil cele mai frumoase fotografii de natură, de ce ai început să fotografiezi peisaje?

Când eram mic și toţi prietenii mei plecau vara la ţară sau pe la Zatoka, părinţii încărcau în mașină corturile, sacii de dormit și mă duceau în Carpaţii ucraineni. Chiar dacă eram doar copil, deja vedeam și înţelegeam frumosul. De atunci pentru mine nu există o definiţie mai bună pentru vacanţă decât mersul într-un loc frumos și sălbatic, iar dacă am în mână aparatul de fotografiat, cum pot să nu-l fotografiez?

Ce te inspiră și te face să vrei să faci o poză?

Culoarea. Pe parcursul zilei, lumina se schimbă de câteva ori. La apus și răsărit culorile sunt într-atât de frumoase, încât mâna se trage automat spre aparat și începe să fotografieze totul la rând: oameni, străzi, natură.

Care este elementul "wow" al unei fotografii reușite, sau editorul photoshop salvează orice situaţie?

Fiecare fotografie își are propriul element "wow", el diferă de la un caz la altul și este greu de definit. Dacă acesta nu există, atunci niciun photoshop n-o să salveze cadrul.

Dacă folosești editorii de imagine, nu denaturezi imaginea în sine, prezentând-o falsă? Unde este limita?

Fotografia originală, din momentul click-ului, este gri și plată, are mult mai puţină culoare decât reușește să surprindă ochiul uman, aceasta este trăsătura specifică tuturor aparatelor profesioniste. Anume pentru a „scoate” informaţia despre culoare sunt folosiţi editorii de imagine, iar în continuare fiecare în parte decide cât de departe vrea să meargă. Am un bun prieten care poate să transforme cea mai simplă fotografie într-o imagine de poveste. Asta presupune ore, uneori zile chiar, de muncă minuţioasă care se aseamănă mai mult cu magia. Eu nu am un asemenea nivel de experienţă în photoshop, dar nici nu am nevoie, eu mă specializez în mare parte pe lucrul cu culorile, contrastele și semitonurile. Este foarte ușor să scoţi în photoshop imperfecţiunile și porii pentru a transforma faţa într-o mască, este mult mai dificil însă să cureţi o faţă, păstrându-i în același timp textura naturală. O astfel de fotografie nu va fi catalogată de nimeni drept fiind inestetică.

Privindu-ţi fotografiile, în special cele realizate la noi, nu-ţi vine să crezi că există în Moldova locuri într-atât de frumoase. Cum le-ai descoperit?

Foarte ușor. Urci în mașină și mergi până nu se termină drumul, iar mai departe pe pietriș

sau drum de ţară. Cobori din mașină și mergi în continuare pe jos. Mai devreme sau mai târziu vei da cu siguranţă peste ceva fermecător. Moldova e o ţară mică, dar locuri frumoase sunt foarte multe. Și dacă tot vorbim despre locuri frumoase, care sunt destinaţiile tale preferate din ţară și prin ce sunt ele speciale?

Mă farmecă câmpiile Moldovei, rapiţa, floarea-soarelui, macii. Îmi plac liniile dealurilor din centrul ţării și carierele de la nord. Îmi plac curbele Nistrului. Dar, de fapt, locaţia mea preferată e cea la care nu a mai ajuns nimeni până la mine.

Ai început să și călătorești, care au fost destinaţiile care te-au marcat cel mai mult și prin ce?

China m-a uimit cu dimensiunile sale, cu orașele imense, luminoase și foarte gălăgioase. Europa m-a fermecat prin confortul și liniștea orașelor vechi. În Maldive m-au impresionat peisajele și lumea subacvatică.

Unde încă nu ai ajuns, dar îţi dorești cu ardoare să mergi?

Visez să ajung în Noua Zeelandă și în Islanda. Îmi doresc să fac o călătorie prin America, acolo sunt create condiţiile perfecte pentru a călători cu mașina. De fapt, sunt gata să iau în calcul orice ofertă geografică pentru că fiecare colţișor al planetei noastre este frumos în felul său.

Recent ai fost și în România, ce te-a marcat în acea călătorie?

Mi-au placut mult Capraţii și m-a uimit grandoarea peșterii de sare. Evident și orașele m-au impresionat – Cluj, Sibiu, Brașov – îngrijite în mod european, cu locuitori amabili, mâncare gustoasă și drumuri bune.

Tot mai mulţi optează pentru direcţiile din care pot scoate bani, fotografiind natura poţi face bani sau este doar un hobby?

Fotografierea peisajelor mi-a și deschis calea spre fotografia comercială. Iată de ce afirm că orice hobby poate să-ţi aducă venit, dacă te ocupi de el suficient de serios.

Spre deosebire de fotografia de nuntă, asta de peisaj nu are sezon și totuși ai probabil vreun anotimp preferat sau nu există așa ceva în acest domeniu?

Cea mai bună perioadă pentru a surprinde natura la noi este luna aprilie, atunci când totul este verde deja, dar încă nu s-a ars. În această perioadă câmpiile sunt inundate de culoare, cerul găzduiește nori micuţi, iar verdeaţa este mustoasă. Și toamna aurie în Moldova este o perioadă bogată. Dacă ar fi să vorbim despre orașele nocturne, atunci cel mai bun anotimp pentru a le surprinde este iarna, la ora 5 seara e întuneric deja, dar străzile sunt iluminate și inundate de mașini.

Nu ai încercat să-ţi expui fotografiile undeva sau, de ce nu, să le vinzi dacă nu în ţară, atunci dincolo de hotare, sau este prea complicat acest lucru?

Pe cât de dezvoltat e internetul acum, nu este deloc dificil să-ţi vinzi lucrările, dar acest lucru nu aduce venit mare. Concurenţa e prea mare, pentru că ajungi să concurezi cu întreaga lume. Cât despre expoziţie, demult mă gândesc la acest lucru, iar recent am primit o ofertă foarte interesantă, așa că probabil acest lucru se va realiza în viitorul apropiat.

Ce vrei să faci în continuare? În viaţa mea personală se vor produce mari schimbări în curând, așa că pentru următorii câţiva ani voi fi legat de Chișinău. Vreau să profit de această perioadă și să mă dezvolt în direcţia fotografiei publicitare și de studio. Apoi, fiul sub braţ, camera în spate și înainte, pentru a cuceri noi ţări.

Dacă ai da vreun sfat unui fotograf începător, care ar fi acela?

Luaţi camera și fotografiaţi. Fotografiaţi mult, mult, mult și veţi înţelege singuri totul.

text » Nicoleta Colomeeţ www.chumash.us

39-00

54-00 Don Taco îţi parfumează primăvara cu... emoţii și arome delicioase ale bucatelor latino-americane.

Gustoșeniile culinare, pregătite de bucătarul nostru din Costa Rica – PABLO, te gâdilă plăcut la stomac și-ţi provoacă entuziasm în fiecare zi.

Burrito, Quesadilla, Tacos, unicalele Banana Mamma, Pollo Basilico, Puerco Rico și multe alte delicii, muzica de calitate, service-ul impecabil, design-ul interior de excepţie, toate le găseși la Don Taco.

Vino să te îmbraci în veselie!

Sună și rezervează masa din timp: (+373) 601 601 11 Accesează: www.dontaco.md Vino: str. Arborilor 21, et. 4, Shopping Malldova

Vasile Botnaru – sunt un diletant Un nume cunoscut, care impune respect practic oriunde ar fi auzit. Este unul din cei mai populari jurnaliști din ţară, dar spune că meseria îl uniformizează, așa că găsește metode de rebeliune. De la cercel în ureche, stil vestimentar și până la pictură, tot ceea ce face este o evadare din cotidian.Se jenează să se declare artist, dar aprecierile îl flatează. Vasile Botnaru ne-a vorbit despre pasiunea sa pentru pictură, vin, nuduri și tot ceea ce-l caracterizează pe el ca fire artistică.

Sunt un tip suficient de leneș pentru a persevera. Nu mă văd un om de afaceri care să scoată profituri și să gândească cum să investească, de când mă ţin minte mă plictisesc repede. Dacă înţeleg cum funcţionează ceva sau văd acel ceva până acolo unde mă mai poate interesa, abandonez și încerc altceva. Sunt într-o constantă căutare de surse de motivare, așa că sunt exact tipul de om

diletant care încearcă din toate câte un pic, ghidat de egoismul de a încerca, vorba aia, marea cu degetul.

Rebeliune exteriorizată. Stilul meu, ca și tot ceea ce fac, este o rebeliune pe care o trăiam în interior și periodic o exteriorizam.

Fiind copil de învăţător, tatăl meu a fost șef de studii, trebuia să stau cuminte, să nu port pantalonii prea cloșaţi sau părul mai lung decât se cuvenea unui comsomolist pentru că el n-ar fi putut altora să le ceară să respecte regulile valabile atunci. Iată de ce aveam altfel de rebeliuni, pentru că nu-mi plăcea să merg în „stroi”, încolonat. La 40 de ani, când am simţit că nu trebuie să mă îndepărtez de fiicele mele care crescuseră și cu care vroiam să fiu prieten, mi-am pus cercel în ureche. Habar nu aveam că cercelul pus în urechea stângă sau dreaptă semnalează un anumit mesaj, în anumite limbaje.

Simţisem eu nevoia să-mi pun un cercel, mai ales că aveam primele contacte în străinătate și vedeam persoane de 50 de ani și cu cercei și mi se parea atât de nonconformist.

Consideram că fetele mele mă vor accepta și nu vor observa că îmbătrânesc, pentru că eu lupt cu îmbătrânirea. Culmea e că apă-

minut în culise

ream la televizor pe atunci, la televiziunea naţională, și apăream ca naiba. Nimeni nu se încumeta să-mi spună că arăta cam eclectic cravata și cercelul în ureche. Cătălin Giosan, directorul de la ProTV, a fost cel care mi-a deschis ochii atunci când făceam o emisiune cu Lorena Bogza, exact înainte să se lanseze ProTV-ul și ne urmărea pe sticlă. Atunci am renunţat la cercel.

Povestea tiubeteicilor. Șepcile, stilul sport – totul e o continuare a acelei rebeliuni. Mă consider reporter, iar pentru un reporter comoditatea are mare importanţă, așa că stilul sport e cel mai indicat. Prima șapcă am primit-o de la sora mea Ludmila, care era ghid la Inturist, o adusese din Uzbekistan. Era o tiubeteică de acolo. Se întâmpla exact când toată lumea a început să poarte șepcile de baseball cu cozoroc, că au ajuns până și ciobanii să le poarte, atunci am decis cumva să fiu din nou rebel. Mi se părea, și mi se mai pare acest lucru, o uniformizare chinezească, coreeană, care ne e străină firii. Omul trebuie să fie individual. Decisiv a fost însă un cadou pe care l-am primit din partea colegilor georgieni de la compania noastră din Praga. Ei mi-au dăruit o șapcă brodata cu ornamente naţionale pe care o purtam prin sediul Europei Libere, de se uitau oamenii ca la un nebun. De atunci am început să le colecţionez. Am vreo 30-40, dar toate sunt perfect funcţionale. Nu le adun de dragul adunatului, nu le port doar pe cele care numi vin. Când le pun pe cap devin cospomolit, și asta mă ajută, pentru că nu pot să suport încadrarea într-un tipar. E vorba mai curând de o frondă exteriorizată, care nu neapărat mă face însă foarte original pe interior. Meseria mea mă uniformizează din păcate și-mi pune anumite limite, iar acoperămintele sunt un fel de alternativă.

Mă jenez să mă declar artist... E la fel ca și în cazul medicilor. Or, cei care fac tratamente naturiste cu urzici și flori de tei pretind că sunt la fel de eficienti, dacă nu și mai, decât acei care au făcut 15 ani de facultate. Mi-e jenă, dar… nu mi-e rușine. Dacă Tudor Zbârnea, pe care-l respect enorm, a considerat de cuviinţă să mă invite cu o expoziţie de

grafică, și n-a făcut-o doar din complezenţă. Undeva, în proporţie de 30% și-a făcut el socoteală că după Botnaru, care e ca și maimuţa pe bicicletă, vor veni niște politicieni, se va face publicitate muzeului, dar e vorba doar de 30%. Eu, care sunt jurnalist, am „mutră” cunoscută și sunt într-o anumită ipostază acreditat de public, m-am mai apucat și de desenat. E interesant, exotic. Ditamai directorul Muzeului e omul care se respectă, prin urmare nu putea să aducă acolo ceva lipsit de importanţă, așa că în proportie de 70% mi-a dat totuși un credit. Mi-am zis atunci: Tudor Zbârnea nu-și vinde reputaţia, deci este adevărat ca lucrările mele prezintă interes. Iată de ce, atunci când m-a invitat să expun, pentru mine a fost comparabil cu Ordinul Republicii, pe care l-am primit de la Mihai Ghimpu.

Pictura ca un filtru. Încerc să fac din asta o alternativă pentru cotidian. Atunci când mă satur de politică sau de știri, e ca și cum

Trebuia de scris dreptișor, cu litere albe și chiar îmi plăcea chestia asta. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, lua pentru asta o sticlă de spirt și ne făcea frecţie când eram răciţi.

Desenam gazete de perete, făceam caricaturi. E un ratat care stătea în mine și eu îl mai scoteam uneori la lumină. Grafica în tuș am început s-o fac încă de pe vremea când eram la Basa Press, înconjurat numai de fete.

Când ești înconjurat numai de femei e logic că nu poţi să ţii capacul, el îţi sare și vaporii trebuie să-ţi iasă cumva, așa că desenam.

Toată lumea mă întreba care personaje anume apar în desene și eu încercam să explic că erau protagoniste cumulative, și nu una concretă. Acum, mai nou, unele persoane se recunosc .

aș lua o pastilă de cap. Pictura e ca un filtru pentru aceste fluxuri nocive. Mă surprind uneori că urmăresc vreun talk-show și încep să desenez, iar atenţia se diminuează, pleacă și Natalia Morari, oricât de interesant ar povesti, dispare în ceaţă, iar eu mă concentrez dincolo, în pictura din faţă. E o evadare perfectă. Motivante sunt și expoziţiile, atunci când știi că ai un termen, te apuci de treabă.

Plus, au început să vină și tot felul de oferte, care te provoacă. Nu pot să mă întorc la ceva ce am mai făcut, deși unii îmi cer uneori să repet anumite serii tematice. Îndeletnicirea asta nu trebuie să se pupe neapărat cu jurnalismul, este un refugiu. Dacă n-ar fi fost asta, aș fi cântat la chitară poate, pentru că sunt omul care ocazional mai are nevoie să deschidă supapele și să elibereze presiunea.

Lumea a aflat mai recent că am această predilecţie, dar eu desenam mereu. Am început de la literele desenate pe amforele metalice de la „vinzavod”-ul din satul de baștină. Mă trimitea tata să-i fac un serviciu prietenului său și scriam: БРУТТО; НЕТТО.

Desenele mele se încheagă în capul meu și ilustrează mecanismul formării unor imagini, a unor expresii vizuale. Unele personaje îţi atrag atenţia involuntar, ele se construiesc, se aglomerează în creier și, când se alipește ultima picătură, apare și pictura, absolut spontan. Fiind într-un sens artist, cred că nu-i bine să-ţi controlezi valul și mobilul emoţional, pentru că atunci riști să-l pierzi.

Aceste impulsuri nu e nevoie să le controlezi, zic eu, dacă incerci să le controlezi, în realitate nu faci decât să le zburatăiești ca pe niște vrăbii și pierzi din spontaneitate.

Am verificat acest lucru nu o singură dată, după ce în stări somnambule trăgeam câteva linii și parcă-mi reușea ceva, după care ieșeam din starea aia să văd prin prisma raţionalităţii dacă e suficient de reușită proporţia, dacă există suficientă expresivitate și dacă încercam să intervin cu o tușă suplimentară stricam totul. Nevoia de a picta e ca și cum ai fi virusat. Suficient de mult, ca să produci anticorpi, dar totuși moderat ca să nu fii răpus de tot. Surse de inspiraţie sunt peste tot în jurul nostru, iar femeile noastre chiar sunt cele mai frumoase.

Totul a început dintr-o provocare lansată de Angela Brașoveanu. Era in ajunul uneia dintre primele ediţii a Festivalului Vinului. Ea îmi cunoștea desenele în cafea și, ca o provocatoare meseriașă, mi-a zis: „În vin, slabo?”.

Ca să nu rămân în urmă am zis: „Sigur!”. Culmea este că eu fiind suficient de nebun, dar

27

și diletant, sau inconștient, chiar credeam că pot. Acum nu mai sunt atât de sigur. Alteori oamenii din politeţe spun "wow", iar eu iau de bune aceste reacţii, că așa-i firea artistului… După ce afișez în public desenele mele, peste un timp ajung să mă gândesc: mare prost mai eram când am crezut că e musai să le scot la vedere. Dar chiar și pentru unul din 100 se merită, dacă îi produce plăcere și o pune în casă și vine să-mi spună că emană energie, etc.

Cel mai beţiv pictor din Chișinău – este unul din cele mai extraordinare complimente pe care le-am primit. Am fost numit pictor, dar și beţiv, în virtutea materialului folosit.

Vinul posesiv. Cafeaua a fost ceva temporar, acum lucrez în vin. Nu mă mai pot întoarce înapoi la cafea, e altă tehnică. Când e vorba de tehnicile clasice de pictură există căi bătătorite: ai un manual sau mergi la un maestru și iei lecţii, furi meserie, cum s-ar zice! În pictura cu vin pe hârtie nu prea există experienţă valorificată. Cel puţin, eu nu cunosc acest lucru. De fiecare dată descopăr cum se comportă vinul, în funcţie de unde și cum l-ai aplicat, cât durează până se usucă, ce se întâmplă dacă-l reaplici și care e tipul de vin care să producă efectul dorit. Vinul e tare captivant și posesiv ca material, alcoolism adevarat, ce să mai!

Refuz să pictez de faţă cu altcineva pentru că e ca și cum ai face sex în public.

Profesioniștii o fac probabil, dar eu, diletant fiind, nu pot. Simt privirile și ele mă intimidează. Cred că așa e la toţi cei care pretind a fi oameni de creaţie, iertată să-mi fi nemodestia de a mă urca în căruţa lor.

Nebunie care valorează ceva. Chiar nu-mi amintesc câte expoziţii am avut până acum, dar ţin minte foarte bine cum a fost prima dată când am ieșit în străinătate. Am făcut-o pentru a mă testa. La noi în interior, tocmai pentru că sunt persoană publică, împart la doi elogiile și reacţiile pozitive. Când te duci în exterior, nimeni nu te cunoaște și acolo se produce adevăratul test, iar când mi s-au și vândut lucrările, l-am lasat mască pe fratele meu. El, doctor fiind, tratează această ocu-

paţie ca pe o deviere medicală, nu poţi fi om serios și să desenezi în același timp, mai ales în vin sau cafea. Mă trata ca pe un om căruia-i cântă muzica în cap. Când am ajuns să și vând lucrări, l-am contrazis cât se poate de convingător. Or nu e mare treabă să obţii un compliment pe gratis. Dar atunci când il determini pe un om să scoată banul și să-l dea pe-o „mâzgăleală”, e deja o dovadă că asta valorează ceva.

Cea mai importantă sumă câștigată. Fiind într-o delegaţie oficială la Paris, prin anul '98, aveam un program mai lejer și încercam să profit de el. Am mers chiar la Montmartre, unde am cunoscut o cehoaică și i-am lăsat câteva lucrări că nu aveam timp să stau să le vând. Ei îi plăcuse grafica mea și s-a oferit s-o vândă, daca tot stătea acolo. A doua zi când am revenit, am rămas uimit. Mi-a dat 60 de franci, care pe atunci erau o groază de bani, mi s-a părut o mană cerească. Asta a fost cea mai importantă sumă pe care am

nu mă autodeclar adevărat, știe să surprindă aceste momente. Nimeni nu poate explica acest lucru, este ceva ce trebuie să simţi. La fel e și cu publicul, dacă e pe aceeași undă cu tine – te înţelege.

câștigat-o din lucrările mele. Dar nu banii contează până la urmă. Spre fericirea mea, nu-mi câștig banii din asta.

De ce nuduri? Mi se pare una dintre cele mai firești ipostaze ale omului, e mobilul erotic, e viaţa trăită la intensitate maximă. Momentul contemplării unui corp frumos, a unei femei frumoase e inspiraţional, energizant și atunci de ce să renunţi numai pentru că, cică, nu-i cuvios? Sigur, nu ajungi la destrăbălare, există limita la care frumosul rămâne frumos.

Erotism vs pornografie. Erotismul e penajul natural, atât timp cât e natural și firesc e frumos, dar când e comercializat, devine un stimulent banal și devine pornografie.

Dacă știi să preţuiești naturaleţea, știi să te și încadrezi în limita erotismului. O femeie pe bară poate fi și ea erotică, chiar dacă e în ipostază comercială, și în același timp o contesă, care și-a ridicat un pic fusta, poate fi vulgară. Un artist adevărat, dar atentie! eu

Persecuţii critice. Probabil, din cauza faptului că sunt persoană publică, oamenii sunt politicoși în mare masură și nu am avut parte de critici. Aud uneori răutăţi din mediul pictorilor, unii chiar mă persecută cu regularitate, considerând că mă bag într-un domeniu care nu-mi aparţine. Prefer să ignor aceste lucruri și sunt foarte indulgent. Canon nu există și prin urmare nimeni nu poate să-ţi zică ce și cum trebuie să faci. Fiecare are dreptul la propria viziune și până și cea mai naivă pictură a unui copil reprezintă dreptul la exprimarea percepţiei lumii sau a fenomenelor din care se constituie viaţa. Am o rezervă bună de toleranţă și indulgenţă și chiar nu mă supăr, mai ales că vorbesc despre picturile mele. M-aș supăra dacă ar fi vorba despre ceea ce fac eu ca jurnalist și cât de corect sunt în profesia mea. Sunt totuși un răsfăţat, pentru că popularitatea m-a impus ca pictor, în timp ce unii dintre cei care s-au dedicat în întregime și serios acestei profesii nu profită de același privilegiu.

Fobia de culoare. Chiar nu am cum să știu când mă apuc de culoare, pentru asta chiar am o fobie. Cred că pentru a lucra în culoare e nevoie de tehnică, exerciţiu, nu e suficient doar ceea ce simţi. În același timp am senzaţia, sau iluzia, că într-adevăr foarte mult contează să ai idei și că tehnica e secundară.

Mă tem însă să ratez, să eșuez. Mi-e frică de o decepţie care să mă demoleze. Mai bine ţii desertul în frigider și poate apuci să-l mănânci mai târziu. Plus, pentru asta e nevoie de atelier și timp dedicat. Spre deosebire de jocul meu în vin, asta e o îndeletnicire serioasă căreia chiar trebuie să te dedai. Dacă nu ești dedat, ești doar un bun meseriaș și nu neaparat un artist. Eu încă nu știu unde am de gând să ajung.

text » Nicoleta Colomeeţ foto » Alexandr Stratan

explorarea lunară a birourilor tinere din capitală, am vorbit cu directorul editorial al instituţiei media, Dumitru Ciorici, care ne-a povestit despre spiritul UNIMEDIA.

Spiritul UNIMEDIA În 2005 în mediul virtual autohton, din ambiţie, entuziasm și o doză de nebunie adolescentină, se năștea ceea ce urma să se transforme în primul portal de știri din ţară. Cu o echipă tânără și dinamică, încrezătoare în faptul că jurnalismul de calitate poate și trebuie să schimbe societatea, au luat cu asalt și s-au ancorat puternic în sfera știrilor de calitate și nu s-au oprit.

Promovează valorile europene, nu se tem de critici, privesc crizele ca pe oportunităţi pentru a crește și zi de zi livrează știri de calitate. În

Visul. UNIMEDIA a pornit de la un vis, visul de a avea o companie media, un vis de a schimba lucrurile, un vis de a avea o altfel de guvernare, decât aveam în 2005. Le-am propus colegilor să facem un site de știri, au fost de acord și am purces la muncă. La bază am fost noi, 4 fondatori tineri (Sergiu, Dumitru, Tudor, Vasile), ambiţioși, foarte romantici, visători, care abia atinseseră vârsta majoratului. Prima versiune, cu denumirea „uni.md”, încerca să fie un soi Yahoo în Moldova, însă nu a avut succes. Am premiat un eșec în locul unul succes mediocru și am trecut la altă etapă: în 2006 am decis să ne axăm mai mult pe media, iată de ce am adăugat această terminaţie, iar 2007 a fost anul când am înţeles că mergem în direcţia corectă. Am realizat asta în ziua alegerilor locale din Chișinău, când Dorin Chirtoacă a câștigat primul său mandat, iar noi, de la 200300 de vizitatori, am ajuns la 1700. Ni s-a părut atunci că l-am apucat pe Dumnezeu de picioare și am zis: „Asta-i!”. În aceeași vară am reorganizat compania și de atunci nu ne-am mai oprit.

Am fost primii, iar acesta este unul dintre motivele pentru care am reușit să creștem și să rămânem în top. Un alt motiv pentru care am reușit se datorează faptului că am fost uniţi. Întotdeauna am acceptat idei noi, dar și critică, la care am fost întotdeauna receptivi. Niciodată nu am zis că există lucruri imposibile și am făcut schimbări din mers. Credem cu sfinţenie că orice ne-am dori este posibil și realizabil dacă depunem suficient efort. Am visat la un studiou și o emisiune online.

Acum 6 ani părea de domeniul fantasticului, dar

minutul din birou

le-am realizat, la fel cum am făcut-o și cu portalul economic. Știi cum se spune: Mergi drept înainte, și dacă nu vei reuși, fii sigur că vei fi răsplătit pentru îndrăzneala ta.

Echilibru, operativitate, inovaţie, echipă și voinţă – acesta este setul de valori în baza cărora a fost construit și se dezvoltă acest produs. Nu există situaţii fără soluţii, iată de ce, indiferent de probleme, am rămas fideli valorilor noastre. Chiar și atunci când am avut neplăceri cu Procuratura, cu Serviciul de Informare și Securitate, cu o altă companie media, când unii ne puneau deja flori la mormânt, nu am cedat și am reușit să le depășim, iar UNIMEDIA rămâne în continuare a fi una dintre cele mai importante surse de informare din ţară. Crizele ne-au ajutat. Ele, de fapt, nu au fost altceva decât mari oportunităţi. Dacă nu reușești să le valorifici, în zadar au trecut. Pe noi crizele ne-au modelat și ne-au făcut mai puternici. Am învăţat multe și am reușit să profităm de situaţie pentru a obţine plus valoare.

O reţetă a succesului pe online nu există. Trăim într-o lume nouă, în permanentă schimbare și trebuie să ne adaptăm constant la ce se întâmplă în jur. În același timp, nu trebuie să uităm de unde venim și încotro mergem. Verticalitatea contează foarte mult în acest domeniu, iar noi încercăm să menţinem acest vector. În plus, o regulă nescrisă, este să ne urmărim concurenţii. O fac toţi. Pentru că doar așa putem să ne dăm seama dacă stăm pe mijloc în barcă, dacă tratăm lucrurile corect.

Pentru mine contează mult ca noi să fim corecţi, atât cu noi înșine, cât și cu cititorii noștri.

Politica editorială s-a stabilit în 2007 și este publică, spre deosebire de cea a multor altor instituţii de presă. Avem câteva principii de bază: echilibru, operativitate, new-media, neafiliere politică. Tot acolo am descris deschis poziţia

noastră faţă de regiunea transnistreană, Uniunea Europeană. Am stabilit din start că vom promova valorile europene și integrarea în UE și, chiar dacă atunci părea un vis, azi călătorim deja fără vize în UE. Indiferent de ce se întâmplă în jur, ne străduim să rămânem ancoraţi în setul de valori stabilite din start și credem că ne reușește, iar o dovadă este faptul că am ajuns să ne finanţăm 100% din publicitate.

NU ne vom permite niciodată să invadăm viaţa privată a cuiva.

Publicul noastru nu este suficient de educat pentru a deosebi conţinutul publicitar de cel jurnalistic. După o experienţă mai puţin plăcută în 2009, când am acceptat știri publicitare politice (marcate), am decis să nu mai facem acest lucru, pentru că ne afectau imaginea. Nu mai vindem astfel de conţinut. Traficul nu suferă din cauza lipsei conţinutului politic. Audienţa poate suferi în absenţa unor materiale ușoare, despre vedete, sâni goi și alte lucruri de acest tip. Noi venim cu plus valoare prin elemente precum ar fi emisiunile online, dezbaterile, galeriile foto și alte tipuri de conţinut care echilibrează decalajul.

Campaniile pe care le-am făcut au avut întotdeauna o dimensiune social-morală, și nu pentru a ne face nouă publicitate. Campania „Sunt European” promovează valorile UE, campania „Rămân acasă pentru că...” a avut un puternic

impact social, chiar dacă am fost blamaţi. Am iniţiat campanii de susţinere a producătorilor de vinuri, atunci când Rusia a pus embargo pe producţia acestora. Mizăm pe ideea de "win-win", să aibă de câștigat publicul care ne citește, eroii noștri, iar asocierea pozitivă aduce și brandului nostru un plus de imagine.

Spiritul UNIMEDIA. Acesta nu este un loc simplu, unde vii, ţi-ai făcut job-ul și ai plecat. UNIMEDIA este un spirit, iar oamenii care au fost și sunt aici l-au simţit. Aici dăinuie zbânţuiala tinereţii, dorinţa de a performa, de a schimba lucrurile.

Este o energie specială care o simţi aflându-te în sânul echipei. Oamenii sunt pe cât de diferiţi, pe atât de uniţi, fiecare special în felul său. Uneori ajungem să acordăm mai mult timp aspectului ce ţine de resurse umane, decât părţii tehnice sau financiare. Asta pentru că ţinem foarte mult la echipă și la confortul oamenilor de aici, iată de ce încercăm să le oferim maxim ce putem, pentru că dacă un angajat ajunge să se simtă bine, atunci el îţi devine prieten, este performant, își pune piesa sa în construcţia a ce înseamnă spiritul UNIMEDIA. Iar înţelegearea acestui sentiment încă urmează să fie înţeleasă.

Echipa. Pe parcursul celor 9 ani de activitate, prin echipa UNIMEDIA au trecut, trebuie să recunoaștem, destul de mulţi oameni, peste 3040. Unii au mers mai departe, alţii au preferat să aleagă alte căi decât jurnalismul. Dincolo de faptul că trebuie să îmbrăţișeze valorile noastre, un jurnalist care vine aici trebuie să cunoască limba română. Poate e stupid, incredibil chiar, că ajungem să vorbim despre asta, dar calitatea candidaţilor scade vertiginos. În același timp punem un accent sporit pe personalitate, asta pentru că în echipa noastră sunt excluse conflicte, iar în rarele cazuri când apar, sunt taxate ferm. Temperamentul, valorile, aspiraţiile, aceste elemente contează foarte mult la angajare. Ne interesează nu numai calităţile profesionale, dar și cele morale, psihice.

Avem nevoie de mai mult jurnalism de calitate și în domenii cât mai variate. Iată de ce am decis să lansăm și un portal economic, pentru că oamenii au nevoie de cifre, de fapte concrete, dincolo de declaraţii politice. Proiectul economic îl gândim de prin 2008, pentru că pe atunci deja îi simţeam necesitatea și în sfârșim am reușit să-l lansăm și merge foarte bine. Întotdeauna am crezut că se poate și mai mult, motiv pentru care am căutat metode și pârghii pentru a atinge noi culmi. Este un domeniu în care nu ai dreptul să te oprești.

Oamenii au încredere în presă. Așa cum este ea: politizată, săracă, afiliată, divizată, iar asta

o demonstrează și sondajele de opinie. Opinia despre jurnaliști nu este nici supra și nici sub evaluată. Tot ce contează e ca fiecare să-și facă treaba bine. Deși nu se spune niciodată public, în cercurile neoficiale se vorbește că politicienii se tem cel mai tare de jurnaliști, iată de ce noi avem puterea de a schimba lucruri. Important e ca asta să fie făcut corect, iar abordarea să nu fie una distructivă.

Operativitate sau calitate? Până acum câţiva ani am pus accent mare pe rapiditate, dar la un moment dat am decis că este timpul să ne axăm și pe calitate. Iată de ce am investit în colegii noștri, am început să-i creștem și să-i formăm, să le oferim posibilităţi pentru a evolua. Studioul nostru este una din dovezile clare a investiţiilor noastre în calitate, asta deoarece costurile producerii unei emisiuni sunt destul de mari. Asta nu înseamnă că vizitatorii noștri s-au dublat, dar capitalul de imagine a crescut simţitor. Muncim mult cu resurse minime pentru a asigura calitate înaltă. Știm sigur că mai avem mult de lucrat la acest capitol.

Produse media noi. Piaţa noastră este foarte mică, iar acest lucru este resimţit de toate afacerile, inclusiv de cele online. Noi am avut norocul să fim primii și am reușit să luăm o importantă cotă din piaţă, fidelizându-ne publicul. Din păcate există mari distorsiuni pe piaţa de publicitate/TV, care afectează piaţa online. Produsele noi lansate trebuie să fie foarte diferite, iar resursele financiare substanţiale, pentru ca acestea să reușească. În caz contrar, investiţia fie este una proastă, fie este vorba de bani și interese politice. De altfel, investiţiile se vor răscumpăra foarte greu. Acest lucru ar funcţiona pe o piaţă mai mare, dar în Moldova, din păcate, ar fi muncă-n vânt.

Prioritatea actuală este consolidarea produselor existente, pentru că în 2013 ne-am „îngrășat”, iar acum trebuie să consolidăm totul.

O să lucrăm mult la emisiuni, module noi, dar și la imagine vizuală. Nu am avut un face-lift de vreo 4-5 ani. Deja avem discuţii la acest subiect. În acest an ne fortificăm poziţiile, deci o să ne găsiţi muncind și data viitoare când veniţi în vizită. „Arbeit macht frei”, spun nemţii. text » Nicoleta Colomeeţ foto » Alexandr Stratan www.unimedia.info facebook.com/unimedia.info

minut în obiectiv

Daniela Terzi-Barbăroșie, convingător, despre iubire Am descoperit-o întâmplător, într-un local din Chișinău. Povestea foarte înflăcărat despre cocktailuri hormonale, neurotransmiţători, explicând dragostea prin expresiile fiziologice ale corpurilor noastre și nu prin „acel ceva din suflet”. Daniela Terzi-Barbăroșie este psiholog și psihoterapeut de familie și cuplu și definește o relaţie prin formula „eu + tu = eu + tu” și nu prin „noi”, alchimia care rămâne dupa ce chimia se evaporă, militează împotriva fuziunii personalităţilor în cuplu, spune că suntem programaţi pentru iubire și că putem să învăţăm să cultivăm și să hrănim dragostea, dacă ne cunoaștem pe noi înșine, dar și dacă ne cunoaștem corpurile.

Dragostea există, dar există diferite tipuri de dragoste. Cea mai frumoasă formă este iubirea „maturată”, care se întâlnește mai rar, dar poate fi cultivată, crescută și alimentată și care poate, la rândul ei, să ne hrănească în multe privinţe.

Există și iubiri toxice, iubiri oarbe sau iluzorii, dar și non-iubiri, care pot determina dependenţe emoţionale periculoase sau disfuncţionalităţi la nivel personal și interpersonal. Probabil câţi oameni iubesc, tot atâtea tipuri de dragoste și definiţii ale acesteia există. Iubirea este o uniune misterioasă dintre două individualităti, careși găsesc (sau regăsesc) fericirea una în cealaltă și care se bazează pe mai mulţi piloni. Teoria spune că iubirile încep cu dorinţa sexuală, după care (consumată sau nu) vine iubirea romantică care se maturizează și se dezvoltă în iubirea maturată, reală sau atașamentul, cum spun alţii.

Prin natura meseriei mele, acord o imensă atenţie iubirii, conexiunilor dintre oameni, iar pentru a-mi da seama dacă dragostea există într-un cuplu sau nu, sau dacă o persoană iubește, mă ghidez după câteva componente.

Intimitate. Apropierea sufletească, uniunea, legătura. Dacă prezenţa Celuilalt este reconfrontantă și plină de emoţii plăcute, dacă te simţi în siguranţă, alături de Celălalt, dacă ești conectat emoţional la cel de alături, dacă poţi primi suportul său emoţional fără a te simţi obligat, dacă oferi tu la rându-ţi susţinere emoţională, dacă îl apreciezi pe Celălalt fără frica că „i se va urca la cap”, dar și fără intenţia de a-i măguli orgoliul, ci pentru ceea ce este și pentru ceea ce ești tu în preajma lui, și ești și tu preţuit, dacă trăiești o dorinţă profundă de a

35 contribui la bunăstarea persoanei iubite, atunci ești printre fericiţii care au multe dintre pre-rechizitele unei bune relaţii de iubire. E ceva unic, când între cei doi există un soi de complicitate pe latura profundă a stărilor și nevoilor emoţionale, în ideea că se împărtășesc lucruri foarte intime, sentimente, experienţe și nevoi emoţionale, fără frica că acestea vor fi ulterior folosite împotriva ta. Intimitatea psihologica este unul dintre cei mai importanţi indicatori ai unei relaţii pentru mine.

Componenta erotică. O iubire platonică între doi adulţi, nu adolescenţi, m-ar pune în gardă sau cel puţin mi-ar stârni nedumerire.

Sexualitatea desăvârșește o relaţie de iubire, iar împlinirea sexuală deseori luminează etapa premergătoare, cea cu intimitate sporită. Și e frumos să fie așa. Alminteri, s-ar putea întâmpla ca dorinţa sexuală să fie confundată cu iubirea...

Acceptarea celuilalt. Mi se pare o premisă fundamental greșită, eronată și riscantă să pornești o relaţie cu gândul: „Sigur se va schimba de dragul meu”, acest lucru este neonest, ieftin, inutil. Acceptarea celuilalt este un semn că cei doi s-au găsit și s-au potrivit. Lucrurile un pic exagerate din noi, care ne definesc de fapt personalitatea, atrag atenţia și tot ele ulterior ajung să fie motiv de luptă. Ori accepţi ceea ce-l definește pe celălat, ori nu. Ceea ce nu știu mulţi oameni, este că iubirea într-adevăr are un mare potenţial transformator, atât în sens pozitiv, cât și negativ. Denaturată e și ideea de a iubi pe cineva pentru ceva anume. Nici idolatrizarea nu este benefică, dar nici devalorizarea. Pentru mine mai important este felul în care oamenii învaţă să coabiteze în cuplu prietenos și eficient, să-și valorizeze diferenţele și felul în care persoanele tolerează neajunsurile Celuilalt, în virtutea calităţilor pe care le are.

Angajamentul celor doi, unul pentru Celălalt și ambii - pentru Relaţie contează foarte mult. Aici vorbim despre latura raţională a iubirii și a relaţiei. Această componentă relevă disponibilitatea Celuilalt (și a ta) de a se angaja în relaţie pe termen lung și de a rămâne și a re-

zista. Și relaţiile de o noapte sau o vară au dreptul la existenţă, dar când vorbim de un cuplu, e bine să-l vezi pe Celălalt ca fiind de cursă lungă, fara a deveni însă anxios și sufocant.

Nu fuziona cu partenerul. Fuziunea în primele etape ale relaţiei, când cei doi gândesc și simt la fel, este un indicator bun pentru viitorul relaţiei. Asta însă nu înseamnă diluarea propriei personalităţi în Celălalt, nu înseamnă să-i adopţi toate convingerile și valorile, preferinţele sau normele. Pe termen lung, fuzionarea din etapa pasională este o precondiţie pentru înrădăcinarea unor modele de comunicare intimă și asertivă, de împărtășire reciprocă și o bună cunoaștere a Celuilalt. În iubirea reală, fuziunea va fi înlocuita cu coeziunea, în timp. Iar aici avem voie și să ne contrazicem! Și e chiar indicată clarificarea. Nu o ceartă cu strigăte și învinuiri, ci o discuţie (care poate fi mai aprigă, într-adevăr, dar cum poate fi când e vorba de oameni adulţi, conturaţi deja ca personalităţi distincte?) Uneori e mai bine să te „cerţi” cu Celalalt, pentru a realiza care este miezul problemei, decât să te hrănești cu iluzia că absenţa conflictului e chintesenţa pentru cultivarea relaţiei perfecte.

Oamenii nu trebuie să se sperie de latura biologică a iubirii, ba din contră. Mai important este să-ţi folosești mintea și corpul pentru a-ţi ghida inima. Iubirea nu mai este o născocire a psihologilor! Mă bucur că dragostea a fost în sfârșit explicată și știinţific, pentru că până nu

demult era destul de ironizată de sceptici. Este important să înţelegem că există niște fenomene care au loc în corp atunci când ne îndrăgostim, când dorim sexual pe cineva sau când suntem într-o relaţie de lungă durată. Cunoscând aceste nuanţe, poţi face corpul să te ajute să-ţi trăiești bine stările, sau dimpotrivă, atunci când simţi că organismul tău vrea să-ţi întindă o cursă, să-ţi antrenezi partea cognitivă să nu permită torentului hormonal să preia controlul.

Programaţi pentru iubire. Cel mai important lucru pe care lumea trebuie să-l știe este că avem o zonă în creier care are nevoie de iubire. Noi chiar suntem programaţi să iubim și să ne dorim să iubim. Aceeași zonă răspunde pentru nevoia de hrană, apă și dependenţa de droguri. Iubirea se aseamănă foarte mult cu aceste stări și plăcerile induse după satisfacerea lor.

Hârtia de turnesol a relaţiei. Nu o să avem aceste palpitaţii pe parcursul întregii vieţi.

Cocktailul hormonal scade în producţie în mediu după 6-9 luni, iar corpul obosește în această perioadă și elaborează un soi de „imunitate” la el. Deși sună trist, în realitate această potolire este chiar necesară. Acest moment este hârtia de turnesol a relaţiei. Dacă în perioada de 6-9 luni, dincolo de cocktailul de baza format din hormonii iubirii (dopamină, endorfine, feniletilamină, serotonină, noradrenalină, vaso-presină), a sporit și secreţia de oxitocină (hormonul mangâierilor, alintului), atunci dragostea continuă și 10, și 30 de ani, doar că altfel, diferit.

Dacă atunci când hormonii scad în producţie și nu se mai produc explozii cerebrale, tu-l privești pe omul de alături cu același sentiment de îndrăgostire – e un semn bun pentru viitorul relaţiei. Dar dacă din contră, te trezești într-o zi și realizezi că sunteţi doi străini, prea diferiţi pentru co-abitare fericită, atunci e înţelept să te oprești. Trece valul hormonal, îl vezi pe Celălalt cu mintea trează și îţi dai seama dacă e Omul sau dacă e unul dintre.

Hormonul mângâierilor și alinturilor. În relaţia maturată, după ce trece valul de explozii, se elaborează foarte multă oxitocină – hormonul mângâierilor și alinturilor. Aceasta se elaborează foarte mult după actul sexual, dar și atunci când îl mângâi pe celălalt, îl ţii de mână sau îi treci mâna prin păr, practic tot ceea ce semnifică contactul pielii cu pielea, iar lumea nu prea știe de acest lucru. Cuplurile fac asta intuitiv, iar cei care se ating mai mult, după perioada îndrăgostirii, când lucrurile se calmează, sunt de cursă lungă și invers, spre deosebire de cei care sunt mai distanţaţi. În panele relaţionale este foarte important să ţii minte acest lucru,

37

pentru că atingerile determină elaborarea hormonului care garantează liantul dintre cei doi.

Totul poate fi cultivat. Nu doar chimia contează, aspectele psihologice contează uneori mai mult atunci când oamenii vor să-și dezvolte și să-și menţină sentimentele de iubire. Aici vin să ajute teoriile psihologice, care îndeamnă spre cunoaștere, comunicare și explorare. Deficitul de comunicare este o mare problemă.

La școală nu ni se predă acest lucru în rând cu fizica, matematica și biologia, nu învăţăm să ne cunoaștem, să socializăm în sensul bun, bucurându-ne și valorificând interacţiunile. Iubirea poate fi cultivată, hrănită și menţinută, nu în zadar există dictonul „La iubire trebuie să lucrezi”. Atunci când o iubire este desăvârșită și frumoasă, ea devine nutrient pentru starea de bine, ajungând să fie o precondiţie a acesteia.

Parfumul iubirii. Oricâte teorii ar exista, biochimice, psihologice, sociale, nu există o teorie unică care să ne zică de ce ne îndrăgostim de X, în pofida multor speculaţii. Nu poţi găsi nici axioma din toate teoriile lumii, pentru că oameni diferiţi își aleg partenerii după variate principii. Mulţi teoreticieni vorbesc despre principul complementarităţii, alţii despre cel al si-

militudinii. Unii susţin teoria conform căreia ne alegem partenerii care seamănă cu unul dintre părinţi, în timp ce alţii absolutizează importanţa mirosului și a feromonilor. Feromonii, secretaţi de glandele sudoripare, sunt percepuţi ca fiind semnale de erotism și disponibilitate, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne spălăm. Atunci când simţi mirosul natural al celuilat se produce o scânteie, într-un mod absolut imperceptibil.

Se întâmplă ceva la nivel biochimic, iar mesajul transmis creierului este: „Ăsta-i, l-am găsit” sau „Asta e ea”, când de fapt totul s-ar putea explica așa. Din același motiv e bine, într-o relaţie, după activitatea sexuală să stai cuprins cu celălalt, să-i simţi aroma, nu să alergi repede la baie. Mai important este să cunoaștem puterea corpului nostru, dar și a sufletului și a minţii, să devenim compleţi, să ne găsim Sinele autentic, să ne acceptăm și înţelegem pe noi înșine, iar Celălalt va poposi în mod firesc în inima noastră, și iubirea va fi gratificare pentru ceea ce suntem, fiecare în parte, și împreună.

text » Nicoleta Colomeeţ foto » Alexandr Stratan

Soluţia pentru problemele cu aerul murdar și mirosurile neplăcute în orice încăpere!

MODEL: EAGLE 5000 SUPRAFAŢĂ: 50-930m2

• • • • •

Neajunsul aerului proaspăt Aer închis Fum de tutun Miros de bucătarie, ardere Miros de toaletă, canalizare

Soluţionarea acestor probeleme rapid și complex e posibilă datorită purificatoarelor inovatoare ce exclud folosirea filtrelor!

Nu e nevoie să ne crezi pe cuvânt, testează-ne GRATIS!

tel. (+373) 60 77 22 77 www.ecohitek.md

un minut cu Zina

38

Femeia fatală.

Atunci și acum.

Nici nu știu pentru cine este important cum trebuie sau cum ar trebui să fie „femeia fatală”. Pentru femei sau pentru bărbaţi?

Ce calităţi să aibă? Cum să arate? Să fie frumoasă și atrăgătoare sau să aibă acel „quelque chose”?

Pentru că oricum nu m-am încadrat în șablonul clasic de „femeie fatală”, iar de mică, chiar mă speria un pic acest gen de femeie, nu m-am raportat aproape niciodată la ea. Feminitatea, enigma unei femei, stilul ei – toate acestea nu aveau nicio legătura cu modelul de vampă, în închipuirea mea. Și totuși, o mare parte dintre femei aspiră la acest calificativ, iar o mare parte dintre bărbaţi își doresc, pe termen scurt sau măcar din când în când, o asemenea femeie.

Miturile legate de feminitate sunt vechi de când lumea. Și frumuseţea feminină (frumuseţea în general!), ca și gândirea umană, este în continuă schimbare și dezvoltare.

Modelele de acum nu seamănă cu modelele „de atunci”. În Paris, mă uitam la picturile marilor frumuseţi ale vremurilor de mult apuse și nu-mi puteam imagina cum au putut porni războaie din cauza acestor femei. Evident, știu totul despre frumuseţea interioară, inteligenţă și bunătatea umană, dar nu cred că există vreun caz în istorie, în care să fi pornit un război din cauza unei

femei șterse, inexpresive și incolore. Este adevărat, fiecare epocă își are standardele și cerinţele sale în materie de frumuseţe.

Mă gândesc la Isadora Duncan. După ce am văzut un sublim spectacol cu Maia Morgenstern în rolul Isadorei, impresionată de puterea și seducţia acestei femei, am căutat poze și înregistrări cu ea. Și mare mi-a fost mirarea să văd o femeie normală, nedesăvârșită, care în zilele noastre nu ar ieși deloc în evidenţă.

Sau Mata Hari, care a reușit să sucească cele mai strălucite minţi ale vremurilor ei.

Dansatoare exotică, curtezană și chiar spioană a serviciilor secrete germane în timpul Primului Război Mondial: câţi barbaţi ar întoarce astăzi capul după ea, pe stradă?

Eu nu citesc reviste de scandal și, rar, urmăresc doar câteva canale TV. Dar mă sperie modelele promovate de media și alese de generaţia de azi. Dincolo de îmbunătăţirile aduse de chirurgia plastică, care e o alegere personală a fiecăruia și nu mă deranjează în niciun fel, mă tem că majoritatea fetelor tinere înţeleg greșit ce înseamnă și cum ar trebui să fie „femeia fatală”.

Nu vor să arate, poate, ca Madame de Pompadour. Că deh, sunt alte vremuri, alte tendinţe. Dar e trist să mă gândesc că aspirantele la acest distins calificativ nu știu că grecii au pornit războiul împotriva Troiei, pentru a-l pedepsi pe Paris și pentru a o recupera pe Elena, „cea mai frumoasă dintre muritoare”, regina Spartei. Nu le interesează de ce Cleopatra l-a sedus pe Marc Antoniu și de ce s-a sinucis, când nu a reușit să-l cucerească pe Octavian. Câte dintre fetele de azi – „femeile fatale” de mâine – știu povestea lui Carmen, ţiganca pătimașă din Sevilla, recunoscută pe plan mondial după ce devine personaj principal în opera lui Bizet?

Sau despre Dalila, care l-a învins pe Samson prin viclenie?

Probabil și vremurile acestea se vor schimba. Pentru că este de datoria timpului să treacă. Poate că o să înţeleg mai multe, mai târziu. Până atunci, o să încerc să înţeleg, de ce zâmbește atât de enigmatic Mona Lisa.

blogul Zinei: zinazen.revistatango.ro

Epilarea laser

moft sau soluţie salvatoare?

"Secret of beauty"

are metoda ideală pentru a te scăpa de grija firelor de păr nedorit!

Epilarea definitivă CU LASER a devenit un concurent serios pentru metodele tradiţionale precum lama de ras, ceara sau epilatorul electric.

Este necesară consultaţia medicului Orice zona a corpului poate fi epilată cu laser, atât la femei, cât şi la bărbaţi La şedinţa de epilare cu laser pacientul se prezintă cu zona de tratat perfect rasă Majoritatea ariilor necesită 3-6 şedinţe Există contraindicaţii Informaţii suplimentare le puteţi afla la centru de cosmetologie estetică "SECRET OF BEAUTY"

Vă aşteptăm pe adresa

Chişinău, str. Kogălniceanu, 41, etajul 2 tel: 022 24 21 72, GSM: 079 430 306 e-mail: secretofbeauty2009@hotmail.com

Bucuraţi-vă de perfecţiune

str. Albișoara 40/1 Info line: (+373 22) 22 85 90 Catering: (+373) 68 38 32 32 Livrare 24/24: (+373 22) 24 11 11

Terasa restaurantului La Roma - antidotul perfect împotriva

stresului și a caniculei!

Acum că au venit căldurile terasa restaurantului La Roma își deschide pînzele și vă invită să uitaţi, cu adevărat, doar pentru cîteva clipe de grijile cotidiene.

O atmosferă italiană clasică. Atmosfera cu iz de “italiano vero” care vara la un pahar de Chardonnay și o porţie de paste italiene, o limonadă, bere sau un ceai cu gheaţă îţi creează o clipă de relaxare într-o oază verde de zîmbete și bucate delicioase! Mobilierul din lemn foarte comod dă un aspect plăcut locului, mai ales în combinaţie cu explozia de verdeaţă, muzica live care se îmbină perfect cu ciripitul păsărilor, deservirea impecabilă care îţi oprește timpul în loc, sunt doar unele din motivele pentru care trebuie să treci pragul terasei noastre! Este locul perfect pentru o cafea de dimineaţă, un prînz sau o cină la scară mare cu prietenii și rudele. Aici puteţi petrece banchete perfecte fie că e o zi de naștere, bal de absolvire, cumătrie și chiar și nuntă, organizate în cel mai special mod!

O atmosferă nu doar boemă, ci și estival-relaxantă și optimistă, este ceea ce vă va face sa vă întoarceţi din nou și din nou la terasa restaurantului La Roma! Vă așteptăm cu drag!

e-mail: catering@laromaclub.md www.laromaclub.md free WiFi zone take away live music 24/24 taxi call

molDeco prezintă: Iurie și Ianis Lungu În perioada Sărbătorilor de Paști, art-salonul molDeco a organizat o excepţională expoziţie de pictură. Tată și fiu, Iurie și Ianis Lungu au fost cap de afiș pentru evenimentul de o extraordinară valoare patrimonială, desfășurat sub genericul „Stropi de Moldova”. Vizitatorii au fost invitaţi să vadă rodul muncii duetului dintre tată și fiu, la molDeco fiind expuse icoane bizantine alături de portretele unor personaje notorii din istoria neamului nostru.

Supranumit Dacos-Zugravos de către Episcopul de Ierusalim, Iurie Lungu este unul dintre puţinii pictori autorizaţi ai Patriarhiei Române. Cu o experienţă de aproape trei decenii de pictură murală, el este cel datorită căruia avem inconfundabila frescă la ”Sf. Teodora de la Sihla”, iconostasele laterale din Catedrala Mitropolitană din Chisinău, însă cea mai reușită lucrare a sa rămâne pictura murală de la biserca ”Sf. Nicolae”, Mănăstirea Curchi.

Ianis Lungu este absolvent al Liceului de Arte Plastice ”Igor Vieru” și al facultatăţii Design industrial, UTM. La 13 ani a urcat pentru prima dată alături de tatăl său pe schelele unei biserici, ceea ce i-a marcat destinul, dar l-a și provocat să facă mai mult decât au reușit să facă părinţii.

La molDeco au fost expuse metafore ale patriotismului, dar și tablouri-poezii despre adevăratele valori. Expoziţia a îndemnat vizitatorii să privească dincolo de suprafaţa picturilor. „Stropi de Moldova” sunt stropii care trebuie adunaţi din ceea ce a mai rămas, un omagiu adus moștenirii seculare a neamului nostru.

bd. Moscova 14/1, www.moldeco.md tel. (+373 22) 311 281, (+373) 603 11 281

Mai 2014 berbec În prima parte a lunii, veniturile tale din activitatea profesională sunt mulţumitoare. Totuși, este mai bine să-ţi temperezi tendinţa de a cheltui prea mult și să te rezumi la strictul necesar. Gândirea și comunicarea îţi sunt bine susţinte din astral, așa încât, ori de câte ori ai ocazia etalează-ţi cunoștinţele și prezintă-ţi ideile. Totuși, fii prudent în toate și ţine cont și de părerile celorlalţi.

taur Ești plin de energie, dornic de noi începuturi, dar și de a te implica în treburile altora. Spre mijlocul lunii se conturează un final de capitol relaţional.

Spre sfârșitul lunii ţi se deschid posibilităţi noi de câștig din munca ta, posibilităţi pe un an de zile de la acest moment. Însă, deocamdată poţi primi bani, bunuri sau favoruri deosebite de la locul de muncă. Evită cheltuielile nefondate și mai ales nu le permite altora să profite de pe urma resurselor tale materiale.

gemeni Este o lună importantă pentru tine, deoarece ai șanse bune de a începe o nouă etapă de viaţă, care va dura pe parcursul întregului an.

Relaţiile sentimentale cunosc turnuri favorabile, în sensul că se vor lămuri neplăcerile avute în ultimele luni. Fie că este vorba despre persoana iubită, fie despre copii, se va putea ajunge la înţelegeri favorabile pentru toată lumea. A doua parte a lunii îţi aduce multă energie și sprijin divin în tot ce dorești să întreprinzi.

rac Luna mai este favorabilă schimbării personalităţii tale. Ai idei bune, gândești corect și te exprimi în consecinţă. Totuși ar fi bine să fii scump la vorbă și mai ales să nu îţi divulgi planurile de viitor. Spre sfârșitul lunii se va accentua dorinţa de interiorizare și de dialog interior. Fii prudent în privinţa sănătăţii și a conflictelor ascunse de la serviciu.

leu Domeniul profesional, cariera în general, imaginea ta în ochii celorlalţi sunt temele principale ale primei jumătăţi ale acestei luni. Dialogurile cu șefii sau cu alţi reprezentanţi oficiali îţi vor aduce recunoașterea meritelor depuse în ultima vreme la serviciu, dar și posibilităţi noi de avansare socioprofesională. Este posibil să ţi se propună colaborarea în proiecte noi, de anvergură, alături de oameni deosebiţi. Comunicarea și schimbul de idei este favorizat pe toată durata lunii.

fecioară Ai succes în demersurile legate de călătorii, în negocierea unor contracte de colaborare cu parteneri străini, dar și pentru studii de lungă durată. Detașează-te de persoanele inoportune și lărgește-ţi cercul de prieteni cu oameni serioși. Spre finele lunii va începe o nouă etapă profesională, care îţi va duce multă muncă, dar și satisfacţii pe măsură.

balanţă

Capitolul financiar va cunoaște modificări importante, mai ales în prima parte a lunii. Perioada pe care o traversezi este destul de restrictivă la capitolul mofturi și capricii, așa încât ocupă-te doar de priorităţi.

A doua parte a lunii este potrivită activităţilor culturale și relaţionării cu persoanele aflate în străinătate. Ai putea călători sau măcar îţi poţi planifica călătorii îndepărtate pentru tot restul anului.

scorpion Este o perioadă în care ar fi bine să te debarasezi de colaboratorii sau partenerii care nu îţi mai sunt de folos. Recomandabil este să te detașezi de obiceiurile, concepţiile și planurile vechi care nu au dat roade și să îţi îndrepţi atenţia către cu totul alte orizonturi. Tentaţia de a investi sau de a te împrumuta este la cote mari, însă ar trebui evitată. Cheltuielile pe facturi, taxe restante sau credite se pot accentua.

săgetător La serviciu este multă forfotă și, chiar dacă ești în vacanţă, tot ai de rezolvat chestiuni de rutină.

Relaţiile colegiale sunt bune, însă cu note conflictuale din când în când. Chiar și relaţia cu partenerul de viaţă se poate îmbunătăţi pe parcursul acestei luni, prin intermediul comunicării. Relaţiile cu prietenii se vor îmbunătăţi spre finele lunii, însă nu te baza prea mult pe aceștia și mai ales nu le spune chiar orice gând de al tău.

capricorn

Prima parte a lunii îţi aduce în atenţie relaţiile sentimentale, distracţiile și relaţia cu copiii.

Iubirea și implicaţiile ei îţi vor bucura sufletul. A doua parte a lunii aduce multe provocări la serviciu.

Activităţile profesionale se vor înteţi, dar și replicile colegilor. Șefii devin mai înţelegători, însă notele coflictuale se vor menţine. Fii prudent, îndeplinește-ţi corect și la timp sarcinile de lucru și evită discuţiile frivole.

vărsător Treburile domestice și relaţiile cu membrii familiei sunt prioritare. La sfârșit de mai se activează mult relaţiile sentimentale și pofta de distracţii, aventuri și hobby-uri. Este bine să îi antrenezi și pe cei dragi în planurile tale de distracţie sau în activităţi recreative. Relaţiile sentimentale fie se încheie, fie apar alte posibilităţi de amor la orizont, iar dacă ești implicat într-o relaţie veche și trainică, de acum încolo, îţi vei trata persoana iubită diferit.

pești

Relaţiile cu anturajul apropiat sunt frecvente și aducătoare de informaţii preţioase. Gândirea și comunicarea îţi sunt bine susţinute, mai ales în prima parte a lunii. Capitolul financiar se îmbunătăţește, atât prin creșterea veniturilor obţinute din muncă, cât și prin ajutorul primit de la rude sau partenerul de viaţă. A doua parte a lunii îţi aduce în atenţie treburile casnice și nevoile membrilor familiei. Fii prudent în privinţa sănătăţii și în relaţiile colegiale, în care discordia își face de cap.

partenerii noștri Cultură:

Alianţa Franceză din Moldova str. Sfatul Ţării, 18 tel.: (+373 22) 234 510

Bier Platz str. Mihai Eminescu, 55 tel.: (+373 22) 22 91 63 str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova) tel.: (+373 22) 60 37 37

Filarmonica Naţională str. Mitropolitul Varlaam, 78 tel.: (+373 22) 22 27 34

Bisquit bd. Moscova, 20 tel.: (+373 22) 32 95 45

Galeria „Constantin Brâncuși” bd. Ștefan cel Mare, 3 tel.: (+373 22) 54 15 96

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei str. 31 August 1989, 115 tel.: (+373 22) 24 53 32

Muzeul Naţional de Etnografie și Istorie Naturală str. Cogâlniceanu, 82 tel.: (+373 22) 244 002

Sala cu Orgă bd. Ștefan cel Mare, 81 tel: (+373 22) 22 25 47

Teatrul Naţional „M.Eminescu” bd. Ștefan cel Mare, 79 tel.: (+373 22) 22 11 77 Teatrul de Operă și Balet bd. Ștefan cel Mare, 152 tel.: (+373 22) 24 51 04 Teatrul „Satiricus” str. Eminescu, 55 tel.: (+373 22) 20 28 90 Cafe/Restaurante: 44 JazzCafe, et. 2 str. Albișoara, 44 tel.:(+373 22) 22 44 95 live music www.jazzcafe.md

513 bd. Stefan cel Mare 79 (intrarea de pe str.

M.Eminescu) tel.: (+373) 78 513 513 5th Element str. Kiev, 4 tel.: (+373 22) 85 88 58 Bachus-Dava str. Calea Ieșilor, 15 tel.: (+373 22) 59 21 62 (+373 22) 59 21 61 (+373 22) 69 12 30 99

Cafe Velvet bd. Moscovei, 11/5 tel.: (+373) 68 500 050 Carlsberg Pena Pub str. București, 67 tel.: (+373) 79 77 66 50 Chateau str. Mitropolit Bănulescu Bodoni, 8 tel.:(+373 22) 22 06 05 (+373) 69 30 31 31 str. N.Costin, 67/1 tel.: (+373 22) 51 50 44 (+373) 69 94 08 08 Coffee Beans bd. Ștefan cel Mare, 103/2 tel.: (+373 22) 23 56 33 bd. Dacia, 44 tel.: (+373 22) 77 89 67 Coffee House Coffee House Cognac bar, Jumbo, bd. Decebal 23, tel.: (+373 22) 63 65 15 Coffee House Terasa Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 83 58 63 Coffee House VIP Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 83 58 64 Coffee House № 1 Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 21 10 90 Coffee House Orient - CC Soiuz, str. A.Russo 1, tel.: +373 22 450626 Curtea Vânătorului bd. Decebal, 16 tel.: (+373 22) 63 93 29 Decadance Club str. Albișoara, 40/1 tel.: (+373) 79 88 87 77 Delice d’Ange str. 31 August 1989, 117/2 tel.: (+373 22) 24 14 28 Dolce Vita bd. Decebal, 91 tel.: (+373 22) 63 79 00

Don Taco str. Arborilor, 21 (Shopping MallDova),et. 4 tel.: (+373) 601 601 11 Dublin Irish Pub str. Bulgară, 27 tel.: (+373 22) 27 67 41

Eli-Pili str. București, 68 tel.: (+373 22) 24 24 57 El Paso str. Armenească, 10 tel.: (+373 22) 92 11 66 Flirt str. V. Alecsandri, 111 tel.: (+373 22) 277 389 The Flying Pig bd. Moscova, 91 tel.: (+373) 79 98880 Galaxy str. 31 August 1989, 117/1 tel.: (+373 22) 23 25 25 (+373) 69 11 47 67 Gazetto str. Kiev, 16/1 tel.: (+373 22) 31 07 45 (+373) 68 14 30 14 Gok-Oguz str. Calea Orheiului, 19A tel.: (+373 22) 46 88 52

Karl Schmidt str. Alexandru cel Bun, 83 tel.: (+373 22) 84 08 08 (+373) 78 84 08 08 Kira’s club str. Veronica Micle, 7 tel.: (+373 22) 92 25 13 KFC str. Arborilor, 21 (Shopping MallDova,et. 4) tel.: (+373 22) 60 33 60 La Botul Calului bd. Moscova, 9 tel.: (+373) 79 988881

La Crîșmă str. Hipodromului 9/1 tel.: (+373 22) 43 70 50

La Roma Club str. Albișoara, 40/1 tel.: (+373 22) 22 85 90 (+373) 68 38 32 32 Lavazza Club str. Veronica Micle, 10/1 tel.: (+373 22) 22 83 00 Milano Cafe bd. Moscovei, 11/5 tel.: (+373) 60 177 000 Mojito bd. Ștefan cel Mare, 152 tel.: (+373) 60 19 1111 Muz Cafe str. Albișoara, 44 et.1 tel.: (+373 22) 22 44 95 (+373) 68 10 44 44 (+373) 79 79 44 44

Napolis str. Cosmonauţilor, 6 tel.: (+373) 21 21 91

The Office Dom 12 str. Miron Costin, 12 tel.: (+373 22) 31 07 50

Restaurantul Oliva bd. Moscova, 5 tel. (+373 22) 92 29 62 tel. livrare: (+373 22) 78 00 00

Paparazzi str. S. Lazo, 40 tel.: (+373) 60 44 00 22 Piramisa bd. Moscova, 10/3 tel.: (+373 22) 31 04 48 (+373) 69 38 33 84

Propaganda Café str. Sciusev, 70 tel.: (+373) 600 96 666

Robert’s Coffee str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova), et. 4 tel.: (+373 22) 83 69 71 str. 31 august, 113 tel.: (+373 22) 21 02 76

în localurile cărora găsiţi revista

15 MINUTE

Frumuseţe:

Rodrigo str. Kogălniceanu, 1/1, colţ cu str. Tighina, tel.: (+373 22) 909 900 Star Kebab bd. Grigore Vieru 5 str. Arborilor 21, et.4 bd. Mircea cel Bătrîn 16 str. Ismail 84, bd. Decebal 61, str. Kiev 4, str. Alecu Russo 20 Livrare 24/24: (+373 22) 855 717 Taxi Blues Cafe str. Kiev, 9 tel.: (+373 22) 49 40 10 (+373) 69 49 40 10 Taxi Blues Cafe 2 str. Tolstoi, 24/1 tel.: (+373) 68 49 40 10 Tipografia 5 str. V. Pârcălab, 45 tel.: (+373 22) 221 589 Trattoria della nonna str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova), et. 4 tel.: (+373) 69 74 74 72 str. Mihail Kogâlniceanu, 62 tel.: (+373) 68 3 00 825 bd.Moscovei 17/4 tel.: (+373) 60 979 979 Tucano Coffee str. Pușkin, 15 str. Alexandru cel Bun, 91A tel.: (+373 22) 211 444 str. Pușkin, 28 Vasabi str. Sciusev, 73 tel.: (+373 22) 21 10 20 bd. Banulescu-Bodoni, 4 tel.: (+373) 79 80 42 42, str. V.Alecsandri, 85 tel.: (+373) 79 80 47 47

Abyss SPA str. A Corobceanu, 22/1 tel.: (+373 22) 23 80 23

Langeles bd. Ștefan cel Mare, 119 tel.: (+373 22) 21 00 77

Afrodita str. 31 august 1989, 79/1 tel.: (+373 22) 27 41 43

Micușa Stil str. 31 August 1989, 127 tel.:(+373 22) 23 82 44 str. Alexandru cel Bun, 98A tel.: (+373 22) 22 84 40 str. Aleco Russo, 1 (CC Soiuz) tel.: (+373 22) 88 54 38

Alpha Sun str. Miron Costin, 25 tel.: (+373 22) 310 837

Bigoudis bd. Moscova, 16 tel.: (+373 22) 86 09 90 (+373) 78 34 76 90

Megasun str. Puskin, 15 tel.: (+373 22) 22 10 50 str. Alecu Russo, 1 (CC Soiuz) tel.: (+373 22) 88 51 41 bd. Decebal, 99 (Elat) tel.: (+373 22) 88 35 67 str. Ion Creangă, 49/5 tel.: (+373 22) 83 87 56

Biotouch bd. Dacia, 44 tel.: (+373 22) 77 34 29 (+373) 60499720

Oazis str. Bucuresti, 68 tel.:(+373 22) 23 77 51 str. Eminescu, 5

Cristis str. Cosmonauţilor, 9 tel.: (+373 22) 23 50 23 (+373) 79 23 72 27

Orhideea bd. Ștefan cel Mare, 124 tel.: (+373 22) 27 01 17 str. Bulgară, 41 tel.: (+373 22) 275434 bd. Ștefan cel Mare, 119 tel.: (+373 22) 23 56 34 str. Mitropolit Dosoftei, 100 tel.: (+373 22) 23 80 14 bd. Moscovei, 1/3 tel.: (+373 22) 44 03 09 str. Pușkin, 44 tel.: (+373 22) 21 40 87

Beauty&SPA Centers OLSI str. V. Alecsandri, 97 tel.: (+373 22) 21 12 21

Danielle str. Liviu Deleanu, 7/6 tel.: (+373 22) 60 73 72 (+373) 79 40 31 02 Derma Beauty Chisinau, s. Hincesti, 43 tel.: (+373 22) 99 88 99 Dessange str. M. Eminescu, 49/1 tel.: (+373 22) 40 04 50 Diva D str. Petru Movilă, 23/3 tel.: (+373 22) 23 75 99

Roses str. Pușkin, 14 tel.: (+373 22) 21 12 94 (+373) 79 84 84 74 Salon

by Kliuchnikoff str. București, 103 tel.: (+373 22) 21 17 97 str. Tighina, 52 tel.: (+373 22) 27 96 88

Vintage cafe str. N. Dimo, 1/1 tel.: (+373) 68 44 43 56 (+373 22) 44 43 56

Gloss Beauty Studio str. Arborilor, 21, et. 2 tel.: (+373) 699 000 36

Salon Evel-Lux str. Academiei, 7 tel.: (+373 22) 73 31 68 (+373) 69 70 98 93

Zen Sushi str. 31 August 1989, 115 tel.: (+373 22) 24 11 40 (+373) 69 91 26 29

Laboratorul frumuseţii str. Tighina, 49/3 tel:(+373 22) 26 05 00 (+373) 69 10 17 93

Salon Studia Gorbaciov str. Armeană, 18 tel.: (+373 22) 24 02 40

Salonul Kiss bd. Ștefan cel Mare, 128 tel.: (+373 22) 22 38 49 (+373) 69 23 48 45 Secret of Beauty str. Kogâlniceanu, 41/7 tel.: (+373 22) 24 21 72 (+373) 79 43 03 06 Sunkiss str. 31 August 78 A, „Centrul Sportiv” tel.: (+373 22) 24 20 61 bd. Decebal 80/1, tel.: (+373 22) 50 37 06 str. Alecu Russo 5/1, tel.: (+373 22) 32 40 11

Victoria Lux str. Gh.Asachi, 71/6 tel.: (+373 22) 73 95 63 Vis str. Pușkin, 56 tel.: (+373 22) 22 58 18

Weyergans High Care bd. Traian 22, of.40 tel.: (+373 22) 81 16 81 tel.: (+373) 79 500 697 Fitness și Sport:

Amazonka bd. Ștefan cel Mare, 69 tel.: (+373 22) 27 93 57 (+373) 68 89 17 13 EcoSport Gym 7:00-22:00 str. A. Mateevici, 113/2 tel.: (+373 22) 23 30 81 Fitness Doza bd. Mircea cel Batrân, 11 tel.:(+373 22) 43 97 21 str. Ion Creangă, 62 tel.:(+373 22) 74 52 08 str. Miron Costin, 25 tel.:(+373 22) 44 90 57 str. Andrei Doga, 26 tel.:(+373 22) 31 07 62

Niagara Orange Fitness str. Ghidighici, 5 tel.: (+373 22) 21 00 21

Thai Boxing Club str. Burebista, 114 tel.: (+373 22) 890 47 77 (+373) 68 771 777 X.T.Z str. Gh.Asachi, 58 tel.: (+373) 68 110 811 (+373) 78 110 811 Wellness Land str. Mitropolit Varlaam, 46 tel.: (+373 22) 54 60 80 Wellness & SPA Terminal bd. Dacia, 31 tel.: (+373 22) 63 29 29 (+373) 79 22 99 93

UNICA Shaping Club bd. Ștefan cel Mare, 182 et.5 of.509 tel:(+373 22) 29 58 11 (+373) 69 17 04 10 str. Tighina, 49/4 tel.: (+373 22) 27 74 12 (+373) 69 28 93 77 bd. Dacia, 31 tel.: (+373 22) 55 23 63 (+373) 79 12 25 00 bd. Decebal, 5 et.2 tel.: (+373 22) 55 49 04 (+373) 69 73 33 96 bd. Mircea cel Batrân, 5/1 et. 3 tel.: (+373 22) 42 58 18 (+373) 69 11 12 27 str. Vasile Alecsandri, 1, et.8 of.822 tel.: (+373 22) 73 75 55 (+373) 69 11 12 27 str. Alba Iulia, 1/1 tel.: (+373 22) 93 07 73 (+373) 69 51 99 37 str. Alba Iulia, 75 tel.: (+373 22) 51 53 38 (+373) 79 30 00 00 bd. Moscovei 6, et. 3 tel.: (+373 22) 49 65 91 (+373) 69 11 12 27 Ialoveni: str. Alexandru cel Bun 31 tel.: (+373 268) 2 49 12 (+373) 79 64 99 40 www.shaping.md str. Alecu Russo 20, et. 4, CC Shoplandia tel.: (+373 22) 81 16 16 str. Igor Vieru 15/3, et. 1, tel.: (+373 22) 48 16 61 Centre medicale: Ceradent str. Kogâlniceanu, 41 tel.: (+373 22) 22 28 05 Mazur Dent str. Kogâlniceanu, 20 of. 1 tel.: (+ 373 22) 27 59 92

Prima Medica str. V.Alecsandri, 87/1 tel.: (+373 22) 20 23 73 Timox Dent str. Pușkin, 9 tel.: (+373 22) 22 24 99 Vivodent str. București, 13/1 tel.: (+373 22) 54 64 00 Shopping:

ABFashion str. Ismail, 24 tel: (+373) 27 16 03 (+373) 69 10 90 89

Ceai de elită bd. Ștefan cel Mare, 128 (Shopping Malldova) tel.: (+373 22) 24 35 72 (+373) 79 44 77 68 Koton str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova) tel.: (+373 22) 27 00 39

L’arossa str. V. Alecsandri, 66 tel.:(+373) 69 10 81 96 Mireasa Modernă str. București 105 tel: (+373 22) 22 68 72 (+373) 69 99 63 78

molDeco bd. Bănulescu Bodoni, 57 tel: (+373 22) 23 31 89 (+373) 69 20 11 26 bd. Moscovei, 14/1 tel: (+373 22) 31 12 81 (+373) 69 20 11 26

AnyWay Travel str. 31 august 1989, 121 tel.: (+373 22) 85 90 90 Damla Tur str. Gagarin, 1 tel.: (+373 22) 27 75 77

Explore str. Columna, 103 of.1 tel.: (+ 373 22) 84 41 11

IFLY.MD str. Pușkin, 7 tel.: (+373 22) 80 86 80 (+373) 78 80 86 80 Isida str. Mitropolit Dosoftei, 97/1 tel.: (+373 22) 29 60 48 Sindbad str. Cosmonauţilor, 6 tel.: (+373 22) 88 82 88 Sovada str.Zelinski, 12 tel.: (+373 22) 84 46 78 Univers Viva Turism bd. Grigore Vieru, 22/1 of. 1 tel: (+373 22) 22 92 92

Jazz Hotel str. Vlaicu Pîrcălab 72 tel.: (+373) 69 10 73 77

LeoGrand str. Mit. Varlaam 77 tel.: (+373 22) 20 12 01 Manhattan str. Ciuflea, 1 tel.: (+373 22) 26 08 88 Nobil Hotel str. M.Eminescu, 49/1 tel.:(+373 22) 40 04 00

Turist Hotel bd. Grigore Vieru, 9 tel.:(+373 22) 22 05 12

Vila Natali str. Sfatul Ţării, 15 tel.: (+373 22) 23 36 63 Vila Verde str. Grenoble, 110 tel.:(+373 22) 28 80 03

Vacanţa str. Pușkin, 14 tel.: (+ 373 22) 840 111 Vernon Prim str. Gh.Asachi, 11/1 of. 98 tel.: (+373 22) 72 72 32

Papilio str. Alecsandri, 20 tel.: (+373 22) 21 01 29 (+373) 79 43 12 12

Voiaj International bd. Negruzzi, 4/2 tel.: (+373 22) 54 64 64

Shoptime.md str. Bănulescu Bodoni, 29 tel.: (+373 22) 234 900

Business & SPA Hotel OLSI str. Bernardazzi, 26/3 tel.: (+373 22) 54 59 54

Vrei să devii partenerul nostru de distribuţie?

Hotele:

Agenţii turistice: Amadeus Travel str. Pușkin, 24 tel.: (+373 22) 22 66 33

Flowers str. Anestiade, 7 tel.: (+ 373 22) 26 02 02

Dacia Hotel str. 31 August 1989, 135 tel.:(+373 22) 23 22 51

Contactează-ne pe: contact@15minute.md

sau 060097111 – Sergiu Ţurcanu, director de marketing