Ce transmite fața celor cu care vorbim
Toat e cele cinci modalit ăţ i senzoriale — văzul, mirosul, auzul, gust ul şi pipăit ul — au organele de simţ pe f aţ ă sau în apropierea ei. Din ele numai pipăit ul poat e f i înt âlnit pe t oat ă supraf aţ a corpului. Dar f aţ a nu est e pur şi simplu un paravan pent ru t oat e modalit ăţ ile senzoriale — est e şi cea mai import ant ă sursă de semnale t rimise în ext erior prin mesaje verbale, prin t răsăt uri ale vocii ca accent ul şi int onaţ ia, şi prin miile de expresii care implică ochii, muşchii capului şi f eţ ei. Unele expresii mimice ca ref lexul de f rică sunt în înt regime involunt are; alt ele, ca zâmbet ul, pot f i o expresie aut ent ică a plăcerii sau o încercare deliberat ă de a crea impresia plăcerii aut ent ice. Deoarece f aţ a se af lă parţ ial sub cont rolul conşt ient , est e una din armele import ant e în încercările noast re zilnice de a ne induce în eroare sau păcăli unii pe alţ ii. În ciuda acest or lucruri, f aţ a rămâne principala sursă de inf ormaţ ie despre st ările noast re emoţ ionale — observându-ne f aţ a ceilalţ i pot spune dacă sunt em f ericiţ i, t rişt i, f urioşi, surprinşi sau speriaţ i. Uit ându-se la f aţ a noast ră, ei pot spune şi dacă ne simţ im dominanţ i sau supuşi. Faţ a exprimă semnalele dominanţ ei în două moduri. În primul rând, prin „at ribut ele f aciale” — de exemplu, dacă sprâncenele sunt mari sau mici, bărbia est e păt rat ă sau rot undă sau dacă ochii sunt apropiaţ i sau depărt aţ i. A doua modalit at e include „acţ iunile f aciale” — de exemplu, f elul în care ochii se măresc sau se micşorează, f elul în care sprâncenele se ridică sau se lasă în jos ori f elul în care bărbia est e împinsă în f aţ ă sau t rasă înapoi. At ribut ele f aciale ale unei persoane t ind să rămână neschimbat e zeci de ani, uneori aproape t oat ă viaţ a. Acţ iunile f aciale, pe de alt ă part e, se pot schimba de la o secundă la alt a. Unele
at ribut e
f aciale
sunt
asociat e
cu
dominanţ a.
Oamenii cu bărbii păt rat e sunt consideraţ i mai dominanţ i decât cei care au o linie a mandibulei f iravă şi ret rasă spre int erior. Oamenii care au cont ururi proeminent e ale orbit elor oculare superioare sunt de asemenea consideraţ i ca dominanţ i, şi la f el şi cei care au buze subţ iri. Caract erist icile f izionomiei joacă un rol major în modul în care sunt em t rat aţ i de alţ i oameni. Bărbaţ ii cu o „f izionomie dominant ă” au o probabilit at e mai mare de a-şi începe viaţ a sexuală mai devreme şi de a f ace sex mai mult . Cercet ările au arăt at că bărbaţ ii cu f aciesuri dominant e au o probabilit at e mai mare de a obţ ine post uri de conducere în armat ă. Primat ele nonumane şi oamenii împărt ăşesc mulţ i din indicat orii dominanţ ei. Mai mult e specii de maimuţ e, de exemplu, îşi coboară sprâncenele pent ru a emit e un semnal de dominanţ ă şi ameninţ are. Acelaşi lucru se înt âmplă şi la om. Oamenii ale căror sprâncene sunt coborât e sau care îşi coboară linia sprâncenelor sunt priviţ i ca dominanţ i, în t imp ce oamenii care au sprâncene ridicat e sau care şi le ridică t emporar sunt priviţ i ca supuşi. Acest a est e unul din mot ivele pent ru care f emeile îşi pensează sprâncenele — subţ iindu-le şi ridicându-le, f emeile creează un semnal semipermanent al supunerii care pentru bărbaţi se presupune că este atrăgător. Limbajul sprâncenelor ridicate şi coborâte este larg răspândit.
Descoperă mai multe la:
http://dor.academy/ce-transmite-fata-celor-cu-care-vorbim/