Familia şi Viaţa Nr. 4

ANUL I - Nr. 4

MARTIE 2011

Tema lunii: Familia - leagănul vieţii

Publicaţie lunară a Asociaţiei Familia şi Viaţa, Roman

Sumar  Editorial 3

Familia - leagănul vieţii  Soţi/Părinţi 4 - 5 Rolul soţului şi al tatălui în familiei Împreună am decis ...  Tineri / Logodnici 6 Dragostea şi sexualitatea  Adolescenţi 7 Curăţia - floare de “nu mă uita”  Copii 8 Suflete de copil  … jocuri pentru copii şi nu numai… 9 Eşti un copil fericit!  Spiritualitatea vieţii 10 O mare rugăciune pentru viaţă  Martiri pentru viaţă 11 “Şi-a dat viaţa pentru fiul ei…!”  Cultura vieţii 12 Ziua Vieţii – o celebrare utilă  Paternitate şi maternitate responsabilă 13 Dragoste şi responsabilitate în transmiterea vieţii  Probleme de bioetică 14 Un război nedeclarat - avortul  Redacţia şi specialiştii vă răspund 15 Gânduri pentru Ziua Femeii În memoria unui medic convertit Ziua Vieţii pe plan naţional şi internaţional

Motto-ul anului pastoral: Familie, devino ceea ce eşti!

Adresa redacţiei Asociaţia Familia şi Viaţa Str. Ştefan cel Mare, nr. 228 611040-Roman tel/fax: 0233/742505 mobil: 0762/633195 e-mail: afav_roman@hotmail.com www.familiasiviata.ro ISSN 2069-6574 ISSN-L 2069-6574

Colectivul de redacţie Pr. Iosif Enăşoae Pr. Bernadin Duma Pr. Petru-Sebastian Tamaş Pr. Eduard-Emilian Păduraru Maria Gherghel Maricica Mihăluţe Vicenţiu Ciocan Petruţ Gălăţeanu Maria Andrici Adina Zatîca Iuliana Petruţ Izabela Antonică Simona Magdalena Mîrţ Cristina Blăjuţ

Familia-leagănul vieţii Pr. prof.dr. Iosif Enăşoae Dumnezeu, conform revelaţie biblice, a creat prima familie umană şi a aşezat-o în Eden pentru a se bucura aici de toate lucrările înfăptuite de iubirea lui binevoitoare, pentru a ocroti cele create şi a le domina ca un adevărat stăpân. Pe lângă misiunea încredinţată de a ocroti şi a stăpâni responsabil creaţia, Dumnezeu a decis să înzestreze familia umană cu capacitatea de a colabora cu El la puterea sa creatoare, încredinţându-i omului misiunea de transmitere a vieţii prin procreare şi aceea de a ocroti viaţa umană. Astfel constituită, prima familie umanăAdam şi Eva- primeşte de la Dumnezeu puterea şi misiunea de a procrea prin cuvintele: ,,Fiţi rodnici, înmulţiţivă şi umpleţi pământul” (Gen 1,28).

Adam şi Eva, constituiţi ca primă familie umană, au împlinit misiunea încredinţată lor de Dumnezeu şi au dat naştere, conform textului biblic, lui Cain, Abel, Set şi celorlalţi fii şi fiice (cf Gen 4,1-2. 25; 5,4).

Misiunea de a ocroti şi de a transmite viaţa umană a fost împlinită de urmaşii lui Adam şi ai Evei; viaţa noastră este un indiciu clar al misiunii împlinite de către părinţii noştri.

De aceea, fiecare dintre noi, beneficiari ai vieţii, nu trebuie să uităm că avem nobila misiune de a ocroti şi a perpetua responsabil viaţa umană. Viaţa fiecărei fiinţe umane este sacră şi inviolabilă din primul moment al conceperii sale şi până la sfârşitul ei natural.

Viaţa fiecărui om, rod al intervenţiei lui Dumnezeu, prin crearea sufletului uman spiritual şi veşnic, şi al colaborării bărbatului şi a femeii, care oferă materia din care se formează şi se dezvoltă corpul uman, constituie fundamentul tuturor drepturilor omului.

Soţii care zămislesc un copil, nu trebuie să uite că respectivul copil este o persoană încă din sânul mamei. Copilului, chiar dacă abia este zămislit, trebuie să i se recunoască toate drepturile unui om, începând cu cel de a se naşte şi continuând cu cel de a avea o familie, de a fi crescut şi educat în familie, pentru ca se bucure de demnitatea de persoană liberă, în luarea deciziilor.

Femeia, al cărei corp este astfel constituit încât să poată zămisli, naşte şi creşte o nouă viaţă, devenită

mamă prin zămislirea unui copil, este chemată să fie un sanctuar sacru şi un leagăn sfânt al vieţii. Ce minunat ar fi dacă toate femeile ar fi conştiente de demnitatea şi de misiunea lor nobilă de a fi mame; de a concepe copii, desigur responsabil, de a-i naşte, a-i creşte şi a-i educa cu iubire!

Cu siguranţă, misiunea de a zămisli, a naşte, a creşte şi a educa copiii nu se realizează fără sacrificii, dar toate aceste sacrificii, datorate maternităţii, devin nenumărate bucurii şi imense satisfacţii a împlinirii ca femeie. Cred că bucuria şi satisfacţia unei femei de a fi mamă nu poate fi egalată de nimic din această lume. Cariera, prestigiul profesional, succesul în afaceri, bunurile materiale şi bijuteriile sunt considerate de femeile-mame lucruri de foarte mică valoare în comparaţie cu bucuria şi satisfacţia de a aduce la viaţă copii.

Când familiile societăţii noastre vor fi conştiente de misiunea lor sacră de a transmite şi apăra viaţa, atunci vor înceta crimele avortului şi ale eutanasiei şi va lua fiinţă o lume echilibrată şi paşnică, o lume în care se va dezvolta civilizaţia iubirii. Familiile creştine sunt chemate nu numai să fie un veritabil leagăn al vieţii, ci şi glasuri puternice şi autorizate care să trezească şi să păstreze vigilente conştiinţele oamenilor cu privire la responsabilitatea ce o au de a apăra şi a transmite responsabil şi conştient viaţa umană, spre binele întregii omeniri şi spre gloria lui Dumnezeu, Familie Trinitară.

Sărbătoarea Buna-Vestire înseamnă da-ul Mariei ca răspuns la mesajul adus de îngerul Gabriel de a-l aduce în lume pe Fiul lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie şi răspunsul familiei creştine chemată să dea viaţă, să o protejeze şi s-o apere chiar din clipa zămislirii ei. De asemenea familia este chemată să lupte pentru viaţă prin rugăciune, jertfe, spirit de sacrificiu, ca să devină sanctuar al vieţii şi model pentru noile generaţii.

Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, să susţină cu Lumina vieţii lui Cristos eforturile creştinilor în apărarea şi promovarea vieţii umane.

Rolul soţului şi al tatălui în familie Prof. Vicenţiu Ciocan Dumnezeu a hotărât ca bărbatul să fie capul familiei aşa cum Isus este capul Bisericii. În vechiul testament acest rol al bărbatului îi oferea soţului drept de viaţă şi de moarte asupra soţiei şi pe drept cuvânt era o perioadă de patriarhat. Creştinismul a ridicat femeia din starea de înjosire faţă de bărbat, în care se găsea mai înainte, şi a aşezat-o în toată vrednicia ei de fiinţă creată "după chipul lui Dumnezeu". Isus Cristos a venit cu o lege nouă în relaţiile dintre oameni şi în primul rând în relaţiile dintre bărbat şi femeie, dintre soţ şi soţie, legea iubirii. “Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos, Biserica”. Dacă soţul creştin îşi iubeşte soţia aşa cum ar trebui, el o va întreţine, va avea grijă de ea, o va respecta, o va ajuta, o va încuraja şi va petrece mult timp cu ea. Astfel, creştinismul a arătat pentru prima dată că femeii i se cuvine aceeaşi preţuire ca şi bărbatului.

Este adevărat că bărbatul a fost înzestrat cu mai multă forţă, cu mai multă putere pe care trebuie s-o folosească în munca de zi cu zi, în activităţile fizice menite să aducă prosperitate întregii familii, nu împotriva soţiei atunci când este nervos sau supărat. Desigur că nu există familie în care să nu fie conflicte şi neînţelegeri. Totuşi, prin devotament şi dezvoltarea roadelor Duhului în vieţile noastre, soţii şi soţiile pot învăţa să trăiască armonios. Fiecare partener poate învăţa să se maturizeze mai mult în asemănarea cu Cristos depăşind problemele inevitabile care apar. Pentru ca relaţia dintre soţ şi soţie să fie după modelul Scripturii, soţul trebuie să înveţe să-şi iubească soţia prin lepădare de sine. Am spus “să înveţe” deoarece acest fel de iubire nu vine în mod automat, firesc, ci prin dăruire. V-o spune un soţ cu o vechime de 35 de ani.

Dragostea dintre soţi, însă, mai ales la începutul căsniciei, împotriva aparenţelor, rămâne fragilă.

Dacă soţii nu iau bine seama, absorbiţi de înseşi nevoile vieţii familiale, vor fi incapabili să accepte sacrificiile cerute de traiul în comun. Ei vor lăsa să crească şi să se dezvolte capriciile lor individuale şi va veni o zi când aceste capricii vor ucide dragostea.

La capricii se adaugă frivolităţile. Dacă soţii ştiu de obligaţiile ce revin iubirii curate, ei vor evita tentaţiile, neînţelegerile, vor căuta să potolească disensiunile şi, astfel, vor exercita mutual blândeţea şi iertarea. Pe măsura dezvoltării unei vieţi spirituale în căminul conjugal sporeşte şi intimitatea dintre cei doi soţi. Iubirea autentică prevalează asupra oricăror conflicte şi rezolvă, în modul cel mai fericit, multe din problemele relaţiilor dintre ei. Lipsa acestei iubiri, dimpotrivă, îi face pe fiecare dintre ei să meargă până la capătul resentimentului şi nemulţumirilor lor.

Aspiraţia spre frumuseţe şi curăţie obligă pe cei ce se iubesc să lucreze asupra lor înşişi, să substituie prezenta resentimentelor cu efortul de a se smulge din lanţurile realităţii pământeşti. Agitaţia zilnică, de care fiecare dintre noi ne lovim, ne face uneori să ne îndreptăm atenţia spre alte lucruri decât cele cu adevărat importante. Fără să ne dăm seama punem pe primul plan problemele cotidiene în detrimentul propriei familii. Din păcate tocmai atunci se ivesc şi pericolele, pentru că, indiferent de situaţia financiară pe care o avem, putem să cădem în aceeaşi capcană.

Da, acum suntem într-o noua eră, în care se promovează egalitatea, libertatea şi drepturile omului. Bărbatul nu mai poate fi capul familiei. Femeia şi bărbatul împreună sunt acum o pereche cu drepturi egale de a lua decizii pentru familia lor. Ba chiar femeile sunt la fel de puternice sau chiar mai puternice câteodată decât bărbaţii, acasă, la volanul BMW –ului sau în parlament. Şi gurile rele afirmă chiar că suntem într-o perioadă de matriarhat! Femeia nu mai stă acasă la cratiţă, ci iese în lume, în societate. Bărbatul intră în concediu de ”paternitate” în fericitul caz, cei drept din ce în ce mai rar, când în apare un copil... Asistăm la un atac concertat şi din ce în ce mai viguros asupra a ceea ce, cu puţin timp în urmă, încă se numea “celula de bază a societăţii”. Patriarhatul nu a fost bun pentru familie, matriarhatul nu este bun pentru familie. Fereşte-ne Doamne de un copiiarhat ! Dar mai bine feriţi-ne voi, taţilor. Luaţivă în serios rolul de cap al familiei cu care v-a împuternicit însuşi Dumnezeu. Nu este greu dacă-l acceptăm pe Sf. Iosif ca model al nostru, şi asemenea lui,

să realizăm în propria viaţă ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. El a avut curajul de a-şi lua misiunea în serios: de a fi tată al unui copil care nu era al lui, asigurându-i protecţia paternă în pericole, inserându-l în lume, îngrijindu-l pentru a putea creşte, învăţându-l să muncească, educându-l la credinţă.

Iosif a devenit astfel exemplu de tată care iubeşte, care trăieşte rolul său aproape de soţie şi de fiu în momentele de bucurie şi durere, tatăl siguranţei, o “stâncă” pentru familie. Iosif dispare din viaţa lui Isus, când datoria sa de a fi “umbră a Tatălui” este terminată. A fost tată până când a fost oportun să-i fie aproape, lăsându-l apoi să-şi urmeze chemarea sa de Mântuitor al omenirii.

Împreună am decis...

Sunt o tânără căsătorită de aproape un an de zile. Încă de la începutul relaţiei de prietenie cu soţul meu, ne doream să întemeiem o familie frumoasă, cu mulţi copii. Odată căsătoriţi am descoperit mai multe probleme care ne-au făcut să amânăm venirea pe lume a primului copil.

O primă problemă era situaţia financiară. Mutându-ne după nuntă în Bucureşti, timp de mai multe luni nu am reuşit să-mi găsesc un loc de muncă.

Astfel eram nevoiţi să trăim doar din salariul soţului, din care mai bine de 80% se ducea pe chirie şi întreţinere, rămânându-ne foarte puţini bani pentru hrană şi celelalte cheltuieli.

A doua problemă era starea mea de sănătate. În urmă cu doi ani am fost diagnosticată cu tiroidită Hashimoto, o boală care nu impune neapărat o problemă de fertilitate dar în cazul unui tratament nepotrivit în timpul sarcinii, copilul se poate naşte cu retard mintal. O altă problemă era Rh-ul negativ. Deşi ştiam că acest lucru se rezolvă printrun tratament după prima sarcină, totuşi eram neliniştită. Aceste probleme puse cap la cap au crescut în mine teama de complicaţii şi am preferat să amânăm o posibilă sarcină. În tot acest timp am decis împreună cu soţul să utilizăm metoda naturală Billings de reglare a fertilităţii.

M-a ajutat foarte mult faptul că am învăţat metoda cu un an înainte de căsătorie, timp în care am aplicat-o pentru cunoaşterea funcţionării propriului

organism.

Mi-am dat seama în cele şase luni de după căsătorie de eficacitatea acestei metode atunci când ea este bine învăţată. Multe femei fac greşeli, neglijează ţinerea notiţelor, afirmând apoi că metodele naturale nu sunt eficiente. Utilizarea acestei metode ne-a dat pace în suflet ştiind că în faţa lui Dumnezeu nu ne făceam vinovaţi de nici un păcat, evitând să folosim vreo metodă de contracepţie.

Totuşi în inimile noastre dorinţa de a da viaţă era din ce în ce mai puternică. Astfel am hotărât să îngenunchem împreună înaintea lui Dumnezeu şi să-i prezentăm Lui această dorinţă arzătoare dar şi temerile noastre. Îmi aduc aminte şi acum rugăciunea noastră de atunci: ”Tată, tu cunoşti dorinţa noastră de a avea un copil, tu ştii că inimile noastre tânjesc după asta.

Dar Tată, ne este teamă! Punem înaintea ta, Doamne, situaţia noastră financiară şi problemele de sănătate.

Care este voia Ta cu noi în această privinţă?” Noi credem că Dumnezeu vorbeşte prin cuvântul său din Sf. Scriptură. După ce l-am invocat pe Duhului Sfânt asupra noastră, am cerut Domnului să ne vorbească, iar Domnul ne-a vorbit prin două cuvinte de încurajare: ”Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? “(Mt. 6,26)încurajarea pentru problema financiară - şi ”Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.” (Mt. 11,5) – încurajarea pentru problema de sănătate. În acea seară am hotărât să fim deschişi la planul lui Dumnezeu şi să primim cu bucurie copiii, atunci când va voi El să ni-i trimită. Aşa am apelat tot la metoda Billings, însă de această dată, pentru a obţine sarcina dorită. După o lună de la acest moment de abandonare în voinţa lui Dumnezeu am aflat că sunt însărcinată iar între timp îmi găsisem şi un loc de muncă. Acum, mulţumim lui Dumnezeu, am împlinit cinci luni de sarcină şi doctorii spun că avem un băieţel sănătos.

Noi credem că Dumnezeu este fidel cuvântului Său şi El rămâne mereu cu noi. Deşi întâmpinăm încă multe probleme, acum ştim că nu suntem singuri şi că mâna lui ocrotitoare veghează asupra noastră.

Dragostea şi sexualitatea umană Pr. Petru Sebastian Tamaş Se verifică astăzi o revendicare din partea multora a dreptului la unirea sexuală înainte de căsătorie, mai ales atunci când există voinţa fermă de a se căsători şi chiar afecţiunea necesară. Insistenţa devine şi mai mare atunci când celebrarea căsătoriei este amânată din circumstanţe externe (ex. lipsa banilor). Dacă pentru societatea şi cultura actuală această atitudine pare cu totul normală, în realitate ea este în contrast cu doctrina creştină, conform căreia orice act genital uman trebuie să aibă loc în cadrul Căsătoriei. (cf. Persona humana, 7) Frecvenţa, folosirea, etica curentă din societate, nu pot furniza criterii pentru evaluarea morală a acestor acte.

Nici Vechiul şi nici Noul Testament nu declară licite raporturile intime dintre tineri, chiar în perioada logodnei oficiale în perspectiva unei căsătorii sigure.

Gaudium et spes îi îndeamnă pe tineri să se păstreze caşti şi ce le cere logodnicilor să cultive în ei o iubire castă reciprocă: „Tinerii trebuie instruiţi în mod corespunzător şi la timp, în primul rând în sânul familiei înseşi, în privinţa demnităţii, funcţiei şi exercitării iubirii conjugale, pentru ca formaţi întru curăţie, la timpul potrivit să poată trece de la o logodnă demnă la căsătorie” (49).

Fără o referinţă la legea revelaţiei şi fără o înţelegere personalistă a sexualităţii, principiile enunţate mai sus devin greu de însuşit şi de practicat în contextul cultural de astăzi. Legea revelaţiei aminteşte de faptul că dăruirea totală în iubire şi deschiderea spre procreaţie nu pot fi separate, căsătoria constituind solul fertil al unei asemenea legături. Principiul integrării personaliste a sexualităţii face din aceasta un element definitoriu al personalităţii, eliminând o dată pentru totdeauna dihotomia trup-suflet. Bunătatea actelor nu depinde doar de sinceritatea intenţiei şi de aprecierea motivelor, ci este determinată de criterii obiective ce decurg din natura persoanei şi a actelor, criterii ce respectă semnificaţia dăruirii reciproce şi a procreaţiei. Scopul real al actelor sexuale este acela de a menţine într-un context de adevărată iubire

întregul sens al dăruirii reciproce şi al procreaţiei, lucru care se poate realiza doar în Căsătorie. Moralitatea actului e dată de respectarea finalităţii sale.

Pentru ca unirea sexuală să poată răspunde cu adevărat exigenţelor finalităţii, care este proprie demnităţii umane, iubirea trebuie să-şi afle salvarea în stabilitatea căsătoriei. Aceste exigenţe cer un contract matrimonial confirmat şi garantat de societate, ca să instaureze o stare de viaţă de importanţă capitală, atât pentru unirea exclusivă a bărbatului şi a femeii cât şi pentru binele familiei lor şi a comunităţii umane.

De cele mai multe ori se întâmplă ca relaţiile prematrimoniale să excludă perspectiva copilului. Ceea ce este prezentat ca o iubire conjugală nu va putea astfel să se reverse aşa cum se cuvine într-o iubire paternă şi maternă. Dacă totuşi aceasta are loc, va fi în detrimentul copilului, care va fi lipsit de ambientul familial, în care ar trebui să se dezvolte pentru a putea găsi aici calea şi mijloacele pentru inserarea sa în ansamblul societăţii. Tocmai de aceea, consimţământul pe care persoanele care vor să se unească în căsătorie îl schimbă între ele, trebuie să fie manifestat în extern şi în aşa fel ca să-l facă valid înaintea societăţii.

Consimţământul tinerilor creştini va face din căsătoria lor un sacrament al lui Cristos. Aceasta înseamnă că adevărata iubire este cea a lui Cristos, revărsată în inimi de Duhul Sfânt: această iubire este castă, liberă, dreaptă, imună de orice contaminare de pasiuni şi păcat.

Logodna este un drum de credinţă şi har spre căsătorie, iar toate manifestările dragostei trebuie să aibă caracteristicile şi iradierea iubirii lui Dumnezeu şi a lui Cristos. Transformarea logodnei într-o experienţă sexuală înseamnă falsificarea iubirii şi a căsătoriei.

Curăţia - floare de “nu mă uita” Prof. Maria Andrici Unde este lacul copilăriei mele? E o întrebare tristă care a rămas în mintea unui tânăr, care în copilărie a mers într-o excursie la un lac. Pe luciul cristalin al apei străluceau razele jucăuşe ale soarelui, iar prin apa curată puteai să vezi peştişorii sprinteni care înnotau plini de bucurie. Sălciile pletoase se aplecau deasupra lacului, iar nuferii formau un covor viu, imaculat. Pe mal dominau albastrele flori de “nu mă uita”.

Toate aceste lucruri copilul le-a notat în jurnalul său iar înainte de a pleca din acel loc magic a luat o floare de “nu mă uita” şi a pus-o în caietul său. Anii au trecut, a ajuns student şi se pregătea pentru examen când, din greşeală, din biblioteca sa a căzut jurnalul şi s-a deschis la pagina unde se afla floarea de “nu mă uita”. În acel moment i-a apărut în faţă imaginea lacului vizitat în copilărie şi a luat hotărârea să-l mai viziteze măcar o dată. După o lungă călătorie a ajuns în acel loc. A rămas uimit de ce a găsit acolo? O mocirlă galben-verzuie! Apa era tulbure şi murdară! Mirosul era de nesuportat. Din adâncul nămolului se auzea orăcăitul broaştelor verzi. Putreziciune, ruină peste tot. Totul, totul a pierit. Cu inima frântă de durere şi cu lacrimi în ochi tânărul nostru părăseşte acel loc întrebându-se: unde este lacul copilăriei mele?

Faţa ta, tinere adolescent, e ca apa cristalină şi florile de “nu mă uita”, iar sufletul ca minunatul lac din povestire. Vai, cât de mizerabil ar putea poate fi mai târziu! O adevărată băltoacă urât mirositoare.

Totul depinde de alegerile pe care le faci la un moment dat în viaţă. În funcţie de asta viaţa ta va rămâne asemenea lacului găsit în copilărie sau poate ajunge ca acea băltoacă verzuie. Tu ce alegere faci?

Pe cine ai ca tovarăşi de drum?

Fiecare copil, ca şi tine, se naşte, creşte şi ajunge la anii adolescenţei când în viaţă apar tot felul de schimbări pe plan fizic, dar şi psihic. Te simţi ca un străin în propriul tău corp. Dar nu eşti singurul care te simţi aşa, toţi am trecut prin astfel de situaţii când propria-ţi persoană a devenit o enigmă. Trebuie să înfrunţi problema care te macină şi trebuie să o

discuţi cu cineva.

Ai să întâlneşti însă şi lucruri pe care nu le poţi schimba. Trebuie să accepţi şi faptul că ai şi tu imperfecţiuni aşa cum are fiecare om. Echilibrează punctele slabe cu cele bune, convins fiind că fiecare este într-un anumit domeniu mai bun decât în altul.

Pune-ţi încrederea în Dumnezeu şi nu uita: El este tot timpul cu tine.

Tu trebuie să-ţi controlezi comportamentul, mintea, trupul şi viaţa ta. Poţi să fii ca prietenii tăi în lucruri mai puţin importante, dar când apar situaţii care ar putea afecta ascultarea de Dumnezeu, învăţătura la şcoală, păstrarea sănătăţii şi a curăţiei trupului tău, trebuie să refuzi să faci ceea ce fac ei, chiar dacă vor râde de tine; mai important este ca tu să păstrezi neatinse aceste valori care îţi vor fi benefice toată viaţa.

Eşti pe drumul alegerii când în viaţa ta apar păcatul şi virtutea, chemându-te fiecare să le urmezi. Păcatul te ademeneşte, le dă simţurilor tale desfătarea şi vor să pună tot mai mult stăpânire pe tine, trimiţând ispite care te vor împinge la necurăţie. Această cale “frumoasă” are numai plăceri şi bucurii care îţi desfată simţurile dar care te ruinează cu trup şi suflet, ajungând mai târziu să te târăşti în mocirlă. Unii îţi vor spune că această cale te duce la fericire. Atunci, de ce acei care o urmează aleargă iar şi iar după alte plăceri, dacă sunt fericiţi?

Virtutea în schimb nu-ţi oferă nimic gratis: ea îţi spune să fii atent, să nu te încrezi în păcat, să fii curat, să nu primeşti nici măcar un gând, care ar putea păta curăţia sufletului. Veghează să nu calci pe poteca ademenirii căci greu te mai poate opri cineva, dacă ai alunecat spre păcat. Dacă vrei să obţii ceva trebuie să munceşti, dacă vrei să fii fericit trebuie să lupţi pentru a o atinge. Fii curat la trup, curat la suflet şi toate celelalte le vei primi de la Dumnezeu.

Curăţia e izvorul tuturor frumuseţilor, e încununarea unei vieţi tinere, pline de speranţă. E acel lac cristalin din care răsar nuferii şi pe marginea căruia cresc florile de “nu mă uita” care răspândesc parfumul unei vieţi fericite şi împlinite.

Curaj, gândeşte pozitiv pentru că totul depinde doar de tine: trebuie să-ţi doreşti să rămâi curat, să lupţi cu toate ispitele şi, cu credinţă, vei reuşi.

Suflete de copil Psih. Mihaela Livia Gheorghiu Psih. Mihaela Gemine A fost odată ca niciodată o prinţesă frumoasă ce îşi dorea foarte mult să devină mămică. Dumnezeu a cunoscut gândurile ei, a auzit conversaţiile cu soţul privind această hotărâre de a avea copii şi le-a facilitat îndeplinirea dorinţei, trimiţându-le pe îngeraşul Gabriel care este mesagerul lui Dumnezeu ce vesteşte oamenilor evenimentele ce vor veni, schimbările ce vor avea loc şi noile experienţe ce îi aşteaptă.

Aceşti părinţi l-au invitat pe arhangh elul Gabriel în viaţa lor pentru a veghea la conceperea şi la naşterea copilului dorit. Copilul ce urma să se nască a trăit o perioadă frumoasă în burtica mamei. Mămica avea grijă începând cu aceste prime momente: îi vorbea, îi cânta, îl pregătea emoţional asigurându-l de permanenta dragoste ce urma a-i fi acordată pentru întreaga viaţă.

Iată că într-o zi pruncul a venit pe lume, pregătit să-şi privească viaţa şi să-şi îmbrăţişeze îngerul păzitor pe care D-zeu l-a numit pentru totdeauna: MAMA! Au urmat zile frumoase cu multe bucurii, veselie, multă muncă, încurajări pentru copilul ce urma acum să crească, învăţând gânguritul, primii paşi prin viaţă, acumulând cunoştinţe, socializând cu cei din jur.

Apoi părinţii l-au înscris la grădiniţă unde el a observat alţi copii veseli care aveau frăţiori mai mici sau mai mari şi în inima lui se năştea o dorinţă de a avea un prieten de joacă permanent.

Acelaşi înger Gabriel a împărtăşit părinţilor dorinţa copilaşului, care într-o zi a devenit realitate. Încă din pântecele mamei sale, copilul nenăscut voia să-i transmită gândurile frăţiorului care a creat dorinţa existenţei sale.

“Dragul meu frăţior! Îţi mulţumesc că exist din sclipirea dorinţei tale, şi

sunt bucuros că părinţii au fost de acord cu gândurile tale, apreciind unicitatea planului tău. Dorinţa ta de a avea un frăţior îmi pregăteşte o atmosferă armonioasă în care noi vom putea creşte şi ne vom dezvolta, chiar dacă fiecare dintre noi va vedea viaţa şi o va înţelege în mod diferit şi personal. Experienţa noastră comună de viaţa ne va învăţa cum să zburăm spre idealurile noastre.

Vreau să ştii că atunci când mă voi naşte, te voi îmbrăţişa să-ţi arăt cât de mult te iubesc şi-ţi voi zâmbi şi gânguri atunci când voi dori să-ţi vorbesc, aceasta până când voi învăţa cuvinte ca să exprim mesaje.

Te rog să înţelegi acele momente în care o voi solicita pe mami, obligând-o să-mi acorde mai mult timp pentru a mă hrăni şi adormi, pentru a-mi schimba hăinuţele şi pentru a mă învăţa să merg, să ascult, să privesc lumea, să cânt şi să mă bucur cu voi de tot ceea ce ne înconjoară.

Dacă tu vei avea răbdare şi vei fi tolerant cu mine asta înseamnă că şi tu doreşti să mă ajuţi să învăţ repede şi să devin mai independent, precum eşti tu.

Tu ai crescut mai mare, mai puternic, plin de energie, mai curajos şi de aceea te rog să mă înveţi şi pe mine succesul. Sunt sigur că mă vei încuraja în multe situaţii şi mă vei antrena în jocuri, aşa cum părinţii te-au învăţat s-o faci atunci când erai ca şi mine, mai mic.

Eu am încredere în tine deoarece m-ai dorit ca frăţior al tău. Vreau să te asigur că atunci când mi se va acorda mai multă atenţie, să nu înţelegi greşit, că eu contez mai mult în ochii părinţilor, doar că eu nu reuşesc să mă ajut singurel, am nevoie de ajutorul vostru, aşa cum ai avut şi tu când nu ştiai să te îmbraci singur, nu ştiai să mergi, să te joci singur…

Dacă voi plânge mai mult te rog să înţelegi că nu ştiu încă să vorbesc şi aşa îşi arată nemulţumirea copiii mici, şi-şi strigă părinţii.

Cred că tu vei înţelege uşor aceste lucruri fiindcă mă iubeşti şi vei fi modelul meu de prieten adevărat, iar când voi creşte mare să ştii că-ţi voi rămâne devotat. Nimeni nu ne va putea despărţi în viaţă.

Părinţii ne vor arăta permanent cât de mult ne iubesc, ne vor fi alături şi ne vor sprijini. Şi în fiecare seară înainte de culcare tati şi mami ne vor strânge în braţe şi ne vor spune: Sunteţi nemaipomeniţi şi vă iubim mult pe amândoi! Tati şi mami ştiu ceva despre noi ce nu ştiu alţi oameni.”

Povestea nu se termină aici, vom reveni cu amintiri, speranţe şi iubire…

Eşti un copil fericit!

- Dragul meu copil, eşti tu fericit pentru că te-ai născut, pentru că trăieşti şi creşti şi poţi trăi povestea vieţii tale?

- Hai, să povestim pentru toţi copiii istoria vieţii mele de la începutul ei:

La început am fost cât un punct, aproape invizibil, dar deja plin de dorinţa de a trăi, şi repede m-am făcut în două, în patru…pentru ca să cresc….

După doar trei săptămâni eram entuziasmat de viaţă şi de dulcele pătuţ care mă primise şi deja inimioara mea bătea puternic.

Apoi, la trei luni eram deja frumos şi complet.

La cinci luni, nu spuneţi la nimeni, îmi sugeam bine degeţelul meu.

În ziua de ...............................……am putut în sfârşit să văd lumina zilei!!!

Acum am …. ani şi am învăţat să merg, să vorbesc, să râd, să plâng ………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………………...

Am învăţat să iubesc tot ceea ce mă înconjoară: ……………………………………………………………. ………………………………………………………………………………………………………………... Şi totul îmi dă atâta bucurie de a trăi!

Le mulţumesc părinţilor mei că m-au adus la viaţă, mă ocrotesc şi mă iubesc.

Dragă frățioare Stan Loredana, clasa a IV-a Dragă frăţioare, Ştiu că tu ești mare, Însă eu sunt mic Şi vreau să-ți scriu un pic: Frăţioare, frăţioare, De mi-ai citi tu scrisoarea, Eu încă sunt mic Ș i în burta mamei voi mai sta un pic.

Sper că tu mă aștepți Să mă înveți și pe mine Ce e rău și ce e bine.

Când o să cresc mare N-o să te las în uitare Pentru că ești fratele meu Ce mi l-a dat Dumnezeu, Ș i eu te voi iubi mereu Cât voi mai trăi eu!

Cea mai scumpă Nichita Stănescu Spune-mi care mamă-anume Cea mai scumpă e pe lume?

Puii toţi au zis de păsări, Zarzării au zis de zarzări, Peştişorii, de peştoaică, Ursuleţii, de ursoaică, Şerpişorii, de şerpoaică, Tigrişorii, de tigroaică.

Mânjii toţi au zis de iepe, Firul cepii-a zis de cepe, Nucii toţi au zis de nucă, Cucii toţi au zis de cucă, Toţi pisoii, de pisică, Iară eu, de-a mea mămică.

Orice mamă e anume, Cea mai scumpă de pe lume!

Enciclica Evangelium Vitae se încheie cu apelul la “o mare rugăciune pentru viaţă”, un apel de redescoperit cu ocazia Zilei pentru Viaţă. În scopul de oferi posibilitatea unei meditaţii ulterioare punem aceste intenţii de rugăciune indicând numărul paragrafului enciclicei unde ele se găsesc sau la care fac referire.

Ev 27; 88; 95 Doamne Isuse, Tu care ai zis că cine primeşte pe cei mici pe Tine te primeşte: ajută-ne să trasformăm comunitatea noastră creştină într-un instrument de primire a vieţii astfel ca în această comunitate nicio femeie să nu poată spune că a fost constrânsă să avorteze.

Ev 60; 63; 99 Doamne Isuse, care te-ai arătat înviat înainte de toate unei femei, care ai fost şi Tu, ca fiecare dintre noi, embrion şi făt sub inima mamei, fii aproape, împreună cu Mama ta de fiecare femeie care poartă în sân un fiu conceput, pentru ca ea, chiar şi în condiţii de grave dificultăţi, să găsească lumina şi forţa de a duce la capăt sarcina. Luminează minţile experţilor, ale oamenilor de ştiinţă şi politicienilor, pentru ca să recunoască în copilul nenăscut chipul de om, egal în demnitate şi care are dreptul de a exista ca fiecare dintre noi, rezistând tentaţiei de a-i omorî pe cei mai mici şi slabi, judecându-i ca şi lucruri care pot fi distruse.

Ev. 99 Doamne Isuse, pe cruce Tu ai zis: “Tată, iartă -le lor că nu ştiu ce fac”. Tu te gândeai cu siguranţă şi la atâtea mame care şi-au ucis copilul lor din ignoranţă, din frică sau din singurătate. Astăzi şi noi ne gândim la aceste surori ale noastre. Atinge inima lor, pentru ca ele să audă iertarea Ta, reconcilierea, şi fiind îmbrăţişate de tine şi pornind de la experienţa lor tristă, să devină stimul pentru servirea vieţii umane cu bucurie şi angajare reînnoită.

Ev 10; 11;12;18; 57 Doamne al adevărului, educă întreaga societate la coerenţă pentru ca să nu se întâmple să se lupte în mod firesc contra pedepsei cu moartea, iar apoi să se accepte uciderea celor care sunt cu siguranţă cei mai nevinovaţi; să se manifeste în mod just pentru pace iar pe de altă parte să se promoveze un adevărat război contra celor mai slabi dintre oameni; să se proclame drepturile oamului şi contrar, să se calce dreptul la viaţa a copiilor nenăscuţi.

www.mpv.org

O mare rugăciune pentru viaţă

Ev 101 Doamne Isuse, îţi mulţumim pentru darul de a fi avut în Ioan Paul II-lea un papă al vieţii; iluminează conştiinţele şi inteligenţele, pentru ca mesajul lansat de el la începutul pontificatului său: “Omul este calea Bisericii”, să fie înţeles de toţi, credincioşi şi necredincioşi, pentru a conştientiza măreţia vieţii umane care să-i conducă pe atâţia fii risipitori la Tatăl Ceresc.

Ev 88; 95 Doamne Isuse, cheamă adevăraţi apostoli în lupta pentru viaţă, curajoşi şi generoşi: familii, lucrători sanitari, educatori şi operatori mass-media, politicieni şi administratori, tineri şi maturi. Celor care, din cauza angajamentului lor în apărarea vieţii, suferă neînţelegeri aminteşte-le cuvântul Tău despre rodnicia bobului de grâu care, dacă moare, aduce rod.

Ev 38 Doamne Isuse, care ai fost prezent la nunta din Cana făcând prima minune, binecuvântează iubirea pe care se fondează familia pentru ca ea să fie gratuită, castă, fidelă, generoasă, să fie semn al misterului Trinităţii şi să arate că sensul vieţii umane trebuie căutat în originea ei care este Iubirea şi scopul ei ultim este Iubire.

Ev 99 O, Doamne care ai voit “da”-ul unei femei pentru realizarea Mântuirii, ajută poporul vieţii să promoveze un nou feminism prin care imaginea femeii să fie aceea a unei persoane sensibile, care merge înaintea tuturor cu demnitate, preţuind viaţa adică pe toţi cei mici şi săraci ai pământului începând de la nenăscuţi.

“Şi-a dat viaţa pentru fiul ei…!”

Prelucrare www.famigliainsieme.it Se împlinesc 7 ani de la ridicarea la cinstea altarelor a Giannei Beretta Molla femeie căsătorită, medic şi mamă exemplară, care a facut un lucru extarordinar: a ales să-şi de a viaţa pentru a aduce la viaţă copilul pe care îl purta în pântecele său. Ea ne apare ca un semn de speranţă pentru toate familiile noastre, în aceste momente dificile ale istoriei umane în care căsătoria şi familia sunt supuse unor ameninţări diverse şi în care demnitatea persoanei umane continuă să fie călcată în picioare în multe feluri.

Viaţa Giannei a fost, de fapt, o viaţă normală, cum este viaţa multor fete şi a multor mame, care sunt eroine, uneori, fără să ştie. Dar aceast exemplu de normalitate este valoros prin modelul care poate fi imitat de mulţi dintre soţi care trăiesc sacralitatea căsătoriei.

Rădăcinile sfinţeniei Giannei ar trebui să fie căutate în familia ei. Fratele său Joseph, vorbind despre Gianna îşi aminteşte: "Am certitudinea, că înainte de cărţi şi cateheză, am observat în casă atitudinile şi am ascultat cuvintele părinţilor noştri. Ei au fost cei care ni l-au descoperit pe Domnul, ne-au făcut să-l simţim aproape cu infinita sa bunătate. Ei au fost cei care ne-au învăţat să comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciunea care mişcă inima simplă a fiecărui copil. [...]Gianna a crescut ca noi toţi la această şcoală a vieţii pe care ne-au oferit-o părinţii noştri, cu exemplul şi comportamentul lor”.

Toate acestea sugerează importanţa rolului familiei pentru noua evanghelizare, astfel încât fiecare cuplu şi fiecare familie creştină să crească şi să trăiască conform vocaţiei specifice şi misiunii sale, fiind siguri că familia creştină este primul loc în care Evanghelia poate fi trăită, rugăciunea poate fi experimentată, caritatea poate fi efectuată cu uşurinţă şi în mod spontan.

Citind multele scrisori pe care Gianna le-a scris soţului ei, înţelegem caracteristicile iubirii care i-a unit ce deborda de afecţiune, bucurie, entuziasm şi credinţă. Aceste texte pot dezvălui o experienţă intensă, care prezintă în detaliu marele ideal al căsătoriei, un ideal pe care îl putem împărtăşi, dacă ştim cum să iubim, ştiind că "Dragostea înseamnă

dăruirea de sine, o dorinţă de a depăşi propriul egoism. Dragostea trebuie să fie totală, complet reglementată de legea lui Dumnezeu şi să conducă la un veşnic Rai". Pe deplin convinsă de măreţia vocaţiei la căsătorie, câteva săptămâni înainte ca Gianna să se căsătorească îi scria viitorului soţ: "Când mă gândesc la marea dragoste dintre inimile noastre, îi mulţumesc Domnului. [...] Cu ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu vom face totul pentru ca familia noastră să fie un loc deosebit în care domneşte Isus peste toate sentimentele, dorinţele şi acţiunile noastre. Pietro, mă simt atât de mişcată să primesc Sacramentul Iubirii. Noi devenim colaboratori lui Dumnezeu în creaţie, astfel încât să putem să-i dăm copiii care-L iubescă şi să îl slujească." Soţul ei a propus să se pregătească împreună spiritual pentru a primi acest sacrament printr-o perioadă de trei zile de rugăciune şi sfânta împărtăşanie. Aceste mărturii sunt o invitaţie de a trata cu atenţie deosebită perioada logodnei, ajutând tinerii să facă din această perioadă a existenţei lor o şansă reală de creştere în credinţă, responsabilitate şi har, aceasta fiind şi una dintre sarcinile urgente care provoacă pastorala astăzi.

Actul suprem al Giannei Beretta Molla, care "cu jertfire conştientă" (Paul al VI-lea) şi-a dat viaţa, deoarece nu a dorit să lezeze demnitatea misterului vieţii, ne oferă o ultimă lecţie valoroasă. A fost gestul care a încoronat întreaga viaţă a Giannei. După cum mărturisea soţul ei, "ceea ce a făcut ea, nu a făcut-o "pentru a merge la cer. Ea a făcut acest lucru pentru că s-a simţit mamă ..." Pentru a-i înţelege decizia să nu uităm, mai întâi de toate, convingerea sa profundă, ca mamă şi ca medic, că fiinţa pe care a purtat-o în sine a fost o creatură completă, cu aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi copii, un dar al lui Dumnezeu, pentru care a avut un respect sacru. "Ea a fost convinsă, că de fapt, ca soţie şi mamă ar fi fost foarte utilă pentru mine şi copiii noştri, dar a fost mai presus de toate, în acel moment precis, utilă creaturii mici, care a fost concepută în ea...", spune soţul ei Pietro.

Gianna Beretta Molla, asemenea altor mame de ieri şi de azi, este un semn de speranţă şi o încurajare pentru familiile noastre, ca noi toţi să acceptăm şi să onorăm fiecare fiinţă umană, pentru a face să crească o nouă cultură a vieţii umane.

Ziua vieţii - o celebrare utilă Prelucrare după www.mpv.org Ioan Paul II la numărul 95 al enciclicii Evangelium A căuta şi a găsi argumentele juste pentru a da vitae scria: “Se impune urgent o mobilizare generală a răspunsuri convingătoare la întrebările şi problemele conştiinţelor şi un efort etic comun pentru a pune în răspunsuri cu privire la valoarea vieţii, pentru ca mişcare o mare strategie în favoarea vieţii. Toţi împre- fiecare să devină un mic cunoscător în ale bioeticii, ună trebuie să construim o informându-se din cărţi şi nouă cultură a vieţii”. reviste care promovează “Urgent”. Adică nu este timp viaţa, sau participând la de pierdut. Nu se poate lăsa pe întâlniri de cunoaştere a mâine, ceea trebuie făcut problemelor vieţii, conferepede. “O mobilizare”: nu rinţe, prezentări, pe tema este de ajuns un efort limitat. vieţii.

Mobilizarea inseamnă impli3. Colectarea pe plan local, carea totală a resurselor inparohial, de îmbrăcăminte, telectuale, materiale, de timp şi lucruri pentru copii mici, de experienţă. “Generală”. pentru a putea fi apoi distriDeci, niciunul nu este exclus. buite familiilor cu mulţi Nu se admit delegări. copii sau care se găsesc în “Strategie”: nu ajunge un act spon- O fotografie istorică: Ioan Paul II faţa unei sarcini neprevăzute, tan, izolat, este necesar un proiect semnează Evangelium Vitae în 25 ajutând astfel la îngrijirea unui martie 1995 care să aibă ca prim obiectiv organicopil, construind o mentalitate zarea de programe prin care să se decidă în mod or- mai justă şi mai umană. ganic resursele, legăturile, limbajul folosit.

4. Devenirea de mesageri ai culturii vieţii. Nu toţi “Mare”. Strategia nu trebuie să fie orânduită pentru putem ajuta direct, dar toţi putem fi “antene”; aceasscopuri modeste şi acţiuni banale... Trebuie investit ta semnifică să cunoşti şi să recomanzi organizaţiile masiv şi în mod extins pe măsura uriaşelor necesităţi. de profil (număr de telefon, adrese) şi să orientezi Ziua vieţii, pentru a nu fi o celebrare inutilă trebuie să către ele mamele care au o sarcină nedorită sau cu suscite o nouă şi continuă angajare. Pentru toţi. probleme, şi sunt tentate să avorteze. Un sfat bun la Dar cum? Cum transformăm în acte concrete momentul potrivit poate salva o viaţă! Putem să le bunăvoinţa de a răspunde pozitiv? Vă propunem unele facem cunoscut faptul că există centre de consiliere indicaţii practice pentru Ziua Vieţii: pentru prevenirea avortului, centre de ajutor pentru 1. Rugăciunea viaţă, centre maternale în dieceza noastră.

Evident rugăciunea face referire la dimensiunea 5. Cunoaşterea Scrisorii Enciclice Evangelium vitae. religioasă a apărării vieţii. Papa însuşi, în documentul Uneori avem impresia că Evangelium vitae, marele la care facem referire în continuare ca fiind un text document care pune bazele şi descrie liniile progracultural de bază şi manual practic pentru realizarea matice ale noii doctrine sociale creştine este ignorat unei “mari strategii pentru o nouă cultură a vieţii”, de marea parte a credincioşilor. Astăzi este călcat în invocă “o mare rugăciune pentru viaţă” (n.100). picioare dreptul fundamental la viaţă al unei mari Aceasta devine urgentă pornind de la premisa: dacă mulţimi de fiinţe umane slabe şi neajutorate, aşa omul este om încă de la concepere, dacă asistăm la un cum sunt mai ales copiii pe cale de a se naşte. genocid contra vieţii umane nenăscute iar la nivel Papa face un apel la oamenii de bunăvoinţă în mondial este “o consipraţie”, “un război al puterni- acest document la nr. 5: „Respectă, apără şi slujeşte cilor contra celor slabi” (EV.12), atunci credincioşii viaţa, fiecare viaţă umană!” Este un îndemn şi o trebuie să se comporte ca în situaţia unui război real misiune! Dar câţi au citit Evangelium Vitae? Câţi au sau a unei mari calamităţi naturale. acest document printre cele preferate? Acţiunile, Rugăciunea este arma la dispoziţia fiecărui credin- iniţiativele, rezultatele sunt generate de idei şi gâncios şi a fiecărei comunităţi de credincioşi - o rugăci- duri, de meditaţie şi studiu. A citi, a studia, a medita une care nu poate fi restrânsă doar la o zi din an. anunţul asupra vieţii umane este ceea ce noi toţi 2. Informarea sistematică a familiei cu privire la viaţa putem şi trebuie să o facem. umană.

Dragoste şi responsabilitate în transmiterea vieţii (III) Prof. Maria Gherghel Conceptul de paternitate responsabilă pe care îl aduce în prim-plan enciclica Humanae Vitae a Papei Paul al VI-lea este considerat în lumina a patru aspecte fundamentale legate între ele: 1. „În raport cu procesele biologice, paternitatea responsabilă înseamnă cunoaştere şi respect faţă de funcţiile lor; inteligenţa descoperă în puterea de a da viaţă legi biologice care fac parte din persoana umană". Soţii sunt che-

maţi să cunoască şi să respecte aceste legi biologice pe care Dumnezeu le-a pus în corpul lor. Bărbatul este fertil tot timpul de la pubertate, până la bătrâneţe, iar femeia are o fertilitate ciclică. Cunoaşterea ritmurilor fertilităţii cuplului naşte conştiinţa darului miraculos pe care soţii l-au primit şi prin care ei sunt înălţaţi la rangul de colaboratori la planul perpetuu al creaţiei.

"Cunoaşterea" şi "respectul" funcţiilor generative nu este motivată de altceva decât de cunoaşterea şi respectul faşă de persoana umană. "Alegerea ritmurilor naturale presupune acceptarea timpului persoanei femeii, şi împreună cu aceasta, acceptarea dialogului, a respectului reciproc, a responsabilităţii comune, a dominării de sine”.

2. „În raport cu tendinţa instinctului şi a pasiunilor, paternitatea responsabilă înseamnă stăpânirea necesară pe care fiecare dintre soţi trebuie să o exercite asupra sa”. Atunci când se impune necesitatea distanţării sau evitării unei sarcini, reglarea naturală a fertilităţii cere abstinenţă de la raport în perioadele fertile. Prin această abstinenţă se manifestă acceptarea totală a celeilalte persoane, care în acel moment specific, este într-o perioadă de potenţială fertilitate.

Celălalt este darul; şi trăind acest adevăr, logica darului pătrunde mai adânc în comuniunea conjugală. "În acest context, perechea conjugală experimentează comuniunea îmbogăţită cu acele valori de dragoste şi afectivitate, elemente ce constituie sensul adânc al sexualităţii umane chiar în dimensiunea ei fizică. În felul acesta sexualitatea umană este respectată şi promovată în dimensiunea ei adevărată şi deplin umană, niciodată <folosită> ca un <obiect>, care, distrugând unitatea personală a sufletului şi a trupului, răneşte însăşi creaţia lui Dumnezeu în legătura intimă dintre natură şi persoană". Iar

atunci când omul se lasă dominat de instincte şi pasiuni riscă să se degradeze pentru că pierde exerciţiul libertăţii sale, care este facultatea superioară

a acţiunii personale.

3. “În raport cu condiţiile fizice, economice, psihologice şi sociale, paternitatea responsabilă se exercită fie prin hotărârea gândită şi generoasă de a creşte o familie numeroasă, fie prin decizia, luată pentru motive grave şi în respectul legii morale, de a evita temporar sau chiar un timp nedeterminat o nouă naştere". Există o

legătură profundă între acceptarea fertilităţii şi acceptarea vieţii: cuplul care învaţă să trăiască fertilitatea ca dar, va şti să accepte copilul ca dar, ca fruct al fecundităţii. Este adevărat, deschiderea spre viaţă nu înseamnă în mod necesar o familie numeroasă, dar există percepţia acelei mari valori care este copilul: ca şi persoană creată din iubire.

Familia cu mulţi copii a fost dintotdeauna numită familie binecuvântată. Procreaţie responsabilă însemnă evaluarea circumstanţelor concrete cu care se confruntă soţii din punct de vedere fizic, economic, psihologic, social. Iar dacă pot apărea circumstanţe în care să fie amanată o sarcină sau naşterile să fie limitate, aceasta trebuie făcută numai din motive serioase.

4. "De asemenea paternitatea responsabilă presupune, mai presus de toate, un raport mai profund cu ordinea morală obiectivă stabilită de Dumnezeu al cărei interpret fidel e conştiinţa dreaptă". Exercitarea paternităţii şi maternităţii responsabile implică din plin viaţa morală a soţilor. În lumina legii morale, nu impuse ci dictate de propria conştiinţă, Dumnezeu - Autorul vieţii, de fapt se adresează responsabilităţii soţilor, chemaţi să înveţe "să-şi conformeze acţiunile lor cu intenţia creatoare a lui Dumnezeu".

Cunoaşterea fertilităţii este cunoaşterea proiectului de viaţă pe care Creatorul îl are asupra lor în acel moment. De aceea zi de zi aceştia trebuie să pună în discuţie înaintea lui Dumnezeu alegerea făcută şi să decidă propriul comportament sexual, în baza acesteia. Stilul de viaţă propriu reglării naturale a fertilităţii permite trăirea în sintonie cu Dumnezeu Creatorul şi îi învaţă tot mai mult să întrupeze acea dragoste care este generată şi chemată, în conformitate cu ordinea naturală. În concluzie, vocaţia şi misiunea extraordinară a soţilor este aceea de a da viaţă, de a fi “unelte” prin care Dumnezeu crează, de a accepta cu bucurie această demnitate de “miniştri” ai planului divin, de a transmite prin naştere de la om la om chipul lui Dumnezeu. (FC, 28)

Un război nedeclarat - avortul www.culturavietii.ro

Cu alte cuvinte acea prohibiţie de fapt nu a fost. Că au fost avorturi legale sau nu, cifrele indică o menAgresiunile asupra dreptului la viaţă par să nu mai talitate pro avort foarte răspândită şi în acei ani. aibă sfârşit. Zi după zi apar noi atacuri împotriva În ciuda scăderii continue după 1990, avortul vieţii: contracepţia de urgenţă, pilula de avort, manipu- rămâne o practică foarte răspândită în România, lări genetice de tot felul, eutanasia… Motivaţia este considerată de unii la fel de banală ca extracţia denmereu aceeaşi, iar pentru proporţiile sale avortul tară – şi cam la fel de accesibilă, din păcate. Alte date de pe acelaşi site clasează România pe locurile rămâne pe primul loc dintre toate aceste rele. În Europa un milion două sute de mii de copii sunt 3-4 în lume ca procentaj de sarcini încheiate prin avortaţi în fiecare an. În ţara noastră, din 1958 până în avort (36/100), după Rusia şi Cuba, aşadar pe locul anul 2009, au fost avortaţi 21.445.976 de copii. Este o doi în Europa şi pe locul unu în UE. Numărul crescut cifră cutremurătoare dar care nu prezintă întreaga re- al avorturilor, împreună cu mortalitatea şi emigraţia alitate, pe care doar Dumnezeu o ştie. Aceste cifre sunt conduc la scăderea continuă şi la îmbătrânirea popupreluate din publicaţiile Ministerului Sănătăţii şi de pe laţiei României, iar consecinţele încep să se întrevasite-ul Asociaţiei Provita Bucureşti şi sunt doar o parte dă din ce în ce mai mult.

Un studiu din anul 2000 făcut în România arată că a genocidului existent.

Gândindu-ne că populaţia actuală a ţării se ridică la în proporţie de 78%, femeile susţin în continuare că aproximativ acelaşi număr, înseamnă că jumătate din au dreptul la avort, iar un procent de 70% ar apela la populaţia României nu a mai văzut lumina zilei! Am avort dacă fătul ar avea malformaţii. Cum se pot însă declarat război propriei noastre naţiuni. Un război împăca astfel de opinii şi datele menţionate cu situnemaîntâlnit care e înfricoşător întrucât nu este perce- area constantă a poporului român pe unul din primele locuri în clasamentul celor mai religioase popoare put ca atare.

Cifrele, deşi sunt enorme sunt mai mici decât reali- din Europa, în condiţiile în care “dintotdeauna şi în tatea, datele nefiind complete, datorită unei raportări tot locul” Biserica s-a pronunţat împotriva avortului incomplete a informaţiilor din mediul sanitar privat, şi ca fiind unul din cele mai grave păcate? În aceste fără a lua în calcul avorturile datorate steriletului, con- condiţii de nepăsare şi complicitate, e oare prea mult să considerăm că, copiii morţi prin avort pe care-i tracepţei, pilulelor de avort. ducem în spate ca popor, ne vor acuza atunci când va Perioada de aşafi să ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu? zisă “prohibiţie” An Nr. av. An Nr. av.

Oare e prea mult, pentru a opri flagelul avortului în dintre 1967 şi 1989, România, a însumat mai mult 1967 206.00 1979 404.000 Nr. av.

An An Nr. av. chiar dacă de 6 milioane de 1968 220.00 1980 413.093 personal nu avorturi.

1990 992.265 2000 257.865 am fă cu t 1969 258.00 1981 An Nr. av. avort, să ne 1991 866.934 2001 254.855 rugăm pentru 1970 292.41 1982 468.041 1958 112.100 viaţă?

1992 691.863 2002 247.608 1971 330.00 1983 Rugăciunea e 1959 578.000 1993 585.761 2003 224.807 un minim 1972 381.00 1984 303.123 1960 774.000 foarte necesar 1994 530.191 2004 191.038 şi la îndemâna 1973 376.00 1985 302.838 1961 865.000 oricui pentru a 1995 502.840 2005 163.459 1962 967.000 1974 335.00 1986 183.959 nu veni cu mâinile goale 1963 1.037.000 1975 359.41 1987 182.442 1996 456.221 2006 150.246 în faţa Judecă1964 1.100.000 1976 383.00 1988 185.416 1997 347.126 2007 137.226 torului.

1998 271.496 2008 127.907 1965 1.115.000 1977 379.00 1989 193.084 1966 973.000 1999 259.888 2009 115.457 1978 394.00 Total 7.521.100 Total 7.375.053 Total 6.549.82

Gânduri de Ziua Femeii

În memoria unui medic convertit

Ziua Femeii pune astăzi în lumină sărăcia sensului care înconjoară această sărbătoare. Nu atât pentru originea sărbătorii în sine, cât prin modul de a o celebra. Ne punem întrebarea de fapt, la care femeie privim, ce modele oferă astăzi orizontul cotidian?

Poate femeia eficientă şi de succes? Sau femeia sex symbol, sau femeia fără prejudecăţi, femeia manager, femeia intelectuală, femeia politician? Care femeie? Îmi vine în minte o femeie nepopulară, desigur împotriva curentului, dar care este unica ce merită titlul de femeie prin excelenţă, arhetipul feminin absolut, femeie, fecioară şi mamă: Maria.

Maria în toate operele de artă apare imortalizată într-o manieră regală, ţinând în braţe pe Pruncul Isus, ca pe un trofeu.

Da, Maria este regină, nobilă în purtare, dar şi modestă, umilă, plină de compasiune. Această femeie nu are tron, ea însăşi este tron fiului ei divin pe care îl ţine la pieptul său. Ceea ce ne oferă operele de artă este o imagine contra curentului, a unei femei care trăieşte deplin simbolul maternităţii, cum a fost destinată să fie încă din eternitate. A fi pentru altul, a fi pentru om, pentru fiecare om, într-o dăruire gratuită este ceea ce înalţă femeia ce se angajează în slujirea vieţii.

Maria, pare că ne zice: te găsesc acolo unde eşti, dar nu te las aşa cum eşti, ea ne conduce spre acea măsură a vieţii depline în Cristos. De pe lemnul În memoria dr.ne-a Nathanson Bernard Crucii însuşi Cristos încredinţat Mamei cereşti prin cuvintele: “Fiule, iată mama ta!”, iar Mariei i-a încredinţatPrelucrare pe fiecaredupă dintrewww.darulvietii.ro noi, ca să ne fie călăuză în călătoria spre cer:“Femeie, iată fiul tău!”

Mamelor, vă dorim să trăiţi din plin maternitatea voastră, privind la Sfânta Fecioară Maria, Mama cerească!

A plecat la Domnul la vârsta de 84 de ani, în data de 21 februarie 2011, dr. Bernard Nathanson, cel care a

devenit un apărător al vieţii dintr-un susţinător înfocat al avortului, el însuşi spunând ca avea în cont 75.000 de avorturi.

Convertirea sa este foarte cunoscută, inspirând convertiri ale multor persoane implicate în avort.

Mărturiile sale despre tactici de dezinformare pe care activiştii pro-avort le-au folosit nu doar pentru legalizarea avortului, dar şi pentru a-l promova ca aspect esenţial al “sănătăţii femeii”, au fost cutremurătoare. A recunoscut că atât el cât şi alţi practicanţi de avorturi au inventat statistici menite să şocheze oameni, prima oară permiţând, apoi susţinând avortul. Statisticile afirmau că mii de femei ar fi murit anual în urma avorturilor ilegale. Iată ce spunea dr. Nathanson: “Ştiind că sondajele de opinie nu ne-ar fi dat câştig de cauză, am inventat pur şi simplu sondaje favorabile. Am anunţat media că am făcut sondaj de opinie şi că 60% din americani erau în favoarea legalizării avorturilor. (…) Numărul real era de aproape 100.000 cazuri pe an, dar noi l-am umflat la un milion. Repetând minciuna destul de des, am convins publicul. Numărul femeilor care mureau ca urmare a avorturilor ilegale era de 200-250 pe an. Dar noi am declarat presei în mod constant că numărul era de 10.000. Aceste realităţi false au prins rădăcini în mintea americanilor, convingându-i că trebuie să schimbăm legislaţia şi să legalizăm avortul.” (Marketing

pentru genocid, 2009) A realizat filmele "Strigătul mut” şi “Eclipsa raţiunii”, care sunt foarte eficiente în revelarea adevărului despre avort şi mişcarea anti-viaţă. Viaţa sa după convertire a fost una de ispăşire – o luptă de a îndrepta cu modestie şi curaj cât mai mult răul făcut.

Văzând exemplul său să continuăm eforturile noastre de a ne ruga neîntrerupt pentru convertire - pentru convertirea noastră şi a acelora care promovează şi apără cultura morţii.

Ziua Vieţii pe plan naţional şi internaţional Marşul pentru Viaţa în România

Ziua Vieţii în Italia

În data de 26 martie 2011 va avea loc Marşului pentru Viaţă simultan în Bucureşti, Timişoara şi Satu Mare..

Peste 20 de asociaţii non gu ver nament al e provita şi profamilia din ţară cheamă cu această ocazie pe toţi românii la recunoaşterea dreptului la viaţă al fiecărui om, ca fiind primul şi cel mai important dintre drepturi, începând de la concepţie şi până la moartea naturală. Marşul pentru viaţă are ca slogan “Spune DA Vieţii!”, expresie ce semnifică mărturia personală a participanţilor ce afirmă deschis şi fără echivoc că viaţa este o valoare supremă, cerând protejarea ei în toate stadiile. În mod special participanţii se declară împotriva avortului şi solicită protecţia copiilor nenăscuţi, condamnând genocidul ce se petrece România de peste 50 de ani.

Pentru mai multe informaţii consultaţi blogul evenimentului: http://marsulpentruviata.blogspot.com.

În Italia, Ziua Vieţii a ajuns la a XXXIII-a ediţie şi este sărbătorită în data de 6 februarie. De fiecare dată, cu ocazia acestui eveniment Conferinţa Episcopală Italiană emite un scurt mesaj către credincioşi ce ilustrează un aspect particular pe tema vieţii. Ediţia din acest an a avut ca temă: “Educarea la plinătatea vieţii”. Mii de evenimente sunt organizate în toată Italia cu ocazia Zilei Vieţii, fie propuse de comunităţile creştine, fie de societatea civilă, prilej de reflecţie asupra dreptului la viaţă.

Marşuri pentru Viaţă SPANIA. Ziua Internaţională a Vieţii va fi marcată la Madrid printr-un marş şi demonstraţii în oraşe din întreaga Spanie în aceeaşi zi de 26 martie. Vor participa peste 200 de asociaţii, mai mult de 40 de demonstraţii în 17 regiuni, 400 de voluntari.

SUA. Marşul, ajuns la cea de-a 38-a ediţie, a avut loc în 24 ianuarie a.c. Au participat aproximativ 400.000 de persoane, majoritatea fiind tineri. S-a comemorat cel mai ruşinos moment din istoria Americii, momentul în care Curtea Supremă a legalizat avortul.

ASOCIAŢIA FAMILIA ŞI VIAŢA Iniţiativele asociaţiei pentru Ziua Vieţii 1. Iniţiativa de rugăciune: Două minute pentru viaţă. În duminica din data de 20 martie, după Sfintele Liturghii de la orele 9 şi 10.30 în Biserica “Sf. Tereza” din Roman s-a prezentat tema “Avortul în România - genocid contra naţiunii” şi iniţiativa Două minute pentru viaţă, în speranţa ca tot mai mulţi credincioşi să conştientizeze importanţa rugăciunii şi să adere personal la această iniţiativă de rugăciune. Ne bucurăm că, în urma acestei acţiuni peste 50 de tineri şi adulţi s-au înscris pentru a se ruga zilnic două minute pentru viaţă.

2. Calea Crucii pentru Viaţă. În ziua de 25 martie, când biserica sărbătoreşte Buna-Vestire, asociaţia noastră împreună cu tinerii din parohia “Sf. Tereza a Pruncului Isus”, la ora 17.30 organizează Calea Crucii ca ispăşire pentru păcatele săvârşite împotriva vieţii. Prin situl www.ercis.ro această iniţiativă este promovată şi de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, cu propunerea de a fi meditată de toate comunităţile diecezei. Sperăm ca această zi să fie declarată Ziua Vieţii în dieceza noastră şi în România.

Campania 2%

FRANŢA. În 23 ianuarie a.c. la Paris a avut loc Marşul pentru Viaţă la care au participat în jur de 40.000 de persoane tinere. Au fost prezente şi multe familii care au dat au exemplu personal în susţinerea valori- Vă rugăm să dirijaţi 2% din impozitul pe salariu către lor provita. Au fost prezente delegaţii şi din ale ţări organizaţia noastră. Cererea completată cu datele şi contul asociaţiei poate fi găsită pe site-ul nostru la următoarea ale Europei. adresă: www.familiasiviata.ro/resurse/view-category/diverse/ Mulţumim! Dumnezeu să vă răsplătească!