45 web

Nr.45 (noiembrie 2014)

» Lilia Calancea, senzual și sugestiv despre iubire » Temperamentul creativ al Malvinei Cservenschi » Psihanaliza lui Yan Feldman » Cuvinte sau fapte?

Capsule de istorie cu Viorica Meșină

și Sergiu Prodan

cuprins

Vezi mai multe poze

și lasă-ne comentarii

pe pagina de facebook.

Caută „revista 15 minute”

cuprins minutul respiro

redacţia www.15minute.md

4

Farmecul orașului Copenhaga minutul tău liber

10

Nicoleta Colomeeţ nicoleta@15minute.md tel.: (+373) 69 43 51 33 Redactor » Sanda Câmpeanu, Ecaterina Suman

Malvina Cservenschi minutul din birou

tel.: (+373 22) 92 90 15 Director, redactor-șef »

6

Ghidul localurilor din oraș minut în obiectiv

str. Grigore Vieru 22/2, bir. 15

16

Yan Feldman minutul picant

36 42

Cuvinte sau fapte? minutul de horoscop

Machetator » Editori » Gonzo, Zina Zen, Nicoleta Colomeeţ, Ecaterina Suman, Lia Chetrari Fotografi » Alexandr Stratan, Andreea Iancu,

Lilia Calancea un minut cu Zina

tel.: (+373) 60 09 71 11 Mihai Stăvilă

24

Viorica Meșină și Sergiu Prodan minutul de carte

Sergiu Ţurcanu sergiu@15minute.md

22

aiFon minut în culise

Director de marketing »

Constantin Dimitrenco Tiraj » 4000 exemplare

43

Tipar » Bons Offices Toate drepturile asupra materialelor aparţin SRL „15 minute”. Acestea nu pot fi reproduse parţial sau în întregime, fără aprobarea prealabilă în scris.

3

Farmecul orașului

Copenhaga În Copenhaga am ajuns absolut întâmplător, plecând în croazieră, pe mare, din Oslo.

Deja era mai mult decât îmi puteam imagina - un oraș întreg care a încăput într-un vapor, și eu - pe puntea sa. O mare liniștită și o vreme superbă. Nu credeam că mă poate impresiona ceva mai mult de atât.

Când am ajuns în capitala daneză, ne-am dus direct în centrul vechi al orașului.

Stroget este, mai ales, cunoscută ca zonă de shopping. Este una dintre cele mai lungi străzi exclusiv pietonale din Europa. Aici am găsit mărci foarte cunoscute, branduri pentru bugete „mai omenești”, dar și restaurante, cafenele și baruri, precum și câteva obiective turistice, cum ar fi Biserica Maicii Domnului, Fântâna Stork sau Biserica Nikolaj.

Zona portuară, Nyhavn (Noul Port) m-a impresionat prin culori și viaţă. La început, a fost un port comercial foarte aglomerat, plin de marinari și berării, unde ancorau vase din întreaga lume. Astăzi, casele vechi și încântătoare au fost renovate pentru a le fi redat farmecul de odinioară și locul s-a împânzit de restaurante dintre cele mai selecte.

La numarul 9 se găsește cea mai veche casă din Nyhavn, care datează din 1681, iar designul său nu a fost modificat de atunci. Multe dintre

casele ce se găsesc de-a lungul cheiului au aparţinut unor personalităţi marcante. Hans Christian Andersen a locuit la numărul 20, aici fiind și locul unde a scris câteva dintre cele mai cunoscute povestiri și basme ale sale.

Christiania este un cartier al orașului, în care locuiește o comunitate mai „ciudată” de oameni, cu statut semi-legal, care, începând cu anii ‘70, au ocupat fără forme legale o zonă cu construcţii dezactivate, făcându-și un orășel al lor. Christiania are baruri, restaurante și săli de concerte, este pietonală cu pasaje înguste, printre o mulţime de clădiri viu colorate, ilustrând spiritul boem al zonei.

Deși controversat, în special datorită punctului de vedere libertin al localnicilor, în fiecare an, peste jumătate de milion de oameni vin să viziteze acest veritabil obiectiv turistic, Christiania fiind, fără îndoială, una dintre cele mai populare atracţii turistice din Danemarca. Localnicii oferă și tururi cu ghid ale zonei.

Dacă ești pasionat de artă, Copenhaga îţi oferă câteva locuri: Galeria Naţională de Artă, care, pe lângă operele de artă, are și o foarte plăcută grădină de iarnă, Muzeul Arken de Artă Modernă și Colecţia Hirsprung care conţine peste 700 de lucrări din Epoca de Aur a picturii daneze, dar și Muzeul de Artă Contemporană „Louisiana”.

Pentru cei interesaţi de vikingi și de istoria medievală a nordului Europei, există Muzeul Naţional Danez și Frilandsmuseet, care vă pot oferi incursiuni în istoria și cultura scandinavă.

Din Biserica Mântuitorului, după urcarea celor 400 de trepte în spirală, din turnul bisericii, poţi admira cea mai spectaculoasă panoramă a orașului.

Rundetaarn sau Turnul Rotund este cel mai vechi observator în funcţiune din Europa.

Parcul de distracţii Tivoli este al doilea ca vechime din lume și este amplasat într-o grădină cu o tradiţie impresionantă după orice standarde. A fost inaugurat în anul 1843 și farmecul îi este dat de îmbinarea dintre vechi și nou, dintre tradiţie și progres. Pe lângă toate atracţiile, Grădinile Tivoli pot oferi și o atmosferă calmă și relaxantă. Aici se găsesc o mulţime de zone verzi, lacuri, fântâni și flori dintre cele mai spectaculoase. Tivoli are și trei scene în aer liber unde au loc numeroase spectacole de muzică live. În fiecare toamnă, Tivoli se transformă într-un univers încântător, dominat de vrajitoare, dovleci și luminiţe.

minutul respiro

Toate atracţiile funcţionează de la mijlocul lunii noiembrie până în decembrie, când parcul se transformă din nou, pentru a sărbători Crăciunul. Focurile de artificii reprezintă o tradiţie la Tivoli. În apropiere de pontonul Langelinje se găsește una dintre cele mai importante atracţii turistice din orașul Copenhaga, Mica Sirenă - o statuie de bronz, de 125 de cm înălţime și 175 de kg, care a devenit un adevărat simbol pentru capitala Danemarcei. Statuia din 1913 a fost un cadou oferit orașului Copenhaga de către berarul Carl Jacobsen. Povestea ei își are originile în basmul cu același nume al lui Hans Christian Andersen, dar sculptorul a fost inspirat, în egală măsură, și de balerina Ellen Price, care în anul 1909 a dansat ca prim-solistă în spectacolul de balet, „Mica Sirenă”, fost pus în scenă la Teatrul Regal.

Palatul Christiansborg este situat în Slotsholmen și a găzduit Casa Regală Daneză din anii 1400 până în 1794, când aceasta s-a mutat în Palatul Amalienborg.

Castelul Rosenborg este gazda unora dintre cele mai valoroase comori culturale ale Danemarcei. Castelul a fost ridicat între anii 1606 și 1634 în timpul domniei Regelui Christian al IV-lea ca reședinţă pentru petrecerea timpului liber. În subsolul castelului se găsesc bijuteriile Coroanei Daneze și alte comori ale regalităţii.

Palatul Amalienborg are un muzeu complementar care-i poartă numele. Amalienborg este considerat unul dintre cele mai reprezentative obiective arhitectonice daneze în stil rococo și a fost ridicat în anii 1700.

Compusă din patru clădiri identice, aceasta este reședinţa principală a Majestăţii Sale, Regina Danemarcei. În prezent, publicul poate vizita două dintre palate: Palatul Christian al VIII-lea, care are și rol de muzeu al Familiei Regale Glucksburg, și Palatul Christian al VII-lea, care este folosit de Regină pentru primirea oaspeţilor și reprezentanţilor oficiali ai altor state.

Amalienborg este cunoscut și pentru Gărzile Regale Daneze, care patrulează perimetrul complexului de palate. În fiecare zi gărzile mărșăluiesc pe străzile din Copenhaga, plecând la 11:30 de la Castelul Rosenborg și execută schimbarea gărzii în faţa Palatului Amalienborg la ora 12:00. Atunci când Regina se află la reședinţa sa din Copenhaga, gărzile sunt acompaniate și de Fanfara Gărzilor Regale.

Copenhaga este un oraș surprinzător. Este genul de oraș frumos în orice anotimp și cred că este minunat în perioada sărbătorilor de iarnă. Așa că, dacă nu v-aţi făcut încă planuri pentru Crăciun, alegeţi Danemarca. Nu este cea mai ieftină destinaţie, dar merită fiecare coroană! text » Zina Zen

minut în obiectiv

Malvina Cservenschi - temperamentul declinat într-o formă creativă Malvina Cservenschi — puţine cuvinte, esenţă tare, conţinut plin de bogăţie, frumuseţe, creativitate. Este cunoscută publicului, mai întâi, în postura fetei carismatice de pe micul ecran al postului de televiziune TVR din România, iar după ce a renunţat la cariera de pe sticlă, Malvina s-a relansat cu propriul brand de bijuterii - „Malvensky”. Totul a început de la un șnur roșu și 2 pandative micuţe, care s-au transformat rapid într-o afacere de succes. În scurt timp, un colier „Malvensky” ajunge să fie purtat de Sharon Stone, iar o brăţară cu îngeraș – de Beyoncé. Cu ochii ca mierea, Malvina te cucerește și te inspiră. A învăţat să facă business din cărţi și reviste și a reușit. Acum are o afacere sclipitoare. Ea este femeia care inspiră eleganţă, feminitate și rafinament. Cucerește dintr-o privire și a reușit să înveţe, în timp și din experienţă, arta echilibrului, astfel, în domeniul businessului e în continuu progres.

Te consideri o femeie de succes?

Aș defini succesul drept o stare de împlinire și liniște, dublată de multă muncă.

Sunt liniștită și împlinită, dar, în același timp, muncesc continuu pentru dezvoltarea mea personală și a businessului. Consider proiectul „Malvensky” un proiect de succes, pentru că e iubit, cerut, recunoscut, apreciat, recognoscibil, cu o imagine foarte bună. Dar, în același timp, este și un proiect în continuă dezvoltare. Pentru că a avea succes nu este o formulă de moment, un obiectiv pe care l-ai îndeplinit și apoi te poţi relaxa, ci un drum lung, în permanentă dinamică și evoluţie. Depinde de tine cum îl parcurgi astfel încât să te bucuri de el, să fii recunoscător, dar, în egală măsură, informat, atent, proactiv, avangardist, chiar în gândire și abordare.

Ce lecţii ai învăţat de când ești în domeniul businessului? În fiecare zi învăţ ceva important. Una dintre lecţiile esenţiale la care mă raportez în tot ceea ce fac este că orice afacere este despre oameni și pentru oameni. Dacă reușești să înţelegi ce vor oamenii, fie ei parteneri, clienţi, colaboratori sau angajaţi, iar, pe de altă parte, dacă reușești să-ţi comunici eficient punctul de vedere, atunci totul va merge foarte bine, în sensul îndeplinirii cu succes a obiectivelor și performanţelor așteptate.

Ai avut anumite piedici?

Au existat, sigur că da, însă prefer să nu le denumesc piedici, ci situaţii pe care le poţi

din lipsa timpului, mă concentrez pe muncă sau lucruri pe care le am de făcut zi de zi, urmând ca seara să mă relaxez cu o cană de ceai și un somn odihnitor. Suntem, după mine, responsabili pentru starea noastră de bine, liniște și energie.

Cum ţi-ai ales domeniul în care ești acum?

Cred că el m-a ales pe mine. În opinia mea, fiecare se naște cu un talent, pe care îl descoperă mai devreme sau mai târziu. Domeniul bijuteriilor este captivant și are legătură cu tot ceea ce este profund și frumos: artă, creativitate, minuţiozitate, precizie, empatie, stimă de sine, respect, dorinţe împlinite.

transforma în oportunităţi. Din experienţă am învăţat că orice lucru greșit se întâmplă pentru ca ceva nou, mai bun, să-i ia loc. De exemplu, dacă vorbim de „customer service”, Bill Gates spunea „cei mai nemulţumiţi clienţi reprezintă cea mai mare sursă de învăţare”. Dacă există comunicare, organizare, deschidere, implicare, interes din toate părţile, atunci drumul e mai lin. Eu am învăţat în timp aceste lucruri, dar când mă lovesc de ceva neplăcut, încerc să jonglez astfel încât să transform totul în favoarea mea și spre binele afacerii.

Cum reușești să te încarci cu energie?

Nu am o reţetă, dar reușesc să îmi găsesc echilibrul, dacă este nevoie, pe cont propriu. Am nevoie de liniște pentru a reflecta asupra unei situaţii pe care încerc să o abordez cu căldură, putere și o ușoară detașare.

Alteori ascult muzică bună și citesc o carte, uneori mă relaxez doar jucându-mă cu motanul meu Soho. Când pot, evadez acasă la părinţi, iar în momentele când nu îmi permit,

E ușor să creezi bijuterii pe care să le poarte toată lumea?

Este, dacă vrei, o alchimie la mijloc: simt, mă informez și mă interesează ce au nevoie oamenii sau ce le-ar plăcea să poarte. De aceea, creez bijuterii care să dăinuie o viaţă, bijuterii pe care le poţi purta în fiecare zi, care îţi aduc bucurie, speranţă, iubire, care creează o legătură cu cei dragi. Oamenii sunt inspiraţia mea și de aceea pare să fie mai ușor. În rest, este viziunea proprie.

Cine și ce te fac fericită?

De obicei, când mi se adresează această întrebare, zâmbesc pentru că mi-a luat ceva timp să aflu ce mă face fericită și simplul fapt că am descoperit acest lucru mă face fericită. Și cred că fiecare zi îmi oferă această șansă, dar sunt câteva experienţe și stări care îmi garantează acest sentiment fără efort: starea de liniște, iubirea, casa, bucuriile simple, natura, creaţia și, pentru că acum e toamnă, luna în care m-am născut.

Mă face fericită să văd frunzele căzând, să observ cum se schimbă culorile copacilor, îmi plac dimineţile mai reci și zilele însorite de noiembrie. Sunt o persoană romantică și îmi place să mă bucur de temperamentul meu și să îl declin în forma creativă.

text » Lia Chetrari foto » Andreea Iancu

Sărbătorile încep cu tine și prietenii tăi, iar JazzCafe te reunește și te inspiră pentru noi succese.

Petrece cele mai importante și deosebite evenimente într-o atmosferă degajată, cu muzică live - jazz, blues sau rock și bucate ameţitor de delicioase.

Redescoperă împreună cu noi plăceri muzicale, dar și cele culinare. Vino

și savurează bucatele gătite în tandîr sau cele tradiţionale moldovenești complimentate cu ceaiuri aromate sau vinuri selecte.

Indiferent dacă vrei să organizezi o petrecere corporativă de Revelion, ești omagiat sau vrei o cină specială alături de familie și prieteni, ești întotdeauna binevenit la JazzCafe să-ţi organizezi evenimetul perfect.

16

Psihanaliza lui Yan Feldman Yan Feldman, un personaj cunoscut, inteligent, care stârnește curiozitate și este prezent la toate evenimentele culturale, nu numai din capitală, ci și din ţară. Dacă incluzi seara televizorul, s-ar putea să-l fi văzut, cel puţin o dată, la vreo emisiune cu tentă socială, discutând și dezbătând practic orice, de la problemele în sistemul nostru medical, până la educarea copiilor. Ce face Yan, de fapt însă, știu mai puţini. Noi l-am redescoperit și te invităm acum și pe tine s-o faci.

Yan, ce îl determină pe un tânăr din Chișinăul anilor `90 să meargă la psihologie?

Am fost mereu interesat de oameni și de spaţiul social în care mă aflam. Visam să fac psihologie, chiar dacă nu asta a fost

prima mea școală. Când eram elev, prin anii `90, la Chișinău a apărut Colegiul de Business, unde erau invitaţi oameni interesanţi, din diferite domenii, precum: business, programare neurolingvistică, burse și valori, etc. Am mers și eu la acest colegiu pentru a învăţa, însă, îmi doream foarte mult să îmi fac studiile și în domeniul psihologiei, la Moscova. Era dificil să realizez acest vis. Un principal impediment îl constituia latura financiară. Astfel, am rămas acasă unde, spre marele meu noroc, persoana care a creat Colegiul de Business, ulterior, a lansat și Institutul de Management pe lângă USM, unde mi-am luat prima diplomă de studii superioare. Totodată, pot afirma promt: dacă îţi dorești ceva cu adevărat – devine realitate!

Am ajuns și la Moscova și am făcut psihologie. M-a ajutat unichiul meu, oferindu-mi suportul financiar de care aveam nevoie.

De mic copil ai vrut să urmezi această cale?

Nu, evident. Ca oricare băiat, în copilărie, am trecut prin faza eroilor – pompier, cosmonaut. Mai târziu, când am citit

minutul din birou

Aventurile lui Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle, mă vedeam detectiv, am vrut să rezolv dileme, iar după o altă perioadă, scurtă, am vrut să fiu medic.

Nu ești departe, de visele tale copilărești – ești și o bucată de medic și rezolvi dileme. Ai reușit să le combini mai pe toate, lăsând, la o parte, eroii. Cum îţi imaginai un psiholog? Care erau așteptările tale de la această profesie?

Așteptările mele erau simple – să înţeleg, mai bine, omul, procesele sociale și pe mine însumi. Această sete este mereu alimentată și pot spune că am obţinut ceea ce mi-am dorit. Ceea ce mă încântă și mai mult este că, în acest domeniu, poţi să crești și să te dezvolţi la nesfârșit. Am vrut să am cunoștinţele necesare pentru a înţelege „omul” și le-am căpătat. Știu că va suna banal, dar fiecare persoană pe care o întâlnesc este un univers aparte, o istorie, fiecare este asemenea unui film, unui roman, a unei dramaturgii. Doar la suprafaţă părem a avea aceleași probleme, forma e aceeași – conţinutul e de fiecare dată altul.

Cu ce probleme sau întrebări vin oamenii la tine?

Oamenii vin cu aceleași probleme cotidiene pe care le avem cu toţii, probleme în viaţa profesională sau personală, lipsa de realizare, depresii, probleme de control, nimic nou sub soare în fond. De multe ori se întâmplă să descopăr că problema reală nu e cea cu care a venit omul, iniţial. Totodată, cazuri identice nu există, toate diferă de la o persoană la alta. Înţeleg de ce atât de mulţi psihanaliști scriu cărţi. Și tu, ai suficient material pentru a scrie o carte?

Da, foarte multe istorii de povestit, dar asta nu ar înseamna că sunt și gata să mă apuc s-o fac. Poate, revin la idee, după ce trec de 50 de ani. Pentru a scrie o carte trebuie să ajungi în momentul în care simţi că vrei să spui ceva omenirii.

Cum reușești să te delimitezi de istoriile și experienţele pacienţilor tăi? Unele, presupun, sunt triste sau, uneori, tragice.

Cel mai important instrument de lucru al unui psiholog este sufletul. Nu poţi să te detașezi de ceea ce auzi, pentru că nu vei putea să ajuţi. Înveţi să dezvolţi capacitatea asta de a fi în trăiri și stări cu omul din faţa ta și, în același timp, să fii lângă el, fără a te înneca complet în ceea ce simte el. Trebuie să poţi să trăiești, să simţi aceeași experienţă, menţinându-ţi poziţia de observator. Nu înveţi asta la facultate, ci doar din practică.

Presupun că este un exerciţiu personal și... unul destul de greu.

Este adevărat. De exemplu, am experienţa lucrului cu victimele traficului de fiinţe umane. Ai în faţă oameni care au trecut prin situaţii teribile și au supravieţuit. Ai

18

ce învăţa de la ei, deoarece aceștia sunt oamenii care au trăit o experienţă căreia mulţi dintre noi nu i-am face faţă, iar asta e și ea o parte motivantă a profesiei mele.

E important să îi arăţi acestui om că rana lui poate fi și o sursă de putere, aceste răni ne fac mai sensibili, mai profunzi.

suficient de rău ca să decizi să faci acest pas. Omenii au nevoie de timp, unii se coc încetișor. Și mai contează și chimia, relaţia care se creează între pacient și medic.

Unii oameni vin, dar nu rămân. Ei vin să-și spună confidenţele, iată de ce chimia este absolut crucială.

Cum ajung oamenii la tine? Îţi faci publicitate?

E o istorie stranie cu publicitatea la psihologi, nici nu știu dacă e etic. Aș prefera la mine să vină oameni care au nevoie de un psiholog și să ajungă anume la mine, prin recomandare, de exemplu. Când alegem un medic, mergem la unul pe care îl cunoaștem, nu? Așa e și în cazul psihologului sau în cazul meu.

Tu poţi fi discret după toate experienţele pe care le auzi?

Sigur că pot și sigur că sunt discret. Confidenţialitatea este o condiţie primordială pentru a construi acest spaţiu sacru, această retortă alchimică unde și se produce schimbarea în procesul de psihoterapie.

Oamenii care nu își dau seama că au nevoie de ajutor psihologic trebuie aduși la conștientizare?

Poţi să oferi ajutor psihologic doar în cazul în care persoana este gata să îl primească, într-un fel, trebuie să îţi fie

Ziceai, într-un interviu, că cel mai greu este să treci peste trădarea prietenilor și dezamăgirea în dragoste.

Cu vârsta este mai greu să îţi creezi prieteni, pentru că prietenii sunt cei cu care ai experienţe comune, etape prin care aţi trecut împreună. Eu, însă, rămân de fiecare dată uimit de oamenii noi și absolut fabuloși pe care continui să-i întâlnesc, chiar și atunci când pare că asta e și nu mai am de unde sau cum să îmi fac noi prieteni. Și mai e ceva aici, când simt drama sau tristeţea, nu fug de ele, nu le ocolesc. Îmi place să trăiesc tot ce se întâmplă cu mine, fie acesta un sentiment bun sau rău. Recent, un cunoscut mi se plângea că tocmai se îndrăgostise foarte tare, dar au ajuns să se despartă. Atunci i-am zis: „Ei și ce? Aceste două momente ale unei iubiri sunt cele mai frumoase”. Și eu chiar cred așa. Începutul și sfârșitul unei relaţii sunt cele mai suculente și cele mai pline de emoţii și trăiri, mijlocul este rutină (râde). Glumesc, desigur. Dar farmecul constă în a simţi această dragoste la început, când zbori și, apoi, amarul despărţirii, când totul e sepia și plouă.

Te îndrăgostești des?

Da, și cu vârsta lucrurile nu se schimbă, apropo. Mă îndrăgostesc des, fără a ţine neapărat să am și o relaţie. Asta însă nu înseamnă că nu mă implic în relaţii stabile, de durată.

Un psiholog are nevoie de un psiholog?

Pregătirea profesională a unui psihanalist se bazează pe trei lucruri: studiile în domeniu (teorie), analiza personală, pentru a te înţelege și a-ţi rezolva problemele, astfel încât acestea să nu-ţi influenţeze munca (experienţa personală) și practica iniţială sub supervizare (formare profesională). Ulterior, pe parcursul vieţii, pot apărea acele momente în care ai nevoie de sfatul unui coleg, în cazurile dificile, profesionale, sau când simţi că ai intrat într-un impas personal. Asta nu ar însemna că ești slab, pur și simplu toţi suntem oameni. Nu sunt robot și pot să am și eu nevoie să merg la cineva care să mă ajute să mă înţeleg. Pentru că asta ne oferă un psiholog – o părere, o viziune din alt unghi.

dar cu oameni cu care mă simt bine. Ah, și îmi plac călătoriile, oamenii noi și locurile diferite!

Care sunt formele tale de recuperare?

Cărţile, filmele, teatrul, cluburile, cu toate că nu prea înţeleg ultimele trend-uri muzicale (râde). Merg să mă recreez peste tot unde sunt oamenii dragi mie, acolo unde pot socializa. Oricând pot merge oriunde,

text » Anastasia Taburceanu foto » Alexandr Stratan locaţie» Cafe Loft str. Nicolae Iorga 3 tel.: (+373 22) 890 076; (+373 22) 890 076

Care este următorul punct de atins în cariera ta?

Sunt deschis oricărei provocări. Pe lângă psihanaliză mai fac și consultanţă, combin cunoștinţele mele din domeniul psihologiei cu cele de management. Ca expert și consultant internaţional am lucrat în 10 ţări pe 3 continente. De mai bine de zece ani lucrez în reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane. Am lucrat și cu victimele violenţei in familie sau cu refugiaţi. În total, am participat la peste 50 de proiecte și nu sunt nici pe departe gata să mă opresc.

minutul picant

aiFon?

Dialog introductiv 1 - Tania, văd că ţi-ai luat aiFon, extraordinar!

- Da, sunt foarte mulţumită de el, e cel mai tare și face niște selfie-uri super-șic…

- Dă să-mi fac și eu un selfie…

- Îţi dau, dacă mă lași să sun de la tine, că nu am credit…

Dialog introductiv 2 - Vasea, ţi-ai luat Lexus, bravo, băiatule!

- Da Petea, îs tare mulţumit, da l-am trecut pe gaz deoarece crăpa benzină ca o animală!

- Maladeţ!

- Hai la mine în garsonieră că eu torn, numai stai să-i zic lu Tania să scoată copiii la plimbare…

Monolog Nu contează cine ești, contează ce crede lumea despre tine. Nu contează ce mănânci, contează ce consumi. Este foarte important să ai un aiFon de ultimă generaţie (fără minute), o mașină de lux (trecută pe gaz) și să-ţi afișezi mecla măcar o dată pe săptămână într-un club select, ca lumea să creadă că ești și tu select. Și nu contează că restul lumii a venit în acest club ca tu să crezi că ei sunt selecţi. Contează că vă consideraţi selecţi unul pe altul și vă permiteţi să nu mâncaţi 6 zile ca să beţi un cocktail de calitate dubioasă la preţ cel puţin triplu.

Bineînţeles că ai putea să bei acest cocktail select și acasă, te-ar costa de vreo 5-10 ori mai ieftin. Doar că restul lumii care se vrea selectă nu va vedea cum bei tu cocktailul select acasă. Doar dacă nu ai aiFon care face selfie-uri mișto cu tine și cocktailul tău select. Problema e că atunci când ai aiFon, nu prea ai bani de cocktailuri selecte, nu ai nici măcar credit. Nu-ţi rămâne decât să urci în mașina de lux, să rogi prietenii să te împrumute ca s-o alimentezi cu gaz și să pleci în clubul fiţos, în speranţa că vreun select te va servi cu vreun cocktail dacă-i arăţi aiFon-ul tău bengos fără minute. În club trebuie să te porţi select, ca alţii să te creadă select.

Regulile de comportament ale omului select într-un club select sunt următoarele: sorbi toate noaptea dintr-un singur cocktail, care costă cât 3 litri de aceeași băutură cumpărată în magazin; sorbi cu înghiţituri minuscule, ca nu cumva să rămâi fără unica băutură pe care ţi-ai permis-o înainte de orele 5 dimineaţa; între sorbituri scoţi aiFon-ul și te prefaci că vorbești intens cu foarte multă lume. Bineînţeles că nu ai credit nici pentru minute, nici pentru internet, așa că te conectezi la wi-fi-ul clubului select și privești pozele din alte cluburi selecte. Lumea din jur nu trebuie să-și dea seama că tu te uiţi la poze, pentru că n-o să te mai creadă select.

Așa că e bine să miști rapid din degete, de parcă ai scrie câtorva domnișoare simultan (sau domnișori). În timp ce privești pozele și te faci că scrii trebuie să schiţezi pe faţa ta cât mai multe emoţii: ură, dragoste, excitare, enervare ș.a.m.d. Astfel, ceilalţi selecţi din club (și mai ales selectele) vor atrage atenţia maximă asupra ta, asupra unui om atât de select care bea un cocktail select și vorbește cu aiFonul select într-un club select. Asta în cazul în care nu ai trei copii și o soţie flămândă acasă. Însă asta e deja altă istorie.

Epilog Mai pe scurt, ai înţeles. Poţi să fii prost ca noaptea, să ai două clase și să mănânci doar „mivina” cu pesmeţi. Important este ce crede lumea despre tine. Nu citi, nu mânca, pune banii la ciorap și fuga după aiFon. Iar atunci când o să te întâlnesc pe stradă și o să te întreb: „aiFon?”, tu vei răspunde: „amFon! Mă lași să sun de pe telefonul tău?” text » Gonzo

minut în culise

Capsule de istorie cu Viorica Meșină

și Sergiu Prodan Pasiune, ambiţie, viziune, pragmatism, forţă și multă dedicare - calificitativele care îi definesc pe Viorica Meșină și Sergiu Prodan. Și acestea, nu sunt nici pe departe toate. Constant prezenţi în viaţa noastră, fără ca măcar să realizăm acest lucru, ne inspiră prin „forme scurte”. Fac asta discret, tacticos, dar, în același timp, incisiv, prin intermediul „uneltei” pe care știu s-o mânuiască cel mai bine – regia.

Drumurile li s-au intersectat întâmplător, mânaţi de curizitate și curaj s-au avântat acum 25 de ani în aventura vieţii lor. Două caractere nestăvilite, care au parcurs cale lungă până la calmul de care dau acum dovadă, dar care s-au completat perfect din start.

Cum decide cineva că vrea să devină „regizor” sau că vrea să se apuce de fimat? De unde apare dorinţa aceasta?

Sergiu: Să mă întrebi asta e ca și cum ai întreba greierul de ce are picioare lungi. Niciodată nu m-am întrebat ce vreau să ajung în viaţa asta. Am trăit fiecare clipă. Soarta m-a împins în direcţia aceasta.

Viorica: Sergiu a absolvit Facultatea de Actorie la Școala Șciukin, după care s-a întors la Chișinău și a lucrat un an. Apoi a învăţat Regia Film în Institutul Unional de Cinematografie.

Sergiu: În calitate de actor am participat la câteva filmari și mi-am dat seama că aș putea face asta. Îmi amintesc momentul când filmam cu Emil Loteanu „Luceafărul”, despre viaţa și creaţia poetului Mihai Eminescu. La un moment dat, se trăgea un cadru și avusem obrăznicia să îi dau, pe ascuns, actorului tânăr, niște sfaturi. Loteanu, însă, a observat și s-a enervat foc. Atunci mi-a zis: „Bă,

ești așa deștept? Hai, vino tu și filmează!” S-a întors și a plecat. La rândul meu, am dat indicaţii, am regizat și am filmat. Nu am luat-o drept tragedie, din contra — o oportunitate.

Cum ai fi reacţionat tu, să-ţi fi făcut cineva una ca asta?

Sergiu: Păi, era să îi dau peste mânuţe, dar nu aș fi plecat de pe platoul de filmare.

Vioricia: Sergiu are o reacţie alergică la intervenţia persoanelor care se află pe platou.

Nu suferă dacă cineva comentează.

Sergiu: Era un cadru simplu și era pus. Toţi știau ce trebuie să facă. Era o actriţă — o fetiţă tânără care nu putea să redea acea emoţie dorită de Emil Loteanu. Și atunci s-a enervat Loteanu și mi-a zis: „Hai! Să te văd!”

După acel mic incident am rămas prieteni.

Ulterior, când mă pregăteam pentru admiterea la VGIK, Emil Loteanu a avut un rol important în șansa mea de a deveni regizor.

De un an știam că voi aplica. Erau câteva lucrări pe care trebuia să le pregătești și să le depui, din timp, pentru o preselecţie, ca, după aceasta, să fii invitat la interviu. Pregătisem povestirea care îmi părea profundă, adevarată, o ruptură din viaţă, iar în ultimul moment, cu o săptămână înainte de a depune dosarul, am decis să îl sun pe Loteanu.

Acesta era la Moscova, la MosFilm. I-am zis că vreau să aplic la VGIK. Dumnealui a insistat să îi aduc lucrările pentru a le vedea.

A doua zi mi-a făcut o săponeala. M-a desfiinţat. A fost o găleată de apă rece pentru mine. Astfel, în ultimele trei zile, am modificat totul, iar acesta a fost colacul care m-a salvat atunci. Și tu, Viorica?

Viorica: La mine, totul este foarte simplu. Îmi plac mult filmele. Ele mi-au plăcut dintotdeauna, mi-au plăcut pasional. Totul a venit firesc, treptat. O bună parte din meritul acesta îi aparţine lui Sergiu. Am decis că vreau să fac regie după ce eram împreună.

Din păcate, n-am făcut studii de cinematografie, absolvisem, facultatea de jurnalism de fapt.

26

Cum te-a influenţat Sergiu în luarea acestei decizii?

Viorica: Am avut posibilitatea să descopăr sau să admit că e posibil și că aș putea încerca să mă bag în meseria asta. Era meseria lui, el era cel cu diploma de regizor. Și cum aţi ajuns să vă cunoașteţi?

Sergiu: Ne cunoșteam vizual. Ne-am împrietenit la 10 noiembrie 1989. Un șapte aprilie pe timpul nostru, un Maidan al generaţiei noaste, o bătaie violentă, în faţa Ministerului Afacerilor Interne. Cu toate astea, al nostru 10 noiembrie a fost foarte romantic. Toate s-au petrecut spontan. Eram ieșiţi la cafea, cineva a zis că se întâmplă ceva în faţă la MAI și ne-am pornit să vedem bătaia. Eu eram însoţit de prietena mea, iar Viorica de prietenul ei. Drumurile noastre s-au intersectat lângă Sala cu Orgă. Prietena mea și prietenul ei nu au vrut să meargă și atunci am zis așa: „Staţi voi aici. Noi doi mergem să vedem ce este acolo, după care revenim și

vă povestim”. Ei au rămas să ne aștepte, noi, însă, nu ne-am mai întors.

Viorica: La o normalitate, armonie, un echilibru al relaţiei am ajuns greu. Foarte greu.

E vorba de caractere. Așa suntem noi — ca acel 10 noiembrie. Nu a fost dragoste la prima vedere, flori și ciocolate... a fost tumultos. Cu despărţiri și împăcări, cu scurtcircuite, cu tot ce poate avea o relaţie . Și cum aţi ajuns să lucraţi împreună, dacă Sergiu, ai spus mai devreme, este exploziv pe platou?

Sergiu: Am venit la Chișinău să îmi fac lucrarea de licenţă și, bineînţeles, aveam nevoie de o echipă, de oameni care să mă ajute pe platou. Atunci i-am propus Vioricăi să participe și ea la filmări. Am făcut filmul de licenţă, iar ea a înţeles cum stau lucrurile pe un platou, cine și ce face. Tot în acel timp, am fost numit, la studioul „Debut” din cadrul Moldova-Film, care a fost fondat de Emil Loteanu, conducator artistic. Într-o bună zi, a

venit Viorica cu un scenariu și a zis că vrea să facă un film.

Viorica: Trăiam împreună. Ne certasem. Miam luat o carte și m-am dus în altă cameră.

Erau „Jurnalele” lui Kafka. Apropo, când ne certam, eu nu mă apropiam niciodată prima, indiferent cine avea dreptate și cine nu. Dar atunci mă impresionase mult o povestioară.

Am trecut peste supărare și i-am propus lui Sergiu s-o citească. Am vizualizat întreaga povestire în acel moment și am spus, discret că aș putea să fac un scurtmetraj.

Sergiu: Atunci am zis: „Bine. Faci tu acest film!” Așa a apărut filmul „Copiii măcelarului”. Cu această peliculă am luat premii cu sacul la festivalurile internaţionale. Pe atunci, erau printre primele premii din Republica Moldova luate la festivalurile internaţionale.

Bineînţeles, când a început Viorica să facă filmul, am fost învinuit de trafic de influenţă.

La Consiliul Artistic Moldova-Film, la care a fost abordată această problemă, am răspuns simplu: „Viorica face filmul „Copiii măcelarului” nu pentru că este prietena mea, ci invers, ea este prietena mea pentru că e talentată și face filmul „Copiii măcelarului”. Învinuirea cea mare care putea să intervină, ulterior, era că eu aș fi făcut filmul în locul ei sau pentru ea, iar Viorica doar a semnat.

Ca să nu apară vorbe de felul acesta, nu am apărut nici o zi pe platoul de filmare.

Viorica: La 23 de ani m-am băgat în meserie străină fără școală. A fost o aventură.

Cât este de lucrativă meseria aceasta?

Dacă în perioada sovietică în această latură se mai investea, după 1991, presupun că totul a murit, sau cel puţin a stagnat. A trebuit să decideţi ce să faceţi mai departe, nu aţi vrut să abandonaţi cinematografia și să vă profilaţi pe alt soi de afaceri, cum o făcuseră alţii?

Sergiu: Cu parere de rău, am fost generaţia jertfită schimbărilor. Când filma Viorica „Copiii măcelarului” era războiul pe Nistru.

Deci, în plin război noi filmam. La un moment dat s-a oprit finanţarea, astfel, nu mai erau bani pentru a termina filmul. Apăruse și ideea de a nu-l mai duce la sfârșit, dar Viorica a insistat să nu renunţăm. La Moscova,

l-am întâlnit pe selecţionerul de la Locarno.

Acesta văzuse un film de al meu și îl selectase pentru Festivalul de la Locarno, întrebând dacă nu mai avem, prin Moldova, vreun film.

Atunci am sunat urgent la Chișinău pentru o copie a filmului „Copiii măcelarului”. Filmul a fost selectat. În concurs, la scurt metraj, au fost două filme de-ale mele și filmul Vioricăi și, pe lângă astea, mai erau încă vreo 150 de filme. Se ofereau trei premii: premiul mare, premiul doi și premiul distribuţiei elveţiene, dintre acestea, două i-au revenit filmului Vioricăi: premiul mare și premiul distribuţiei.

Astfel, pe lângă recunoaștere din partea industriei, am reușit să facem și ceva bani. În glumă, spuneam că abia în acel moment am recunoscut-o pe Viorica drept regizor de film. Peste un an filmul a fost selectat la Festivalul Filmelor de Regizor Femei, la Paris, unde a luat premiul Canal + și, iarași, Canal + a procurat drepturile de difuzare a peliculei.

Viorica: Banii ridicaţi de pe urma premiilor au fost ca o mană cerească pentru că erau anii crizei, 1992-1993. Oamenii trăiau greu.

A fost un cadou de la Doamne – Doamne, care ne-a permis să ne menţinem pe linia de plutire, astfel încât să nu apară întrebarea

28

29

dacă trebuie sau nu să facem film. A fost de mare ajutor startul ăsta, doar că timpul n-a fost cel mai indicat pentru a te apuca să faci cinematografie în această ţară. Mai târziu a urmat „Patul lui Procust”, care ne-a mâncat tinereţea.

Dar când aţi decis că vreţi să vă faceţi atelier, să vă ocupaţi de producţia publicitară?

Viorica: Studioul este meritul lui Sergiu. El a fost cel care a avut optimismul de a merge mai departe.

Sergiu: Exact în momentul în care am terminat filmul „Patul lui Procust” și ne-am întrebat ce facem mai departe. Era 2001 deja.

Când am terminat filmul eram, iarăși, ca și în anii '90 — încă tineri, talentaţi și fără nici un ban. Atunci am zis că trebuie să facem ceva mai realistic, mai întreabat și, astfel, am înfiinţat Atelierul. Din start am fost solicitaţi și din start ne-am dat seama că publicitatea e o meserie aparte, cu doza sa de seriozitate.

Pe atunci piaţa publicitară era la pământ. Se făceau spoturi cu 300 de dolari și ăștia erau bani foarte mari. Publicitate făceau oamenii care parazitau pe seama echipamentelor de la televiziunea naţională, nimeni nu avea echipamentele proprii. Era un fel de „haltură”. Dar, încet-încet, am început să explicăm clienţilor de ce trebuie să investească în asta și, aici, piaţa publicitară s-a dezvoltat.

Aveaţi o echipă?

Sergiu: Nu aveam o echipă. Ideea studioului a venit de la Ruslan Uskov, care este și finul nostru și care ne-a ajutat să ducem la capat filmul „Patul lui Procust”. Pentru că în '98 intervenise criza financiară din Rusia care a lovit foarte dur Republica Moldova, finanţarea de stat a producţiei s-a oprit și noi aveam în faţă practic toată perioada de post-producţie care trebuia făcută, iar asta presupunea bani grei pentru acea perioadă.

Atunci prietenii noștri au găsit bani pentru a duce la capăt filmul. Datorită lor, imediat cum am terminat producţia, deja eram invitaţi la Festivalul de la Berlin. Ca să ajungi la Berlin, iarăși, trebuia să ai niște bani. Și Ruslan, fiind avocat, a zis de ce să nu des-

chidem o firmă. Denumirea „Atelierul Sergiu Prodan” a inventat-o Uskov.

Viorica: La început luam totul în chirie. Studioul pe care îl avem azi a pornit de la un calculator. Din acel computer a fost făcută prima staţie. Și, pas cu pas, câștigul a fost investit în echipamente. Am investit în acest Atelier și material și cunoștinţe. Dacă nu faci asta, riști să rămâi în urmă de tren.

Care e diferenţa cea mai mare dintre a face film și a face publicitate?

Sergiu: Formele scurte (râde).

Viorica: Pentru regizorii de film, publicitatea este foarte complicată. Trebuie să povestești o istorie în 30 de secunde, ceea ce este mult mai greu și, dincolo de asta, să nu uiţi de marketing. E un produs sau o campanie socială care trebuie să aibă impact, să atingă, să sensibilizeze sau să vândă. Dincolo de toată creativitatea, e un produs care trebuie vândut. E complicat, dar anume asta face publicitatea să fie o meserie interesantă.

Sergiu: Nu facem artă din banii clientului, datoria noastră este să oferim clientului plusvaloare în urma investiţiei care a făcut-o în publicitate.

Trebuie, totuși, să fie un echilibru. Cum reușiţi să găsiţi echilibrul între artistic, o poveste frumoasă și rezultatul comercial de care are nevoie clientul?

Sergiu: Era un banc la aceast subiect. Când cineva a întrebat o miriapodă: „Stimată, atunci când mișcaţi piciorul 38, de unde știţi că trebuie să puneţi piciorul 22 un pic mai în faţă, iar al 17-lea să îl daţi mai în spate?” Miriapoda și-a pus întrebarea, s-a gândit, și, din acel moment, nu a mai putut să meargă... Nu ne gândim la asta. Noi încercam să mergem.

Viorica: Avem sarcina, sarcina care ne-o pune clientul și sarcina pe care ne-o punem noi în faţa noastră. Ideea noastră trebuie să satisfacă necesitatea clientului și să îi cucerească pe cei din partea cealaltă.

Cum reușiţi voi doi să lucraţi împreună?

Sergiu: Nu suntem doar noi doi, suntem mai mulţi și la noi e democraţie. Toţi cei din stu-

diou, au menirea să genereze soluţii, idei, nu doar să execute niște sarcini, asta este important.

Viorica: Studioul ăsta nu este doar un loc de lucru, ci un mod de viaţă și nu doar pentru noi, ci și pentru majoritatea oamenilor implicaţi aici. Frica noastră cea mare e plictisul.

Dacă nu ar fi permanent interesant și nu ar exista o implicare totală, care ne consumă la maxim, am muri de plictiseală. Lumea care vine și rămâne aici e la fel de implicată ca și noi. De aici apare și un soi de căldură în această echipă. Sună banal, dar este ca o familie, unde se întamplă tot.

Publicitatea nu este un rateu artistic pentru voi? Nu vă consumă atât de mult încat nu reușiţi să realizaţi propriile viziuni și să mai faceţi filme?

Viorica: Cinematografia nu este arta în care cineva are dreptul să vrea să se manifeste.

Te poţi manifesta în pictură sau în literatură, dacă vrei. Nu poţi face un film doar din ambâţul de a-ţi realiza viziunile artistice... E o plăcere mult prea scumpă, și mai este și

o artă colectivă. Filmul se mulează pe target. Dacă vrei să câștigi, faci un film care să rezoneze cu publicul ţintă pentru care-l faci, dar e o prostie să pornești de la ideea propriei realizări artistice. Succesul cinematografic este delimitat în cel comercial și cel artistic, rareori le obţii pe ambele, iată de ce este important să știi foarte bine ce și pentru cine vrei să faci. Facem publicitate și sufletul nostru este aici. Ar fi o mare greșeală să tratăm publicitatea drept o ocupaţie neserioasă. O facem cu aceeași doză de implicare cu care facem și film.

Sergiu: Noi nu am abandonat cinematografia, ci am așteptat să apară o necesitate de cinematografie în ţara asta. În ultimii doi, trei, ani a început să iasă la suprafaţă o generaţie nouă, care apare nu datorită cuiva sau ceva, ci în pofida. Totodată, au început să apară și filme făcute din iniţiativă proprie și entuziasm, care iau și premii prestigioase la festivaluri internaţionale. Nu mai vorbim de ceva micuţ și doar al nostru, ci începem să ne încadrăm, să găsim o anumită nișă în cinematografia asta globală ca să zicem că există film și în RM. Și aici deja este foarte important ca statul să se implice, pentru că fără implicarea statului, desigur, șansele de creștere sunt foarte, foarte mici. Ne bucurăm mult că atcuala echipă ministerială, dar și parlamentară a depus efort în acest sens și niciodată nu a zis „Nu.”, ci „Hai să vedem cu ce vă putem ajuta.”. Important este să creăm condiţii, și asta încercăm să facem pe cât de mult putem.

Cum reacţionaţi voi la critică?

Viorica: Umorul a salvat lumea. Primii noștri critici suntem tot noi. Dacă nu știi să tratezi cu umor propriile neajunsuri, sau gura lumii - ești o persoană săracă. Suntem autocritici și ne dăm bine seama de ceea ce ne reușește și ceea ce nu prea ne reușeste. Încercăm să nu lansăm produse de care nu suntem mulţumiţi.

Sergiu: Sunt oameni profesioniști care fac critică și sunt zeflemetori, ei trebuiesc delimitaţi și, respectiv, trataţi ca atare.

31

Ce este cel mai greu în ceea ce faceţi?

Viorica: Scenariile. Ideile. Asta este cel mai greu, cel mai consumant. Scenariile stau la baza a tot ce facem, e etapa care implică toată responsabilitatea. Permanent îţi dorești să ai mai mult timp pentru asta.

Sunteţi întotdeauna mulţumiţi de ceea ce faceţi? Cât este de important asta?

Viorica: Asta este cel mai important. Suntem mulţumiţi întotdeauna, altfel, nu are rost să faci ceea ce faci, nu are rost să vii la lucru. Dacă nu te mulţumește lucrul pe care îl faci, nu o să îi mulţumească nici pe alţii. Și dacă ajungeţi să vă plictisiţi? Vă imaginaţi să faceţi asta până la sfârșitul vieţii?

Sergiu: Nu avem cum. Nu reușim să ne plictisim.

Viorica: Nu ne gândim că acum facem „asta”, dar mai târziu vom face „aialaltă”...

Facem ceea ce știm să facem cel mai bine, și meseria, care ne aduce zilnic satisfacţie.

Suntem niște visători. Încă mai visăm! text » Nicoleta Colomeeţ, Ecaterina Suman foto » Constantin Dimitrenco machiaj» Dika Cheptine coafură» Olga Gavril salon» DIVA-D str. Petru Movilă 23/3 tel.: (+373 22) 23 75 99 vestimentaţie » Benetton & Sisley CC Shopping MallDova, etajul 1 tel.: (+373 22) 84 38 06 facebook.com/Benetton.Sisley.Moldova locaţie» Teatrul Ginta Latină str. Sfatul Ţării 18 tel.: (+373 22) 23 21 54; (+373 22) 23 76 01 facebook.com/GintaLatina

Trattoria della nonna

Catering – Îţi aducem sărbătoarea unde o dorești!

De mai bine de 5 ani, bucatele delicioase și ambianţa inconfundabilă a restaurantelor „Trattoria della nonna - Unde se mănâncă bine!” își bucură oaspeţii. Mai mult decât atât, pentru orice tip de eveniment, profesioniștii din departamentul de Catering îţi stau la dispoziţie pentru a te scăpa de griji.

Serviciul de Catering presupune o abordare complet diferită, care devine foarte populară în ultima perioadă la noi, iar mai multe despre acesta ne-a povestit Ion Lungu, noul Director al departamentului Trattoria della nonna Catering. La doar 26 de ani, tânărul, care are în spate experienţă de muncă la nivel internaţional, a ajuns să preia conducerea unei echipe bine puse la punct, dar căreia i-a insuflat și mai mult dinamism. Deși relativ nou, acest domeniu îl fascinează deoarece, pe lângă comunicarea intensă cu oamenii, îi pune zilnic în faţă provocări pe care abia așteaptă să le depășească.

Serviciul de catering nu este nimic altceva decât un restaurant mobil. Asta înseamnă că oferim oaspetelui nostru o deservire calitativă,

la cel mai înalt nivel culinar, atunci când apelează la noi. Iată de ce locaţia contează mai puţin, pentru că oriunde am merge, redăm ambianţa caldă care a devenit sinonimă cu numele nostru. Astfel, serviciul este accesibil oricând și indiferent de locaţie, fie că este vorba de un eveniment în aer liber, într-o sală de festivităţi, la birou sau chiar acasă. Am deservit evenimente care s-au desfășurat chiar și în beciurile unor vinării, în câmpuri, sau pe malul unor lacuri unde, în pofida lipsei unei infrastructuri, ne-am descurcat cu provocarea pusă-n faţă. Avantajul este că nu suntem legaţi de fapt de locaţie, indiferent dacă evenimentul are loc în capitală, sau în afara acesteia. Indiferent de distanţă, sunaţi-ne și vom veni. Noi nu livrăm pur și simplu bucate, ci ușurăm organizarea unui eveniment și exact cum e definit de motto-ul nostru – „Îţi aducem sărbătoarea unde o dorești!”.

Orice este realizabil. Îmi place foarte mult acest domeniu, pentru că este o meserie care te captivează din prima. Fiecare zi e diferită de cea precedentă așa că nu avem cum să ne plictisim. Permanent apar situaţii de „forţă majoră”, unde e nevoie de atitudine și implicare directă și necondiţionată. Zilnic comunici cu numeroase persoane, de la angajaţi și până la oaspeţi, este dificil, dar, în același timp, este interesant și provocator. Nicio dorinţă a oaspetelui nostru nu este irealizabilă, chiar dacă acestuia i s-ar putea părea așa.

Totul, până la cel mai mic detaliu, este pus la punct pentru ca oaspetele nostru să se simtă confortabil, exact cum ar face-o vizitând unul din restaurantele „Trattoria della nona”, iată de ce avem un control strict al calităţii. De la uniformele ospătarilor și staff-ului auxiliar, până la cel mai mic pahar sau șerveţel. Totul este pus la punct pentru a oferi o experienţă cât mai plăcută oaspeţilor. Mai mult decât atât, ceea ce știu puţin dintre cei care ne solicită serviciul este că gama noastră de servicii nu se limitează doar la servirea bucatelor, putem oferi de fapt și echipamentul tehnic, cu personalul de deservire. Acesta este unul dintre motivele pentru care, odată ce au lucrat cu noi, oaspeţii noștri revin de fiecare dată, și orice ar solicita, este prestat la cel mai înalt nivel.

minutul tău liber

Meniul poate fi oricare. Ne adaptăm după preferinţele sau tematica aleasă pentru eveniment. Iată de ce, dacă cineva s-a gândit vreodată că servim doar meniul disponibil în reţeaua de restaurante, nu este nici pe departe așa.

Le oferim oaspeţilor noștri posibilitatea să-și compună un meniu alcătuit practic din oricare dintre bucătăriile lumii. Astfel, dacă cineva organizează o petrecere tematică, o să-i ajutăm să-și stabilească și o listă de bucate adecvată.

Pentru că dispunem de utilaj tehnic performant, ne permitem să transportăm bucatele în orice moment al zilei, la orice destinaţie, indiferent de distanţă, iar uneori gătim chiar pe loc.

Pe mâinile profesioniștilor. Venim cu mai multe oferte pentru oaspete, în care sunt incluse toate detaliile – meniu, transport, numărul de persoane în echipă, suma totală per persoană, dar și pentru eveniment, pentru o alegere potrivită. Dincolo de meniu, trebuie să cunoștem și alte detalii, cum ar fi: numărul de persoane, data evenimentului și localul unde se va desfășura evenimentul, pentru a fi în stare să oferim cea mai bună deservire. De regulă, trebuie să știm, uneori, mai multe detalii despre eveniment, decât însuși oaspetele, asta pentru că, de cele mai multe ori, acesta nu știe sigur ce anume își dorește și aici venim noi cu soluţii. Acesta este avantajul pentru oaspeţi, ei se lasă pe mâinile profesioniștilor. Ușurăm munca organizătorică, indiferent dacă este vorba despre o aniversare în sânul familiei și nu aveţi timp să gătiţi pentru invitaţi, sau organizaţi o recepţie de tip cocktail la birou.

Fiecare eveniment este unic. Desigur, acestea sunt clasificate în mai multe categorii, începând cu coffee break-uri, fourchette-uri și finisând cu banchete, dar acestea nu sunt decât niște categorizări tehnice. Ne mândrim cu faptul că reușim de fiecare dată să ne mulăm pe dorinţele oaspeţilor, iar de cele mai multe să le și depășim așteptările. Am organizat sute de evenimente, amploarea cărora a variat colosal de la zi la zi. În spatele nostru, pe lângă o echipă extrem de calificată, sunt sute de oaspeţi mulţumiţi, care au avut parte de cel mai înalt nivel de deservire și înfruptare culinară, indiferent dacă a fost vorba de câteva zeci de invitaţi, sute sau chiar mii, uneori organizate concomitent.

Promoţiile și reducerile sunt, de regulă, aceleași ca și în restaurantele Trattoria della nonna. De asemenea sunt valabile și cardurile de reducere ale restaurantelor din reţea: Don Taco, Muz Cafe, Jazz Cafe, La Roma, Star Kebab și 5th Element, iar în preajma sărbătorilor venim de fiecare dată cu oferte tentante. Iată

de ce, mulţi dintre oaspeţii noștri, cunoscând acest lucru, ne solicită serviciile din timp, indiferent dacă este vorba de petrecerea de Crăciun organizată la birou, un eveniment corporativ sau chiar și Revelionul, pe 31 decembrie.

Petrecerea asigurată. Dincolo de bucate, propunem și servicii de divertisment, decor, fotografi și altele. Practic suntem cei care se ocupă în totalitate de petrecerea voastră, pentru ca să vă distraţi și să vă simţi cât mai bine în compania invitaţilor voștri. Aceste facilităţi constituie un mare avantaj în special pentru mămici, care, uneori, atunci când ajung în pragul zilelor de naștere ale copiilor, să se streseze foarte mult. Aici intervenim noi, cu animatori, D.J. și tot soiul de soluţii distractive, pentru ca să se simtă bine atât picii, cât și părinţii acestora.

Cel mai important este că acceptăm toate provocările, iată de ce afirmăm că orice este posibil și realizabil. Preţurile variază în funcţie de eveniment, dar nu le depășesc cu mult pe cele din restaurant. Dacă v-aţi gândit vreodată să comandaţi serviciul de catering, dar vă opreaţi din motive financiare, nu mai trebuie s-o faceţi, apelaţi cu încredere la Trattoria della nonna Catering și veţi fi pe deplin satisfăcuţi.

Trattoria della nonna Catering Îţi aducem sărbătoarea unde o dorești! mob.: (+ 373) 60 762 777 – Ion Lungu e- mail: catering@trattoria.md www.trattoria.md

Lilia Calancea, senzual și sugestiv

despre iubire Lilia Calancea – cea care s-a făcut cunoscută printr-o experienţă inedită, fără limite și fără cenzură. Cea care și-a lăsat sufletul dezbrăcat. Așa am cunoscut-o, datorită blogului său și a pseudonimului ales – Soacra Mică. Acum se află în pragul următoarei transformări. Un debut literar. O provocare. Un roman cu scene îndrăzneţe.

O poveste de iubire între o femeie adultă și un bărbat mult mai tânăr.

Este pregătită Moldova pentru un asemenea roman și o scriitoare informală, cu un stil influenţat de Rodica OjogBrașoveanu și Françoise Sagan? Există loc pe rafturile librăriilor și a bibliotecilor pentru o astfel de carte? O altfel de carte?

Vor decide cititorii. În prima lună de iarnă, delicioasă și plină de magie, când Lilia Calancea vine de la Bruxelles, la Chișinău, să-și lanseze romanul „Regina Nopţii”.

Ai avut până acum câteva experienţe literare. Ai scris nuvele și chiar un roman, dar nu ai tipărit până acum nimic. Care a fost traseul spre prima ta carte reală, adevărată?

N-am avut niciodată ambiţia să devin scriitoare. „Hai să fim serioși, care scriitoare?”, ar spune mulţi care m-au cunoscut acum 5-10 ani. Nici acum nu-mi vine să cred că discut despre o carte pe care o public. Am început să scriu texte scurte pe blog. Texte despre mine, despre observaţiile mele, despre familia mea, despre amintirile din copilărie. Când am văzut că, în afară de mine, mai sunt oameni care îmi citesc însemnările, am încercat să scriu texte mai serioase: povești, schiţe, nuvele în care lăsam imaginaţia să zburde pe colinele albe ale ecranului. Când au apărut primii cititori cu îndemnul: „Lilia, scrie o carte!”, am răspuns în glumă cu miniromanul „Comoara verișoarelor”, publicat în fragmente, pe blog. A avut succes. Nu acel succes de care huruie facebook-ul cu mii de aprecieri, ci succes printre cititorii mei fideli. Romanul „Regina nopţii” era deja scris și eu încă nu eram hotărâtă să-l public pe hârtie. Am ezitat mult. Aveam de gând să-l public pe blog. Într-o zi, totuși, mi-am spus că ar trebui să încerc și experienţa romanului tipărit. O ocazie rară să-mi văd cititorul la faţă.

Ai început să scrii pe blogul tău, alegând anonimatul și pseudonimul Soacra Mică.

Cum a fost trecerea la numele tău, Lilia Calancea, cu care semnezi și prima ta carte?

Nu ţi-e dor de perioada de anonimat?

Pseudonimul Soacra Mică rima pe vremuri foarte bine cu textele mele provocatoare, pipărate, pline de nervi și de critică. Trei ani pentru anonimat este foarte mult. Era firesc să cresc și să depășesc o anumită etapă.

Recent, sora mea m-a întrebat: De ce nu semnezi romanul cu pseudonimul „Soacra Mică”? I-am spus că „Regina nopţii” e un alt nivel de scriitură. Pot semna ca personaj „folcloric” o culegere de povești sau peripeţii, expusă într-un limbaj arhaic, umoristic, dar nu un roman, care îmi pare mai elaborat decat tot ce-am scris până acum. Deci îl semnez cu numele meu real. De anonimat

minutul de carte

mi-e dor din ce în ce mai rar, așa cum ţi-e dor de copilăria din clasele primare. De copilul acela, un pic naiv, cu mult timp de pierdut, căutând peripeţii și încredinţat că poate schimba lumea.

Un roman este o dorinţă mai veche sau a fost ceva spontan? Cum a încolţit ideea acestei cărţi? În cât timp ai scris-o și cât de greu ţi-a fost să-i alegi un titlu?

Romanul „Regina Nopţii” e o declaraţie de dragoste... pentru Grecia. Se născu iubirea mea, acum doi ani, din spuma mării, în apus de seară, pe o insulă grecească. De la ideea poveștii până la ultima redactare au trecut aproape doi ani. Titlul a existat înaintea romanului. Îl las pe cititor să descopere de ce l-am ales înainte de crearea poveștii.

Cum crezi că este cititorul romanului tău?

Ai scris cartea cu un segment anume în gând?

Probabil că femeile vor fi mai intrigate de roman, acestea se vor identifica mai ușor cu naratoarea: o femeie care povestește de la persoana întâi. Dar n-aș vrea să afirm că nu am bărbaţi cititori. Pe unii îi cunosc, pe alţii încă nu. Sper să am ocazia să-i cunosc la lansare.

Despre ce este acest roman, de fapt? Care este mesajul sau ideea pe care vrei să o transmiţi?

E un roman de dragoste. E despre o femeie care are totul pentru a fi fericită, dar nu este. Și nici nu vrea să se prefacă fericită, cum fac multe dintre femei. În apogeul frământărilor hotărăște să părăsească lumea care n-o mai interesează și pleacă acolo unde n-o așteaptă nimeni...

Sunt momente, în care ești foarte ușor de confundat cu Adriana, eroina cărţii. Cât ai împrumutat din tine când ai creat-o?

I-am împrumutat anii mei, decorul cu risipă de amănunte, unele monoloage și replici. Dar Adriana rămâne un personaj aparte.

Ce crezi că va rămâne în mintea cititorului după lecturarea romanului? Îţi este frică de

critica publicului sau a scriitorilor cu experienţă din Moldova?

Romanul a fost citit de câteva persoane din anturajul meu și una dintre întrebările comune a fost: „Există cu adevărat insula?”, da, există. Am fost acolo și am un reportaj cu fotografii, pe care, ulterior, l-am postat pe blogul meu, blogdevineri.wordpress.com.

Cred că acesta a fost și scopul meu, să-mi seduc cititorul prin spectacolul naturii, să-l fac să-i fie dor de mare, de nisipul cald, de apus, de esenţialul care-l poate vindeca de toate frământările și aduce armonie în suflet, alături de persoana iubită sau... fără. De critică nu îmi este frică. Mi-e frică de lipsa ei.

Dacă aș avea parte de vreo critică din partea scriitorilor, m-aș simţi onorată.

Romanul tău conţine scene erotice. Nu ţi-a fost frică de reacţia cititorilor în raport cu tine?

Literatura de acest gen este mai mult decât binevenită, în ziua de azi. Este suficient să vedem reeditările celor 50 de umbre ale lui Grey, ca să ne dăm seama că este atât momentul, cât și locul pentru cartea ta.

Cât de greu a fost să-ţi asumi acele scene și cum crezi că se va schimba percepţia faţă de tine, după ce se pune romanul în vânzare?

Romanul conţine scene erotice, dar nu este un roman pornografic. Am mers pe senzual și pe sugestie. Respect inteligenţa cititorului, am încercat să nu fiu vulgară sau prea directă, dar nici fals pudică. Nu știu dacă fanilor celor „50 de umbre ale lui Gray” o să le placă „decorul” meu erotic care, posibil, e mult prea romantic decât în trilogia care a cunoscut succesul mondial. Povestea senzuală din „Regina nopţii” se consumă în sânul naturii, fără stimulenţi, jocuri dure, echipament pentru stoarcerea plăcerii fizice. Am descris instinctul și natura.

Romanul tău povestește o relaţie de iubire, care se întâmplă (sau nu) între o femeie aflată la apogeul vârstei și un bărbat mult mai mic decât ea. Crezi în finalul lor fericit, în viaţa reală?

Poate că n-ar trebui să abordez matematic problema, dar un decalaj de 12 ani dintre

38

parteneri, de la o anumită vârstă a femeii, nu se mai simte. Mai ales, dacă femeia este trecută de 40 de ani. Să vă povestesc discuţia mea cu o femeie de 50 de ani, în cadrul unui atelier de scriere erotică de la Bruxelles. Eram cea mai tânără participantă la acel atelier, 37 de ani. Cel mai în vârstă participant avea 93 de ani, un scriitor cochet cu câteva cărţi pe piaţă. Într-o discuţie, în pauza de cafea, una dintre doamne, câștigătoarea consursului anual de nuvele 2013, întrebă ce anume m-a blocat la scenele erotice din romanul meu. Atunci am răspuns sincer, cu un clișeu, „femeia e mult mai în vârstă decât bărbatul, nu-mi pare firesc să-i bag în pat”.

Doamna a rugat să precizez: Cu cât mai în vârstă e? După ce am răspuns, îmi zâmbi duios și matern în același timp, și-mi spuse: „Lilia, adevăratul decalaj se lasă simţit abia de la 25 de ani în sus. Relaxează-te și scrie, scrie, scrie...” Ca să răspund la întrebarea ta, da, cred într-o relaţie chiar și cu un decalaj de 25 de ani diferenţă, dar viitorul unei asemenea relaţii depinde foarte mult de femeie.

Femeile își pun prea multe întrebări. Așadar, cu cât mai puţin femeia va calcula anii, cu atât mai fericită va fi în cuplu.

Multă lume consideră că a scrie proză este mai ușor decât a scrie un blog. Tu ce părere ai?

Blogul e deja o culegere de proză scurtă.

Proza lungă, într-adevăr, se scrie diferit, mai greu. Ai nevoie de o altă respiraţie, mai lungă și curajul să duci la bun sfârșit textul (de zeci de pagini) pe care l-ai început. Mulţi încep, însă, cu timpul, renunţă.

Ce personalitate, carte, eveniment biografic etc., te-a influenţat ca om și scriitor?

Ca om, probabil, nașterea fiicei. Ca scriitor, de asemenea, nașterea ei. Din cauza nopţilor nedormite și a oboselii excesive am început să scriu noaptea pe forumuri, mai ales, pe unul dedicat mamelor care au născut în octombrie 2005. Primul meu text, scris în limba rusă, a fost postat online, pe la ora patru dimineaţa, când fata nu mă lăsa să dorm. În acel moment mi-au răspuns instantaneu cinci mămici, nedormite ca și mine, cu iconiţe hlizite, felicitându-mă pentru umorul textului, care a fost născut din disperare.

Atunci am înţeles, pentru prima dată, că pot scrie bine când sunt disperată.

Spuneai într-un interviu „Mai degrabă cred în pasiune, decât în talent. Când ești pasionat, poţi crea lucruri frumoase, chiar dacă nu ai talent. Când ești talentat, dar nu arde focul pasiunii în tine, nu faci nimic.” Îţi păstrezi afirmaţia?

Da. Fiica mea îmi spune că am talent la desen, dar desenul nu mă pasionează. În schimb, arde în mine flacăra pasiunii pentru scris, deși n-am talent. Sper că am creat o carte frumoasă și vă invit să o căutaţi din luna decembrie a anului curent. Încă nu cunosc data exactă a lansării, ora și localul, însă o să vă ţin la curent prin intermediul facebook-ului și a blogului meu.

Cu ce idee vrei să-ţi lași cititorul după lectura romanului?

Cu cea din motto-ul cărţii: Cea mai mare vindecare este trezirea din ceea ce nu ești (Mooji). text» Zina Zen foto » din arhiva personală www.blogdevineri.wordpress.com

str. Albișoara 40/1 Info line: (+373 22) 22 85 90 Catering: (+373) 68 38 32 32 Livrare 24/24: (+373 22) 24 11 11

Descoperă gustul desăvârșit italian în restaurantul „La Roma” Un restaurant italian nobil este cel care e ghidat de un bucătar italian adevărat. Scoli Antonello este astăzi inima restaurantului La Roma, cel care stă în spatele tuturor deliciilor și creează pentru dumneavoastră paradisul gastronomic. În incinta restaurantului găsiţi o oază de relaxare și confort. Pe lângă bucatele unice, în fiecare seară, muzica LIVE armonizează atmosfera prin sunetele ei naturale perfecte. Chelnerii profesioniști și amabili vă vor deservi la cel mai înalt nivel, iar echipa de bucătari în frunte cu bucătarul șef italian vă vor satisface cele mai speciale pofte.

Ca să simţiţi atmosfera inedită a Italiei, restaurantul La Roma vă oferă o gamă largă de servicii, atât în incinta, cât și în afara acestuia: banchete perfecte, servicii de catering, livrare 24/24, serviciul take away și Kids Party, a căror calitate este incontestabilă.

Scoli Antonello și echipa restaurantului La Roma vă așteptă cu drag ca să vă convingeţi că aici este „Mmm... foarte gustos!!!”.

e-mail: catering@laromaclub.md www.laromaclub.md free WiFi zone take away live music 24/24 taxi call

un minut cu Zina

Cuvinte sau fapte?

Dar... de ce trebuie să alegem? Și de ce trebuie să hotărâm care sunt mai bune: cuvintele sau faptele unui om? De ce trebuie să apreciem un om după vorbele sau faptele sale?

Mi-am dat seama, zilele trecute, că astea două, cuvintele și faptele, nu merg cu „sau” între ele, ci vin la pachet. Cuvintele completează faptele și invers. Sau, cel puţin, așa ar trebui. Așa ar fi simplu și potrivit, pentru a ne putea înţelege, pentru a putea construi împreună o relaţie. Orice fel de relaţie. (Și nu mă refer la campania electorală care e acum în plină desfășurare.)

Cuvintele preced și succed faptele.

Faptele întăresc cuvintele. Le dau formă și sens. Cuvintele ajută faptele să se întâmple. Orice faptă e, la început un gând, care se materializează printr-un șir de cuvinte rostite. Iar cuvintele devin realitatea noastră abia după ce sunt înfăptuite. Așa funcţionează. Numai așa. Legate. Împreună.

Vorbim și facem. Facem ce vorbim.

Niciodată să nu cădeţi în capcana acestei alegeri: vorbe sau fapte?! Dacă cineva vă întreabă ce preferaţi, mai bine nu răspundeţi deloc la întrebare.

Evident, veţi întâlni oameni care vorbesc excesiv de mult.

Vorbesc mult și, uneori, neadevărat.

Uneori, mint atât de frumos, încât nu mai

știi care realitate e reală - a ta sau a lor.

Sunt oameni care doar vorbesc. Promit.

Mint. Trăiesc prin cuvinte, de cele mai multe ori neadevărate pentru voi. Dar ei chiar cred în ele!

De partea cealaltă, sunt ceialţi: cei care nu pot vorbi. Cei cărora le este frică să pună în cuvinte gândurile lor, poate naive și prostești, dar ale lor, adevărate. Oameni care nu pot trece peste frica unei respingeri sau dezaprobări. Oamenii cărora le este rușine de gândurile din propriul cap. Și atunci, încearcă să facă chestii drăguţe, să aducă dovezi și probe, în locul cuvintelor. Doar că uneori, cuvântul potrivit, spus în momentul potrivit, poate schimba un destin și salva o lume. Și aici vorbesc mai ales ca femeie. Femeile vor flori, dar vor și o rimă, câteodată. Femeile apreciază fiecare gest (femeile normale, tipul meu de femeie), dar vor, în completare, și altceva.

Eu sunt destul de matură, pot citi în ochi, în cafea și în palme. Dar sunt perioade de viaţă, lună sau an, în care vreau să fie simplu. În strofe scurte. În declaraţii deschise, adevărate și asumate. Urmate de fapte, pentru care să nu găsesc cuvinte.

Sunt așa zile... când vrem și cuvinte, și fapte.

Adevărate.

blogul Zinei: zinazen.revistatango.ro

Secret of Beauty Centrul de Cosmetologie estetică

Promoţie de la Secret of Beauty

sună acum şi află!

15 noiembrie – 15 decembrie 2014 berbec Te poţi confrunta cu blocaje, temeri și frustrări în plan sentimental. Pot apărea neînţelegeri din pricina banilor sau omul de alături să aibă probleme financiare. Cu toate astea, este posibil să faci destul de mulţi bani, dar fii prudent. Ești predispus la stres, griji și pesimism. Ar fi bine să te relaxezi, în timpul liber, în compania unor prieteni mai veseli sau practicând o activitate creativă.

taur Este o lună intensă emoţional și plină de înţelesuri. Ai multă nevoie de dragoste și atenţie, iar disponibilitatea de a te dedica celuilalt este foarte mare. Legat de carieră, colaborările, contractele și parteneriatele au o mare importanţă. Destinderea o găsești în sânul familiei sau ocupându-te de casă. Ar fi bine să privești relaţiile cu cei din jurul tău mai raţional, cu mai multă relaxare.

gemeni Comunicarea este arma cu care seduci, instrumentul cu care poţi armoniza, echilibra, întări sau dezvolta legăturile de suflet. La serviciu e posibil să te confrunţi cu sarcini anevoioase, cu oameni complicaţi sau să ai de trecut o probă dificilă. Nu te suprasolicita, evită frigul și umezeala. Planifică-ţi bine munca și încearcă să mai delegi din responsabilităţi!

rac

Aceasta este, pentru Raci, cea mai pasională lună din 2014. Totul merge ca pe roate. În carieră sunt favorizate activităţile care pun în valoare expresivitatea, carisma și aptitudinile. Colaborările și mobilizarea în echipă pot duce la succes. Pune frâu cheltuielilor și nu alerga după chilipiruri, fiindcă poţi ieși în pagubă.

leu

Leul preferă intimitatea căminului și a familiei, iar în cuplu predomină preocupările domestice sau interesul pentru locuinţă, bunuri și proprietăţi. Este o lună de muncă înverșunată, agitată, presărată cu situaţii critice, în care trebuie să acţionezi rapid sau să iei decizii tranșante. Atenţie mare la sănătate, există un risc de infecţie, accident sau alte probleme ce pot surveni brusc, dureros, violent.

fecioară

În dragoste și cuplu, nimic nu se compară cu magnetismul pe care îl emană Fecioarele, iar încărcătura sexuală este năucitoare și îi fascinează pe ceilalţi. Informarea și comunicarea sunt cuvintele-cheie în carieră și bani. Ai foarte multă putere de convingere și o uriașă forţă de expresie. Se anunţă multe drumuri, plimbări și drumeţii, activităţi sportive sau consumatoare de energie.

balanţă În prim-plan apar chestiuni legate de casă și familie. Poate fi vorba despre reparaţii, transformări, achiziţii sau alte iniţiative care vizează locuinţa. Banii Balanţei se întrepătrund cu relaţiile: ei pot determina o alegere sau pot fi influenţaţi de emoţii și sentimente. Nativii pot obţine contracte și colaborări noi și fructuoase, relaţii noi și, totodată, este posibil să întreprindă o călătorie plăcută și utilă.

scorpion Iubirea este mai la îndemână pentru Scorpioni. Nu trebuie decât să deschizi ochii ca să o vezi și să întinzi mâna pentru a o culege. Parcurgi o etapă foarte activă și satisfăcătoare în plan profesional - strălucești, ești remarcat, te impui. Poţi avea accese bruște de agitaţie, nerăbdare sau nervozitate, care se pot solda cu conflicte sau cu accidentări.

săgetător Este posibil să nu poţi evita unele neplăceri sentimentale în această perioadă.

Legat de carieră și bani ești mai degrabă retras, îţi lipsește motivaţia. Te interesează, însă, foarte mult banii. Ai face bine să te odihnești mai mult, să mănânci sănătos și să eviţi excesele.

capricorn Ești foarte motivat și hotărât să preiei iniţiativa în plan sentimental. Dacă ţiai propus să realizezi ceva, treci rapid la acţiune. Tendinţa ta este de a cuceri, nu de a seduce. Ai o lună plină în plan profesional, activă și eficientă, începi proiecte noi, pui la punct chestiunile neclare, decizi, dispui. Manifești o tendinţă către grabă, nervozitate și imprudentă. Ieși cât mai mult, participă la evenimente, fă-ţi prieteni noi!

vărsător Relaţiile personale se dezvoltă armonios, îţi propui să faci lucruri mari cu partenerul, care traversează o perioadă norocoasă.

Este o lună favorabilă în plan profesional, grozavă pentru munca de echipă, promite să aducă noi colaborări și contracte. Vei beneficia de un ajutor nesperat în îndeplinirea planurilor, cel mai probabil din partea unei rude. Ai grijă la infecţii și contaminări și evită excesele!

pești În primele zile ale lunii poţi să realizezi câteva adevăruri adânci privind psihologia partenerului sau motivaţiile care mână mersul relaţiei. Finanţele joacă un rol important în viaţa de cuplu a Peștilor în această perioadă. Vor fi favorizate colaborarile la distanţă, relaţiile cu companii multinaţionale sau călătoriile de studii sau afaceri.

partenerii noștri Cultură:

Alianţa Franceză din Moldova str. Sfatul Ţării, 18 tel.: (+373 22) 234 510 Art-Studio Triumf str. București, 23A, of.203 tel.: (+373 22) 85 69 16 Filarmonica Naţională „Serghei Lunchevici” str. Mitropolitul Varlaam, 78 tel.: (+373 22) 22 27 34 Galeria „Constantin Brâncuși” bd. Ștefan cel Mare, 3 tel.: (+373 22) 54 15 96

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei str. 31 August 1989, 115 tel.: (+373 22) 24 53 32 Muzeul Naţional de Etnografie și Istorie Naturală str. Cogâlniceanu, 82 tel.: (+373 22) 244 002

Sala cu Orgă bd. Ștefan cel Mare, 81 tel: (+373 22) 22 25 47 Teatrul Naţional „M.Eminescu” bd. Ștefan cel Mare, 79 tel.: (+373 22) 22 11 77

Teatrul Naţional de Operă și Balet „Maria Bieșu” bd. Ștefan cel Mare, 152 tel.: (+373 22) 24 51 04 Teatrul „Satiricus” str. Eminescu, 55 tel.: (+373 22) 20 28 90 Cafe/Restaurante: 44 JazzCafe, et. 2 str. Albișoara, 44 tel.:(+373 22) 22 44 95 live music www.jazzcafe.md

513 bd. Stefan cel Mare 79 (intrarea de pe str.

M.Eminescu) tel.: (+373) 78 513 513 5th Element str. Kiev, 4 tel.: (+373 22) 85 88 58

Bachus-Dava str. Calea Ieșilor, 15 tel.: (+373 22) 59 21 62 (+373 22) 59 21 61 (+373) 69 12 30 99 Bier Platz str. Mihai Eminescu, 55 tel.: (+373 22) 22 91 63 str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova) tel.: (+373 22) 60 37 37 Bisquit bd. Moscova, 20 tel.: (+373 22) 32 95 45

Cafe Velvet bd. Moscovei, 11/5 tel.: (+373) 68 500 050 Carlsberg Pena Pub str. București, 67 tel.: (+373) 79 77 66 50 Chateau str. Mitropolit Bănulescu Bodoni, 8 tel.:(+373 22) 22 06 05 (+373) 69 30 31 31 str. N.Costin, 67/1 tel.: (+373 22) 51 50 44 (+373) 69 94 08 08 Coffee Beans bd. Ștefan cel Mare, 103/2 tel.: (+373 22) 23 56 33 bd. Dacia, 44 tel.: (+373 22) 77 89 67 Coffee House Coffee House Cognac bar, Jumbo, bd. Decebal 23, tel.: (+373 22) 63 65 15 Coffee House Terasa Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 83 58 63 Coffee House VIP Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 83 58 64 Coffee House № 1 Sun City, str. Pușchin 32, tel.: (+373 22) 21 10 90 Coffee House Orient - CC Soiuz, str. A.Russo 1, tel.: +373 22 450626 Curtea Vânătorului bd. Decebal, 16 tel.: (+373 22) 63 93 29 Decadance Club str. Albișoara, 40/1 tel.: (+373) 79 88 87 77

Delice d’Ange str. 31 August 1989, 117/2 tel.: (+373 22) 24 14 28 Don Taco str. Arborilor, 21 (Shopping MallDova),et. 4 tel.: (+373) 601 601 11 Dublin Irish Pub str. Bulgară, 27 tel.: (+373 22) 27 67 41

Eli-Pili str. București, 68 tel.: (+373 22) 22 24 57 El Paso str. Armenească, 10 tel.: (+373 22) 92 11 66 Flirt str. V. Alecsandri, 111 tel.: (+373 22) 277 389 The Flying Pig bd. Moscova, 91 tel.: (+373) 79 98880 Galaxy str. 31 August 1989, 117/1 tel.: (+373 22) 23 25 25 (+373) 69 11 47 67 Gazetto str. Kiev, 16/1 tel.: (+373 22) 31 07 45 (+373) 68 14 30 14 Gok-Oguz str. Calea Orheiului, 19A tel.: (+373 22) 46 88 52

Karl Schmidt str. Alexandru cel Bun, 83 tel.: (+373 22) 84 08 08 (+373) 78 84 08 08 Kira’s club str. Veronica Micle, 7 tel.: (+373 22) 92 25 13

KFC str. Arborilor, 21 (Shopping MallDova,et. 4) tel.: (+373 22) 60 33 60 La Botul Calului bd. Moscova, 9 tel.: (+373) 79 988881

La Crîșmă str. Hipodromului 9/1 tel.: (+373 22) 43 70 50

La Roma Club str. Albișoara, 40/1 tel.: (+373 22) 22 85 90 (+373) 68 38 32 32 Lavazza Club str. Veronica Micle, 10/1 tel.: (+373 22) 22 83 00 Milano Cafe bd. Moscovei, 11/5 tel.: (+373) 60 177 000 Mojito bd. Ștefan cel Mare, 152 tel.: (+373) 60 19 1111 muzCafe str. Albișoara, 44 et.1 tel.: (+373 22) 22 44 95 (+373) 68 10 44 44 (+373) 79 79 44 44 Napolis str. Cosmonauţilor, 6 tel.: (+373) 21 21 91

The Office Dom 12 str. Miron Costin, 12 tel.: (+373 22) 31 07 50

The Penthouse Cafe str. Ștefan cel Mare 103/2 tel.: (+373) 787 70 077 Pizza Mania str. Bănulescu-Bodoni 45 tel.: (+373) 60 988 866 str. Ismail, 88 tel.: (+373 22) 98 50 05 , (+373) 69 506 045 str. Independenţei, 21 tel.: (+373) 68 337 661 str. Miron Costin, 13/7 tel.: (+373) 78 652 766 str. Megapolis Mall et.3 tel.: (+373 22) 60 26 16 Restaurantul Oliva bd. Moscova, 5 tel. (+373 22) 92 29 62 bd. Decebal, 139 tel. (+373 22) 53 50 24 Paparazzi str. S. Lazo, 40 tel.: (+373) 60 44 00 22

în localurile cărora găsiţi revista Piramisa bd. Moscova, 10/3 tel.: (+373 22) 31 04 48 (+373) 69 38 33 84

Afrodita str. 31 august 1989, 79/1 tel.: (+373 22) 27 41 43

Propaganda Café str. Sciusev, 70 tel.: (+373) 600 96 666

Alpha Sun str. Miron Costin, 25 tel.: (+373 22) 310 837

Rodrigo str. Kogălniceanu, 1/1, colţ cu str. Tighina, tel.: (+373 22) 909 900 Star Kebab bd. Grigore Vieru 5 str. Arborilor 21, et.4 bd. Mircea cel Bătrîn 16 str. Ismail 84, bd. Decebal 61, str. Kiev 4, str. Alecu Russo 20 Livrare 24/24: (+373 22) 855 717 Taxi Blues Cafe str. Kiev, 12 tel.: (+373 22) 49 40 10 (+373) 69 49 40 10 str. Tolstoi, 24/1 tel.: (+373) 68 49 40 10 Tipografia 5 str. V. Pârcălab, 45 tel.: (+373 22) 221 589 Trattoria della nonna str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova), et. 4 tel.: (+373) 69 74 74 72 str. Mihail Kogâlniceanu, 62 tel.: (+373) 68 3 00 825 bd.Moscovei 17/4 tel.: (+373) 60 979 979 Vasabi str. V.Alecsandri, 85 tel.: (+373) 79 80 47 47 bd. Banulescu-Bodoni, 4 tel.: (+373) 79 80 42 42, bd. Dacia 4/1 tel.: (+373) 79 80 56 56, str. Sciusev, 73 tel.: (+373 22) 21 10 20 Zen Sushi str. 31 August 1989, 115 tel.: (+373 22) 24 11 40 (+373) 69 91 26 29

Beauty&SPA Centers OLSI str. V. Alecsandri, 97 tel.: (+373 22) 21 12 21 Bigoudis bd. Moscova, 16 tel.: (+373 22) 86 09 90 (+373) 78 34 76 90 Biotouch bd. Dacia, 44 tel.: (+373 22) 77 34 29 (+373) 60499720 Cristis str. Cosmonauţilor, 9 tel.: (+373 22) 23 50 23 (+373) 79 23 72 27 Danielle str. Liviu Deleanu, 7/6 tel.: (+373 22) 60 73 72 (+373) 79 40 31 02 Derma Beauty Chisinau, s. Hincesti, 43 tel.: (+373 22) 99 88 99 Dessange str. M. Eminescu, 49/1 tel.: (+373 22) 40 04 50 Diva-D str. Petru Movilă, 23/3 tel.: (+373 22) 23 75 99 Gloss Beauty Studio str. Arborilor, 21, et. 2 tel.: (+373) 699 000 36 Laboratorul frumuseţii str. Tighina, 49/3 tel:(+373 22) 26 05 00 (+373) 69 10 17 93 Langeles bd. Ștefan cel Mare, 119 tel.: (+373 22) 21 00 77

Frumuseţe: Abyss SPA str. A Corobceanu, 22/1 tel.: (+373 22) 23 80 23

Micușa Stil str. 31 August 1989, 127 tel.:(+373 22) 23 82 44 str. Alexandru cel Bun, 98A tel.: (+373 22) 22 84 40

Megasun str. Puskin, 15 tel.: (+373 22) 22 10 50 str. Alecu Russo, 1 (CC Soiuz) tel.: (+373 22) 88 51 41 bd. Decebal, 99 (Elat) tel.: (+373 22) 88 35 67 str. Ion Creangă, 49/5 tel.: (+373 22) 83 87 56

15 MINUTE Victoria Lux str. Gh.Asachi, 71/6 tel.: (+373 22) 73 95 63 Vis str. Pușkin, 56 tel.: (+373 22) 22 58 18

Oazis str. Bucuresti, 68 tel.:(+373 22) 23 77 51

Weyergans High Care bd. Traian 22, of.40 tel.: (+373 22) 81 16 81 tel.: (+373) 79 500 697

Orhideea str. Bulgară, 41 tel.: (+373 22) 275434 bd. Ștefan cel Mare, 119 tel.: (+373 22) 23 56 34 str. Mitropolit Dosoftei, 100 tel.: (+373 22) 23 80 14 bd. Moscovei, 1/3 tel.: (+373 22) 44 03 09 str. Pușkin, 44 tel.: (+373 22) 21 40 87

Fitness și Sport:

Roses str. Pușkin, 14 tel.: (+373 22) 21 12 94 (+373) 79 84 84 74 Salon

by Kliuchnikoff str. București, 103 tel.: (+373 22) 21 17 97

Salon Evel-Lux str. Academiei, 7 tel.: (+373 22) 73 31 68 (+373) 69 70 98 93

Salon Studia Gorbaciov str. Armeană, 18 tel.: (+373 22) 24 02 40 Salonul Kiss bd. Ștefan cel Mare, 128 tel.: (+373 22) 22 38 49 (+373) 69 23 48 45 Secret of Beauty str. Kogâlniceanu, 41/7 tel.: (+373 22) 24 21 72 (+373) 79 43 03 06 Sunkiss str. 31 August 78 A, „Centrul Sportiv” tel.: (+373 22) 24 20 61 bd. Decebal 80/1, tel.: (+373 22) 50 37 06 str. Alecu Russo 5/1, tel.: (+373 22) 32 40 11

Afina bd. Ștefan cel Mare, 69 tel.: (+373 22) 27 93 57 (+373) 68 89 17 13 EcoSport Gym 7:00-22:00 str. A. Mateevici, 113/2 tel.: (+373 22) 23 30 81 Energy Fitness bd. Dacia, 31/1 tel.: (+373 22) 50 22 22

Fitness Doza bd. Mircea cel Batrân, 11 tel.:(+373 22) 43 97 21 str. Ion Creangă, 49 str. Ion Creangă, 62 tel.:(+373 22) 74 52 08 str. Miron Costin, 25 tel.:(+373 22) 44 90 57 str. Andrei Doga, 26 tel.:(+373 22) 31 07 62 Niagara Orange Fitness str. Ghidighici, 5 tel.: (+373 22) 21 00 21 Thai Boxing Club str. Burebista, 114 tel.: (+373 22) 890 47 77 (+373) 68 771 777 X.T.Z str. Gh.Asachi, 58 tel.: (+373) 68 110 811 (+373) 78 110 811

Wellness & SPA Termal bd. Dacia, 31 tel.: (+373 22) 63 29 29 (+373) 79 22 99 93

Wellness Land str. Mitropolit Varlaam, 46 tel.: (+373 22) 54 60 80 Unica Sport bd. Ștefan cel Mare, 182 et.5 of.509 tel:(+373 22) 29 58 11 (+373) 69 17 04 10 str. Tighina, 49/4 tel.: (+373 22) 27 74 12 (+373) 69 28 93 77 bd. Dacia, 31 tel.: (+373 22) 55 23 63 (+373) 79 12 25 00 bd. Decebal, 5 et.2 tel.: (+373 22) 55 49 04 (+373) 69 73 33 96 bd. Mircea cel Batrân, 5/1 et. 3 tel.: (+373 22) 42 58 18 (+373) 69 11 12 27 str. Vasile Alecsandri, 1, et.8 of.822 tel.: (+373 22) 73 75 55 (+373) 69 11 12 27 str. Alba Iulia, 1/1 tel.: (+373 22) 93 07 73 (+373) 69 51 99 37 str. Alba Iulia, 75 tel.: (+373 22) 51 53 38 (+373) 79 30 00 00 bd. Moscovei 6, et. 3 tel.: (+373 22) 49 65 91 (+373) 69 11 12 27 str. Alecu Russo 20, et. 4, CC Shoplandia tel.: (+373 22) 81 16 16 str. Igor Vieru 15/3, et. 1, tel.: (+373 22) 48 16 61

Timox Dent str. Pușkin, 9 tel.: (+373 22) 22 24 99 Vivodent str. București, 13/1 tel.: (+373 22) 54 64 00 Shopping:

ABFashion str. Ismail, 24 tel: (+373) 27 16 03 (+373) 69 10 90 89

Ceai de elită bd. Ștefan cel Mare, 128 (Shopping Malldova) tel.: (+373 22) 24 35 72 (+373) 79 44 77 68 Koton str. Arborilor, 21 (Shopping Malldova) tel.: (+373 22) 27 00 39 L’arossa str. V. Alecsandri, 66 tel.:(+373) 69 10 81 96 Mireasa Modernă str. București 105 tel: (+373 22) 22 68 72 (+373) 69 99 63 78

Damla Tur str. Gagarin, 1 tel.: (+373 22) 27 75 77

Explore str. Columna, 103 of.1 tel.: (+ 373 22) 84 41 11 Isida str. Mitropolit Dosoftei, 97/1 tel.: (+373 22) 29 60 48

CardioPrima str. Trandafirilor 33/3, tel.: (+373 22) 894 222 (+373) 78 811 444 Ceradent str. Kogâlniceanu, 41 tel.: (+373 22) 22 28 05 Mazur Dent str. Kogâlniceanu, 20 of. 1 tel.: (+ 373 22) 27 59 92 Centrul Medical de Reabilitare al Victimelor Torturii „Memoria” str. Ismail 44 tel.: (+373 22) 273 222 Prima Medica str. V.Alecsandri, 87/1 tel.: (+373 22) 20 23 73 TerraMed str. Trandafirilor 15/4 tel.: (+373 22) 202 373

Papilio str. Alecsandri, 20 tel.: (+373 22) 21 01 29 (+373) 79 43 12 12

Shoptime.md str. Bănulescu Bodoni, 29 tel.: (+373 22) 234 900 Agenţii turistice:

Nobil Hotel str. M.Eminescu, 49/1 tel.:(+373 22) 40 04 00

Panda Tur str. Bănulescu Bodoni 28/1 tel.: (+373 22) 78 19 19 (+373) 69 44 04 00

Complex Hotelier Turistic „Poiana Bradului” s. Coloniţa, Pădurea la Fănuţă restaurant tel.: (+ 373 022) 38 63 66, (+373) 79 30 10 73 recepţie 24/24 tel.: (+ 373 022) 38 62 93, (+373) 69 15 49 99

Sindbad str. Cosmonauţilor, 6 tel.: (+373 22) 88 82 88

Hotel Pezident bd. Dacia 58/5 tel.:(+373 22) 625 000

Sovada str.Zelinski, 12 tel.: (+373 22) 84 46 78

Turist Hotel bd. Grigore Vieru, 9 tel.:(+373 22) 22 05 12

Vacanţa Mare str. Kogălniceanu, 58 tel.: (+373 22) 840 111 (+373) 78 840 111

Pensiunea „Vacanţa della nonna” Teritoriul de odihnă și agrement Vadul lui Vodă tel.: (+373) 67 43 02 73

Vernon Prim str. Gh.Asachi, 11/1 of. 98 tel.: (+373 22) 72 72 32

Centre medicale: molDeco bd. Bănulescu Bodoni, 57 tel: (+373 22) 23 31 89 (+373) 69 20 11 26 bd. Moscovei, 14/1 tel: (+373 22) 31 12 81 (+373) 69 20 11 26

Manhattan str. Ciuflea, 1 tel.: (+373 22) 26 08 88

Voiaj International bd. Negruzzi, 4/2 tel.: (+373 22) 54 64 64

Vila Natali str. Sfatul Ţării, 15 tel.: (+373 22) 23 36 63 Vila Verde str. Grenoble, 110 tel.:(+373 22) 28 80 03

Hotele: Business & SPA Hotel OLSI str. Bernardazzi, 26/3 tel.: (+373 22) 54 59 54 Dacia Hotel str. 31 August 1989, 135 tel.:(+373 22) 23 22 51 Flowers str. Anestiade, 7 tel.: (+ 373 22) 26 02 02

Amadeus Travel str. Pușkin, 24 tel.: (+373 22) 22 66 33

Jazz Hotel str. Vlaicu Pîrcălab 72 tel.: (+373) 69 10 73 77

AnyWay Travel str. 31 august 1989, 121 tel.: (+373 22) 85 90 90

Leogrand str. Mit. Varlaam 77 tel.: (+373 22) 20 12 01

Vrei să devii partenerul nostru de distribuţie?

Contactează-ne pe:

contact@15minute.md

sau 060097111 – Sergiu Ţurcanu, director de marketing