De la Mozaic la Vitraliu - Povești Balcanice by Alexandra Corina Brutaru

De la mozaic la vitraliu PoveČ&#x2122;ti balcanice Proiect cultural

De la Mozaic la Vitraliu – Povești Balcanice – un proiect al Asociației DARDEVELOPMENT Texte: Alexandra Brutaru, Bianca Dacin Concept Grafic : Diana Diaconu, Thea Consulting SRL Grafica DTP: Alexandra Brînzac Fotografii : David Diaconescu Editura DAR DEVELOPMENT Publishing office@dardevelopment.ro +40727334136 ISBN 978-3-948670-03-0

„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.”

Cine suntem? Asociația DAR DEVELOPMENT Association este o organizație culturală de tineret, care funcționează din 2013. Principalele tipuri de proiecte dezvoltate de asociație, ținând seama atât de tematica abordată dar și de grupul țintă vizat sunt proiectele culturale multidisciplinare, având tematici aflate de cele mai multe ori la confluența dintre istorie și artă. Acestea implică întotdeauna o componentă de educație culturală destinată liceenilor și studenților, a tinerilor în general, proiectele fiind destinate în primul rând pasionaților și în subsidiar specialiștilor din domeniile respective. Pe lângă proiectele culturale, dezvoltăm proiecte de educație civică, cetățenie europeană și dezvoltare de abilități practice prin metode nonformale, demersuri destinate exclusiv tinerilor din mediile rural și mic urban. În domeniul cultural activitatea asociației are doua componente: aducerea în actualitate și promovarea elementelor de patrimoniu, cel mai adesea patrimoniu documentar plecând de la cooperarea continuă cu Arhivele Naționale ale României și implicarea în susținerea artelor.

Prin implicarea în dialog artistic deopotrivă a tinerilor și a artiștilor consacrați, domeniilor incluse în artele vizuale li se adaugă și artele performative precum teatrul și muzica.

Cui se adresează proiectul ? Plecând de la vocația asociației noastre și totodată luând în considerare un studiu recent realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală privind atitudinea tinerilor față de obiectivele de patrimoniu cultural, am realizat că aceștia au devenit un segment de populație important la nivel european și internațional din perspectiva politicilor culturale referitoare la patrimoniul local, național și mondial. Concluziile acestui studiu, arată că la nivelul țării noastre activitățile educative ocupă ultima poziție în stilul de viață al tinerilor, astfel, doar 6% dintre aceștia citesc sau învață lucruri care prezintă interes și care îi pot ajuta din punct de vedere personal sau în viitor, acestei categorii adresându-i-se în mod cert acest proiect. 1

Despre ce este vorba în proiect? Asociația DAR Development propune un proiect multidisciplinar de anvergură internațională, care are ca scop reconsiderarea artelor aplicate în slujba valorizării patrimoniului, prin reprezentarea contemporană a unor povești care definesc esența mitică țarilor din Balcani. „Povestirile balcanice bogate în simboluri și impregnate de poezie sunt fie legende, mituri, balade și superstiții,fie „fantezii personale“, împreună alcătuind un univers aparte. Tema este rar explorată pentru că redefinirea continuă a balcanismului se face cu ajutorul unor criterii subiective. În calitate de partener asociat al Institutului de Studii Sud Est Europene al Academiei Române, în organizarea celui de al XII- lea congres al Asociatiei de Studii Sud Est Europene, care a avut loc la București în anul 2019, care a relevat dificultatea acestei definiri prin prisma uriașei moșteniri comune derivate din ortodoxie, stăpânirea otomană și tradiția bizantină.

Asociația DAR DEVELOPMENT a decis să dezvolte acestă cercetare, din care proiectul de față reprezintă numai începutul și să îi dea o formă materializată printro serie de expoziții. În acest context basmul nu se mai adresează copilăriei, ci tuturor vârstelor. El este demn de introdus într-un pantheon național al celor mai prețioase moșteniri. Putem considera lumea basmelor, obiceiurilor tradiționale și miturilor din spațiu balcanic ca un conglomerat în care putem căuta deopotrivă specificul național, dar și dimensiunea comună supranațională. La nivel ideatic dacă vedem vitraliul ca pe un puzzle din piese de sticlă asamblate într-o rețea metalică, având ca rezultat un desen coerent, destinat acoperirii golurilor de iluminat, iar mozaicul deasemenea o structură compusă din mici bucăti colorate, destinată acoperirii podelelor de cele mai multe ori care pot alcătui împreună un spațiu spiritual de reflecție.

Vitraliul și mozaicul, aflate la confluența dintre artă și meșteșug sunt indisolubil legate de patrimoniul architectural, dând parcă o legitimare temporală și reprezintă o parte valoroasă a culturii europene. Din aceeași familie a meșteșugurilor artistice tradiționale face parte și pictura pe sticlă, care a cunoscut o mare dezvoltare în Transilvania și care a devenit reprezentativă pentru țara noastră. Am ales să realizăm reprezentarea poveștilor balcanice utilizând tehnica picturii pe sticlă. Picturile au fost realizate de un grup de tineri în cadrul unui atelier condus de pictorița-iconar Oana Musceleanu. Realizarea acestor picturi a reprezentat ultimul pas întrun proces de co-creație, care a inclus selectarea poveștilor împreună cu partenerii din Grecia și Bulgaria, realizarea de ilustrații de către graficieni profesioniști, pe de o parte și copii din cluburi de pictură din țară și din străinătate, pe care i-am invitat să participle la un concurs. Din imaginile create de aceste două grupuri atât de diferite au fost selectate cele care au fost reprezentate în tehnica picturii pe sticlă.

Fecioarele duse în robie la turci

Interculturalitate în Balcani pe tărâmul poveștii Când rostim termenul „Balcani” sau apelativul „balcanici” facem referire la zona de Sud-Est a Europei și la popoarele ce trăiesc aici. Cu toate că s-a desfășurat în condițiile dificile ale anului 2020, proiectul a reușit să surprindă mozaicul multicultural al națiunilor și minorităților care trăiesc în acest spațiu greu de definit. Națiuni ale căror aspirații de independență și autodeterminare s-au împlinit în cel de al doilea deceniu al secolului al XX-lea. Numele regiunii provine de la Munții Balcani, care încep din răsăritul Serbiei și traversează centrul Bulgariei. Limitele exacte ale regiunii „Balcani” sunt foarte dificil de stabilit, deoarece unele state, popoare sau comunități din zonă nu doresc să fie considerate "balcanice". Regiunea a fost intens disputată de marile puteri dea lungul veacurilor. Marile imperii și-au lăsat amprenta asupra locului încă din antichitate, zona aceasta fiind apoi cucerită de Imperiul Roman, iar în Evul Mediu devenind teatrul de luptă dintre bizantini, bulgari și sârbi. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Imperiul Otoman a devenit forța stăpânitoare locală, deși leagănul puterii turcești se afla în Anatolia.

Peisaj balcanic Situația a rămas la fel de zbuciumată pentru Balcani și în istoria recentă a omenirii. Comunismul a acaparat țări precum Iugoslavia, Bulgaria, Albania și România, chiar dacă țara noastră se ferește să admită că este balcanică. Cu toate acestea, pentru că Țările Române au trecut prin câteva secole de stăpânire otomană, România are o istorie cel puțin la fel de tumultoasă ca restul țărilor din Balcani, nu împărtășim numai o istorie comună, ci și multe obiceiuri comune ale vieții de zi cu zi. 4

Câteva dintre caracteristicile oamenilor din balcani pe care le-am remarcat atunci când am început să studiem poveștile sunt voioșia, înclinația spre umor și dragostea de a povesti. De aici au luat naștere basmele și snoavele care circulă pe aceste teritorii, printre localnici, influențele fiind aduse probabil de călători. Originalitatea acestor legende și povești, dar și capacitatea de auto-ironizare rezultă din bogăția de meserii și obiceiuri pe care le aveau oamenii de aici. De la cei bogați, până la țărani, fiecare își acceptă soarta, cu bunele și cu relele sale, punând în prim plan antitezele istețime - prostie și hărnicie - lene, răutate - bunătate.

Personajul românesc la care ne-am gândit imediat este îndrăgitul Păcală, în ale cărui virtuți vrem să ne regăsim, chiar dacă poate suntem mai apropiați ca nărav de personajele pe care el le păcălește. Păcală, erou al snoavelor populare românești, este cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Tratează autoritățile sătești, pe popă, pe boier sau judecător cu îndrăzneală și ironie usturătoare. Am găsit echivalentul acestui tip de personaj și în folclorul bulgăresc. Hităr Petăr pe măgăruș

Nastratin Hogea pleacă din Istanbul

P etăr cel Șugubăț (Hităr Petăr) și Nastratin Hogea (Nasreddin Hodja) sunt unele dintre cele mai populare personaje comice din literatura bulgară. Petăr cel Șugubăț este un erou al folclorului bulgar și întruchipează bulgarii în timpul jugului otoman. După cum sugerează și numele său, el se distinge prin spirit și viclenie. Principalul său rival în povestiri este Nasreddin Hozha, personificarea personajului turcesc. După eliberarea Bulgariei, un alt erou popular devine personificarea calităților naționale: Bai Ganyo. Dar, spre deosebire de Bai Ganyo, care este interpretat ca un personaj negativ, Petăr cel Șugubăț a rămas în conștiința bulgarilor ca o imagine pozitivă. Datorită răspândirii sale neobișnuite și a reprezentativității sale trebuie să ne oprim asupra personajului Nastratin Hogea. Personajul este portretizat ca un bărbat înţelept, dar şi naiv în acelaşi timp. În toate anecdotele, Hogea găseşte o cale de scăpare din situaţiile delicate cu ajutorul înţelepciunii şi al bunului simţ, deseori zăpăcindu-l pe interlocutor cu ajutorul absurdului, dar şi cu declaraţii înţelepte.

Se crede că Nastratin Hogea s-ar fi născut în 1208 în oraşul Hortu din Sivrihisar, în Turcia actuală. În timp, acesta s-a mutat în Aksehir şi, mai târziu, în Konya, unde a murit în 1284. Însă alte persoane consideră că Nastratin Hogea nu a existat niciodată, fiind doar un personaj imaginar creat de locuitorii din Anatolia în secolul al XIII-lea.

N astratin Hogea este un personaj a cărui origine este revendicată de multe grupuri entice și a cărui răspândire excede mult Balcanii. Mai multe surse dau locul de naștere al lui Nasreddin/ Nastratin în satul Sivrihisar, în provincia Eskișehir, Turcia de astăzi, în secolul al XIII- lea, după care s-a stabilit la Akșehir, și mai târziu în Konya, unde a murit în 1275/6 sau 1285/6. Presupusul mormânt al lui Nastratin se află în Akșehir iar "Festivalul Internațional Nasreddin Hodja" are loc anual la Akșehir în perioada 5-10 iulie. Nastratin apare adesea ca un caracter ludic în folclorul turcesc, persan, albanez, armean, azer, bengalez, bosniac, bulgar, chinez, grec, gujarati, hindi, iudeo-spaniol, kurd, românesc, sârb, rus și urdu. Povestiri cu Nastratin Hogea sunt cunoscute în întreaga lume a Orientului Mijlociu și s-au extins în culturi din întreaga lume. Aceste povestiri pot fi considerate ca glume sau anecdote umoristice, spuse și repovestite la nesfârșit în ceainăriile și caravanseraiurile din Asia.

În cultura română a fost adus de Anton Pann, una dintre primele figure ale muzicii și literaturii naționale.

Nastratin Hogea și Hităr Petăr

Toate aceste personaje sunt emblematice pentru popoarele balcanice pentru că arată iscusința cu care oamenii treceau peste greutățile vieții, demontând tot odată normele sociale ignorante sau chiar tiranice din vremurile apuse. Cercetând povestirile balcanice veți avea revelația unei înzestrări spirituale excepționale. Pe aceste meleaguri, multe teme și motive străvechi sunt reluate într-un fel sau altul în poveștile balcanice probabil direct din miturile grecești, ființele imaginare fiind prezente peste tot în lume: balauri, căpcăuni, zmei, gorgone, vrăjitoare, zâne, sirene ori animale cu însușiri fantastice. Am ales să reprezentăm unul dintre cele mai cunoscute mituri antice: Cele douăsprezece munci ale lui Hercule/Heracles. Simboluri ale acestor munci sunt puse în legătură cu tot atâtea constelații. Eroul mitologic a fost reprezentat în mozaic, sculptură și picturi aflate în marile muzee ale lumii. Cele 12 munci pe care eroul semizeu reușește să le îndeplinească sunt pline de încercări, scoțând în evidență curajul și dibăcia lui Hercule, forța sa fizică dar și istețimea. Prima muncă este uciderea leului din Nemeea a cărui piele era impenetrabilă. Leul Nemean va deveni simbolul constelației Leu. Hercule ucide păsările simfalide

Hercule și Cerbul de Aur

În cea de a șasea misiune, Heracles distruge păsările simfalide. A șaptea muncă este prinderea taurului din Creta. A opta muncă este îmblânzirea iepelor lui Diomede, care mâcau carne de om, iar următoarea încercare a fost recuperarea centurii purtate de regina Hippolyte a amazoanelor. Pentru a zecea sarcină, Heracles a trebuit să fure boii monstrului Geryon, acesta încercare fiind urmată de culegerea merelor din Grădina Hesperidelor. A douăsprezecea muncă, cea mai grea încercare la care a fost supus, este aducerea câinelui Cerberus din împărăția umbrelor subpământene.

După leu, Heracles a trebuit să ucidă Hydra din Lerna, un monstru cu multe capete. În timp ce lupta cu acest monstru, Hera a vrut să-i distragă atenția trimițând un crab pentru a se lupta cu el. Crabul a devenit constelația Racului. Alte două sarcini au fost prinderea mistrețului de pe muntele Erymanthus și apoi a căpriorului cu coarnele de aur. A cincea sarcină a fost una mai practică, aceasta fiind curățarea grajdurilor lui Augias, regele din Elis, ce avea peste trei mii de vite, iar grajdurile care le adăposteau ne mai fiind curățate de peste treizeci de ani. Astfel, avem legătura cu constelația Vărsătorului.

Balaurii fură soarele și luna

U n alt personaj pe care am ales să îl reprezentăm este Greuceanu care, asemenea lui Hercule, trece prin numeroase încercări pentru a elibera Soarele și Luna răpite de zmei. Ca răsplată, el primește de soție pe fata lui Roșu Împărat și jumătate din împărăție. Calitățile personale, forța și istețimea, și armele fantastice pe care le folosește îl aduc și mai aproape de eroul mitologiei grecești. Basmul a fost cules de Petre Ispirescu în secolul al XIX lea și astfel acesta este considerat ca autor. Vom reda aici pe scurt cele mai interesante aspecte surprinse în povestea lui Greauceanu, care o fac să fie reprezentativă pentru ethosul popular românesc și la o analiză mai atentă și pentru cel balcanic. Se spune că nişte zmei au furat soarele şi luna care străluceau deasupra împărăţiei lui Roşu Împărat. El trimise veste pretutindeni că cine va aduce luna şi soarele înapoi pe cer va primi jumătate din împărăţie şi pe fiica lui de soţie. Încercară mulţi, dar nimeni nu reuşi. Greuceanu este un personaj de origine modestă care este „frate de cruce ” cu Faurul Pământului. Greuceanu nu pornește în aventura sa fantastică fără ca mai înainte să se întâlnească cu acest personaj. Faurul-Pământului s-a apucat să facă chipul lui Greuceanu numai din fier și a poruncit calfelor sa țină focul viu și ziua și noaptea, ținând chipul acestuia în foc. 10 Greuceanu pe calul cel negru

Faurul era năzdrăvan și vedea lucruri înainte ca acestea să se întâmple, echivalentul lui Hefaistos, dar și al Oracolului din mitologia grecească. Zmeii, pe care acesta trebuie să îi învingă sunt o familie de căpcăuni formată din părinți și copii care amintesc de entități primordiale precreștine a căror înfățișare și simțuri sunt imperfecte. Greuceanu se luptă pe rând cu zmeii, punând la loc pe cer soarele și luna. Plecat spre impărăție să își primească răsplata, va face un popas pe la Faurul năzdrăvan, întocmai ca eroii antici care înaintea orcărei acțiuni consultau Oracolul. La plecare, Faurul îi dădu o trăsură de fier să ajungă mai iute la curtea împărătească. Pe drum, întâlni un diavol care scoase cuiul din capul osiei, făcându-l să meargă acolo, uitându-şi paloşul. Diavolul luă paloşul, dându-se de trei ori peste cap, se făcu stană de piatră. La castel, sfetnicul se prefăcu în faţa împăratului că el a adus soarele şi luna. El de fapt se aliase cu diavolul, căci fără paloş nimeni nu mai credea că Greuceanu este el. Venind şi voinicul şi aflând de toate acestea, se duse înapoi pe drum, sparse stana de piatră pentru a lua paloşul. Dovedind că el este adevăratul erou, o luă pe prinţesă de soţie şi jumătate de împărăţie.

Greuceanu omorând Căpcăunul

Personajul de origine simplă, țărănească se aseamănă cu câteva alte pesonaje întâlnite în basme românești și bulgarești. Balaurul – dragon sau zmeul – căpcăun sunt de asemenea personaje fantastice întâlnite la nord și la sud de Dunăre.

Personaje de origine creștină precum diavolul și Dumnezeu, Maica Domnului sau alte personaje aparținând ortodoxiei, precum Sfânta Vineri și Sfânta Duminecă sunt prezente în aceste basme. Povestirile legate de Sfânta Vineri se referă la pedepsirea gospodinelor care se apucă de treabă vinerea, dar sunt întrerupte de o "babă, așa de hâdă de îți venea să fugi în toată lumea să n-o vezi". O altă tradiție asociază numele de Sfânta Vineri, Sfintei Parascheva, numele căreia în greacă înseamnă vineri. Aceeași evoluție o putem observa și la popoarele slave unde zeiței destinului Мокошь i se asociază Pyatnitsa, adică vineri. De exemplu în basmul „Zâna Zorilor” de Ioan Slavici, Sfânta Vineri îi dă eroului Petru Făt-Frumos un fluier fermecat și îl spune ce să facă în Împărăția Zorilor.

12 Icoană pe sticlă Maica Domnului

Povestea merelor de aur asemănătoare merelor din grădina Hesperidelor din mitologia greacă, în basmul românesc sunt asociate personajului care se numește Prâslea cel Voinic, în timp ce în folclorul bulgăresc acestea sunt păzite de un balaur și recuperate de unul dintre cei trei frați plecați în căutarea lor. În România trăiesc astăzi câteva comunități de bulgari ajunși aici la începutul secolului al XIX-lea conform cercetărilor noastre. Selectarea poveștilor și explicația privind conținutul lor am făcut-o cu sprijinul reprezentanților Asociației ZAEDNO a bulgarilor din Târgoviște.

Prâslea cel voinic și merele de aur

Povestea mielului cu stea de aur în frunte

B asmele aromânești „Povestea cârtiței” sau „Povestea mielului cu stea de aur în frunte” povestită de Kira Mantsu sunt influențate de locurile în care acestă populație a stat vreme de veacuri, de îndeletnicirile și tradițiile acestora. Câteva precizări istorice legat de aromâni am considerat că sunt necesare aici așa că am preluat selectiv un articol apărut în revista Historia scris de istoricul Marius Diaconescu. „Izvoarele bizantine, sârbeşti sau otomane îi atestă pe aromâni, sub numele de vlahi, prin toată peninsula Balcanică, cu principala lor ocupaţie fiind păstoritul. Regiunea Thesaliei din nordul Greciei a fost numită Valahia Mare, nume consemnat până în secolul al XIX-lea, dată fiind ponderea populaţiei aromâne.La mijlocul secolului al XVIII-lea Moscopole, orașul aromânilor a devenit centrul cultural al Balcanilor. Bogăţia oraşului Moscopole a atras interesul turcilor şi albanezilor, care lau jefuit în mai multe rânduri.Coloniile comerciale înfiinţate în Europa Centrală înainte de acest eveniment nefericit le-au permis moscopolenilor să îşi ia avutul cu care rămăseseră şi să emigreze în masă.

Unii, probabil cei mai săraci, s-au împrăştiat prin alte sate aromâneşti din Balcani, dar o mare parte a lor au emigrat în Imperiul Habsburgic, unde, pornind de la coloniile comerciale, au dezvoltat adevărate cartiere aromâne. În secolul al XIX-lea, o parte a aromânilor au fost atraşi în mişcarea naţională grecească, ce a culminat cu războiul de independenţă şi crearea statului grec în 1828. Câţiva aromâni au ajuns astfel eroi ai poporului grec. Independenţa Greciei a marcat primul pas semnificativ spre grecizarea aromânilor. 14

Până la formarea statelor moderne din Balcani, asimilarea aromânilor a fost voluntară, prin căsătorii mixte şi amestecarea lor cu alte etnii. Religia ortodoxă a facilitat asimilarea prin căsătorii mixte cu grecii, bulgarii sau sârbii. Lupta naţională a popoarelor balcanice împotriva stăpânirii otomane şi formarea statelor naţionale moderne au creat instrumentele asimilării în masă a aromânilor. Războaiele balcanice au cauzat un val masiv de imigrare în România din cauza atrocităţilor la care au fost supuşi aromânii. Pentru liderii aromânilor balcanici, formaţi intelectual sub influenţa şcolilor româneşti, România devenise ţara-mamă la care şi-au căutat scăparea.

Aromânii sunt fraţii românilor nord-dunăreni, care au aceeaşi mamă – limba latină. Aromânii şi românii, împreună cu megleno-românii, istro-românii, vlahii din Serbia, Bosnia şi Croaţia medievale, vlahii din Polonia medievală şi din Boemia, formează acea civilizaţie de păstori, cunoscuţi sub numele de vlahi.

Mielul cu stea de aur în frunte

Povestea cârtiței

Dacă aromânii prezentau disponibilitatea pentru emigrare, România avea nevoie de imigranţi pentru a-şi consolida frontiera sudică a Dobrogei. Experienţa Primului Război Mondial a arătat fragilitatea păcii de la Bucureşti din 1913 şi a stăpânirii româneşti asupra Cadrilaterului. Astfel că dorinţa de emigrare a aromânilor s-a întâlnit cu planurile de colonizare a Cadrilaterului de către statul român. Între 1925 şi 1933 s-au aşezat în Cadrilater peste 5.000 de familii de aromâni din Grecia, Albania, Macedonia sârbească şi Bulgaria. Ei au sperat la o viaţă mai bună în România, bazaţi pe promisiunile statului român. Au primit pământ, între 10 şi 15 hectare, plus loc de casă. Aromânii, oameni harnici, şi-au construit case şi s-au străduit să îşi lucreze şi să îşi apere noua proprietate. După cedarea Cadrilaterului în 1940, aromânii au emigrat din nou cea mai mare parte a lor a întemeiat noi aşezări în Dobrogea, iar o parte s-a stabilit în jurul Bucureştiului. Aromânii se străduiesc să își păstreze identitatea și limba și identitatea o misiune grea și nobilă în același timp.

Putem spune că zona Balcanilor este un ținut propice de conviețurie religioasă și etnică, dincolo de istoria zbuciumată care s-a scurs peste aceste meleaguri. Aici au luat naștere povești și legende spectaculoase și vii în mentalul colectiv, de care se bucură nu doar balcanicii, dar și restul europenilor și chiar lumea întreagă. Emblematică pentru viitorul Balcanilor, este remarca istoricului român Nicolae Iorga, care spunea în cadrul Conferinței ținute la Ateneul Român în anul 1915 în cuvântarea sa „Ce înseamnă Popoare Balcanice” că: „Popoarele acestea din Balcani (...) Statele acestea nu vor putea trăi deosebit, ca elemente răzleţe, faţă de aceste mari creaţiuni economico-politice ale viitorului.”

17 Cutia de aur

Am integrat legenda Dunării în cadrul povestirilor balcanice considerând că acest mare fluviu al Europei definește relația românilor cu lumea balcanică. În câteva cuvinte acestă frumoasă legendă sună așa: Luna s-a îndrăgostit de Soare. Dar Soarelui puțin îi păsa de strălucirea ei, el fiind îndrăgostit de o stea mică și îndepărtată, aflată undeva la marginea galaxiei. Dunărea, pentru că așa o chema pe steluță, îi împărtășea iubirea, așa că Soarele a cerut-o de soție. Când a venit ziua nunții, Luna s-a apropiat de steluța Dunărea și i-a șoptit amenințător: „Te blestem să suferi așa cum sufăr și eu și să nu te bucuri niciodată de mirele tău!” De nicăieri s-au ivit cele trei duhuri rele, care au azvârlit biata stea de pe cer tocmai în mijlocul unui codru întunecat, în Munții Pădurea Neagră. Acolo Dunărea s-a prefăcut într-un lac adânc și rece, pe care Soarele n-avea să-l vadă niciodată, din pricina pădurii de nepătruns. A plâns Dunărea multe zile și la fel de multe nopți de dorul Soarelui, până când a fost auzită de o zână bună care trăia în apropiere. Zâna a preschimbat Dunărea într-un râu, care curge de atunci spre răsărit, spre locul de unde se ridică Soarele pe cer. Apoi a izvorât o mulțime de râuri mici, care să se verse în apele Dunării și s-o ajute astfel să ajungă, puternică până la Marea Neagră. În fiecare dimineață, Soarele răsare dintre apele mării și, pentru Povestea Dunării scurtă vreme, își îmbrățișează iubita. 18 Un text realizat de Alexandra Brutaru, Manager de Proiect, cu sprijinul Biancăi Dacin

Asociația DAR Development mulțumește: Celor 16 creatori din întrega țară, tineri sau cunoscuți ilustratori, care au răspuns apelului nostru: Laura Armeanu, Diana Biclineru, Anca Cernea, Iulia Ciomagă, Bianca Dacin, Diana Diaconu, Daniela Gheorghiu, Diana Joița, Patrisia Marian, Anca Mălăeștean, Andra Nedelcu, Luiza Stere, Anca Smarandache, Iuliana-Livia Tamuris, Traian Tamuris, Zalmira Szabo. Lucrările au fost jurizate de către un juriu format din artiștii Constantin Cioc, Simona-Teodora Neacșu-Roșca și Editorul Șef al Grupului Editorial DAR Publishing, dl. Cristian Brutaru. Două cercuri de pictură pentru copii: „Cercul de pictură COLORIA” din Satu Mare, coordonat de prof. Cristina Gloria Oprișa și „Atelier Patricia Stanga Iusztin” din Timișoara coordonat de pictorița Patricia Stanga Iusztin. La acestea se adaugă lucrări ale copiilor care desfășoară activități coordonate de bibliotecar Nicoleta Liliana Grigorescu în cadrul Bibliotecii Orășenești Titu din județul Dâmbovița, Atelierul de pictură pe sticlă coordonat de Oana Musceleanu. Participanții: Ana Angelușiu, Tudor Balica, Alexia Darina Brutaru, Alexia Ștefan, din București, Monica Negriloaia, Alexandra Vasile, Andreea Ioan, Nicoleta Grigorescu din zona Titu- Potlogi.

Greuceanu cu soarele și luna

Mulțumim partenerilor Complexul Naţional Muzeal “Curtea Domnească” Târgovişte, Primăria Comunei Pologi, Asociația Zaedno a bulgarilor din Târgoviște, domnului Marian Costache și doamnei Lucia Costache și Asociația „Călător prin România”, Muzeului Municipal Regina Maria din Iași, Asociației Carpatia a românilor din Salonic, Asociația Patrimoniu Artă și Cultură pentru Tineret, sucursalele Iași si Cluj Napoca, Cercului de Studii Orientale din cadrul Facultății de Istorie din Universitatea București. Colectivului Ansamblului Brâncovenesc de la Potlogi și Memorialului Nicolae Grigorescu din Pitaru. Mulțumim invitaților din cadrul episoadelor dedicate Povestirilor balcanice din seria Povestiri Neîntâmplătoare: pictorița Laura Armeanu din Constanța, drei. Bianca Dacin din Oradea, lui Ionuț Catangiu și dnei Lucia Costache din partea comunității bulgarilor din Târgoviște, dnei Roxana Asăndoaie de la Salonic, dnei. Prof. Valentina Vasile din Potlogi. Realizatorilor de film : Dan Mihalcea și Alina Diaconescu.

Lista de imagini: 1.Fecioarele duse în robie la turci - pictură pe sticlă realizată Darina- Alexia Brutaru 2.Peisaj balcanic 3.Hiter Peter pe măgărus - pictură pe sticlă de Ana Angelușiu 4.Nastratin Hogea pleacă din Istanbul - pictură pe sticlă de Andrada Ștefan 5.Nastratin Hogea și Hităr Petăr pictură pe sticlă realizată Darina- Alexia Brutaru, ilustatie de Anca Cernea 6.Hercule și păsările simfalide -pictură pe sticlă realizată de Alexandra Vasile după o ilustratie de Daniela Gheorghiu 7.Hercule ucide păsările simfalide-pictură pe sticlă realizată de Alexia Ștefan după o ilustrație a de Anca Ștefănescu 8.Hercule și Cerbul de Aur-pictură pe sticlă realizată Darina Alexia Alexia Brutaru după o ilustatie de Diana Joița 9.Balaurii fură soarele si luna-pictură pe sticlă de Andreea Ioan după o idustrație a Biancăi Dacin 10.Greuceanu pe calul cel negru -pictură pe sticlă de Tudor Balica după o ilustratie de Anca Cernea 11. Greuceanu omorând căpcăunul – acuarelă și creion - Patrisia Marian 12. Icoana pe sticlă Maica Domnului cu pruncul – Daniela Burnete 13. Prâslea cel Voinic si merele de aur--pictură pe sticlă Nicoleta Grigorescu după un desen de Antonia Simion de la Cercul Coloria din Satu- Mare condus de prof. Cristina-Gloria Oprișa 14. Povestea mielului cu stea de aur în frunte--pictură pe sticlă de Monica Negriloaia după o ilustrație de Laura Armeanu 15. Mielul cu stea de aur în frunte – acuarelă de Laura Armeanu ilustrație pentru povestea Kirei Mantsu 16. Povestea cârtiței -pictură pe sticlă de Nicoleta Grigorescu, ilustratie Zalmira Szabo. 17. Cutia de aur - pictură pe sticlă de Andreea Ioan după un desen în acuarelă a Emei Drăgoi de la Atelierul Patriciei Jusztin Stanga din Timișoara 18. Povestea Dunării - pictură pe sticlă de Monica Negriloaia 19. Greuceanu cu soarele si luna -pictură pe sticlă realizată de Alexia Brutaru