155 ANI DE ISTORIE A INFORMAŢIILOR MILITARE În conştiinţa celor care au luptat şi luptă pe „frontul invizibil al informaţiilor”, numele colonelului Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite şi ziua de 12 noiembrie 1859 se înscriu ca repere de o importanţă majoră. S-a vorbit şi va continua să se vorbească foarte mult despre momentul înfiinţării primelor elemente specializate pentru activitatea de culegere a datelor şi informaţiilor în Armata României, despre evoluţia acestora de-a lungul vremurilor şi regimurilor politice şi starea acestora în prezent, aşa cum o cunoaştem (sau cum nu o cunoaştem). Terenul pe care au apărut aceste structuri nu a fost virgin deoarece, de-a lungul timpului, în faţa numeroşilor invadatori, poporul român a ştiut să-şi folosească inteligenţa, inventivitatea şi calităţile speciale şi să le aplice în luptele duse, prin forme şi procedee ingenioase, care au rămas memorabile în arta militară românească. Toate strălucitele victorii, înscrise la loc de cinste în istoria poporului român, precum cele ale lui Dromichaites împotriva lui Lysimach, ale lui Decebal în luptele cu romanii, dar şi cele intrate în istorie şi cunoscute după locul de desfăşurare - Posada şi Rovine, Călugăreni şi Şelimbăr, Vaslui şi Codrii Cosminului etc., au avut la bază acţiuni eficiente de cunoaştere, din toate punctele de vedere, a situaţiei inamicului şi zonei de desfăşurare a luptelor, care au permis comandanţilor oştirilor române să impună condiţiile luptei şi să pună în valoare calităţile luptătorilor pentru a obţine victoria. Considerăm necesar acest apel la memorie pentru că numai cunoscându-ne trecutul putem să ne proiectăm cu înţelepciune viitorul şi să înţelegem zbaterile şi frământările prezentului. Începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea s-a manifestat constant preocuparea de a se constitui forţe specializate, care să se ocupe de culegerea şi exploatarea informaţiilor. Două momente importante, produse succesiv, la doi ani diferenţă, au marcat evoluţia structurilor de cercetare: •
•
înfiinţarea în cadrul Regimentului de infanterie de la Iaşi, prin Decret special, în anul 1857, a primei subunităţi specializate pentru culegerea de date şi informaţii – Compania specială de tiraliori. În scurt timp, având la bază acest proiect, se va generaliza înfiinţarea „companiilor speciale de tiraliori” (denumite ulterior „de vânători”) la toate regimentele de infanterie, subunităţi care şi-au demonstrat pe deplin utilitatea în Războiul de independenţă. înfiinţarea, prin Înaltul ordin de zi nr. 83 din 12 noiembrie 1859, în cadrul Statului Major General, a Secţiei a II-a, Statistică militară şi studiul
armatelor străine, ale căreia sarcini îi sunt stabilite, prin Ordinul de zi nr. 123 din 1859, „Atribuţiile prevăzute la punctele A şi B din Înaltul Ordin de Zi nr. 83 din 12 noiembrie 1859, adică lucrările statistice […], tot ce priveşte operaţiile tactice şi strategice, precum şi cunoaşteri de itinerare militare […], având pe sublocotenentul Gheorghe Slăniceanu ca şef şi pe sublocotenentul Ştefan Fălcoianu ca ajutor”; Evoluţia elementelor şi structurilor destinate culegerii şi analizei datelor şi informaţiilor a cunoscut, de-a lungul timpului, noi coordonate şi momente importante, ale cărei principale repere sunt evidenţiate în lucrările de specialitate. Cu ocazia sărbătorii Zilei Cercetaşului Militar, dorim să transmitem urările noastre calde, sănătate şi împliniri tuturor celor care iubesc această specialitate militară de excepţie, cercetaşi militari activi, rezervişti şi în retragere. LA MULŢI ANI, CERCETAŞI MILITARI! Comitetul de conducere Asociaţia cercetaşilor militari în rezervă şi în retragere