Drumuri Deschise Nr. 135

Meditaţie şi Rugăciune

Dumnezeu Tatăl l-a dăruit pe Isus oamenilor, pentru ca ei să fie fortăreaţa iubirii pe pământ.

Drumuri deschise Nr. 135 - Octombrie - Noiembrie Revista studenţilor Institutului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” Iaşi

Adresa

Redacţia Drumuri Deschise Str. Theodor Văscăuţeanu nr. 6 Ro - 700462 Tel: 0232/225228 E-mail: drumuri_deschise@yahoo. com http://www.editurasapientia.ro http://www.itrc.ro

Redactori:

Anghel Gabriel-Cristian Toma Remus-Alin Hălănduț Gabriel Farcaș Leonard Pal Gabriel

Fotograf:

Petre Iustian-Ionuț

Intenţie Misionară: Pentru ca Bisericile din America Latină să continue misiunea propusă de episcopii lor, inserând-o în îndatorirea misionară universală a poporului lui Dumnezeu.

Intenţie Generală:

Pentru ca toţi cei care sunt victime ale drogurilor şi ale oricărei alte forme de dependenţă să găsească, datorită sprijinului oferit de comunitatea creştină, forţa de a-şi schimba radical viaţa, prin puterea lui Dumnezeu Mântuitorul.

-aţi întrebat vreodată ce face diferenţa între doi luptători de aceeași valoare? Să fie mesajele pe care și le aruncă unul altuia în public, înainte de a urca în ring, hainele special alese pentru ziua luptei, susţinătorii din public care îi aclamă frenetic? Ce-i face ca în momentele de maximă intensitate să nu cedeze, ca atunci când simt că este mai greu, poate chiar că sunt pe punctul de a pierde lupta, să revină spectaculos? Care este mecanismul interior al reușitei? Că este însoţită de spectacol sau nu, lupta cotidiană cu noi înșine pune faţă în faţă 2 oponenţi identici. Este dificil să lupţi cu cineva exterior ţie și această luptă presupune eforturi foarte costisitoare din punct de vedere al energiilor, emoţiilor, nervilor; dar lupta interioară este mult mai grea pentru că presupune o perioadă mai îndelungată de timp, o trăire mult mai intensă a conflictului, plus că lupta interioară consumă, stinge, aplatizează. Atunci, ce nu ne lasă să ne prăbușim în descurajare, văzând că majoritatea eforturilor noastre, în special cele îndreptate spre interiorul nostru, se dovedesc inutile sau fără rezultatul scontat? Răspunsul la toate aceste întrebări: a avea un psihic bun, puternic. Altfel spus, a fi tare sau a nu fi „slab de înger”. Deși poate părea un răspuns surprinzător, neașteptat, psihicul e un nivel fundamental (dar din păcate cam neglijat) al umanului și știm că toate celelalte (educaţia, chiar credinţa) presupun și se clădesc pe soclul umanului. Dragi colegi, vă urez să aveţi un psihic mereu puternic și să nu vă lăsaţi aplatizaţi de uzura, rodajul cotidianului. Nu în cele din urmă, slujiţi Domnului cu bucurie și seninătate!

Cuprins • SĂ NE CUNOAŞTEM COLEGII MAI MICI Redacţia ...2 • DESPRE ROZARIU Dumitrescu Andrei

...7

• EXPERIENŢA MISIONARĂ ÎN KENYA Solomon Ovidiu Ciprian

...9

• MERITĂ SĂ MEDITĂM Budău Damian

...11

• ISUS CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI Dumitrescu Andrei ...12 • “NU AM PĂCĂTUIT ÎMPOTRIVA LUMINII!“ Dumitrescu Andrei ...14 • RUGĂCIUNEA UNUI COPIL Ciobanu Petru

...16

• CURIOZITĂŢI ALIMENTARE Bejenaru Ovidiu Gabriel

...18

• SĂ MAI RÂDEM PUŢIN Redacţia

...20

Redactor, Gabriel-Cristian Anghel 1

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici.... urmez şi facultatea de management financiar-contabil, din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, până în anul 3 de studiu. Timpul liber îmi place să-l petrec alături de cei dragi în diferite activităţi care să nu neglijeze comunicarea, în special călătoriile, apoi fotbalul şi jocurile PC (evident tot fotbal). Ca propuneri, aş vrea să participăm la diferite activităţi culturale, sociale ale oraşului, pentru mine fiind prima dată când mă aflu aici.

135

umele l meu este Bradu B d Petru Ciprian. Vin din parohia „Maica Îndurerată”Bucureştii Noi. Am terminat liceul teoretic „Dimitrie Bolintineanu” din Bucureşti în 2005. Ulterior, am lucrat în domeniul IT – electronică auto şi în cea mai mare parte, 3 ani şi 6 luni, într-o companie de telemarketing şi consultanţă în telecomunicaţii. Între timp, am încercat să

ă numesc Cancel Alois. Provin din parohia „Sfântul Anton de Padova” din Faraoani. Am absolvit liceul teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman. Ca hobby-uri, îmi place să joc fotbal, să mă plimb şi să cânt într-un cor. De la colegii mai mari aştept să fie mai colaboratori şi mai prietenoşi.

NR.

ă numesc B Bordea d D Daniel. Sunt din parohia Mirceşti. Am absolvit Colegiul Naţional Catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău, profilul teologic. Îmi place să fac sport, să citesc, să conduc maşini. Aş vrea ca cei mai mari să nu facă diferenţe între seminarişti şi să-şi aducă aminte că au fost şi ei cândva ca noi.

DESCHISE

ă numesc Bucevschi B hi Ed Eduard-Iulian şi sunt din parohia „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” din Rădăuţi. Am absolvit: Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi şi Facultatea de Istorie a Universității Jagiellone din Cracovia, Polonia. Hobby-urile mele sunt: lectura romanelor istorico-poliţiste, scrisul, tot ce ţine de domeniul IT; fotografia şi lucratul în Photoshop, şahul, artele marţiale. De la colegii mai mari aştept susţinere în noul meu drum, înţelegere ţ g şi prietenie. p

DRUMURI

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici...

ă numesc Blaj Andrei. Vin din parohia „Trupul şi sângele Domnului” din Gherăești. Am absolvit Seminarul teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău. Pasiunea mea sunt filmele de calitate, în special cele creştine. De la colegii mai mari aştept mai multă seriozitate şi deschidere.

DESCHISE

ă numesc sc Gabor Iulian Iulian, sunt din Bacău, aparţin de parohia „Sfântul Nicolae”. Am absolvit liceul în Bacău la Colegiul Naţional „Sfântul Iosif ”. Pasiunea mea este de a mă plimba cu bicicleta prin pădure. De la colegii mai mari aştept să fie cât se poate de naturali şi să ne înţeleagă pe noi, cei mai mici.

NR.

umele meu este Farcaș George și sunt ă numesc Gal Ciprian Mihai, vin din parohia „Sfântul Marcu”, Cleja II. din parohia „Sfânta Cruce” Săbăoani. Am absolvit Liceul Teologic Romano- Înainte de a veni aici am absolvit Colegiul Catolic „Fericitul Ieremia” din Oneşti. Naţional catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău, Îmi place foarte mult să conduc, să cânt la seminarul mic. chitară şi să mă plimb cu bicicleta. Ca hobby-uri îmi place să citesc, apoi să joc fotbal, şah şi să folosesc computerul. De la cei mai mari aştept să mă înţeleagă până mă voi acomoda. comoda.

135

ă numesc Focioroş Focioro Liviu-Marian şi provin din parohia „Înălţarea Domnului”-Moineşti. Studiile liceale le-am urmat la Seminarul teologic „Sfântul Iosif ” din Bacău. Am mai multe hobby-uri, dar dintre toate acestea preferatele mele sunt cele legate de muzică şi fotbal, fiindu-mi foarte greu să le împac pe amândouă deoarece muzica necesită foarte mult studiu, iar fotbalul foarte mult timp liber. De la cei mai mari nu aştept nimic mai mult decât unitate.

ă numesc sc Giurgică Ionu Ionuţ Gabriel, m-am născut la data de 19.04.1992, iar formarea de creştin am primit-o în parohia „Sfântul Iosif Muncitorul” din Buruieneşti. Şcoala Generală am terminat-o în 2006 în Buruieneşti, iar în 2010 am terminat Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman. Îmi place foarte mult să ascult muzică şi să cânt la chitară, iar atunci când prind un moment liber, îmi place să citesc.

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici...

DRUMURI

ă numesc umesc Cocianga Iulian Gabriel, sunt din parohia „Înălţarea Sfintei Cruci” din Luizi-Călugăra. Am terminat Colegiul Naţional Catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău, profilul teologic. Sunt o persoană prietenoasă, glumeaţă. Îmi place să ascult muzică, să mă plimb cu motoreta, să conduc cât mai mult, să ies cu prietenii şi să fac multe alte lucruri distractive.

Şi funcţia de clopotar primesc În acest lăcaş ceresc. În Oneşti am învăţat Cu seminariştii capucini am învăţat La Ieremia m-am rugat Iar el aici m-a îndrumat.

DESCHISE

NR.

135

ă numesc Năiţă Iulian şi provin din parohia „Preasfânta Treime” din Butea. Despre mine aş putea spune că îmi place să citesc, să ascult muzică şi să joc fotbal. Un alt hobby al meu este pescuitul. De asemenea, îmi place să discut cu prietenii mei. În legătură cu colegii mai mari, nu am nici un reproş la adresa lor.

ă numesc Miclăuş Mi lă Ciprian, Ci sunt din Valea Seacă, judeţul Bacău, parohia „Naşterea Sfintei Fecioare Maria”. Am absolvit Colegiul Naţional catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău. Îmi place engleza, italiana şi muzica, iar dintre sporturi practic cu plăcere fotbalul, tenisul de masă, table, şah şi remy. Ca aşteptări, îmi doresc ca cei mai mari să fie un bun exemplu de urmat. Îmi doresc ca pe viitor să îndeplinesc planul pe care Dumnezeu îl are cu mine.

ă numesc Ni Nistor C Cristian. i i Vin din parohia Pustiana, judeţul Bacău. Am făcut liceul militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, apoi am urmat cursurile economice din cadrul universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cursuri pe care nu le-am finalizat. Ca pasiuni – toate sunt centrate în jurul lui Isus – am lectura şi fotbalul. Aşteptări de la colegii mai mari, ca şi de la noi toţi: umilinţă, blândeţe. nţă, evlavie, blând

ititelu u Cătălin-Alexandru Cătălin-Alexan mă numesc ă numesc sc Pal Gabriel. Vin Vi din paroÎn Târgu Trotuş locuiesc hia „Sfânta Cruce” din Bacău. Am Dar din Oneşti sosesc absolvit Liceul Teologic Romano-Catolic 4

DRUMURI

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici...

u-s Giurgică i i ăV Valentin l i Vă spun şi de unde vin Din Comuna Gherăești Când m-auzi, te-nveseleşti. Îmi place să cânt la orgă Cântecu-mi la suflet să-ţi meargă Seminariştii să zâmbească Că este starea lor firească. La colegii mei mai mari Le doresc să fie tari Să nu uite de unde-au plecat Căci tot seminarul i-a format.

„Sfântul Francisc de Assisi” din Roman. m-a ajutat această disponibilitate din partea După aceea am petrecut un an la postulan- colegilor mai mari ca să mă acomodez mai datul franciscanilor din Roman, în paralel uşor. făcând şi primul an la Institutul Teologic Franciscan din Roman. Am foarte multe hobby-uri, dar cele mai importante sunt cititul, excursiile, în special la munte şi sportul. Aş vrea să existe în seminar mai mult respect între colegi (atât cei mari cât şi cei mici). ă numesc Sescu Iulian, vin din parohia „Sfântul Arhanghel Mihail” Săbăoani şi am absolvit Liceul Franciscan din Roman. Ca hobby-uri, îmi place să citesc, să cânt, să fac sport şi să învăţ lucruri noi din toate domeniile. Un alt lucru care mă pasionează este acela ă numesc Petrişor Robert, sunt din parohia „Adormirea Maicii Domnu- de a ieşi cu prietenii şi de a mă plimba cu ei lui” (AMD) din Bucureşti. Am absolvit Co- prin diferite locuri. În altă ordine de idei, fiind la început de legiul Naţional „Sfântul Iosif ” din Bacău. Îmi place să mă plimb cu bicicleta, să drum, aştept din partea celor mai mari ca şi ei, la rândul lor, să ne respecte cum se cuvine. citesc literatură, în special rusă. Aştept de la cei mai mari să ne fie sfătuitori şi un ajutor în acomodarea cu viaţa seminarului.

DESCHISE NR.

135

ă numesc Tamaş Robert. Sunt din parohia „Sfânta Fecioară Maria Regină” din Tămăşeni. Liceul l-am terminat la Colegiul Naţional catolic „Sfântul Iosif ” din Bacău. Am un singur hobby principal: frizatul. De asemenea, îmi place să repar tot felul de lucruri, electrice sau nonelectrice. Îmi plac ieşirile cu prietenii în aer liber, în special cele la munte. De asemenea, îmi plac şi motoarele. De la colegii mai mari nu am nişte aşteptări prea mari, pentru că toţi suntem oameni şi greşim adesea.

ă numesc Pi Pişta Leon. L Mi se spune roşu’; e destul de evident de ce . Sunt din parohia „Sfântul Nicolae” din Bacău. Anul acesta am absolvit Colegiul Naţional Catolic „Sf. Iosif ” din Bacău. Ca hobby: îmi plac în general toate genurile de muzică (exceptând heavy metal şi manelele); îmi place să cânt la chitară şi la pian. De asemenea, sunt pasionat de şah şi de limba engleză. Când am venit la Seminar, am rămas un pic surprins. Nu mă aşteptam ca cei mai mari să fie aşa deschişi faţă de noi, cei mai mici. A fost o surpriză plăcută şi cel puţin pe mine 5

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici...

DRUMURI

ă numesc Toma Emanuel. Sunt din Bacău, de la Parohia Fericitul Ieremia, iar liceul l-am terminat în Bacău, la Colegiul Naţional catolic „Sfântul Iosif ”. Îmi place să fac multe lucruri printre care se numără şi fotbalul, preferatul tuturor. Până acum, am o părere foarte bună despre colegii mai mari şi sper să rămână în continuare aşa.

DRUMURI

DESCHISE

NR.

135

Să ne Cunoaştem Colegii mai mici...

ă numesc Vârgă Vâ ă E Eronim i şi vin din parohia „Sfântul Iosif ” din Săbăoani. Am terminat Liceul Teologic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman. Ca preocupări, mă pasionează muzica şi îndeosebi lectura.

NR.

135

DESCHISE

templăm noi fiecare dintre mistere? În faţa atâtor dificultăţi în care ne zbatem adesea, în faţa marii nevoi de ajutor pentru apostolat, pentru a duce înainte familia noastră și a o apropia mai mult de Dumnezeu, nu putem uita că la fel ca și în trecut și astăzi Rozariul trebuie să fie arma noastră puternică pentru a învinge în lupta interioară și pentru a ajuta toate sufletele. Poate vă puneţi întrebarea, de ce Rozariul este așa de important? Mulţi spun că este lung și monoton și se întreabă: Oare nu se poate înlocui cu o altă rugăciune mai scurtă care să fie tot atât de eficientă? De ce este important? Pentru că este rugăciunea pe care o preferă Sfânta Fecioară Maria. În numeroasele sale apariţii ea apare cu Rozariul în mână, se unește cu cei care îl recită și-i îndeamnă pe toţi cu îngrijorare și preocupare maternă: rugaţi-vă în fiecare zi Rozariul! Este importantă rugăciunea Rozariului, și totodată eficientă, pentru că este o rugăciune simplă, umilă ce ne formează în mod spiritual conducându-ne la modestie, la blândeţe, la simplitatea inimii. Astăzi, Satana reușește să învingă prin spiritul de mândrie și de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și de aceea îi este groază de cei ce o urmează pe Maria pe calea modestiei și a umilinţei. În timp ce această rugăciune este dispreţuită de cei ce se cred mari și sunt mândri, ea este folosită cu multă iubire de cei mici ai Mariei: de cei săraci, de copii, de cei smeriţi, de suferinzi, de foarte mulţi credincioși care s-au încredinţat Mamei cerești. Oamenii mici și simpli iubesc această rugăciune simplă, fiindcă o simt pe Maria aproape. Cei mici și umili văd în Maria tovarășa lor de viaţă, pe aceea care a străbătut

DRUMURI

ucură-te, plină de har, Domnul este cu tine! Cu aceste cuvinte îngerul salută Fecioara din Nazaret. Și tot cu aceste cuvinte noi am invocat-o pe Sfânta Fecioară Maria de multe ori în diverse momente ale vieţii noastre. În Evul Mediu, atunci când poporul şi chiar o bună parte din călugări nu au mai cunoscut limba latină în care se recita Breviarul şi nici nu au mai ştiut carte ca să poată citi cei 150 de psalmi ai Breviarului, psalmii au fost înlocuiţi cu 150 de Tatăl nostru apoi 150 de Bucurăte Marie, servindu-se pentru a le număra de boabele înşirate zece câte zece pe o aţă sau de nodurile făcute pe o sforicică. Aceasta este geneza formării rugăciunii Rozariului. Încetul cu încetul a luat forma actuală. Ea a devenit psaltirea, breviarul oamenilor simpli, iar astăzi este una din cele mai preţioase rugăciuni a Bisericii. Sfânta Fecioară cere la Fatima în 1917, ca între decade să se intercaleze rugăciunea: „O, Isuse iartă-ne păcatele...”. Rozarium este un cuvânt latin și poate fi tradus cu coroană de trandafiri sau cu grădină de trandafiri. Și așa cum într-o grădină de trandafiri găsim trandafiri de diferite culori, și în Rozariul Maicii Domnului găsim trei grupuri de câte cincizeci de trandafiri care exprimă bucuria, durerea, slava. Această sărbătoare a fost instituită de Sfântul Părinte Papa Pius al V-lea, pentru a aminti victoria obţinută în 1571 la Lepanto, prin care au fost îndepărtate gravele ameninţări la adresa credinţei creștine din partea turcilor. Această victorie s-a datorat mijlocirii Sfintei Fecioare care era invocată la Roma și în toată lumea creștină prin rugăciunea sfântului Rozariu. De atunci această rugăciune a fost recomandată în mod constant de Pontifii Romani în mai bine de douăzeci de documente și enciclici. În luna octombrie, pe care Biserica o dedică cinstirii Maicii noastre cerești mai ales prin această devoţiune mariană, trebuie să ne întrebăm: iubim noi sfântul Rozariu? Face Rozariul parte din viaţa noastră? Cum con-

Andrei Dumitrescu 8

135 NR. DESCHISE

DRUMURI

R D

iubire și durere. Ea participă în continuare la ele când recităm Rozariul. Într-adevăr, misterele de bucurie, de durere, de slavă pe care le-a trăit Maria, noi le contemplăm împreună cu ea atunci când ne rugăm Rozariul. Un tânăr a primit de la mama sa un rozariu pe crucifixul căruia era inscripţionat numele său. Fiind un dar de la mama sa tânărul îl purta tot timpul cu el și nu era zi în care să nu mediteze misterele Rozariului. Dar întro zi, fiind la o petrecere cu prietenii aceștia i-au descoperit rozariul și au început să râdă de el. De rușine tânărul l-a aruncat pe stradă. După câţiva ani un preot este chemat la căpătâiul unui bolnav ce era pe moarte într-un spital. Acel bolnav nu dorea să audă de preot dar acesta a insistat. Ajuns la bolnav îl găsește dormind și așteptând să se trezească începe să se roage Rozariul. Trezindu-se bolnavul și zărind rozariul în mâinile preotului îl întreabă: „De unde aveţi acest rozariu? Preotul îi spune că l-a găsit acum câţiva ani în urmă pe stradă iar de atunci oferă în fiecare zi câte o decadă pentru mântuirea sufletului celui care l-a pierdut. Bolnavul a început să plângă, spunând preotului că lui i-a aparţinut acel rozariu, povestind apoi cum l-a aruncat pe stradă și renunţând astfel la rugăciunea pe care el a învăţat-o de mic și-a pierdut credinţa căzând apoi în noroiul păcatului și al viciului. După toate acestea bolnavul s-a împăcat cu Dumnezeu iar la scurt timp a murit fericit. Iată un exemplu care ne arată puterea rugăciunii rozariului. Cu ea vom reuși să descoperim cursele Diavolului, să evităm multe din capcanele sale și putem să recuperăm întotdeauna de la el terenul pe care l-a cucerit; putem face să răsară germenii binelui în pustiul răului şi al păcatului. Să iubim această rugăciune, să o spunem zilnic fără întrerupere, toată viaţa și putem fi siguri că Diavolul nu va reuși niciodată să ne învingă.

ca și ei același drum presărat cu mici bucurii, cu mari suferinţe și cu speranţă de răsplată și slavă la sfârșitul vieţii. Cei mândri și dornici să se dea în spectacol nu înţeleg această rugăciune, o dispreţuiesc, considerând-o plictisitoare, monotonă. E posibil! Pentru cine nu o iubește pe Maria. Rozariul este semnul iubirii. Când e vorba de o iubire autentică nu mai putem vorbi de monotonie și plictiseală sau de ariditate sufletească. Rozariul, apoi, este o rugăciune pe care noi o facem împreună cu Maria. Când o invocăm să se roage pentru noi, ea împlineşte cererea noastră, unind rugăciunea sa cu rugăciunea noastră. Iar când cere Maria, obţine întotdeauna pentru că Isus nu poate spune nu la ceea ce îi cere mama sa. Nu în cele din urmă putem spune că Rozariul este o rugăciune biblică. Este de fapt o sinteză a evangheliei, un rezumat al istoriei mântuirii. În cele douăzeci de mistere se desfășoară, se derulează, lucrarea mântuirii noastre. Prin contemplarea misterelor sfântului Rozariu vom ajunge să înţelegem planul lui Isus ce se desfășoară în toată viaţa sa, de la Întrupare la Paștele său glorios; și astfel vom pătrunde tot mai mult în misterul mântuirii. Padre Pio răspundea odată la întrebarea: La ce trebuie să mă gândesc atunci când recit Rozariul? – pe care i-o adresase o creștină. Atenţia, spunea Padre Pio, trebuie îndreptată spre Bucurăte Marie, adică spre salutul pe care îl adresezi Fecioarei, dar fără a pierde din vedere misterul pe care îl contempli. Ea a fost prezentă în toate misterele, a participat la toate cu

ă în K

ândul de a merge într-o ţară în care oamenii nu-l cunosc pe Dumnezeu m-a fascinat mereu. Poate pentru că este vorba de ceva total necunoscut. Am văzut în acest tip de experienţă o încercare pe care am vrut să văd dacă o pot trece. Înveţi multe din cărţi și chiar din experienţa altora însă aici trebuie să pui în practică, într-o cultură și o mentalitate complete diferite.

DRUMURI

pe grupuri pentru cateheze și lecţii de Biblie.

135

ă în K

NR.

Întâlnirile aveau loc chiar în colibele lor ori la umbră acestora. Oamenii din sat aduceau de acasă câte o barciuma (un scăunel) pentru a sta comozi. După ce se adunau toţi, începeam programul cu câteva cântece, continuam cu o rugăciune, iar după aceea citeam un text din Biblie pe baza căruia făceam cateheza. Obișnuiam să nu termin programul aici, ci să intru în dialog cu ei. Mi-am petrecut jumătate de an acolo urmărind cu fervoare să-i ascult pe oameni vorbind, împărtășind, exprimând gânduri, idei, povești de viaţă, filosofii care le guvernează obiceiurile, tradiţiile. Dincolo de sacramente, de educaţie și de servicii medicale, oamenii așteptă de la misionari ceea ce așteaptă toţi creștinii de la preotul care slujește pentru ei: timp să se oprească și să-i asculte în bucuriile sau necazurile lor. Multe dintre problemele lor nu pot fi rezolvate, dar crucea pare mai ușoară atunci când poţi împărtăși cuiva ceea ce te doare. Oamenii au nevoie să simtă preotul aproape de ei, să vadă că stă cu ei și-i ascultă. Sunt necesare ajutoarele, au foarte mare nevoie de ele, dar oamenii au nevoie și de sprijin moral, spiritual. Ca misionar, trebuie să fii alături de ei cu trupul și cu sufletul, nu doar să livrezi ajutoare.

DESCHISE

În cele șase luni petrecute în misiune am avut parte de ceea ce îmi doream: pastoraţie în mijlocul bătrânilor, al tinerilor și al copiilor. Când am ajuns în Africa am fost repartizat pentru a ajuta grupul surorilor Hermanas Misioneras Servidoras de la Palabra (HMSP) în activităţile lor pastorale. Acestea au inclus cateheze cu tineri și bătrâni, ore de religie pentru elevii de clasa a VIII-a, cursuri de Biblie pentru cateheţi, pregătirea catehumenilor, pregătire liturgică și cateheze cu ministranţi. Programul surorilor era complex și foarte interesant, cuprindea vizite la domiciliu, cateheze prin sate, întâlniri cu grupuri organizate prin diferite părţi din Maikona, lecţii de Biblie, rugăciuni și momente de voie bună. Fiecare dintre noi aveam grupuri de care trebuia să ne îngrijim. Eu, de exemplu, aveam un grup în Luka Dima (o regiune din Maikona) cu care mă întâlneam de trei ori pe săptămână. Dimineaţa erau programate vizite la domiciliu. Mergeam în casele lor și stăteam de vorbă cu ei, beam un ceai, îi ascultam, încercam să-i ajut atât cât îmi stătea în putinţă, iar după-amiaza, la ora 15.00 erau întâlniri

Viaţa în Africa pot spune că este aspră din cauza climei și a lipsei infrastructurii. Dar, ca peste tot, viaţa este exact așa cum ţi-o modelezi. Iar capacitatea de adaptare la mediu este esenţială pentru ca să te simţi bine. Este adevărat, am trecut și peste momente mai deosebite, nu le-aș numi neapărat grele. Cel puţin așa le-am perceput eu. Cele mai multe probleme le ridică transportul. Mașinile din misiune sunt foarte vechi și foarte hârbuite, distanţele dintre sate sunt mari, iar drumurile sunt anevoioase, de aici și inevitabilele probleme cu mașinile. Printre acestea, nopţi petrecute în mijlocul deșertului cu mașina rămasă în pană din cine ce știe ce motiv, împotmoliri în nisip sau în noroi după ploaie... Una din mașinile din misiune nu pleacă decât împinsă. Ei, cu această mașină nu se pune problema să pleci vreodată singur pentru că acolo unde te-ai oprit, acolo rămâi. Asta nu-i tocmai o problemă pentru că mașinile misiunii sunt printre puţinele mijloace de transport din zonă, așa că oamenii se strâng în faţa misiunii ca la autogară în fiecare dimineaţă. Nu există un program de plecări, 1100

Solomon Ovidiu Ciprian

135 NR.

Pentru mine a fost o experienţă extraordinară, atât pe plan pastoral, cât și pe plan spiritual și uman. Ai multe de învăţat de la simplitatea oamenilor, din modul lor de a percepe anumite momente ale vieţii. Când pleci de acasă te gândești că mergi să ajuţi, dar acolo constaţi că te ajuţi pe tine în primul rând, pentru că te formezi. Capeţi experienţă, te modelezi în plan spiritual, uman, moral indiferent dacă ești seminarist, preot sau laic misionar.

DESCHISE

Întâlnirile noastre se terminau în compania copiilor care veneau în număr foarte mare și pentru care organizam jocuri și cântece. Micuţii iubeau răsplata pe care le-o pregăteam pentru final – nyanya – adică bomboanele pe care le ofeream.

DRUMURI

ă în K ă E

uneori nu le este cunoscută nici destinaţia misionarilor, dar ei vin și așteaptă. Dacă au noroc ca misionarii să meargă încotro le trebuie lor, atunci vor pleca și ei. Dacă nu, vin din nou în următoarele zile. În decurs de câteva săptămâni, misionarii vor ajunge până la urmă și unde le trebuie lor. În drumul lor spre rude, spre animale trimise la păscut, spre surse de apă sau vreascuri de făcut focul, călătorii cântă tot timpul. Ai în spate un adevărat concert mobil cu bătăi din palme și chiar sunete de tobă pentru că orice recipient pentru cărat apa se transformă aici în tobă. În faţa momentelor mai deosebite, care apar inevitabil, trebuie să fii gata să improvizezi, să găsești soluţii alternative sau măcar să știi să faci haz de necaz. Mie nu mi-a fost niciodată greu. Pur și simplu am luat lucrurile ca atare.

milioane $. Cu câteva zile înainte, umpluse o sală de concerte din Boston .

tația de metrou L’ENFANT PLAZA din Washington, DC, într-o zi friguroasă, pe 12 ianuarie 2007. Un om cu o vioară a cântat șase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea stație, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute, un om intre doua vârste l-a observat și s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

Valoarea medie a biletelor: $100… Povestea este adevărată. Concertul din stația de metrou, a fost organizat de către Washington Post ca un experiment social asupra percepției, gustului și priorităţilor oamenilor. Problemele care s-au pus:

* Într-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumusețea? Violonistul a primit primul său dolar, o feme* Ne oprim s-o admirăm? ie i l-a aruncat in pălărie fără sa se oprească. * Putem, oare, să recunoaștem talentul într-un context neașteptat? 6 minute: 4 minute mai târziu:

NR.

135

Muzicantul a cântat în continuare. Numai șase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat niște bani. Omul a colectat în total 32$. După o oră: El a terminat de cântat și s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat... Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodată, pe o vioara estimată la 3,5

Budău Damian 1111

DESCHISE

45 minute:

DRUMURI

Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, O concluzie posibilă în urma acestui experidupă care se uită la ceas și pleacă in trap ușor ment, ar fi aceasta: spre peron. Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm 10 minute: pe unul dintre cei mai buni soliști ai lumii cânUn copil de 3 ani se oprește in fata muzici- tând cea mai bună muzică scrisă vreodată, pe anului dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. unul din cele mai bune instrumente făcute vreCopilul se mai oprește o dată să-l privească pe odată… oare, de cât de multe alte lucruri minuviolonist dar maică-sa îl împinge nervoasa înain- nate, ne lipsim în existența noastră? te, așa că cei doi se mișcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul asta se repeta cu mai mulți copii iar părinții îi împing de la spate, grăbiți sa ajungă la treburile lor.

NR.

supunerea poporului este exprimată prin batjocura poporului și a soldaţilor; iar împărăţia sa nu este din lumea aceasta. Isus este un rege diferit de toţi regii pământului. Nu s-au întâlnit și nici nu s-au auzit astfel de prerogative atribuite unui rege. Am putea spune că s-a inversat conceptul de rege la 180 de grade. Logica umană este înfrântă, își recunoaște limitele ei, și este invitată să adere la logica divină răscumpărătoare. „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. (In 18,36). Care sunt slujitorii lui Isus, pe care acesta i-a plătit cu propriul său sânge? Toţi cei care cred în el și își conformează inima și viaţa după Evanghelie, devin slujitorii lui și trăiesc în Calea, Adevărul și Viaţa ce conduce spre mântuire.

Admirăm un rege așadar, care este pe punctul de a se înălţa pe tron și de a fi încoronat. Dar care este tronul său, care este coroana regală și împărăţia sa? Iată paradoxul încărcat de umilinţă a Fiului lui Dumnezeu: tronul său este o cruce (cea mai rușinoasă metodă de execuţie capitală în vremea Atunci când Isus s-a înălţat la cer, la romanilor), coroana sa, o coroană de spini, dreapta Tatălui s-a inaugurat un timp nou, hlamida sa regală este o mantie soldăţească acela al cerurilor deschise și al destinului 1122

DESCHISE

Ceea ce surprinde liturgia cuvântului din anul B (an liturgic în care ne-am aflat și noi până în prima duminică din Advent din acest an calendaristic) este fragmentul evanghelic din care reiese că acest titlu de rege se desprinde de pe buzele lui Pilat, procurator roman păgân, un militar lipsit de scrupule și ale cărui fapte sunt evocate de istoricul Flavius Josephus. Pilat îi spune lui Isus, în contextul „procesului” care l-a condamnat pe Isus la moarte: „Așadar, ești rege?” Isus îi răspunse: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu” (In 18,37).

roșie, sceptrul său de domnie este o trestie trestie, roșie

DRUMURI

Această sărbătoare a fost instituită de papa Pius al XI-lea la 11 decembrie 1925, la încheierea Anului Sfânt Jubiliar (1925), cu Enciclica „Quas primas”, pentru a aminti regalitatea lui Cristos. În acel timp, Biserica era ameninţată de norii plumburii ai comunismului și ai nazismului… Se poate spune că Biserica a dorit să reamintească faptul că adevărata putere nu aparţine unui anumit sistem ideologic, ci numai lui Dumnezeu, unic în fiinţă și întreit în persoană, cel de trei ori sfânt.

135

ată-ne ajunși încă o dată la sfârșitul anului liturgic pe care îl încheiem cu solemna și frumoasa sărbătoare, Domnul nostru Isus Cristos, Regele Universului.

nostru glorios. Înainte de moartea sa, întreaga omenire era în timpul cerurilor închise. Chiar și drepţii din Vechiul Testament au trebuit să aștepte sâmbăta sfântă pentru a putea să se înalţe la cer. Numai după moartea lui Isus pe cruce, unicul tron pe care l-a avut pe pământ, porţile paradisului se deschid și omul și-a recâștigat destinul său pentru gloria cerească, pierdut prin păcat.

,R U

NR.

135

Împărăţia cerurilor nu este doar o realitate care ne așteaptă după moarte. Este și acea împărăţie care este înăuntrul nostru, acea capacitate de a deveni mereu mai buni și mereu mai asemănători imaginii divine sădite în noi. „Celui care ne iubește și ne-a eliberat de păcatele noastre în sângele său și ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu și Tatăl său, lui să-i fie gloria și puterea în vecii vecilor” (Ap 1,6).

DESCHISE

un exemplu: la 4 mai 1997, pentru prima dată a fost proclamat fericit un ţigan, născut în Spania în 1861, cu numele Zeferino Jimenez Malla. În august 1936, în timpul persecuţiei anticatolice a revoluţiei spaniole a fost ucis cu ură pentru credinţa sa, în faţa unui zid al cimitirului din orașul Barbastro, împreună cu alţi preoţi și credincioși laici. După mărturiile date chiar de ucigașii săi, el a murit strigând: „Trăiască Regele Cristos!”.

DRUMURI

Primul care a experimentat realitatea cerurilor deschise a fost tâlharul cel bun, răstignit la dreapta lui Isus. Copleșit de durere sufletească și trupească, luminat de harul divin, se adresează lui Isus: „Isuse amintește-ţi de mine când vei intra în împărăţia ta” (Lc 23,42). Harul iertător și iubitor s-a făcut imediat auzit: „Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!” (Lc 23,43).

Grăitoare este și mărturia sfântului Tomas Morus, care înainte de a fi executat, și-a mărturisit încă o dată credinţa vieţii sale: „Mor ca un bun servitor al regelui, dar înainte de toate ca un slujitor al lui Dumnezeu!”. A-l avea pe Isus ca Domn și Rege al nostru, înseamnă a îmbrăţișa fără rezerve noua poruncă a iubirii, a fi slujitori fideli în a-i urma învăţăturile aducătoare de mântuire.

În virtutea preoţiei regale, conferită de sacramentul botezului, fiecare face experienţa că sufletul nu este o realitate statică, dar că este în continuă evoluţie, și că setea după adevăr și după izvorul vieţii, nici o apă pe acest pământ, nu o poate potoli. Vibrante și profunde sunt în acest sens cuvintele marelui sfânt Augustin, care scria în Confesiunile sale „...pentru tine ne-ai făcut, și neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine”.

Fie ca la sfârșitul peregrinării noastre pe acest pământ, în momentul întâlnirii cu Regele regilor, Cristos Domnul, să se facă auzite cuvintele Scripturii: „Bine servitor bun și credincios! Intră în bucuria stăpânului tău!” (Mt 25,21).

Acceptându-l pe Isus ca rege al inimilor noastre, suntem invitaţi de a fi martori credincioși și credibili ai acestei realităţi. Iată

Andrei Dumitrescu 1133

„N

!”

În conferinţa sa, părintele Lupu i-a familiarizat pe cei prezenţi cu această mare figură a Bisericii Catolice din Anglia; ridicat recent la cinstea altarelor de către papa Benedict al XVI-lea, în timpul călătoriei sale în Anglia.

135 NR.

teolog britanic convertit la catolicism, în 1845, Cardinal al Bisericii Catolice. Student la Universitatea din Oxford, el a devenit preot în Biserica Anglicană. Lucrările sale despre Sfinții Părinți îl conduc la analizarea rădăcinilor creștine ale anglicanismului. Acest studiu progresiv îl conduce la apărarea independenței anglicanismului față de statul britanic, sub forma unor „manifeste”. Astfel ia naștere Mișcarea de la Oxford, Newman fiind unul dintre principalii actori ai mișcării. Continuând cercetările, ajunge să se convertească la catolicism, pe care îl vede, de acum încolo, drept confesiunea cea mai fidelă rădăcinilor creștinismului.

Pentru început, părintele a schiţat perTeologul John Henry Newman este una sonalitatea omului John Henry Newman, dintre figurile majore ale catolicismului trecând în revistă momentele importante britanic, împreună cu cardinalul Henry ale vieţii sale. Edward Manning și Ronald Knox. El a exercitat o influență considerabilă asupra Fericitul John Henry Newman a fost un 1144

DESCHISE

Întâlnirea a fost moderată de pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, care a schiţat un portret al societăţii contemporane, marcată de secularism şi de tendinţa de indiferentism faţă de mesajul credinţei. Legătura acestui portret informativ cu subiectul conferinţei este aceea că teologul Newmann a prevăzut aceste tendinţe şi a încercat să le răspundă şi să le prevină. Întreaga sa doctrină și viaţă poate fi caracterizată prin înseși cuvintele sale – „Nu am păcătuit împotriva luminii”, înţelegându-se că această lumină este reprezentată de adevărata credinţă care provine de la Cristos și subzistă în Biserica sa.

DRUMURI

„N

!”

nstitutul Teologic Romano-Catolic din Iași organizează în anul academic 2010-2011 o serie de conferinţe și dezbateri publice pe tema „Biserica și secularizarea. Provocări și strategii pastorale”. În cadrul acestei iniţiative culturale, în ziua de joi, 14 octombrie 2010, de la ora 17.00, Institutul a găzduit în aula magna conferinţa „Moștenirea spirituală a fericitului John Henry card. Newmann” susţinută de pr. conf. univ. dr. Ștefan Lupu.

tuturor intelectualilor catolici, îndeosebi asupra autorilor veniți din anglicanism. Pentru Xavier Tilliette, el apare ca „o personalitate aparte, un fel de lumânare pascală în Biserica Catolică a secolului al XIXlea”. Operele sale, dintre care Gramatica Asentimentului și Apologia Pro Vita Sua, constituie referințe constante la scriitori ca G. K. Chesterton, Evelyn Waugh sau Julien Green, dar și pentru teologi și filosofi ca Avery Dulles, Erich Przywara și Edith Stein, care a tradus în germană lucrarea sa Ideea de Universitate.

DESCHISE

135

Partea a doua a conferinţei a fost concentrată asupra portretului spiritual al cardinalului Newmann.

1155

Dumitrescu Andrei

!”

Beatificarea sa a avut loc la 19 septembrie 2010 în Anglia, iar sărbătoarea sa este stabilită la data de 11 august, în fiecare an.

NR.

De asemenea, avem de învăţat și din mott-ul cardinalului Newman, Cor ad cor loquitur, „inima vorbește inimii”, care ne permite să pătrundem în înţelegerea vieţii creștine ca și chemare la sfinţenie, experimentată ca dorinţă intensă a inimii umane de a intra în comuniune intimă cu Inima lui Dumnezeu. El ne amintește că fidelitaÎn data de 3 iulie 2009, Papa Benedict tea faţă de rugăciune ne transformă treptat al XVI-lea a aprobat documentul prin în imaginea divină. care se recunoaște mijlocirea lui Newman la vindecarea diaconului permanent Jack Sullivan în anul 2001, vindecat de o vătămare gravă a măduvei spinării, în urma rugăciunilor acestuia adresate Cardinalului Newman, în timp ce era în spital. În aceeași zi, Papa l-a autorizat pe Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, să înceapă procesul de canonizare.

„N

DRUMURI

În 1958, a fost deschis procesul diecezan de canonizare la Birmingham, dar în ciuda dorinței Papei Paul al VI-lea de a se sărbători canonizarea în Anul Sfânt 1975, abia în ianuarie 1991, Papa Ioan Paul al II-lea a decretat virtuțile eroice ale lui John Henry Newman, când acesta a fost proclamat Venerabil.

Astfel, John Henry Newman poate fi caracterizat drept un om de o mare spiritualitate, de o mare cultură și de relaţii profunde cu oamenii. Modernitatea vieţii sale interioare implică o căutare permanentă a adevărului, o aspiraţie în întregime spre Dumnezeu, un drum de reînnoire și de convertire, iar actualitatea sa constă în a înţelege că drumul de sfinţenie se constituie în baza experienţei de viaţă creștină, cu un simţ viu și senin al „măsurii”, un echilibru departe de orice exasperare, o înnăscută dezlipire de lucrurile din această lume și o clară trăsătură de umor.

R Lăsaţi copiii și nu-i opriţi să vină la mine,

UNUI COPIL

Știu că te fac să te-ntristezi când vreau c-a mea dorinţă Să mi-o-mplinească cei din jur, chiar de-i cu neputinţă; Și când, nervos că ei nu pot, bat tare din picioare, Și-ncep să mă trântesc pe jos, strigând în gura mare.

Să mă ridici atunci când cad, să îmi alini durerea Și rănile să le pansezi. Să-ţi simt vreau mângâierea. Picioarele ce slabe-mi sunt să le-ntărești pe cale, Ca să mă-ndrept încrezător spre culmile pascale.

Mai știu, Isuse, că tu plângi, dar nu de bucurie, Când, pradă jocului, mai uit să merg la liturghie, Că-n loc s-ascult al tău cuvânt, să mă hrănesc cu tine, Mă hârjonesc și mă distrez, gândind c-așa-i mai bine.

Să mă înveţi să îi ascult pe tata și pe mama, Să simt mereu iubirea lor și nu ce este teama. Să îi iubesc precum și ei iubirea mi-o arată, De dragul tău să fac ce-mi cer, să nu-i jignesc vreodată.

Mai sunt și alte, Domnul meu, ce fac să lăcrimeze Ochii tăi sfinţi, iar faţa ta o fac să se-ntristeze. Mult prea târziu seama îmi dau că am greșit, Cristoase, Atunci încep să plâng și eu cu lacrimi dureroase.

Ajută-mă, Isuse blând, să mai renunţ la nazuri, Să am doar strictul necesar, să nu aduc necazuri, Să-ţi mulţumesc că te-ngrijești și te înduri de mine, Lucrând prin cei ce-mi sunt părinţi, atât de clar și bine.

Dar nu mă lași ca eu să cad în cursa disperării, Căci tu mă mângâi, mă-ncălzești la focul îndurării. Tu mă alini și îmi arăţi o faţă zâmbitoare – Semn că mă ierţi, că nu mai plângi, că nu ţii supărare.

De egoism să fug mereu, slujind cât am putinţă Pe cel ce-aproape l-ai numit, făcând a ta voinţă. Fie că joc sau studiez, sau sunt la liturghie, Să mă gândesc c-un trup suntem ce îţi slujește ţie.

Pe fratele și sora mea să îi iubesc, Cristoase, La fel cum mă iubești și tu. Să nu aștept foloase; Să îi ajut oricând mi-o cer, chiar de nu am putere, Căci și dorinţa să-i ajut le va purta plăcere.

1166

NR.

Să mă înveţi, căci eu sunt mic și vreau să fiu ca tine, Să pot alege nu ce-i rău, ci doar ce este bine, Să iert precum și tu mă ierţi, s-aduc doar bucurie, Să-ţi fiu plăcut, Isuse bun, acum și-n veșnicie.

DESCHISE

Știu că te supăr când mă cert în curte cu băieţii, Când îi lovesc sau chiar îi bat. Când sunt ca nătăfleţii, Când mă fălesc cu tot ce am, fiind plin de mândrie, Când port cu mine doar necaz, în loc de bucurie.

DRUMURI

Vreau să te rog, Isuse-al meu, ca să rămâi cu mine, Să mă conduci prin harul tău spre zările senine, Să-mi dai puterea să înving orișice rea pornire, Și toate câte-am să le fac, să fie din iubire.

RUGACIUNEA

unt mic, Isuse, tu o știi, și știi că n-am putere Să fac tot ceea ce mă-nveţi. Știu că-ţi provoc durere Când nu-l ascult pe tatăl meu, când n-o ascult pe mama. Dar încă-s mic, Isuse bun, de multe nu-mi dau seama.

135

căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei (Mt 19,14)

NR.

135

Ce o așterne pe-al lor chip apusul, bătrâneţea.

Revarsă-n ea din al tău har, făcând-o mai frumoasă,

Ajută-i tu, Isuse bun, ajută toţi buneii

Fă-o să crească ne-ncetat în dragoste, credinţă,

Să-și poarte vârsta fericiţi, iubindu-și nepoţeii.

Și-o apără tu, Mire Sfânt, de orice suferinţă.

Mă rog, Isuse, nu lăsa ca nimeni să omoare

Mă rog și pentru cei ce cred în Sfânta-ţi Înviere,

Copiii încă nenăscuţi, lipsiţi de apărare.

Dar pentru că sunt divizaţi, în suflet simt durere.

Te rog să-i aperi tu cum știi. Mă-nvaţă și pe mine

O turmă fă-i, Păstor Preabun, ca una toţi să fie,

Cum aș putea să-i apăr eu, urmându-te pe tine.

Să se iubească între ei, trăind în bucurie.

Te rog, de-asemeni, grijă ai de toţi pruncii din lume,

Te rog, Isuse milostiv, să-l întărești pe cale

Dar mai ales de cei ce sunt abandonaţi de mume,

Pe marele pontif roman, păstorul turmei tale,

De cei prin coșuri aruncaţi, lăsaţi la întâmplare.

Pe toţi cei care îţi slujesc prin sfânta preoţie

Fă să-și găsească un cămin cu o iubire mare.

Sau care ţi s-au consacrat prin vot de curăţie.

Te rog, Isuse, să-mi asculţi umila rugăminte

Chiar dacă-s buni sau dacă-s răi, ajută-i Împărate

Pentru acei ce sunt orfani – având doar un părinte

Pe șefii statelor lumești să lupte ca-n dreptate

Sau și mai rău – făr-amândoi, având o soartă dură.

Toţi oamenii de pe pământ de bunuri s-aibă parte,

Fă să nu simtă lipsa lor, de ei de toţi te-ndură.

Să fie scuturi pentru noi, să nu propage moarte.

Mă rog, gândindu-mă cu drag, la copilași ca mine

Mă rog acuma pentru toţi, fie el mic sau mare,

Ce-s invalizi, sau orbi, sau surzi, sau nu vorbesc prea bine,

Fie infirm sau sănătos, sau alb, sau de culoare,

La cei ce suferă cumplit de sete și de foame,

Fie orfan sau cu părinţi, fie băiat sau fată,

La cei ce văd cum în război le mor și taţi și mame.

Fie în pace sau război: nu-i părăsi vreodată.

Chiar dacă-s mic și mult nu știu, simt cum fiori o mie

Te rog să te-ngrijești de toţi, să ne oferi iertare,

Mă năpădesc doar când aud cuvântu-„eutanasie”.

Să ne ajuţi să nu cădem nicicând în disperare,

Nu pot să fac nimic mai mult, însă te rog pe tine

Să faci să crească-n noi mereu speranţa și iubirea,

Să aperi tu, Isuse drept, valorile divine.

Credinţa s-o păstrăm în veci, s-aflăm ce-i fericirea.

Te rog, Isuse, nu uita că-s un boboc de floare, Ce-așteaptă tu să-l îngrijești ca el să crească mare, Să înflorească ca în jur parfum să răspândească De bucurie și de har, de dragoste cerească! Ciobanu Petru

1177

UNUI COPIL

DESCHISE

Te rog, Isuse, grijă ai de Sfânta ta Mireasă,

RUGACIUNEA

DRUMURI

Mă rog și pentru-ai mei bunici: alungă-le tristeţea

Curiozități alimentare Unele alimente au efecte cu adevărat Persoanele care consumă ceai verde uluitoare asupra sănătăţii. Zi de zi ne zilnic stau bine cu memoria chiar și la întâlnim în seminar cu aceste alimente vârste înaintate. sau măcar cu o parte dintre ele.

Sunt recomandate în dietă pentru 6. Seminţele de floarea-soarelui scad că stimulează procesul digestiv, dar pe colesterolul lângă această calitate, cerealele integrale îmbogăţite cu acid folic te pot scăpa Un aliment pentru mulţi mai mult de un atac vascular cerebral. decât banal, seminţele de floarea-soarelui sunt benefice sănătăţii, îndeosebi sistemului cardiovascular pentru că 3. Ceaiul verde îmbunătăţește mediminuează nivelul colesterolului din moria sânge.

1188

135 NR.

Toată lumea știe că ceapa te protejează de răceală și calmează simptome 5. Fibrele reduc efectele fumatului neplăcute precum tusea, dar știai că pasiv această legumă îţi întărește de asemenea sistemul osos? Chiar încetinește evoluţia osteoporozei (o boală a oaseCel mai cunoscut efect al lor este lor care le face spongioase). reglarea tranzitului intestinal, însă fibrele aduc multe alte beneficii. Printre ele, faptul că protejează plămânii di2. Cerealele scad șansele unui pominuând efectele nocive ale fumatului tenţial atac cerebral pasiv.

DESCHISE

Un condiment cu multe calităţi, scorţișoara te ajută în lupta cu diabetul, fiind de ajutor în metabolizarea insulinei.

1. Ceapa, aliatul oaselor

Curiozități alimentare

4. Scorţișoara – antidiabetic

DRUMURI

Nu ai crede, dar există produse care, introduse în alimentația ta zilnică, fac minuni, întărindu-ţi sănătatea.

7. Somonul te binedispune

Guma de mestecat nu este singura soluţie pentru o respiraţie proaspătă! Două porţii de iaurt pe zi reduc plaConţinutul ridicat de Omega3 face ca bacteriană din cavitatea bucală și te din somon un aliment-minune: pro- scapă de problema respiraţiei neplăcut tejează inima, este indicat în curele de mirositoare. slăbire și mai mult decât atât, este un stimulent psihic pentru că dă energie și te binedispune. 11. Cafeaua protejează de Alzheimer

DESCHISE NR.

135

9. Vinul roșu protejează dinţii Au multe calorii, dar 40-50 de grame sunt suficiente să suprime pofta de Antioxidanţii din vinul roșu aduc și mâncare. un beneficiu mai puţin cunoscut: proSenzaţia de saţietate se datorează acitejeză gingiile și scad astfel riscul de pazilor grași din componenţa alunelor. radentoză, afecţiune care în timp duce la pierderea dinţilor.

Bejenaru Ovidiu-Gabriel

10. Iaurtul împrospătează respiraţia

1199

Curiozități alimentare

DRUMURI

Un studiu efectuat în Austria scoate la iveală faptul că atenţia și memoria 8. Ciocolata este bună pentru hiperpe termen scurt funcţionează mai bine tensivi după ce bei cafea. Așa se face că băutura care-ţi face dimineţile mai frumoase, te ferește de Alzheimer și chiar de Nu orice ciocolată, doar cea neagră diabet… cu conţinut mare de cacao 2-3 pătrăţele pe zi, normalizează tensiunea arterială și ajută vasele de sânge să devină mai elastice. 12. Alunele reduc pofta de mâncare

Să mai râdem puțin...

Se dezmeticește omul, se uită în stânga, în dreapta, în sus... și exclamă cu înţelepciune: “Mă, mare noroc mai am că n-are canalizarea asta capac, că dacă avea, nu știu cum aș mai fi putut să ies!“ De ce nu a inventat un informatician mașina? Pentru că în momentul în care ai fi vrut să frânezi ar fi apărut mesajul: “Sigur doriți să frânați acum?” Mergi pe o autostradă cu viteză constantă. În stânga ta este o prăpastie. În dreapta ta este un avion care zboară la joasă altitudine cu aceeași viteză ca tine; nici nu te depășeste, nici nu poți să îl depășești. În fața ta rulează o autospeciala de pompieri cu aceeasi viteză ca tine dar nu o poți depăsi, iar în spatele tău, un elefant. Ce faci ca să iesi din aceasta situaţie stresantă? ? ? ? Raspuns: te dai jos din carusel și altădată bei mai cu moderație.

La finalul unui mare război între ruși și americani, se hotărăște ca pacea să fie marcată printr-o luptă de câini. Vin americanii cu o javră imensă, cât un taur. Rușii, cu un cățel, lung si plat. Începe lupta. Nici nu trec 2 secunde, și câinele americanilor e transformat într-un morman de carne. Americanii: “Bă, sunteți nebuni? Știți voi câte milioane de dolari am cheltuit pe programe de modificare genetică, pentru obținerea câinelui ăsta?” La care rușii: “Da’ voi știți cât de greu este să faci operații estetice pe crocodili!?!”

Un tată scoţian le spune copiilor săi: - Copii, dacă sunteţi cuminţi săptămîna asta, duminică vă duc la cofetărie să vedeţi cum mănîncă lumea prăjituri.

Redacția 2200

NR.

- Prin ce se deosebește omul de mașină ? - Încă nu a fost inventată o mașină care să nu facă nimic…

DESCHISE

Un poliţist puţin cam obosit după o zi de muncă cade într-o gură de canal neacoperită.

135

Pe o stradă din Scoţia, se întamplă un accident rutier. Un turist iese de pe carosabil și dă cu mașina într-un pom. Omul se tîrăște afară din mașină și rămîne întins în iarbă. Un scoţian trece prin apropiere. Se duce la accidentat și întreabă: - Sunteţi asigurat? - Da, răspunde acesta cu greu. - Aveţi o asigurare și pentru persoanele aflate în mașină? - Daaaa…. - Aveţi ceva împotrivă dacă îmi răvășesc puţin hainele și mă întind lîngă dumneavoastră?

DRUMURI

Să mai râdem puțin...

În fața unei biserici ortodoxe erau doi cerșetori. Unul zicea: “Ajutați un biet creștin sărac!” și lumea îi dădea bani. Celălalt zicea: “Ajutați un biet evreu sărman!” Lumea, evident, nu-i dădea nimic. Ba din contra - îi dădea mai mulți bani creștinului. După câteva săptamâni, o femeie miloasă care ieșea din biserică se duce la evreu și-i spune: “Mă evreule, tu nu vezi că aici nu-ți dă nimeni nimic? Du-te acolo, la tine, la sinagogă, poate te miluiește cineva!” După plecarea femeii, evreul se uită lung dupa ea, se întoarce spre creștin și-i zice: “Auzi, mă Ițic, cine s-a gasit să ne învețe pe noi să facem afaceri”.

D rumuri deschise Nr. 135 Octombrie - noiembrie

Revista studenţilor Institutului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” Iaşi Adresa Redacţia Drumuri Deschise Str. Theodor Văscăuţeanu nr. 6 Ro - 700462 Tel: 0232/225228 E-mail: drumuri_deschise@yahoo.com http://www.editurasapientia.ro http://www.itrc.ro