Cît costă Ucraina şi cine o cumpără sau de ce după Februarie vine Octombrie? de Vasile Ernu E foarte greu să vorbeşti acum despre Ucraina lucid. Este prea aproape geografic, iar evenimentele prea fierbinți și încă în desfășurare. Ne trebuie timp. Iar presa de la noi (moldoromână), din păcate, e prea isterică, polarizată și cu opinii prestabilite cînd e vorba de acest subiect. Pînă şi presa ucraineană, care aparent ar trebui să fie mai “fierbinte”, pare mult mai lucidă decît cea de la noi. La noi e dominantă grila anti-RU şi pro-UE: fără nuanţe, fără discernămînt, cu ură sau dragoste, cu ”argumente” ce amintesc mai mult de credințe religioase decît de încercări de a înțelege ce se întîmplă de fapt şi foarte puţină raţionalitate şi reflecţie politică. În presa noastră, se uită că în bătălia politică şi economică dintre state, domină un machiavelism cinic: alianţe pe bază de interese, nu pe prietenii. Cînd discutăm despre Ucraina, mai toţi comentatorii vorbesc despre pro-Vest, pro-Est, „civilizaţi”, „necivilizaţi” etc. Eu cred că e grila de interpretare cea mai facilă şi foarte departe de realitate: avem acolo rupturi sociale, structurale, economice mult mai profunde. Haideţi să încercăm să privim puţin altfel această zonă. Înainte de a privi spre harta protestelor, va propun să ne uitatm la harta economică a Ucrainei. Să povestim datele statistice în termenii de: ştiaţi că? 1. Harta protestelor
Intro • •
Tradițional, se spune că Estul Ucrainei este „pro-rus şi antioccidental”, iar Vestul este „pro- european şi naţionalist”. Tradiţional, știm că din cele 5 oraşe mari ale Ucrainei, numai Kievul este „ucrainean”, iar celelalte 4, Harkov, Odessa, Doneţk, Dnepropetrovsk, sînt „ruseşti”. Kievul, apropo,
•
•
produce numai 40% din ce consumă. E important acest element pentru harta economică a Ucrainei. Mai ştim că „citadela” naţionalismului ucrainean „pro-european şi antirusesc” este predominant rurală şi plasată în zona de Vest, iar cea „prorusă şi antioccidentală” este urbană şi ţine de Est. Aceste observaţii-teze sînt discutabile, dar ele pornesc de la nişte date sociologice reale cuantificabile. Ele însă nu ne oferă neapărat un indiciu axiologic, nu împart Ucraina în „partea bună” şi „pareta rea”, cum încearcă să ne convingă presa mainstream. Ştim doar că există o diferenţă. Dar haideţi acum să privim puţin spre datele economice, poate ne spun ceva mai consistent despre ce e Ucraina astăzi şi ce e cu frămîntările ei.
Economia internă •
•
Știați că PIB-ul real al Ucrainei pe anul 2013 reprezintă doar 84% din cel al anului 1992? După atîta timp Ucraina stă tot pe loc? NU. E în plin regres. Conform Global Wealth Report 2013, ea se află printre cele mai sărace ţări ale lumii, alături de ţări sărace din Africa. Ucraina însă este o ţară de o bogăţie imensă. Acesta e paradoxul. Ştiaţi că zona care l-a votat pe Ianukovici este şi zona care produce şi exportă cel mai mult? Exportul pe 2013 a fost: regiunile estice au exportat – 58,1%, Kiev&Sevastopol – 19,3%, regiunile din centru – 15,1%, iar regiunile vestice doar – 7,5%. Doar regiunile Doneţk şi Dnepropetrovsk (Est) deţin 35% din totalul exportului din Ucraina.
2. Harta alegerilor (Ianukovici versus Timoşenko)
3. Harta exporturilor •
•
•
•
Cele mai sărace regiuni sînt cele din Nord-Vest şi Centru. Dacă în Ucraina media populaţiei care trăieste sub limita sărăciei este de 20%, atunci în regiunea vestica Lvov, „bastionul naționalismului proeuropean şi antirus”, este de 30%. PIB-ul Ucrainei pe 2013 a fost de aproximativ 1,475 trilioane de grivne. Mai mult de jumătate din această sumă este produsă de regiunile estice, Doneţk, Dnepropetrovsk,
Zaporojie, Lugansk. Produsul Intern Brut (PIB). Să luam de exemplu regiunea Cernăuți din Vest şi vom vedea că are un PIB de 3,17 ori mai mic decît cel din Dnepropetrovsk (Est), de 2,5 ori mai mic decît cel din Harkov (Est) şi de 2 ori mai mic decât cel din Odessa (Sud). Redistribuirea banilor. Regiunea Doneţk (Est) a dat la buget 1,7 miliarde de grivne şi a primit înapoi 362 milioane de grivne. Regiunea Ternopol (Vest) a produs 244 milioane de grivne şi a avut prevăzut un buget de 630 milioane de grivne. Regiunile din Est sînt regiuni donor, cele din Vest consumă mai mult decît dau la bugetul de stat. Ce ne spun oare aceste lucruri? Ce riscuri presupun?
4. Harta Produsul Regional Brut
•
Ucraina, spun economiştii care cunosc problema, este practic „hrănită” din exportul produs de trei regiuni din Est: Harkov, Dnepropetrovsk şi Poltava.
•
•
•
•
•
•
În zona Est-Sud este concentrată cea mai mare parte a nucleului dur al industriei. La o simplă privire pe o hartă economică, vedem cum 7 din primele 10 cele mai puternice întreprinderi se află în Est. După 15 ani de independenţă, dezvoltarea regiunilor e destul de inegală: Regiunea Dnepropetrovsk (Est) şi-a crescut Produsul Regional Brut de 20,3 ori, în timp ce nici o regiune din Vest nu a reuşit să îl crescă mai mult de 11,9 ori. Asta arată că între Est şi Vest diferența este destul de mare şi ea tot creşte. Salariul mediu în zona din Est este de 1,5 ori mai mare decît cel din Vest. În Ucraina se spune: „8 oligarhi sînt împotriva a 78% din populaţia ţării”. Cei 8 oligarhi sînt oamenii cei mai bogați ai Ucrainei, care au intrat în Forbes (SUA), iar 78% reprezintă populaţia ţării care trăieşte, conform datelor ONU, sub limita pragului de sărăcie (sub 17 USD coşul zilnic). În 2011 Forbes Ucraina a calculat bogăția primilor 200 de bogaţi ai ţării. Suma se ridică la 93 miliarde USD, adică bugetul Ucrainei pe cîţiva ani buni. Uităm, sau cel mai des omitem, faptul că tratatul de preaderare cu UE nu a fost semnat în primul rînd din cauza presiunilor venite din zona grupurilor economice interne şi a oligarhilor locali. Ei au înţeles că liberalizarea pieței îi va scoate din joc şi că au nevoie de o protecție minimă în faţa marelui capital occidental. Grupurile economice cele mai solide sînt cele care deţin capital şi industrie în estul Ucrainei. Aceste grupuri au cel mai mult de pierdut. Dacă analizăm regiunile după „evaluarea competitivității” regionale, cum le place neoliberalilor, atunci vedem că dintre regiunile „ucrainene” este prezent doar Kievul, în rest avem doar lideri din Estul şi Sudul „rusesc”: Doneţk, Harkov, Odessa etc. Conform analizei World Trade Report-2013, Ucraina este pe locul 10 la capitolul „cele mai atractive ţări pentru procurarea pămînturilor”. Ea dispune de 1,2 milioane de hectare, adică 1/3 din pămînturile arabile ale Europei. Pămînturile cele mai bune se află în partea de Sud-Est a Ucrainei.
5. Harta salarială 2011
•
Baza financiară a Ucrainei şi relația ei cu politicul sînt constituite cam aşa: din cele 20 de bănci importante, una aparține deputatului de Poltava (Est) Konstantin Jevago, una este a fraţilor Bureak din Doneţk (Est), una a cetățeanului rus Noviţki, două îi apartin lui Nikolai Lagun (din clanul Panciuk-Kucima), una este proprietatea lui Firtaş (apropiat al Kremlinului), una este a găştii Ianikovici-Ahmetov, şi una este a lui Igor Kolomaiski (sponsorul naţionaliştilor). Alte 6 bănci importante aparțin Rusiei şi sînt implicate în proiecte mari din zonă. Mai există bănci străine şi cele care aparţin statului ucrainean. Se vede iarăşi dominaţia zonei de Est, cu toate că în finanţe lucrurile sînt mai complicate. Vedem mai jos de ce…
Economia Ucrainei şi relaţia ei cu UE, RU şi Uniunea Vamală (UV) •
•
• •
• •
Balanţa comercială a Ucrainei: în 2012 exportul a fost de – 82,3 miliarde USD iar importul de – 91,4 miliarde USD, faţă de 2011 cînd exportul a fost de – 68,394 miliarde USD iar importul de 82,608 miliarde USD. Ucraina exportă: în spațiul post-sovietic – 36,8%, în Asia – 25,7%, în Europa (inclusiv UE) – 25,3%, în Africa – 8,2%, iar în SUA – doar 3,8%. Cea mai mare parte a exportului vine din producția regiunilor din Est. Ucraina importa: din Rusia – 32,4%, din China – 9,3%, din Germania – 8%, din Belarus – 6%, din Polonia – 4,2%, din SUA – 3,4% şi din Italia – 2,6%. Statistica arată că Ucraina a exportat în Uniunea Vamala în anul 2009 în valoare de – 36 miliarde USD, în 2010 – 46 miliarde USD, în 2011 – 63 miliarde USD, în 2012 – 68 miliarde USD. Pare un trend crescător şi pozitiv. Începînd cu 2002 și pînă în 2012 exportul şi importul dintre UE şi ţările din Parteneriatul Estic au crescut de 3 ori (în interiorul UE doar de 2 ori). Exporturile Ucrainei spre Rusia erau de 14% în 2004, ajungand în 2013 la 22%, ceea ce reprezintă o creştere de 58%.
6. Relaţia economică Ucraina – Rusia
•
În cazul în care Ucraina decide să semneze un acord cu UE, asta ar duce la pierderea parţială a relaţiilor economice cu Rusia şi Uniunea Vamala, ceea ce ar avea drept consecinţă, un deficit bugetar important. E vorba de un flux anual de 15-20 de miliarde USD. Dispune UE de această sumă să suţină Ucraina? Unii economişti vorbesc de sume mult mai mari.
•
Nu e deloc întîmplător că UE a declarat zilele acestea că este dispusă să ajute Ucraina cu suma de 20 miliarde de Euro. Ucraina este în acest moment falimentară, cu visteria goală. Se fac presiuni imense ca FMI să intre în joc cu un împrumut mai mare. Rusia pare că a stopat împrumutul de 15 miliarde USD anunţat.
Economia Ucrainei şi interesele externe •
•
• •
•
•
•
Datoriile externe ale Ucrainei sînt distribuite: către SUA (80-81%), Rusia (6,5%), UE şi China (cîte 4,3%.) Nici o surpriză? SUA, care, pe lîngă faptul că dispune de cele mai puternice instituții financiare ale lumii, dispune în cazul dat şi de împrumuturile Ucrainei. Şi se pregăteşte să vină FMI. Cele 15 miliarde USD promise de Rusia ar putea schimba puţin structura datoriilor, însă în acest moment, banii sînt blocaţi, iar după ultimele evenimente politice, e greu de crezut că lucrurile se vor derula după acelaşi scenariu. Anul acesta, Ucraina are de plătit 6,5 miliarde USD din datoriile externe şi un deficit estimat la peste 5 miliarde USD. Din cauza datoriilor şi a incapacității de plată, Ucraina, şi-a pierdut puterea politică externă, iar din lipsa banilor, e pe cale să o piardă şi pe cea internă. E ca o ţară la cerşit. Ea garantează cu activele care în curînd ar putea trece în mâinile creditorilor: SUA, în primul rînd, după care vin Rusia, UE, China. În anul 2013, sub guvernarea Ianukovici, au fost semnate nenumărate contracte pentru realizarea unor proiecte majore legate de infrastructură si energie, care implică foarte mulţi bani. Beneficiari: SUA & UE, în primul rînd, Rusia şi China, în plan secund. Proiectele sînt evaluate la 70 miliarde USD. La sfîrşitul anului 2013, din cauza pericolului destabilizării Ucrainei, marii jucători economici externi, şi-au împărţit sferele de influență economică prin negociere. Practic SUA, Rusia, UE şi China au căzut de acord asupra domeniilor de interes ale fiecăruia. Domeniile se împart în felul următor: SUA va investi in domeniul energetic şi achiziţioanrea de pământuri. Se vorbeşte deja de contracte de zeci de miliarde de USD pentru exploatarea de energie şi probabil, nu întâmplător, doamna Nuland, reprezentanta SUA, vorbea cu publicul din Kiev avînd în spate bannerul firmei Chevron. Rusia va prelua industria militară (e învechită şi nimănui nu-i mai trebuie), transportul de energie şi diverse infrastructuri. China preia transportul de energie prin portul din Crimeea şi pămînturi. UE vrea să se implice mai convingător în mai multe proiecte, dar intră în conflict cu celelalte puteri. Ea dispune însă de multe alte avantaje şi va încerca să devină un jucător economic ceva mai important.
Concluzii minime •
•
•
Ceea ce observăm e că pe lîngă ruptura clasică EST-VEST a Ucrainei despre care tot vorbim (lingvistică, culturală si religioasa), mai avem şi o ruptură economică şi socială cu multiple cauze, dar care vor avea efecte puternice pe termen mediu şi lung. Observăm că reformele neoliberale nu numai că nu au îmbunătățit situaţia Ucrainei, ci au produs un profund proces regresiv: sărăcie structurală, distrugerea infrastructurii, monopolizarea resurselor de către o mică elită, creșterea inegalităților de o manieră radicală, distrugerea ascensoarelor sociale, creșterea precarității majorității populației, etc. Ruptura şi conflictul de pe orizontală (lingvistic, cultural, ideologic) sînt mult mai mici decît cele de pe verticală care au la bază cauze economice şi sociale. Şi dacă Vestul vine cu argumente puternice ideologice şi cutlurale, Estul răspunde cu argumente solide economice.
•
•
• •
Structura bussines-ului ucrainean și a infrastructurii acestuia este mult mai bine poziționată spre Est decît spre Vest. A nu ţine cont de acest lucru şi a interveni brutal, poate duce la efecte economice, sociale şi politice catastrofale pentru această zonă. Personal, cred că esența protestelor din Ucraina, şi mai ales a protestelor din 2004 și 2014, au la bază cauze sociale şi economice. Cele politice şi culturale (proUE, aniRU, democrație, libertate, civilizaţie) sînt secundare. Aceasta se va vedea foarte curînd, mult mai clar decat pînă acum. Problemele majore ale Ucrainei vor ieşi la suprafață abia în următoarea perioadă. Una din cauzele directe ale acestor proteste este ruperea echilibrului dintre forţe şi interese: economice, geopolitice, sociale. Orice grup intern sau extern, dacă încalcă regula de aur a Ucrainei, „regula proporțiilor şi a echilibrului”, va face ca această ţară fragilă să explodeze. Cînd Rusia, UE sau SUA încalcă acest echilibru se întîmplă un nou Maidan. Maidanul însă poate căpăta forme foarte diverse şi se poate transforma uşor în Război civil. Cînd grupurile interne economice sau politice fac redistribuirea şi reîmpărțirea zonelor economice şi politice încălcînd regula „proporţiilor şi echilibrului”, apar efecte asemănătoare. Singurul echilibru rupt aparent definitiv şi care este aproape imposibil de restabilit în următoarea perioadă este cel de pe verticala societății: bogaţi versus săraci. Ce-i de făcut? La problema echilibrului geopolitic, „calea finlandeză” mi se pare a fi cea mai bună solutie. Sînt tot mai mulţi care o propun. Pînă şi „duşmanul Estului”, Zbigniew Brzeziński o susţine. Ce înseamnă asta? Numele vine de la experienţa Rusiei/URSS cu Finlanda, fost teritoriu al Imperiului. În cazul dat: o colaborare între UE şi Rusia care să garanteze integritatea teritorială Ucrainei, mișcarea în ambele direcţii, colaborarea economică cu ambele blocuri, interzicerea colaborării cu orice bloc militar etc. Cu toate că aceasta ar însemna o dominare economică a Rusiei sub umbrela politică a UE. Aceasta ar aduce echilibrul necesar pentru o ţară frămîntată de atîtea probleme. Ce facem cu echilibrul social şi economic? E prea evident: „calea neoliberală” este catastrofală şi dacă nu se caută urgent alte variante, pe ucraineni îi aşteaptă vremuri mult mai tulburi. Ce vrea sa însemne? În bună tradiție estică, înseamnă că după Februarie vine Octombrie. Nu neapărat roșu, dar vine, dar nimeni nu ştie cînd va veni. Şi încă o veste proastă, şi termin: ce avem astăzi în Ucraina e o configuirare a viitorului zonelor periferice ale capitalului global şi chiar al zonelor centrale ale acestuia. Avem toate premizele că ceea se întîmpla azi la periferie, să se întîmple mîine la centru. DE ACELASI AUTOR o o o o o
Cînd Soci se mută în SUA sau de ce Ol .. Maidan – dicţionar politic pe înţel .. Evroluţia: EuroMaidanul, EuroViolenţ � .. Poker geopolitic UE-Ucraina-RU. Cine va .. În faţa noastră stă 1907. Cum proced ..