Numărul 3 by 15 minute

Nr.3 (august 2010)

cuprins

Revista pe care o ţii în mînă, are un tiraj de 7000 de exemplare, se distribuie gratuit în majoritatea localurilor şi în cele mai importante oficii din Chişinău. Sîntem o ediţie cultural-informativă cu apariţie lunară din care afli despre ceea ce se întîmplă cu noi, la noi, aici şi acum! Dacă vrei să scriem şi despre tine, contactează-ne!

cuprins minutul respiro anti-"all inclusive"

minutul de shopping reduceri

minutul din boxe Madona live în Peresecina

minutul liber ghidul localurilor din Chişinău

minutul DECOnfort problema apartamentelor mici

minutul de teatru Dorian Boguţă

minutul de film Resident Evil: Afterlife 3D Machete The Town

29 29 29

minutul de artă Alexander Sheversky

minut în obiectiv Alexander Sheversky în Chişinău 34 Goa şi cei 8 gladiatori 35 minutul de panoramă 1:0 în favoarea noastră valea promisiunilor aeroportul din Ceadîr Lunga animalelor, aveţi paşapoarte!

36 36 36 36

minut în oglindă

minutul din birou organizează-te!

minutul picant internetul

minutul de horoscop

minutul de noroc

redacţia www.15minute.md str. Grigore Vieru 22/2, bir. 15 Director, redactor șef Elena Zbârnea elena.zbarnea@15minute.md tel.: (+373) 60 09 70 00 Director de marketing Sergiu Ţurcanu sergiu.turcanu@15minute.md tel.: (+373) 60 09 71 11 Manageri publicitate Ana Irina Toma anairina.toma@15minute.md tel.: (+373) 60 07 08 88 Nazilea Ismailov nazilea.ismailov@15minute.md tel.: (+373) 60 06 68 00 Irina Tolstousov irina.tolstousov@15minute.md tel.: (+373) 60 02 90 90 Texte » Diana Mocanu Victoria Ţurcan Gonzo Nata Belousov Fotografi » Florin Tăbîrţă Lucian Melnic Iurie Foca Victor Garştea Tiraj 7000 exemplare Tipar Bons Offices Toate drepturile asupra materialelor aparţin SRL „15 minute”. Acestea nu pot fi reproduse parţial sau în întregime, fără aprobarea prealabilă in scris.

minutul respiro

anti – “all inclusive” sau o călătorie cu buget limitat Pentru a înconjura lumea nu trebuie să fii milionar, asta în cazul în care dorinţele tale nu se limitează la un “five stars plus hotel” cu “ultra all inclusive”, fără necesitatea de a părăsi complexul pe perioada unei vacanţe de 10 zile. Eu propun o altă variantă de vacanţă cu un buget restrâns! Să începem cu planificarea: dacă ai grijă din timp, ai ocazia să prinzi zboruri ieftine din Bucureşti cu o companie lowcost (Wizzair sau Blueair sunt doar câteva exemple). Un drum până la Milano te va costa 30 de euro, până la Paris cam 60 de euro, iar până în Londra-- 70. Cu drumul am rezolvat, pentru

cazare îţi voi propune mai multe opţiuni cum ar fi: un hostel (a nu se confunda cu un hotel), care ajunge la 8-15 euro în camerele cu paturi supraetajate unde încap de la 4 la 12 persoane. În cazul în care călătoria ta e pe timp de vară şi e vacanţă poţi să stai într-un cămin studenţesc, şi credeţi-mă că acestea arată mai bine decât hotelurile noastre “four stars”: aici primiţi facilităţi precum accesul la piscine din incintă, la sala de calculatoare, cea de sport, mic dejun inclus şi chiar uneori drum gratuit de câteva ori pe săptămână la una din atracţiile turistice locale. Costul unei asemenea cazări se ridică la 20- 30 euro per persoană. Şi

ultima, dar nu cea din urmă, variantă de cazare: Couchsurfing, şi aici voi face o paranteză pentru că acest fenomen încă nu este foarte răspândit la noi. Despre Couch Surfing am aflat în 2006, când am călătorit pentru prima oară în Germania. Pe atunci acest curent abia lua amploare, acum având 2,050,982 de membri. Couch Surfing este un site, care uneşte o comunitate de oameni având la bază o idee foarte simplă: ei pun la dispoziţie canapeaua, camera de oaspeţi sau doar un oarecare spaţiu de camping pentru a găzdui călători, şi fac asta gratis. Ba chiar mai mult, de obicei ai

minutul respiro

şi cheile de la casă, acces liber la frigider, o doză bună de ospitalitate şi o petrecere de adio. Curentul de couchsurfing nu este doar un hotel gratuity ci e un fel de a fi, e o altă cale de a cunoaşte lumea şi de a simţi din plin locurile pe care îţi propui să le descoperi! Couchsurfing e o modalitate de a pătrunde şi de a descoperi viaţa unui popor îndeaproape, în loc să baţi aiurea cărările şi monumentele lustruite de papucii şi mâinile miilor de turişti. Alăturându-te acestui site nu eşti obligat să cazezi la tine în prima săptămînă 20 de turişti flămânzi din Africa, poţi să rămâi surfer ceea ce înseamnă că vei călători dar nu vei putea să primeşti pe cineva la tine. Există şi o altă opţiune: te poţi întâlni în oraş cu oaspeţii tăi, o poţi face pe ghidul-- atît timp cât eşti deschis, există multe posibilităţi! Nu confundaţi couchsurfingul cu schimbul de case pentru vacanţă pe care bănuiesc că l-aţi văzut în filme. În couchsurfing nu vei găzdui neapărat pe cei la care ai fost şi invers, e un cerc mult mai larg de oameni uniţi de aceeaşi idee – exchange cultural şi cunoaşterea lumii fără bariere. Dacă vă gândiţi la siguranţa şi avantajele unei asemenea aventuri, fondatorii acestui site au luat o serie de măsuri de precauţie cum ar fi posibilitatea de a citi pe profileul fiecărui user impresia pe care acesta le-a făcut-o gazdelor şi respectiv cum s-a manifestat el ca gazdă, într-un timp record poţi obţine un volum suficient de informaţie pentru a te asigura că cel care te va găzdui nu este un excroc care planifică să îţi fure banii de vacantă sau că vine din alt capăt de lume ca săşi fure televizorul, calculatorul

nou cumpărat sau alte bunuri din casă. Pe profile-ul fiecărui user vei vedea preferinţele acestuia în toate domeniile, albume din călătorii, recomandările lui despre locuri pe care le-a vizitat şi chiar faptul dacă acesta este sau nu fumător! Una dintre cele mai memorabile dintre experienţele mele legate de couchsurfing a fost şederea de 3 zile la Meistre, un oraş în vecinătatea Veneţiei. Gazda mea pe nume Marco era un tip care nu a părăsit niciodată ţara, din cauza bolii mamei sale, dar la momentul vizitei mele găzduise deja 80 de turişti, avea 2 camere pentru oaspeţi, cu baie, prosoape curate şi paste delicioase în fiecare seară. Fascinant a fost pentru mine să descopăr setea lui de informaţii despre ţara mea, ca de altfel şi bagajul lui de povestiri despre lumea întreagă pe care o cunoştea fără să fi călătorit vreodată. Printre alte experienţe plăcute se află vizita mea în oraşul Garda, Italia, unde am stat la un cuplu de petrecăreţi – Fausto şi iubitul lui, Giorgio, care sunt împreună de 20 de ani şi şi-au petrecut o jumătate din viaţă în Jamaica. Altă experienţă memorabilă ar fi comunitatea de punks din Berlin, şi lista poate continua şi nu se va opri aici pentru că la sfârşit de vară am planificat o nouă călătorie, de data asta, în Barcelona. Aşadar, vă invit să uitaţi de prejudecăţi şi să aveţi un concediu activ chiar şi cu un buget minim! În prezent, în Chişinău sunt 184 de membri CouchSurfing, iar în întreaga lume, prin CS au fost legate 2.368.139 de prietenii interculturale!

text » Elena Zbârnea

minutul respiro

minutul de shopping

minutul din boxe

Madonna live în Peresecina, sau 2013: Chişinău – Capitală Culturală Europeană Viitorul

Dacă în 2012 nu se adeveresc numeroasele preziceri apocaliptice şi toată lumea rămâne bine mersi, atunci avem un motiv de bucurie. Consiliul European pentru Cultură a decis să aleagă Chişinăul în calitate de capitală culturală europeană pentru anul 2013. Nu că am avea prea multă cultură aici, doar că, cei din Consiliu sunt atât de siguri de apocalipsa din 2012, încât erau gata să ofere titlu de capitală culturală până şi oraşului Mogadishu. În fine, chiar dacă va avea loc apocalipsa, se presupune că moldovenii nu vor avea de suferit, aceştia fiind familiari cu apocalipsele de 200 de ani încoace. Altfel zis, de ce să nu dansăm şi să ne satisfacem pofta de cultură pe rămăşiţile planetei? Unica problemă ar fi dispariţia unor artişti în urma cataclismelor groaznicului 2012, în rest, nimic, nici barem marea explozie solară din 2013 nu ne poate eclipsa sărbătoarea. Se aşteaptă festivaluri muzicale cu nume grele:Madonna, Beyonce, Jay Z şi Justin Timberlake sunt doar câţiva din cei care vor dezmierda urechile moldovenilor de la Giurgiuleşti şi până la Criva. Tot pentru 2013 se preconizează organizarea Festivalului Internaţoinal de Film de la Bălţi – întreg raionul Râşcani va fi transformat în cartier rezidenţial pentru star-urile hollywodiene, aşa că în 5 ani vom avea parte de o Riviera autohtonă pe malul Răutului, în adevăratele tradiţii bălţene.

Trecutul

Sună cam utopic, nu-i aşa? Chiar dacă mai avem 3 ani la dispoziţie ne-am obişnuit să credem că în materie de show-bizz şi scenă muzicală în Moldova lucrurile nu se vor schimba niciodată. Grădina show-bizz-ului este atât de mare şi primejdioasă, încât astăzi ne limităm la doar o mică parte a acesteia, la partea muzical-reprezentativă, mai bine zis, partea de spectacol care-i revine muzicii şi care în raţiunea devoratorului de muzică se defineşte drept jam-session, concert sau festival. La capitolul jam-session-uri moldovenii stau bine. Pentru cei care nu cunosc, jam-session-ul este ceva de genul miniconcertului în care orice doritor poate ieşi pe scenă pentru a-şi prezenta valoarea sa de artist, asta în cazul în care o are. Jam-urile nu prea aduc venituri şi sunt organizate mai mult pentru fani, prieteni şi iubitori de muzică. Rămâne de văzut dacă putem considera drept jam cântatul la nunţi, cumătrii şi pe treceri de pietoni; astfel de ocupaţii aduc şi ceva venit din când în când, iar în cazul nunţilor şi cumătriilor, interpretul poate aduna bani de o nuntă proprie timp de un sezon. Lăsăm jam-urile la o parte şi trecem la o eta-

minutul din boxe

pă mai avansată a evenimentelor – şi anume, concertele. An de an, moldovenii sunt deprinşi cu ideea că primăria sau, în cazul unor alegeri, anumite partide vor organiza manifestaţii culturale (şi mai puţin culturale) de masă spre bucuria consumatorului. Manifestaţiile au loc de obicei în PMAN sau în scuarul Teatrului de Operă şi Balet, sunt vizitate de un contingent de public care nu prea face diferenţă între Nicolae Botgros şi Adrian Copilul-Minune şi este mulţumit indiferent de cine se află în scenă. De obicei, aceste concerte se încheie cu tone de gunoi, vreo zece capete sparte şi vreo 100 de telefoane furate. Ce mai, lumea se culturalizează în masă când e vorba de concerte gratuite. O altă categorie de concerte sunt cele cu plată, aici publicul este mai select iar preţul unui bilet variază între 50 (în cazul trupelor şi interpreţilor autohtoni) şi 1000 de lei (în cazul artiştilor gonflabili de genul lui Filea Kirkorov). Şi dacă pasionaţii de Kirkorov, Allegrova şi Dima Bilan dau fără strângere de inimă 1000 de lei pentru gângăvitul preferat ascuns pe unde de playback, atunci consumatorii de muzică mai serioasă ţin portofelul închis până când nu văd un artist pe care chiar l-au aşteptat. Pe de altă parte, pe fondul lipsei de evenimente ca lumea apar unii aventurieri-impresari care încep să inventeze show-uri cu artişti de renume mondial, doar pentru a-şi face un pic de publicitate sau pentru a aduna o sumă frumuşică cu care vor dispărea exact cu 2 săptămâni înaintea concertului preconizat. Toată lumea ţine minte întâmplarea cu concertul marelui Toto Cutugno, am impresia că fanii lui Toto stau cu biletele în sertar până astăzi şi-şi aşteaptă banii înapoi. Farsa cu Toto a avut şi antecedente la noi, cu câţiva ani în urmă, organizatorii unor concerte-fantomă cu trupe precum Aria şi GUF au dispărut cu banii fanilor, aceştia neînţelegând nici până astăzi ce s-a întâmplat. Îmi aduc aminte cazul unui impresar „de succes” din Chişinău de origine germană. Acesta îşi făcea banul pe seama concertelor-fantomă: anume datorită lui Chişinăul a fost vizitat de Kiss şi Scooter (în primul caz de nişte clovni care-i copiau pe Kiss iar în al doilea de un DJ care prin anii ”90 era prieten cu cei din Scooter). Concertele au decurs bine mersi iar unii din cei care au participat la manifestaţie cred cu certitudne că i-au văzut în carne şi oase pe legendarii Kiss şi Scooter.

minutul din boxe

Prezentul

2010 a început şi mai promiţător pentru consumatorii de muzică de la noi. Un grup de companii din Germania şi Moldova s-a dat mare şi tare cum că o aduce pe Lady Gaga în Moldova. Site-ul www. lady-gaga.md activează şi până astăzi, sunt sigur că Lady Gaga n-are nici cea mai mică idee despre existenţa acestui site sau a Moldovei în general, iar toată gălăgia a fost organizată cu un scop, şi anume cel al promovării firmelor date. În acest caz, ne bucurăm că nu a avut de suferit buzunarul consumatorului. Se pare că mai avem totuşi timp să atenţionăm publicul despre „primul şi marele eveniment muzical internaţional” care se va „petrece” în Moldova spre sfârşitul lui august. O firmă din România s-a gândit să organizeze cel mai tare festival de la noi. La doar 500 de lei „ai parte” de 5 zile de super-distracţie pe ruinele Stadionului Republican. Dansatul pe ruine este un stil nou de entertainment foarte popular la moment în Europa. Numele prezente pe afiş ne fac să sărim în sus de bucurie: The Prodigy, The Wailers, Skunk Anansie, The Editor, Uriah Heep şi mulţi mulţi alţii. Problema este că trupe precum The Prodigy nu dau concerte într-o ţară care nu are o arenă corespunzătoare cerinţelor lor (şi din câte ştiu eu Moldova nu deţine o astfel de arenă). Altă problemă ar fi faptul că o treime din numele menţionate pe afiş nu mai susţin concerte în general, sau poate s-au gândit să facă o excepţie în cazul Moldovei, nu prea cred. Sfărşitul lunii august se apropie, veniţi sau nu?

text » Gonzo

minutul tﾄブ liber

„La Roma” vine la tine acasă! acum poţi comanda cele mai delicioase bucate la:

* Livrarea la domiciliu NON-STOP! * Băuturi la preţ de magazin

Meniul complet este disponibil pe:

www.laromaclub.md

Promoţie unică! Pînă pe 5 septembrie anunţă codul "15 minute" cînd faci comanda şi primeşte un desert “Golosa alla Pesca” GRATIS! Grăbeşte-te, oferta este limitată! str. Albişoara, 40/1, Info line: (+373 22) 22 85 90, Livrare: (+373 22) 23 32 51, e-mail: office@laromaclub.md, www.laromaclub.md, take away, 24/24

Russian Party în fiecare duminică!

intrare liberă

Hit-uri ruseşti mixate,

bă

DJ Decabrist, MC Şuricov, MC Marco

c a ce va oc s t t d u la b kt ic h m il d a et i n o il pe ic a r

atmosferă incendiară!

minutul tﾄブ liber

minutul de confort

În acest număr vă propun să discutăm despre una dintre fobiile gigantomanilor - apartamentele mici. Vom spulbera mitul despre lipsa de confort a unui astfel de spaţiu şi vă voi da câteva indicii în decorarea corectă a unei garsoniere. Până şi cel mai mic apartament poate fi transformat într-un apartament armonios. Primul lucru la care trebuie să vă gândiţi când amenajaţi un apartament mic este faptul că acesta trebuie

să întrunească zona de odihnă, un spaţiu unde vă veţi relaxa, veţi mânca, veţi lucra şi în care veţi păstra lucrurile dumneavoastră. Daca aveţi un apartament cu o singură cameră puteţi uni bucătaria cu camera obţinând astfel un spaţiu deschis care poate fi organizat în diverse moduri. Deseori această dorinţă nu este realizabilă din punct de vedere tehnic, pentru că siguranţa costrucţiei nu permite acest lucru şi toate modificările de acest gen trebuie autorizate de nenumărate instituţii de resort. În cazul în care apartmentul este foarte mic, renuntaţi la coridor şi amplasaţi de-a lungul unui perete un dulap-cupeu cu uşile din oglinzi: acestea vor crea iluzia unui spaţiu mai mare şi îi vor oferi adâncime. Ca să delimitaţi zona pasivă de zona activă a acestui apartament amplasaţi un stilaj sau pa-

ravan între pat şi masa de lucru . Având un apartament mic e de preferat să excludeţi culorile stridente, alegeţi pentru finisaje culori deschise şi pastelate, ele vor reflecta lumina şi ca urmare vor crea iluzia unui spaţiu mai mare. În cazul în care vreţi să folosiţi tapet alegeţi unul cu ornament minimalist sau chiar uniform. Veţi obţine de asemenea efectul de spaţiu mai mare dacă uşile vor fi vopsite în aceeaşi nuanţă sau chiar puţin mai deschisă. Este de preferat să nu

minutul DECOnfort folosiţi mai mult de două culori pentru fiecare spaţiu. Mobila nu trebuie să devieze mult de la gama coloristică a camerei. Optaţi pentru mobilier simplu, practic si calitativ. Pentru a mări optic înălţimea apartamentului dumneavoastră, tavanul trebuie să fie alb, excludeţi decorul pe tavan şi construcţiile de ghips pentru iluminare .Un alt truc ar fi să aplicaţi câteva fâşii verticale şi nu prea late pe unul dintre pereţi – acestea vor ”înălţa” tavanul dumnea-

Don`t let your house be a place to keep your stuff while you go out and get some more stuff!

minutul de confort

voastră. În cazul în care apartamentul este slab iluminat, este bine sa alegeţi perdele din stofe subţiri şi culori calde care sa permită pătrunderea luminii. Se poate amplasa un corp de iluminat în dreptul geamului. Spre a evita efectul de kitch şi aglomeraţie inutilă opriţi-vă la un singur obiect de iluminat. Cu un pic de imaginaţie şi bun-gust orice spaţiu, oricât de mic, poate deveni plăcut şi confortabil.

text » Nata Belousov

minutul de teatru

Dorian Boguţă: "şansa e direct proporţională cu ţara în care trăieşti" Ne-am obişnuit deja ca personalităţi notorii din România - din domeniul televiziunii, muzicii, teatrului şi filmului– să fie originare din Basarabia. Oricât de paradoxal ar părea, acasă aceştia sunt cunoscuţi de foarte puţini oameni sau deloc. Pentru a completa această lacună, am pregătit un interviu cu actorul, şi de curând regizorul, Dorian Boguţă.

De unde vine şi cine este Dorian Boguţă? De aproape douăzeci de ani sînt actor cu acte în regulă şi de doi ani încerc să văd ce înseamnă profesia de regizor. Fac ce-mi place cel mai mult şi mă simt norocos. În rest, sunt un tip normal şi duc o viaţă cu bune şi rele, având principii si pretenţii, dar ştiindu-mi foarte bine locul, şi da, nu am pretenţia de a mă lua prea mult în serios, de aceea umorul mi se pare definitoriu.

Ce amintiri legate de Chişinău ai? Chiar dacă în ”99 am plecat de la Chişinău spre Bucureşti şi de atunci casa mea e în capitala României, pot să spun că de Chişinău mă leagă mai mult decît simple amintiri. Ăsta e oraşul în care locuiesc părinţii mei, deci e şi casa mea, e oraşul în care mă întâlnesc cu prietenii de suflet, e oraşul în care pot înjura în rusă şi lumea să mă înţeleagă, şi încă multe altele! Iar dacă e să vorbim de amintiri, îmi aduc aminte de banca din curtea casei mele unde m-am sărutat prima dată, strada unde am luat primul pumn în ochi, acoperişul cu prima ţigară şi mai târziu prima gură de vin cu gust de cauciuc băută direct din sticlă. Şi nu în ultimul rând, e scena pe care am urcat pentru prima dată ca actor. Un lucru este cert – Chişinăul e oraşul meu din trecut , prezent şi viitor, şi aşa ceva nu se uită.

Cu cine din actorii basarabeni ai făcut şcoală la Tbilisi? Aţi colaborat de atunci? Am avut o clasă foarte frumoasă, însă nu toţi au rămas în breasla actoriei. Din păcate, unii dintre ei au ales alte profesii, sau poate din fericire pentru ei, nu sunt eu în măsură să-i judec. Iar cei ce-au rămas actori sînt foarte apreciaţi şi respectaţi: Mihaela Strâmbeanu şi Nicu Suveică, la Chişinău, Corina Druc, Ina Andriuca, în România. Nu pot să nu-i amintesc şi pe colegii mei care nu mai sunt actori, dar sunt la fel de bine apreciaţi în alte domenii: Leonid Melnic la Televiziune, Eugen Baracci la Radio şi Ion Munteanu în enterteinment. Am colaborat mulţi ani în urmă cînd jucam pe aceeaşi scenă la Teatrul Naţional, însă după plecarea mea nu s-a mai întâmplat să fie.

Ce este mai important într-o carieră actoricească de succes – talentul sau norocul (omul potrivit la timpul-locul potrivit)? La tine, cum a fost? Ambele contează şi nu pot exista separat. Bineînţeles că e foarte important să te naşti talentat, pentru că asta nu se învaţă. Mai trebuie să ţi se ofere măcar o şansă să demonstrezi acel talent. Din observaţiile mele, reţeta succesului ar

fi următoarea: 25% muncă, alte 25% talent şi 50% şansă. Şansa e direct proporţională cu ţara în care trăieşti. Eu am avut de câştigat datorită răbdării şi intuiţiei, e foarte important să ştii ce vrei, şi dacă o vrei cu adevărat, atunci la un moment dat toate forţele se vor concentra asupra acelui lucru şi-l vei obţine!

Fiind „răsfăţat” până acum de rolurile şi partenerele tale cum ar fi Andreea Raicu, Monica Bârlădeanu, cu cine din actriţe, atât din ţară şi din străinătate, ţi-ai mai dori să faci „cuplu” în filme pe viitor, şi ce roluri îţi mai doreşti?

Răsfăţat?(zîmbeşte) Asta a fost muncă! După 14 ore de filmare, la momentul când eşti deja rupt de oboseală, vine regizorul şi spune: „Fraţilor, ştiu că e foarte greu dar suntem în criză de timp, trebuie să filmăm secvenţa asta...” şi acea secvenţă durează 8 minute. E filmată dintr-un singur cadru, deci trebuie să fie perfectă de la primul până la al 8-lea minut, pe lângă asta, se filmau cel puţin câte zece duble. Toate astea fiind spuse, colaborarea noastră nu o pot numi nicidecum răsfăţ. Am învăţat multe de la partenerele mele de platou, atât de la Monica Bârlădeanu, care a confirmat statutul ei de actriţă internaţională,

minutul de teatru

Ce înseamnă telenovelele şi spoturile publicitare pentru un actor? Bani. Şi poate, pentru unii, de a fi văzuţi la televizor dar în mare măsură înseamnă pur şi simplu o bună remunerare materială.

Ai regizat filmul „10”, de unde ţi-a venit ideea? Cum te-ai simţit în spatele camerei? Demult îmi roiau în cap tot felul de scenarii pentru film. Am scris câteva, şi la un moment dat am primit un telefon de la cineva care mi-a zis că va acoperi unele din cheltuieli pentru producţia acestui film. În scurt timp, am găsit şi alţi coproducători care au dorit să se implice, desigur, pe riscul lor. Spre fericirea noastră, „10” a fost invitat la Festivalul de la Cannes, n-am să uit niciodată cum producătoarea mea, Mihaela Stoian, m-a sunat la 7 dimineaţa să mă anunţe. Mă speriasem, pentru că la ora asta dacă sună telefoanele e ceva. Mi-a zis că ştie de la ora 6 şi că de o oră se tot plimba prin casă aşteptând să mai treacă din timp. În spatele camerei m-am regăsit, pot să spun că abia aştept următorul proiect, în care voi fi implicat ca regizor, şi sper că în toamnă să reuşesc să-l fac.

Te aventurezi mai târziu într-un lungmetraj? Dacă mă aventurez? Sună bine, pentru că da, e o aventură, cu toate ingredientele unei aventuri. Odată intrat microbul în mine, nu mai iese! Da, mă gândesc la un lungmetraj, dar toate la timpul lor... cât şi de la Andreea care a păşit pentru prima dată în actorie după o carieră de succes în televiziune. Dacă îmi doresc să colaborez anume cu cineva? Da, îmi doresc să colaborez cu o actriţă cu care să mă înţeleg din priviri, să avem chimie profesională şi aici nu contează numele. Poate fi oricine , din România sau din afara ţării. Oricum, acum s-au mai simplificat lucrurile, actorii români pleacă să filmeze afară şi mulţi actori străini filmează în România. Iar în ceea ce ţine de roluri, parcă aş juca într-un film horror ori de acţiune, că în comedii şi drame am tot jucat în ultimul timp...

Ţi-e dor de teatru? Vei mai reveni în teatru ca actor sau poate ca regizor? De patru ani n-am mai reuşit să urc pe scenă. Dar a fost alegerea mea. M-am dedicat în totalitate filmului. Şi aş fi ipocrit să spun că-mi pare rău. Au fost multe momente când îmi era dor. Şi am trecut la acţiune, am tradus o piesă din rusă, am vorbit cu un regizor căruia i-a plăcut mult piesa, apoi m-am înţeles cu un director de teatru şi am scos spectacolul. Din păcate, l-am jucat doar de trei ori, eu fiind tot timpul la filmări. Asta e, nu poţi să le ai chiar pe toate.

Ce le-ai recomanda tinerilor absolvenţi ai facultăţilor de specialitate? Nici nu ştiu ce să zic, nu cred că sunt eu cel care să dea sfaturi. Tot ce-aş putea spune e să înţeleagă că în actorie, ca şi în alte domenii, o jumătate de viaţă îţi faci un nume, după care numele îţi face cealaltă jumătate de viaţă -- aşa că atenţie ce nume-ţi faci. Să aibă răbdare în profesia lor, să fie cinstiţi cu ea şi să fie conştienţi că multe depind de ei, dar în niciun caz toate. Şi să ţină minte că actoria nu e matematică: dacă în matematică doi ori doi fac patru, în actorie pot face cât vrei tu, important e să crezi în asta!

Când şi în ce film te vedem în curând? Aici e locul care mă doare. Puţine filme româneşti ajung în Moldova. Dar pot să zic că recentele premiere cu siguranţă vor ajunge la Chişinău. Ultimele două sunt „Portretul luptătorului la tinereţe” de Constantin Popescu şi „Caravana cinematografică” de Titus Muntean. Primul e despre legionari, iar al doilea o comedie savuroasă despre colectivizarea din anii ”50. În toamnă va fi lansat un film al unui regizor malaiezian, Ismail Jamalodin, „Donna must die”.

text

» Victoria Ţurcan

foto

» Lucian Melnic

stil

» Kati Guzun

locaţie » Lipscani, Bucureşti

minutul de film

text » Gonzo

Paul W. S. Anderson Pasionaţii de arte marţiale marca Milla Jovovich VS zombie infernali sunt în aşteptarea continuării seriei Resident Evil. Milla alias Alice revine în versiunea 3D, la fel de senzuală şi letală. Producătorii filmului promit o experienţă de neuitat, mizând pe faptul că au filmat pelicula folosind sistemul 3D Fusion Camera System, sistem creat de James Cameron special pentru filmul Avatar. Titlul Afterlife în general apăruse

în 2007, însă acel episod a fost lansat până la urmă cu titulatura Resident Evil:Extinction. Subiectul promite o călătorie internaţională prin Terra după apocalipsă. Alice este în căutarea supravieţuitorilor, şi bineînţeles că legiuni întregi de necuraţi şi zombie încearcă s-o pape. Într-un final Mila oricum va fi cea mai tare, aceasta şi aşa riscând să-l depăşească pe Bruce Willis la capitolul salvarea omenirii.

Ethan Maniquis Robert Rodriguez, Danny Trejo revine pe marile ecrane toamna asta în action-thriller-ul Machete. Producţia a fost regizată de Robert Rodriguez (celebru pentru Desperado şi El Mariachi) în colaborare cu debutantul Ethan Maniquis. Machete revine la stilistica thrash-action cizelată de-a lungul timpului de Rodriguez sub tutela lui Quentin Tarantino. Eroul principal este un renegat angajat

the town Pe lîngă actorie Ben Affleck mai face şi regie. O face americanizat, kitch-os, sec, neinspirat, de masă. În toamnă aşteptăm o nouă producţie în regia sex simbolului american şi cu participarea acestuia. Sinopsisul ne spune că va fi vorba de o dramă criminală pe muchie

pentru a asasina un senator (Robert De Niro). În momentul în care ţinta este în vizorul lunetei, Machete este împuşcat şi înţelege că ia fost întinsă o cursă. Mai departe urmează răzbunarea, o răzbunare cruntă, cu tone de sânge şi kilograme de forme impunătoare prezentate de Jessica Alba şi Lindsey Lohan. Premiera filmului Machete va avea loc în septembrie 2010.

Ben Affleck

de cuţit, cu elemente incitante de romantism hollywood-ian. Filmul reprezintă adaptarea romanului Prinţul Hoţilor semnat de scriitorul american Chuck Hogan. Eroul lui Affleck este un criminal înrăit care se îndrăgosteşe de una din ostatecele sale. Ce urmează, vedeţi la toamnă.

minutul de artă

Alexander Sheversky:

“ Această expoziţie a fost necesară pentru voi... nicidecum pentru mine!”

Alexander Sheversky, artist contemporan american, originar din Chişinău a revenit în patrie după o absenţă de 20 de ani, pentru a inaugura prima sa expoziţie personală care a avut loc în incinta Muzeului Naţional de Artă. Discuţia cu el m-a lăsat cu şi mai multe întrebări decît îi pregătisem, dar nu este o surpriză faptul că un artist popular trezeşte multe controverse şi speculaţii. Vă invit să-l descoperiţi împreună cu mine!

text » Elena Zbârnea

Cind aţi realizat că nu aveţi loc în Chişinău? Şi ce v-a determinat să plecaţi În Canada? Aţi căutat un mediu artistic mai favorabil pentru creaţie sau aţi plecat în căutarea unei vieţi mai bune? Căutările mele au început din Ucraina, apoi Rusia, Cehia şi Israel, după aceste călătorii viziunea mea asupra lumii înconjurătoare s-a schimbat şi cerinţele faţă de viaţă au devenit mai exigente. Niciodată nu m-am lăsat indus în eroare de ambalajul unei vieţi perfecte şi fără griji. Am avut parte de o şcoală academică bună la Chişinău, dar am simţit nevoia să evoluez. De fapt, mi-am dorit să ajung în New York, încă din anii ”60 arta contemporană se concentrase acolo, am vrut şi eu să arăt ce pot, să mă afirm. S-a înîmplat să ajung la Toronto, de acolo am făcut un înconjur al tuturor galeriilor şi expoziţiilor din întreaga Americă, am trecut prin toate fazele de dezvoltare a unui artist, de la cea mai de jos la cea mai

înaltă. E foarte greu să îţi faci loc acolo, eu am reuşit asta doar după ce americanii au văzut lucrările mele în realitate. Acum sunt foarte cunoscut în America. Mă expun în centrul expoziţiilor, ceea ce e foarte prestigios. Eu am studiat aici dar m-am format acolo, de aceea nu sunt un pictor moldovean sau rus, şi nici unul care aparţine ţărilor ex-sovietice, eu sunt un artist american! Aţi mai avut expozitii personale în Chişinău sau aceasta este prima? E prima expoziţie personală în general. Având în vedere că faceţi o pictură comercială, de ce aţi ales ca loc de desfăşurare a expoziţiei dvs. Muzeul Naţional de Artă unde de obicei nu se vinde nimic? Pictura mea nu se adresează unui public larg, dar ea place majorităţii. Nouă ne place Goya, Tizian sau

Rembrandt. De ce eu nu pot fi la fel? Ce e atât de incredibil în faptul că poate să existe un artist modern care să fie la fel de bun ca unul dintre clasici? De ce fiecare femeie care merge pe stradă vrea să placă tuturor? E o dorinţă firească, unii îşi doresc să se remarce şocând sau epatând! Eu nu aparţin niciunui grup sau curent de artă conceptuală, eu nu vreau să demonstrez nimănui nimic, eu mă simt la fel cum mă simţeam la 6 ani, şi sentimentul de invidie nu-mi este caracteristic! Sunt ambiţios şi ambiţiile mele constau în faptul că vreau să redau ce e mai bun în oameni, să-i perfecţionez, şi astfel cred că îi pot ajuta! Am impresia că aveţi mai multe balerine decât Edgar Degas în toate pânzele sale. De ce vă preocupă acest subiect? E vorba de un ciclu nou sau e un interes de durată? De ce balerine? Pentru că ele sunt femei, nu prea există artişti contemporani care să picteze balerine, eu mereu mi-am dorit să fac pictură figurativă, dar subiectele pe care le abordam erau banale şi nu mă deosebeam cu nimic de marea majoritate făcând nuduri şi portrete. Balerinele ca şi anatomie sunt imperfecte, asta mă acaparează la ele, eu nu vreau să pictez instalatori care repară toalete...cu toate că este foarte multă pictură de acest gen în America. Viaţa mea a fost cumva mereu legată de balet, tatăl meu a fost pictorul Teatrului de Operă şi Balet iar fiica mea este balerină. Odată, cînd am adus-o la cursuri, am avut o revelaţie, era o zi cu soare şi una din balerine s-a apropiat de geam, era calmă şi concentrată la ceva ce îi captivase atenţia afară, atunci am decis să o pictez în alb, excluzând

paleta de culori întunecate. Inainte de a face o lucrare eu fac scripturi, am un carnet în care îmi notez ceea ce planific să pictez, sentimentele pe care vreau să le trezesc în privitor, gama pe care o voi folosi. Astfel ştiu clar unde vreau să ajung făcând o lucrare, fără să trec prin multe căutări! Am început această serie cu 6 ani în urmă şi am făcut până acum aproximativ 60 de balerine dintre care consider că doar jumătate sunt bune. Cum aţi resimţit efectul expoziţiei din Chişinău comparativ cu expoziţiile din Canada? Expozitia a fost neaşteptat de bună şi mă bucur că am ales Muzeul Naţional de Artă şi nu o oarecare sală de expoziţie. În ultimii cinci ani am foarte multe propuneri de a organiza expoziţii, fie ele personale sau de grup. Eu îi refuz pe majoritatea galeriştilor, deoarece galeriile lor nu se ridică la nivelul meu, ei nu merită 2 luni de muncă de care am eu nevoie pentru a pregăti o expoziţie. Nu consider de cuviinţă să mă cobor la nivelul tuturor. Cel mai important eveniment artistic pentru mine este Bienala din Veneţia, unde fiecare ţară îşi trimite un reprezentant ales. Eu aş merge să reprezint Moldova daca aş fi promovat de aici, m-aş pregăti un an sau doi şi aş câştiga locul 1 pentru Moldova, astfel oamenii ar începe să se intereseze de această ţară. Refuzaţi des galeriştii? Nu eu îi refuz, asta face secretara mea.

Cum vă promovaţi? Aveţi un impresar? Eu nu am nevoie să mă promovez, nicidecum nu înţelegeţi? Eu am investit în propria-mi dezvoltare o sumă mare de bani pentru a mă afirma şi de a mă face văzut. La Art Expo New York se adună peste 2 000 000 de vizitatori şi 50 000 de dealeri, eu particip la acest eveniment timp de zece ani, şi fiecare an m-a costat 36 000 de dolari, respectiv eu am investit în asta 300 000 de dolari. După care am călătorit mult şi mi-am făcut diverse legături. În afara faptului că sunt un pictor foarte bun, eu am cunoştinţe vaste în domeniul meu şi ştiu cu exactitate cine merită atenţie şi cine nu. Pe mine în America mă cunosc toţi. Pentru a organiza această expoziţie a trebuit să adun lucrările mele din toată lumea, pentru că doar 4 dintre ele îmi aparţin mie. Eu am ajuns la apogeul creaţiei mele şi nu am probleme unde să îmi expun lucrările, problema mea este că eu nu mai reuşesc să le fac. Exista un anumit statism în lucrările dvs. Lucraţi din natură, faceţi multe schiţe sau lucraţi după poze? Eu folosesc fotografiile, toţi folosesc fotografii şi toţi copiază, fie din cărţi fie din natură, sunt artişti care se debarasează de ceea ce văd şi îşi creează propria realitate. Pentru mine pozele nu sunt decît baza de la care porneşte o lucare. Dacă veţi vedea în realitate cum arată fata din lucrarea mea, veţi înţelege că sunt doi oameni diferiţi, draperiile mele nu există, ele nu pot fi fotografiate, ele sunt ca nişte

cuburi de gheaţă care se reflectă în apă, perspectiva lor este una ireală. Cărui curent aparţine pictura dumneavoastră? Realism contemporan american, câţiva reprezentanţi ai aceluiaşi curent sunt Douglas Hoffman şi Steve Hanks. Dăruiţi des lucrări de ale dvs.? Înainte făceam cadouri des, iar în ultimii 7 ani nu dăruiesc nimic, pot doar să fac o donaţie unui muzeu care nu îşi permite să cumpere, dar nu o donez în totalitate, cer să mi se achite măcar o parte. Imaginaţi-vă că această expoziţie m-a costat 13 000 de dolari şi 2 luni din viaţa mea. Deci, să înţeleg că această expoziţie a fost necesară pentru dumneavoastră? Această expoziţie a fost necesară pentru voi, nicidecum pentru mine. Acest popor trebuie să afle ce mai există de văzut în afară de viaţa lui de zi de zi. Eu am venit să-mi întorc datoria faţă de această ţară, unde am învăţat fără să plătesc nimic. Cu cât aţi vândut cea mai scumpă lucrare? Cu 55 000 de dolari, un an în urmă, şi asta nu este deloc scump. Ba este un preţ un pic paranormal pentru noi. Atâta timp cât oamenii merg aici cu Bentley de 300 000 de dolari despre ce preţuri paranormale putem vorbi? Numai un idiot poate să conducă o bucată de metal la un asemenea preţ, ţinînd în casă covoare pe pereţi! În Chişinău sunt mii de oameni

care pot să-şi permită asta, pentru că e un preţ normal, pentru o lucrare de acest nivel, altceva este că aici se aduce tehnică, maşini si alte lucruri, numai nu artă. Eu am vîndut lucrări şi cu 300 de dolari, dar am avut propuneri să vând mai scump decât 55 000, însă le-am refuzat pentru că nu vreau să ridic preţurile în timp ce situaţia economică în America încă nu s-a stabilizat. Aţi vândut ceva în Chişinău? Nu! Eu nu am venit aici să fac bani, eu am venit să returnez un pic de cultură pe care oamenii o duc de aici, aducând în schimb deşeuri! Nimeni nu încearcă să aducă cultură din Londra sau Paris! Ţin să vă contrazic! Chiar recent am avut Bienala de Pictură care a întrunit artişti din întreaga lume, Franţa, Austria, Japonia, Germania, Slovacia, Kîrgîstan, Belgia, Olanda. Dar nimeni nu a adus artişti de talia mea! Atunci ramâne să ne mulţumim cu faptul că aţi venit singur! Ce vreţi să le transmiteţi tinerilor absolvenţi ai facultăţilor de arte? Cu 20 de ani în urmă în şcoala de pictură de aici dobândeai cunoştinţe temeinice care iţi permiteau să mergi în orice capăt al lumii şi să fii apreciat fără a te ruşina de ţara subdezvoltată din care provii.Miar plăcea ca acest lucru să se menţină, iar tinerii să înveţe cât mai mult de la profesorii lor.

Vernisajul expoziţiei lui A. Sheversky, Muzeul Naţional de Artă foto

» Iurie Foca

minut în obiectiv

Goa Territory

și cei opt gladiatori De câte ori ne certau părinţii că nu e frumos să tragem cu ochiul prin geamurile străine când eram mici? Până la urmă aceasta rămâne una din cele mai delicioase ocupaţii la care nu renunţă nimeni, nici măcar atunci când "crește mare". Știrea cea bună e că Ruslan Graur, directorul Goa Territory a avut grijă de noi, curioșii, și a venit cu o idee ispititor de răcoritoare. Acum, înconjuraţi de apă și nisip, sub cerul liber, sorbind cocteiluri și savurând muzică, maturii au ocazia să urmărească nestingheriţi lupta crâncenă a tinerilor care concurează într-un reality show, și nu doar să urmărească, dar și să le decidă sorţile. Opt tineri curajoși şi originali vor fi supuși unor "torturi" de nedescris din care se vor elibera doar cu ajutorul ingeniozităţii lor. În fiecare vineri, pe teritoriul Goa, ei vor pregăti niște numere artistice care vor avea menirea de a cuceri sau hipnotiza juriul și publicul. Fiecare își alege armele cele mai provocatoare ce zac ascunse în personalităţile lor. În fiecare duminică vor fi supuși la cele mai curioase, îndrăzneţe și nebunatice provocări de către adorabilii moderatori Alexandru și Marina. Și credeţi-mă pe cuvânt când spun că ei sunt nemiloși cu participanţii, aruncându-i în cele mai neaşteptate situaţii.

Pentru a vota participantul dumneavoastră preferat accesaţi allfun.md sau goa.md. Avem 5 săptămâni la dispoziţie pentru a urmări lupta celor opt gladiatori pe teritoriul soarelui Goa. Deci, să înceapă aventura! foto » Garştea Victor text » M.B. Goa Teritory, Ghidighici tel.: (+373) 60 15 81 58

minutul de panoramă

text » Diana Mocanu

1:0 în favoarea noastră! În sfârşit! După lungi aşteptări, după multe sondaje, după multe frustrări în rândurile cetăţenilor conştiincioşi, după multe grupuri create pe diferite site-uri de socializare prin care se cerea implementarea portabilităţii numărului telefonic, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei (ANRCETI) a capitulat! Numă-

valea promisiunilor

Au trecut mai bine de 3 ani de când a fost secat lacul din Parcul „Valea Morilor”, iar zona de agrement despre care se spunea că va concura cu cele mai tari parcuri din Europa, întârzie să apară. Suntem hrăniţi în continuare cu promisiuni false şi planuri grandioase referitor la acest proiect. Apropo, se vehiculau vreo câteva zvonuri referitor la marile proiecte: unii zic ca va fi construit un aquaparc pe teritoriu, alţii cred că se va construi un hotel cu 14 etaje situat pe apă cu alei în stil japonez, iar romanticii zic ca va fi un restaurant pe apă.

rul de telefon va deveni portabil! Vom putea avea acelaşi număr indiferent de operator! Proiectul a fost deja elaborat de către ANRCETI, iar programul va demara imediat după aprobarea acestuia de către Ministerul Tehnologiilor Informaţionale. Ne rămâne să sperăm doar ca aprobarea şi implementarea programului va dura mai puţin decât negocierile.

Deşi au fost anunţate multe licitaţii, niciun investitor nu a manifestat interes pentru proiectul „Valea Morilor”. Motivul? Volumul prea mare de lucrări care trebuie efectuate: evacuarea nămolului, amenajarea plajei etc. Decizia? Vor mai fi anunţate licitaţii, poate-poate vom avea mai mult noroc. Ei, dar tot răul spre bine! Dacă nu secau lacul, cum am mai fi aflat noi că la fundul lui se aflau fosile de mastodonţi vechi de peste 4 milioane de ani?

bine aţi venit pe aeroportul internaţional din Ceadâr-Lunga! În viitorul apropiat se aşteaptă schimbări majore în zona de sud a Moldovei. Se pare că Ceadâr-Lunga o va lua înaintea Mărculeştilor. În cadrul vizitei de lucru în Turcia a başcanului Găgăuziei, turcii şi-au manifestat dorinţa de a construi la la Ceadâr-Lunga un aeroport operaţional. Totodată, la Comrat va fi construit

şi un hotel de cinci stele cu toată infrastructura necesară. Ţin să menţionez că în prezent la noi în ţară există doar un singur hotel de 5 stele. O altă noutate bună: construcţia unei ferme-model care va produce diverse produse lactate, printre care şi o băutură turcească demult aşteptată pe piaţa noastră: ayran!

Animalelor, aveţi paşapoarte! În Moldova vor fi introduse paşapoarte obligatorii pentru animalele de companie: câini, pisici şi dihori. Paşaportul nu e un alt moft al guvernanţilor ci, chipurile, o asigurare a securităţii cetăţenilor şi a circulaţiei internaţionale a animalelor. Peste 2 ani paşapoartele pentru animalele domestice vor fi obligatorii , inclusiv şi pentru cele care nu călătoresc cu proprietarii lor în alte ţări. Ca şi în cazul cetăţenilor moldoveni, coperta paşaportului pentru animalele domestice va fi de culoare albastră şi va

purta emblema naţională. Documentul va conţine şi fotografia animalului, toate informaţiile despre el şi stăpânul său (în cazul în care animalul încalcă legislaţia, stăpânul va fi tras la răspundere?), precum şi date privind vaccinarea împotriva rabiei, ciumei etc. Interesant… cum îi vor convinge autorităţile pe moş Ion şi pe mătuşa Maria de la sat să facă paşapoarte lui Grivei şi Meaunică? Cum se vor face paşapoarte animalelor vagaboande şi ce va fi trecut în dreptul rubricii „proprietar”?

minut ĂŽn oglindÄ&#x192;

minutul din birou

campionii nu devin campioni pe ring Ştiaţi că pe tot parcursul vieţii noi petrecem mai mult de optzeci de mii de ore la birou? O investiţie de timp considerabilă! Dacă vrei să reușeşti în viaţă, trebuie să munceşti. Trebuie să munceşti din greu pentru compania ta, familia ta, pentru propria-ţi siguranţă. text » Diana Mocanu Gary Player, cel mai bun jucător de golf din întreaga istorie, a câștigat la vremea lui mai multe turnee de golf decît oricine. De-a lungul carierei sale a auzit mai tot timpul oameni spunîndu-i: ”Aș da orice ca să pot lovi mingea ca dumneavoastră!” O dată, după o zi foarte proastă, când Player se simţea obosit și frustrat, a auzit din nou pe cineva rostind aceste cuvinte. De acea dată, Player a dat la o parte politeţea lui uzuală și i-a răspuns interlocutorului cu asprime: ”Ba n-aţi da nimic. Aţi da orice ca să loviţi mingea ca mine numai dacă ar fi ușor! Știţi ce ar trebui să faceţi ca să loviţi mingea ca mine? Să vă treziţi la 5 dimineaţa în fiecare zi, să vă duceţi pe terenul de golf și să loviţi mingea de o mie de ori! Dacă încep să vă sîngereze mâinile, vă spălaţi, puneţi repede un pansament și reveniţi pe teren, ca să mai loviţi încă o mie de mingi. Asta trebuie să faceţi ca să loviţi mingea ca mine!”Gary Player este un om hotărât, perseverent, nu se lasă niciodată păgubaș. Pentru a reuşi, trebuie să duci până la capăt orice lucru început, oricât de greu ar fi, asta necesită fermitate şi perseverenţă. O întrebare importantă la care trebuie să ne răspundem este următoarea: de ce muncim? Muncim ca să devenim, nu să agonisim. Serviciul nu trebuie să devină singura sursă de împlinire, dar nici să fie o rutină. Cea mai importantă e viaţa pe care o trăim, iar munca este doar o parte din ea. Este adevărat, o parte semnificativă, dar totuși numai o parte din viaţă. Dacă nu ne controlăm ati-

tudinea faţă de muncă, nu avem cum să ajungem la adevărata împlinire. Studiile arată că peste 70% dintre angajaţi admit că ar putea fi mai productivi, iar 45% spun că ar putea fi chiar de două ori mai productivi decât sunt. Un scriitor spunea: ” Milioane de oameni sunt spectatori la locul de muncă şi tind să treacă neobservaţi. Unii fac carieră, alţii se mulţumesc “să ardă gazul””. Unul din motivele pentru care unii din noi nu reușim să fim productivi, să ne îndeplinim obiectivele este faptul că irosim prea mult timp acordând prioritate lucrurilor mărunte și inutile. Un exemplu în acest sens este prăbușirea unui avion al companiei Eastern Airlines în ţinuturile mlăștinoase din Florida. Pe când avionul se pregătea să aterizeze în Miami, becul care indica buna funcţionare a trenului de aterizare nu s-a mai aprins. Când inginerul de bord a încercat să scoată becul pentru o verificare mai atentă, acesta nu s-a clintit din loc, motiv pentru care întregul echipaj i-a sărit în ajutor. În acţiunea lor, nu au observat că avionul pierdea din altitudine, zburând chiar deasupra mlaștinilor. Foarte mulţi oameni și-au pierdut viaţa în accidentul acela aviatic. În timp ce un echipaj experimentat, cu multe ore la bord, se lupta cu un beculeţ nesemnificativ, avionul împreună cu pasagerii săi se prăbușea la pământ.

minut din birou

– acolo primesc doar recunoașterea Din păcate, atunci când lucrurile mici ne solicită prea mult, atunci apar marile probleme. Soluţia? Să ne stabilim priorităţi. Dacă le avem şi sunt prea multe atunci ne paralizează activitatea. Cu siguranţă, ne-am confruntat cu toţii cu birouri înţesate de acte și dosare, de telefoane care sună fără încetare sau de uși care se deschid non-stop. Cu siguranţă, că atunci când aţi fost la circ aţi observat că îmblânzitorii de animale intră în cușca leilor având mereu un scăunel. Firește că își ţin la îndemână pistoalele și biciul, dar întotdeauna au cu ei şi scăunelul care este cel mai important instrument al îmblânzitorului. Acesta îl ţine de spătar cu picioarele îndreptate spre animalul sălbatic. Specialiștii susţin că animalul încearcă să-și concentreze atenţia asupra celor patru picioare deodată. Această încercare îl paralizează, anihilându-i sălbăticia, pentru că atenţia sa este fragmentată.

Dacă sunteţi suprasolicitaţi la birou faceţi o listă cu priorităţile maxime, pe care s-o prezentaţi ulterior șefului vostru, urmând ca acesta să le selecteze pe cele cu adevărat importante.

La sfârșitul fiecărei luni, selectaţi priorităţile pentru luna viitoare. Puneţi pe listă tot ce trebuie să faceţi, și când descoperiţi anumite lucruri care sunt de importanţă sau urgenţe, plasaţi-le înaintea tuturor celorlalte.

Învăţaţi-vă să ignoraţi lucrurile mărunte, neimportante, pentru a putea observa mai uşor lucrurile semnificative!

text şi ilustraţie » Balan Eugen

Internetul, ocean de informaţie necenzurată, transformat într-o maşinărie de influenţă bine unsă Cu mai puţin de un deceniu în urmă tocilarii răscoleau în căutarea noilor izvoare informaţionale, creau baze de date complexe pline de coduri şi simboluri pe care doar ei le puteau înţelege. Internetul părea ceva complicat. Ceva care necesita un pic mai mult decît normalul coeficient al IQ-ului. Dintr-o dată internetul devine simplu, accesibil oricărei fiinţe umane. Sistemul cu nervuri electronice este asaltat de noi utilizatori care îşi aduc contribuţia la prefacerea internetului în unealta esenţială a interacţiunii umane. Romantismul corespondenţei prin e-mail cu o persoană necunoscută evoluează într-o relaţie exhibiţionistă cu întreaga comunitate de utilizatori ai reţelelor sociale. Facebook-ul şi Odnoklassniki lărgesc zilnic capacitatea serverelor pentru a putea host-a imaginile utilizatorilor care dintr-o simplă anchetă de preferinţe au transformat paginile personale într-o cronologie detaliată a vieţii lor. Foamea de atenţie este uşor satisfăcută cu comentarii din partea străinilor. Fiecare este superstarul propriei pagini încărcată cu mii

de poze în cele mai neaşteptate contorsionări ale corpului, dezgolit, manipulat digital pentru a compensa la capitolul autosiguranţă. Chaturile sunt încărcate cu polemici vizând teme atât de variate şi neînţelese pentru cei ce nu fac parte din lumea internetului. Neologismele, cum ar fi "lol", "a gogla", "imho" se nasc zilnic cu grave tendinţe de a intra în uzul zilnic al fiecăruia. Posibilitatea de a-ţi expune părerea liber, dezinhibat şi fără frica de consecinţe e mai reală decât oricând. Cunoaşterea este putere, după spusele lui Francis Bacon, iar după Google, informaţia este puterea globală. Şi să fim sinceri, care dintre noi a citit măcar o dată condiţiile şi termenii de utilizare cînd s-a inregistrat pe facebook? Fiecare dintre fermele virtuale care cultivă informaţia despre fiecare cap de om ce populează pământurile fertile virtuale fie că e vorba de Google, Facebook sau Odnoklassniki îşi fac veniturile din vânzarea informaţiei despre fiecare dintre noi. Dacă mai înainte agenţiile de securitate cheltuiau tone de bani pentru a colecta informaţia despre populaţia globului pământesc, acum fiecare dintre noi o depune benevol în schimbul cîtorva like-uri sau note de

minutul picant

cinci care potolesc setea acută de recunoştinţă. Şi vorbind de recunoştinţă, sistemele de supraveghere cu camere de luat vederi au împânzit Londra ca un roi de lăcuste ce parazitează intimitatea, şi doar cu un click operatorul accesează datele personale ale oricărei persoane care intră în vizorul lentilelor. Şi totuşi, internetul nu e doar o metaforă modernă pentru “pâine şi circ”, chiar dacă a depăşit la acest capitol ziarul, radioul şi televiziunea. Şi dacă ultimele au rolul de o dădacă care ne hrăneşte cu linguriţa, indiferent dacă ne place sau nu ceea ce a gătit, internetul ne oferă mult preţuita alegere. Alegerea care este diminuată zilnic de cenzură şi codul “403”. Internet centralizat? – inevitabil! Vorbind despre “net” în asemenea perspectivă nu pot să nu arăt cu degetul în bătături de la tastatura roasă la literele “g”, “m”, “a” , “i”, “l”… înspre lucrările lui George Orwell care, devin profetice. Suntem ca nişte copii care fac orice doar pentru a-l face pe “fratele mai mare” să le zâmbească.

minutul de horoscop

horoscop

15 august – 15 septembrie text » Daria Preda

berbec Ești șarmant, atrăgător și nimeni nu-ţi rezistă, dar ai grijă de sabia cu doua tăișuri - ultima săptămînă din august și prima din septembrie ţi-ar putea aduce o cucerire care pe viitor să-ţi provoace mai mult necaz decât bucurie. În septembrie te împarţi cu greu între muncă și familie, dar cu puţin efort vei regăsi echilibrul între cele două.

taur Reușești să-ţi îndeplinești planurile combinînd instinctul și luciditatea. Acest lucru este observat acum de prieteni și colegi de serviciu, care vin la tine sa-ţi ceară sfaturi, lucru care te flatează și-ţi dă o stare generală de satisfacţie. Simţindu-te bine, îi acorzi mai multă afecţiune ca de obicei partenerului de viaţă, care cu siguranţă va aprecia atenţia primită. Dar nu uita să ai grijă și de tine, să mănânci la timp și să dormi destul!

gemeni Se pare că ești foarte entuziasmat de o nouă relaţie, dar nu te grăbi cu concluziile. Ești cu capul în nori și-ţi neglijezi prietenii, familia, dar poate că totuși iţi faci puţin timp pentru ei, în plus ai primi și niște păreri obiective care te-ar ajuta să iei decizii corecte pentru perioada următoare. S-ar putea să superi pe cineva apropiat, așa că temperează-te și rămâi cu picioarele pe pământ!

rac Începi, în sfârșit, să cauţi soluţii la problemele pe care le ai de mai mult timp! Vei rezolva totul în timp record, pentru că un prieten iţi va sări în ajutor fără să i-o ceri, așa că împuști doi iepuri dintr-un foc: scapi de probleme și afli cine ţi-e prieten de nădejde. Partea proastă e că în perioada asta ești dispus să cheltui cam mult, fără să te gândești la ziua de mâine.

leu Pentru că refuzi să comunici constructiv cu partenerul de viaţă, riști să o luaţi pe căi diferite, însă pe cei singuri dragostea îi așteaptă după colţ - o relaţie frumoasă s-ar putea înfiripa cu un prieten de familie, sau cineva pe care îl cunoști de mai multă vreme. La muncă toate merg strună, mai ales pentru că ești într-o formă bună și ai o rezistenţă fizică de invidiat.

fecioară Luna aceasta ești mai atent la detalii ca niciodată: observi lucruri și obţii informaţii care te vor ajuta să rezolvi probleme mai vechi. Împreună cu partenerul de viaţă pui la cale proiecte îndrăzneţe, care cu siguranţă au sorţi de izbândă. Dacă ești singur, la începutul lui septembrie te paște pericolul de a te îndrăgosti iremediabil și de a pierde controlul asupra tuturor lucrurilor ce ţi se întâmplă!

minutul de horoscop

balanţă Întrebarea ce te frământă în ultima vreme nu-și va găsi un răspuns raţional – lasă-ţi inima să hotărască, permite un pic de haos în viaţa ta și lucrurile se vor lămuri de la sine. Partenerul va fi acolo pentru tine, așa că încearcă să-i arăţi că ești recunoscător, în loc să-ţi reverși asupra lui supărările și nervii acumulaţi în altă parte. Viaţa socială e plină de evenimente și interacţiuni, iar în septembrie se pare că vei fi în centrul atenţiei!

scorpion Ești foarte agitat, nervos chiar, totuși reușești sa-ţi folosești abundenţa de energie pentru a avansa în carieră. S-ar putea să primești o ofertă mai avantajoasă din partea concurenţei actualului tău angajator. Preocupat de ceea ce se întamplă pe plan profesional, ești absent şi insensibil în viaţa de cuplu - ai grijă să nu se întoarcă împotriva ta!

săgetător E perioada ideală pentru o vacanţă! Ești în pană de idei și nu-ţi găsești muza, într-o discuţie contradictorie nu vei avea dreptate. Ia o pauză, mergi la mare, la ţară, sau pur și simplu stai acasă și relaxează-te. Simţul umorului te va ajuta să te simţi bine alături de cei apropiaţi, iar la sfârșitul lui august aceștia îţi vor pregăti o surpriză.

capricorn Muncești prea mult, investești tot timpul și energia în ceea ce faci, iar uneori sacrifici viaţa personală și nu acorzi destulă atenţie apropiaţilor. Acum e momentul să-ţi amintești de călătoria romantică promisă celeilalte jumătăţi – se va bucura nespus, iar o mică pauză va avea efecte benefice asupra sănătăţii tale.

vărsător Un proiect comun cu partenerul de viaţă vă va aduce o stabilitate financiară la care sperai de multă vreme. Ţi-ai recâștigat încrederea în forţele proprii, norocul e de partea ta, iar ceea ce e doar la început acum are mari șanse de viitor. Profitul nu trebuie vânturat și cheltuit pe loc – s-ar putea să ai nevoie de el pentru o investiţie într-un moment de cotitură.

peştii La birou e o atmosferă relaxată, pentru că managerul sau șeful e în concediu. Astfel reușești să comunici mai mult cu colegii, descoperind potenţiali prieteni. Pe la sfârșit de august te vei simţi atras de o persoană aparent nepotrivită, care ţi-a creat o primă impresie greșită – treci peste ea şi încearcă să-i descoperi adevăratele însuşiri.

minutul de noroc

concurs

Revista 15 minute a desemnat cîştigatorii concursului precedent, numele cărora îl puteţi vedea pe site. Şi în această lună vă propunem un nou concurs. De data asta trimiteţi o poză cu revista „15 minute” în cele mai neaşteptate ipostaze. Cele mai inspirate imagini vor fi publictate în numărul următor al revistei, iar cîştigătorii vor fi premiaţi cu cadouri de la partenerii noştri.

tichete la Goa Reality Show

tichete la Comedy Club

abonamente "Passion Dance" pentru copii de pînă la 12 ani

vrei să devii partenerul nostru de distribuţie? Contactează-ne pe: contact@15minute.md sau Ana Irina Toma: 060070888, Irina Tolstousov: 060029090, Nazilea Ismailov 060066800,