DRUMURI ÃŽN NOI
1
DRUMURI ÃŽN NOI
2
DRUMURI ÎN NOI Adriana Weimer
Drumuri în noi
Editura Marineasa Timişoara, 1997
3
DRUMURI ÃŽN NOI
I
Firesc
4
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Ca o ardere nezidită încă e starea primară a jumătăţii - cu risipiri de noi în imagini cu drumuri dus - întors pentru un tren personal şi poate uneori cu senzaţia scoicilor frânte sub talpă e o stare primară a jumătăţii căutate ori găsite.
5
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Aproape tăcere între da, între nu între noi şi firesc aproape primăvară când privirile noastre se cunosc şi se caută, se iubesc în tăcere. Între da şi nu s-a născut o speranţă între da şi nu este loc de mai mult.
6
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Pe înţelesul meu această speranţă oferită cu simplitate singurul început care nu-mi seamănă dar mă cere.
7
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Dincolo de ridurile iubirii aşteptăm alergând printre gânduri doar timpul ne clădeşte în straturi de cuvinte, ne modelează-n veşnicii. Într-o destrămare născândă a vieţii câte priviri mai rostesc încă - egal dreptul la fericire.
8
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Plecarea din tine către tine mâinile suportând greutatea valizei trupul dezbrăcat de umbra lungită pe trotuarul măsurat cu paşi egali totul privindu-te cu uşurinţa pedepsei date şi numai gândul mascând prezenţa sensului în drumuri întoarcerea către tine din tine trupul prieteniei cu aşteptări interminabile imaginea trecutului dat în schimbul amintirii.
9
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Inexplicabila teamă a identităţii tale în lucruri jocul acesta în unu fără plăcerea de-a pierde fără curajul de-a câştiga nefireşti începuturi de drum sfârşite în noi cu durere şi doar mâinile tale ca identitatea unei singurătăţi negate şi doar ochii mei ca o certitudine a existenţei în doi.
10
DRUMURI ÎN NOI
1. Să poţi vorbi despre seminţe ale sublimului din care sevele îţi ascund nesiguranţa sub drumuri şi să crezi de fapt într-un zbor ucis al cuvântului negândit încă mă priveşti acum poţi să crezi în sensurile fără cuvânt ale dimineţilor tale acum poţi să crezi într-un zâmbet plin de multul acestei clipe.
11
DRUMURI ÎN NOI
2. să poţi vorbi de un rău necesar ca fiind al celorlalţi pentru tine sau al tău în defavoarea altora şi totuşi să crezi într-un prifil rigid al lucrurilor într-o aparenţă cu chipul iluziei mă asculţi acum poţi să crezi într-un anotimp cu fructe de linişte în ochii solitari ai amiezelor.
12
DRUMURI ÎN NOI
3. să poţi vorbi despre tine aparent privindu-mă ca pe unica ta mână dreaptă şi să crezi doar în instinctul de dincolo de dreptul raţiunii îmi vorbeşti acum poţi să crezi într-o clipă cu aripi de ceară acum poţi să crezi într-un soare în care să vezi crescând umbra sublimă a apusului tău într-o oarecare iubire.
13
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
S-a întâmplat să nu mă cunoşti ci doar să ştii cum mă văd fiecare pe rând ai învăţat că eu sunt - pretutindeni - nicicând din cuvânt în cuvânt pentru nimeni.
14
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Atâtea sunt încă de făcut înspre iubire când crezi într-o viaţă de vis ca o promisiune a ierbii de a se ridica în urma paşilor pierzi această clipă cu gândul că încă eşti tânăr şi te aşteaptă un drum gata să ţi se dăruie ce-aş mai putea să-ţi spun când peste vise cu patimă cad frunze cântând o toamnă.
15
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Să fii altfel doar pentru că o lume ascunsă te domină - o lume în care imagini cedează şi legăturile se desfac arătându-ţi faţa nevăzută a lucrurilor să poţi să sfărâmi tot ce cu suflet ai înălţat să poţi să o iei de la capăt (?) Atâtea gânduri într-o singură fiinţă rătăcite se caută şi aşteaptă un cuvânt, o privire, un zâmbet sau poate uitarea.
16
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Ca şi cum ploile ar fi un destin ni s-a făcut dor de apropieri fără nume doar tu eşti aici şi ploaia aceasta locuindu-mă n-aş vrea să plec niciodată fără să ştiu că în mine rostul vărsării din mugur în fruct e sămânţă fără să ştiu că în noi clipele-şi cresc frumuseţea într-un colind.
17
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Copilul meu ca un anotimp cu mii de vieţi dăruite eşti singura mea libertate eşti ACASĂ în toate chiar dacă în mine e tăcere şi greu şi nopţi nedormite şi linişti dorite mereu atât de aproape şi de tainic - cu bucuria de a crede copilăreşte-n minuni eşti visul meu.
18
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Ca o dulce povară e dorul de tine - mereu acum, mereu totdeauna şi nu mă ierta când clipele-şi mor trecerea fără strigăt şi nu mă lăsa să cred în singurătate când eu îţi spun stai mai priveşte o dată această linişte care sunt.
19
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
La întoarcere s-ar putea crede că timpul... doar tu - tot mai acelaşi îţi ascunzi neputinţa ca pe o vină ştiută şi zeilor li se face milă şi mă orbesc cu neştiinţa gestului tău şi nu ştiu de unde acest zbor ucis de albastru şi nu ştiu la ce bun această fugă de noi - către cine ori către unde şi nici măcar dacă strigătul nu este deschiderea spre o mare-n furtună.
20
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Vă am pe voi cât aş avea o lume întreagă şi această singură clipă care sunt mă dărui vouă cum nimic mai firesc decât puterea luminii de a se dărui - la infinit cum nimic mai firesc decât simplitatea materiei de a deveni sămânţă.
21
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Încă nu te-ai născut câtă vreme n-ai învăţat să trăieşti şi curajul de a crede în bine pare doar o capcană nu ai puterea cuvântului spus şi-ţi porţi ca pe-o vină povara când singurătatea nu mai înseamnă nimic la capătul de cenuţă al clipei eşti doar învinsul propriilor tale nelinişti doar strigătul creşte într-o altă naştere.
22
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Mi-am spălat nopţile cu închipuiri doar tu invadezi străzile cu iluzii cuvântul coboară în mine cu fruntea plecată cerşind sufletului tău ceva căruia tu-i spui fericire.
23
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Uneori te confunzi cu identitatea fără formă a valului uneori îţi sunt stânca de care te spargi uneori îţi sunt ţărmul de la care vii, la care pleci depărtându-te doar la limita dintre două mări - una de apă şi una de nisip urmele paşilor mei mai cred încă în statornicia nisipului în clepsidră.
24
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
S-a născut o lume întreagă şi i s-a dăruit unui gând s-a născut un gând întreg şi i s-a dăruit unei lumi s-a născut un întreg şi s-a dăruit altcuiva - altceva.
25
DRUMURI ÎN NOI
II
Drumuri în noi
26
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Spunem acum, dar clipele cad acoperindu-ne iluziile şi credem mereu într-un infinit pentru care ne calculăm în taină LIMITA în timp ce idealurile se conturează în drumuri, drumuri în noi, drumuri fluide care curg odată cu noi, repetabile începuturi pentru irepetabila noastră fiinţă.
27
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Am învăţat sa trecem prin timp în tăcere cu ani povară cu întrebări nepuse purtând în ochi toate mările într-o singură lacrimă scursă dar pe un drum neînceput - uitat în memoria unui destin privirile se vor întoarce şi vor găsi sensul.
28
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Unii pe lângă alţii trecem anonimi (şi) simpli ca o tăcere, când orele mor târâte de zi în întuneric, când ochiul răbdării e orbit de durere şi-am învăţat ce-i ura şi lupta şi-abia că trăim o istorie care nu ne încape când cu toţii - suflet şi trup întreg cu întreg întregindu-ne ştim de-acum un alt alfabet al morţii, când fiecare ochi ascunde o rană... dar ninge a dor şi a linişte.
29
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Cum trec prin timp anotimpuri si eu. În urmă - paşi, înainte - drumuri. ÎNCOTRO ? Când totul la întâmplare ţi se dă, apoi ţi se ia ţi se spune, apoi ţi se uită totul o întâmplare până şi tu.
30
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
E atâta nevoie de noi în tăcerea din lucruri în atâta strigăt suntem pierduţi de atâta însingurare rămânem uitaţi încât ni se dă dreptul la trecere.
31
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Privite, sentimentele iau forma ciudată a fricii ori a străinului cu ochii îngheţaţi de ură şi pier risipite în propria-ţi umbră când dat la o parte dintr-o lume, dintr-un suflet în locul tău cresc alte aripi.
32
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Lacrimi în ochi amintind a bucurie, a durere ca o clipă strivită între două gânduri - ochi care văd răstignind lumea într-o lacrimă .
33
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Îţi gândeşti nerostirea şi visele îşi acceptă impasibil naşterea în târziul acesta când doar secundele se mai caţără una pe alta sfârşindu-te-n noapte începându-te-n zi.
34
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Te regăsesc între straturi de ore cu tâmplele încărunţite de gânduri privirile tale cad între durată şi clipă între învingător şi învins în balanţa unui adevăr acuzat şi vândut ca o haină scoasă din modă .
35
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Îmbătrânit cu o viaţă te pierzi în nefiresc şi urăşti acest gol şi tot mai aproape tăcerea e în tine unicul strigăt când treci strada condus de mână ca un orb sau ghicind drumul cu vârful bastonului ros de prea multă nelumină.
36
DRUMURI ÎN NOI
DESTIN Am obosit, mi-e frig în plină vară şi greu de ne-ndurarea ta când ne-mpăcarea-n mine-i ca de ceară ce-şi arde moartea-n fiecare stea. N-ai ochi şi nici cuvinte pentru mine, n-ai suflet să primeşti durerea mea şi parcă-n mine nu mai este nume şi nici ACASĂ nu-i mai casa mea. Un anonim cu inima prea plină, un suflet mic în ochii tuturor şi mult mai mult: mai port o vină că m-am născut! (un unic zbor) Lasă speranţa să mă poarte şi să mă ştie pe de rost, când rătăcesc pe drumuri oarbe şi-aevea parcă nici n-am fost.
37
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Printre relaţii (şi inter-relaţii) între paralelele scării înspre urcatul sau coborâtul la alt nivel e doar un scaun şi un loc un rând printre rânduri şi aşteptarea ca o plantă agăţătoare sufocând.
38
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Uşi care se deschid numai bătând mersul pe jos ca o reclamă rafturi fără memorie strângeri de mâini şi mai ales de buzunare maştile doar pentru caii de tracţiune (?) logica numai în jocurile pentru copii şi cuvintele doar atât cât să nu curgă...
39
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Printre conştiinţe cu maluri prea abrupte de secetă persistă ideea că moartea e una din şansele sutelor de naşteri posibile printre cazurile imposibil de rezolvat ale lumii starea de stres vizavi de uşile închise şi calmul trădând siguranţa privirilor ţintă la tine totul ca un deget arătător în dreptul semnului infinit - poate plus, poate minus ori ca o apă liniştită care sapă adânc. 40
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Barieră căzând şi trenurile fac manevră cu visele tale când aşteptarea te absoarbe şi vizavi de nevoia de viaţă - una din cauzele lipsei de linişte pierzi un tren - poate îl prinzi pe următorul, următorule şi lupta contrariilor îţi pare o completare prea perfidă a totului şi ţi se răstoarnă un drum cu un singur gest de indiferenţă.
41
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
În clipe ce vin - niciodată ştiute cu zâmbetul trist, negăsit suflete-n drum mor rătăcite. Nu e nimic ? Dar ochii mint... zilele cad grăbite.
42
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Uneori eşti doar o existenţă consumată din ambele părţi şi dincolo de rutina unei zile privirea ţi-e goală de sensuri când ieri a rămas doar un sandviş - consumat într-o pauză târzie de masă iar foamea e mâine o resimţi în fiecare gest haotic al orelor. Dar ochilor li se pun măşti de cearcăne.
43
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Fiecare formă naşte un răspuns pentru toate întrebările puse râu de mişcare, viaţă, întreg şi iubire vorbesc ca o trecere visând între maluri orice privire ni se dăruie şi zbuciumul clipelor trăind înţelesuri ne vrea.
44
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Urc - coborând în esenţa materiei spre un echilibru al lucrurilor gândesc în timp ce materia se gândeşte pe sine gândindu-mă .
45
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
nici astăzi, nici mâine, ba astăzi, ba mâine, de astăzi, pe mâine... viaţa ca un împrumut de la plată la avans.
46
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Mai toate sfârşesc înnoptate în vis între două destine când simpla tăcere e de ajuns şi gândurile cad peste noi neînţelesuri peste fiecare pas rătăcit. Totul e prea mult şi prea joc pentru noaptea ce-şi curge veşnicia în zi.
47
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Ne rotunjim în privirile sorţii şi suntem, pe rând, aşteptări dăltuite în taine - vieţi ce se clădesc în straturi de secunde - clipe ce se modelează-n veşnicii.
48
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Se zbat în trupul ceasului ore vieţi rătăcesc netrase la timp dintotdeauna e dreptul amiezii de a se naşte-n lumină uneori gândurile dor uitate-n memorie acum zâmbetele se pot calcula matematic zilele îşi pierd pe rând memoria facerii.
49
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Universul se repetă în noi ca un număr cuprins într-un altul (nu mai contează un zero în plus infinitului). E o matematică a lumii în care cifrele au forma destinelor - numere prime, numere complexe, numere întregi - . Lumea - o eroare de calcul, o întrebare promisă morţii - .
50
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
De unde această teamă a clipelor de a se naşte întregi ? Jumătăţi, chiar şi sferturi, - mototolite şi aruncate la coşul zilei nu mai pot găsi drumul spre timp.
51
DRUMURI ÎN NOI
III
Şi doar cuvintele ,
52
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
E o transparenţă a lucrurilor pe care înţelepţii au numit-o vid şi tot mai des rărăcim pe străzile cuvântului devenind temeri fireşti de noi înşine. E o transparenţă a lucrurilor - vor spune înţelepţii în timp ce dicţionarele vor confirma.
53
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Între tine şi clipa pierdută sunt generaţii de cuvinte. Tu taci despre toate tot astfel cum o durere fără contur ştergând sau impunând limite.
54
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Învăţăm răbdători închiderea în cuvânt (ca sămânţa în fruct) şi cât de simplă ni se pare desprinderea de pe ram apoi căderea (ca o formă de zbor pe verticală). Undeva polenul fecundează o ţintă şi aşteptările (întoarse pe dos după uzură) mai cred încă într-o posibilă prezenţă de spirit.
55
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
N-ai putea să vezi niciodată dincolo de rostire dacă gândul că urmele tale pot fi străine de paşii acestui timp te va întoarce. Dincolo de multul acestei clipe auzi respiraţia plină a vieţii în sensuri.
56
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Ai învăţat să gândeşti timpul ca pe o plantă pe care tu (grădinarul imaginar) o poţi cultiva în mii de soiuri posibile te-ai obişnuit să mă cunoşti aceeaşi - fără început, fără sfârşit (o frază a cuvântului) în care tu să poţi pune toate semnele de punctuaţie şi încă mai crezi că dincolo de golul cuvintelor vezi procreând întreaga materie în timp ce eu am presat timpul între coperţi de memorie.
57
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
La numai un pas de cuvânt se înalţă ideea când - dureroasă ca naşterea însăşi viaţa cuvântului urcându-ne spre o sublimă cădere.
58
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Din albul străzii prin ninsoarea de gânduri dintr-un ochi de fereastră într-un ochi de cuvânt s-a deschis - din afară înăuntru lumina.
59
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Ne închidem în sensuri şi dorul nemărturisit al firescului coboară în linişte şi numai amiezele cu respiraţie frântă a clipelor în speranţă ne mai pot ascunde în spatele renunţării sub măştile tandre ale cuvintelor.
60
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
E o sete a zborului în cuvântul din tine tu eşti timp la marginea clipelor şi limita propriului tău destin mă chemi să fiu echilibrul poeziei tale interioare solitarul zborului tău plural (?)
61
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Mai presus de sferele timpului cuvântul coboară în noi rotunjindu-ne dureros cercul în care singuri ne-am închis - ca într-o nefiinţă IDEEA .
62
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Chiar dacă ninsorile mai cad nenuntite simple tăceri dor răstignite-n cuvănt doar toamna îşi mai urcă căderea în frunză şi-n noi - ca şi-n lucruri un dor de firesc mai doare.
63
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Felul în care cazi în cuvânt îmi aminteşte de toamna cu miros de adolescenţă e atâta firesc şi cât de aproape de buzele tale e asfinţitul acestei clipe tu ai ucis zborul din spaima instinctuală de nimic.
64
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Structuri gramaticale - un nou Columb într-un Ou diftongic cu fraze de spaime de noi într-o formă rigidă de cuvânt înserat structuri liniare - firul Ariadnei în ochiul cu pleoapa lăsată de un vis labirintic cu treceri - linii întrerupte structuri matematice - simetrii de minute pe cadranul de ceas din Cutia Pandorei cu raza cercului înscris în cercul - destin
65
DRUMURI ÎN NOI
structuri moleculare - goluri fluide în porii materiei cenuşii structura ideii de absolut negăsit încă.
66
DRUMURI ÎN NOI
* *
*
Poţi să te naşti înaintea naşterii tale prin ideea de tine a părinţilor poţi să gândeşti înaintea gândirii tale prin puterea de inteligenţă a materiei dar nu poţi privi înaintea privirii în tine prin ochiul străin al cuvântului .
67
DRUMURI ÃŽN NOI
68