Revista - Școala de la sate incotro - Nr. 2 - 2013 by Alex DB

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN VÂLCEA CASA CORPULUI DIDACTIC VÂLCEA ȘCOALA GIMNAZIALĂ BĂTĂȘANI

Nr. 2 Decembrie Nr. 1 2013

EDITURA NOVA DIDACT RÂMNICU VÂLCEA MARTIE 2013 ISSN 2286 – 4598 ISSN–L 2286 – 4598

Redacția și administratia revistei

Redactor Șef: Prof. Tudor Dumitru Corectură: Prof. Șchiopescu Iulia Maria Layout & grafică: Dăscălete-Burtea Alexandru Colaboratori: Prof. Stroe Oana Coordonator: Prof. Tudor Dumitru Tehnoredactare: Autorii articolelor Inițiator: Prof. Tudor Dumitru

Autorii articolelor sunt responsabili pentru conținut

COLECTIVUL DE REDACŢIE EDITURA NOVA DIDACT RÂMNICU VÂLCEA 2013 DIRECTOR-REDACTOR ȘEF: PROF. ANDRA BICĂ EDITOR-INFORMATICIAN: DĂSCĂLETE-BURTEA ALEXANDRU ADMINISTRATOR FINANCIAR: EC. DUMITRANA VARINIA BIBLIOTECAR: PURANU GEORGETA

ISSN 2286 – 4598 ISSN–L 2286 – 4598

Învățământul de la sate INCOTRO?

Cuprins 1. Așa a început simpozionul ,,Învățământul de la sate, încotro?” Prof. Tudor Dumitru

2. Activităţile extracurriculare - o necesitate Prof. Bică Andra Casa Corpului Didactic Vâlcea Prof. Diaconeasa Andreea Grădiniţa cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea

3. Activităţi extracurriculare Educ. Persu Madalina Grădiniţa cu Program Normal Bătășani

4. Importanţa activităţilor extracurriculare în procesul instructiv-educativ Institutor Bugiu Anca-Elena Şcoala Gimnazială Şerbăneşti-Păuşeşti , Vâlcea

5. Dezvoltarea personalităţii copilului prin activităţile extracurriculare Înv. Butănescu Valentina Şcoala Primară Bărcănele -Păuşeşti

6. Activităţi extracurriculare-prilej de activizare si de dezvoltare a creativitatii 18 Educ. Văleanu Adriana Școala Gimnaziala Bătășani, Valea Mare 7.

Activităţile extracurriculare bazate pe joc şi cooperare Prof. Înv. Primar, Dinu Manuela Școala Gimnazială Bătășani, Valea Mare, Județul Vâlcea

Activitățile extracurriculare -modalităţi de optimizare a relaţiilor școală- bibliotecă, familie și comunitate locală 20 Bibliotecar Stroe Viorica Biblioteca Publică Locală Valea Mare

Activităţi extracurriculare-prilej de activizare şi de dezvoltare a creativităţii 22 Educ. Văleanu Adriana Şcoala Gimnazială Bătăşani, Valea Mare

10. Stimularea creativităţii elevilor prin activităţi extracurriculare Prof. Înv. Preş. Badea Alina Elena Grădiniţa cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea

11. Activităţi extracurriculare desfăşurate în scopul dezvoltării unor capacităţi creative 26 Prof. Înv. Preş. Bercea Camelia Grădiniţa cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea 12. Influența bibliotecii publice asupra activităților extracurriculare Bibliotecar Ion Maria Livia )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

Comuna Măciuca Judetul Vâlcea 13. Concursurile școlare - avantajele și dezavantajele lor Înv. Popescu Florentina Marta Școala Gimnazială Bătășani, structura Drăganu

14. Cunoașterea istoriei locale prin activități extracurriculare Profesor Diaconu Maria Aurelia

15. Dezvoltarea personalităţii copilului prin activităţile extracurriculare Educ. Ilie Ioana Grădinița Delureni-Valea Mare

16. Rolul activităților extracurriculare în educația preșcolară Educatoare Diaconu Cristina Elena Grădinița cu Program Normal Totești, Valea-Mare

17. Rolul activităților extracurriculare în educația copiilor Prof. înv. preșc. Băluță Mihaela Grădinița cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea

18. Importanța activităților extracurriculare în dezvoltarea competențelor la limbile moderne 39 Prof. Stroe Oana Școala Gimnazială Bătășani – Valea Mare Jud. Vâlcea 19. Impactul tehnologiei informaţionale asupra educaţiei şi didacticii Prof. Oprea Nicolae Prof. Oprea Adriana Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru” Bălceşti

20. Importanţa activităţilor extracurriculare în valorificarea folclorului local Învățătoare Fîrtat Ioana Liceul Teoretic Com. Grădiștea, jud. Vâlcea Școala Gimnazială Dobricea

21. Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor Prof. înv. primar Mateescu Olimpia Şcoala Gimnazială Păuşeşti- Otăsău

22. Alte forme de organizare a procesului didactic ce pot fi abordate în cadrul disciplinei religie 48 Prof. Nicolaescu Adrian-Mihai 23. Valențele educării elevilor prin intermediul excursiilor școlare Prof. înv. primar Florea Alina Nicolița Prof. înv. preșcolar Giubega Carmen Maria

24. “Calitatea alimentaţiei – calitatea vieţii” - “suntem ceea ce mâncăm” Prof. de biologie Sandu Valeria Alina Școala Gimnazială Bătaṣani, Valea-Mare Jud. Vâlcea

25. Biblioteca publică - o posibilă ofertă extracurriculară Bibliotecar Fîrtat Ilie

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Biblioteca Publică Locală Grădiștea, jud. Vâlcea 26. Activităţi extracurriculare desfăşurate în scopul dezvoltării unor capacităţi creative ale elevilor din învăţământul primar 59 Înv.Matei Dumitru Școala Gimnazială Bătășani, Valea Mare 27. Rolul activităților extracurriculare și extrașcolare în dezvoltarea personalității elevilor 61 Prof.înv.primar Șerban Mariana Liliana Școala Gimnazială Bătășani- structura Drăganu 28. Rolul şi importanţa activităţilor extracurriculare prin acţiuni de voluntariat Prof. Înv. Preşcolar Popa Silvia Grădinița cu Program Normal Dobricea

29. Activități extracurriculare cu specific sportiv la nivelul elevilor din gimnaziu Prof. Simion Silviu-Florin

30. Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar – componentă a managementului educaţional 67 Prof. Rădulescu Gheorghe Lic. Tehnologic „Petrache Poenaru” Bălceşti – Vâlcea 31. Cum stimulăm apetitul copilului pentru lectură? Prof. Radulescu Margareta Lic. Tehnologic “Petrache Poenaru” Bălcești - Vâlcea

32. Parteneriatul cu comunitatea şi alţi factori implicaţi în educaţia copiilor Profesor Invăţământ Primar Popescu Livia Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru” Bălceşti

33. Profesionalism, responsabilitate socială, voluntariat - puncte de vedere şi exemple de bună practică în învăţământul preşcolar 73 Educ. Teca Mariana-Iuliana Educ. Barbu Marina Gradiniţa cu Program Normal Oveselu-Maciuca Educ. Dobrisan Daniela Grădiniţa cu Program Normal Zăvoieni-Măciuca 34. Valențele formative ale activității extrașcolare Institutor: Pilsoiu Romulus Iulian Școala Gimnazială Mologești Comuna Laosu – Județul Vălcea Institutor: Pilsoiu Marinela Felicia Școala Primară Laloșu Comuna Laloșu-Județul Vălcea

35. Rolul activităţilor extracurriculare în dezvoltarea personalităţii şcolarilor mici 80 Prof. înv. primar Deaconu Ghiorghiţa Școala Primară Valea Mare

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

Așa a început simpozionul ,,Învățământul de la sate, încotro?” Prof. Tudor Dumitru Unul dintre obiectivele sistemului de perfecţionare a învățământului românesc este dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice astfel încât să se asigure un proces instructiv-educativ de calitate. Aceste competenţe sunt de ordin cognitiv, afectiv, conativ şi practic, având o dublă natură: tehnică şi didactică, în pregătirea conţinuturilor; relaţională-pedagogică şi socială, în adaptarea la interacţiunile din clasă; Simpozioanele s-au dovedit a fi acțiuni interesante la care participă benevol cadre didactice din școli și medii diferite dornice de formare continuă. Participarea la un simpozion înseamnă interes pentru a afla câte ceva din experiența didactică a colegilor, cum se pot pune în practică multe cunoștințele și competențele achiziționate, modalitățile prin care unii colegi și-au dus la bun sfârșit acțiunile instructiv-educative care păreau a fi mai dificile, cum au dovedit că sunt buni manageri ai clasei sau ai unității școlare și multe altele. Am observat că la aceste simpozioane participau foarte puține cadre didactice din mediul rural, motivând distanța sau lipsa mijloacelor de transport. Știind cu câte probleme se confruntă dascălii de la sate, dar și câte lucruri minunate realizează, profesorul Tudor Dumitru , director al Școlii cu Clasele I-VIII Bătășani și învățătoarea Popescu Florentina Marta au propus Inspectoratului Școlar al Județului Vâlcea organizarea simpozionului județean ,, Învățământul de la sate, încotro?” la Școala Bătășani, comuna Valea Mare. Dumnealor au argumentat organizarea acestui simpozion astfel: • Învăţământul din mediul rural se confruntă de foarte multă vreme cu probleme deosebite de ordin material, conceptual şi atitudinal care au dus la migrarea elevilor şi trebuie găsite soluţii de eliminare a acestora • Această temă nu a fost abordată până acum în mod special şi într-un mediu direct interesat • Recunoaşterea necesităţii şi utilităţii proiectelor de reabilitare a şcolilor din mediul rural şi găsirea modalităţilor de implicare eficientă a factorilor de decizie în realizarea acestora • Au mai motivat și de ce ar fi bine aleasă locația prin: • Şcoala Bătăşani este în mediul rural şi s-a confruntat cu astfel de probleme. • Şcoala are dotarea necesară, fiind centru de resurse PIR. • În comuna Valea Mare sunt multe cadre didactice competente şi interesate în găsirea de soluţii realizabile, care acceptă şi promovează noul. • Cadrele didactice din Valea Mare doresc să împărtăşească din experienţa şi realizările lor şi să înveţe şi de la alţii. • Acest simpozion îl doresc a fi şi o invitaţie pentru anul următor, când se vor sărbători 170 de ani de învățământ în Valea Mare, 170 de la înfiinţarea primelor şcoli în satele Bătăşani, Drăganu şi Pietroasa. • Şcoala este bine localizată şi se poate ajunge uşor, pe sosea modernizată şi doresc ca acţiunea să se repete anual. Solicitarea a avut sorți de izbândă. Pe data de 24 noiembrie 2007 la Şcoala cu clasele I-VIII Bătăşani, com. Valea Mare, jud. Vâlcea s-a desfăşurat primul simpozion cu tema ,, Învăţământul de la sate, încotro?”. La organizarea lui au contribuit toate cadrele didactice din comună și au participat foarte mulți dascăli din comunele învecinate. Seriozitatea cu care a fost organizat și coordonat acest simpozion, modalitatea în care s-au derulat dezbaterile, atmosfera de lucru, bagajul de informații cu care a plecat fiecare de la acest simpozion , au fost rampă de lansare pentru edițiile următoare, ajungând ca pe 30 martie 2013 să se desfășoare cea de-a VI-a ediție a simpozionului.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

Activităţile extracurriculare o necesitate

influenţă formativă asupra preşcolarului. Alternativele educaţionale, prin pedagogiile alternative pe care le iniţiază au construit un adevărat „motor” al schimburilor în plan educativ.Punctul de plecare al tuturor alternativelor îl constituie orientarea spre copil, spre dezvoltarea acestuia. Grădiniţa se sprijină pe cea mai intimă colaborare dintre părinţi şi educatori; completarea şi continuarea educaţiei dată de familie şi realizarea unei legături din ce în ce mai strânse cu viaţa culturală. Părinţii sunt colaboratori oriunde se pot încadra în procesul educaţional: plimbări, serbări, excursii, vizite, vizionare de spectacole etc.Familiile atât cât pot şi acelea care dispun de posibilităţi deosebite sunt pur şi simplu totdeauna prezente când este nevoie să facă ceva în grupă sau să ajute la ceva anume ştiind că este în folosul copilului. Pariciparea părinţilor la organizarea timpului în afara programului a devenit o tradiţie şi un lucru obişnuit la grupa pe care o conduc. În conceptul lui Peter Petersen – „Părinţii trebuie să cunoască şi să sprijine relaţia care se stabileşte între educaţia naturală şi cea conştientă, îndrumată de catre un educator.Ei participă activ la viaţa grădiniţei”. Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi extracurriculare pe care educatoarea le desfăşoară în grădiniţă sau în afara grădiniţei. Activităţile extracurriculare au o deosebită influenţă formativă asupra preşcolarului. Copiii se dezvoltă fizic, socializează, înţeleg uşor anumite obiceiuri şi relaţii ale comunităţii, interrelaţionează cu alţi copii din grupă sau grupele din grădiniţă. La începutul fiecărui semestru planific o serie de activiţăţi pe care vreau să le desfăşor cu copii la grupă: plimbări, excursii, vizite, vizionare de spectacole(teatru, film), serbări cu diferite ocazii (Moş Crăciun, 8 Martie, zilele de naştere ale copiilor). Plimbarea – o facem cu copiii cu scopul de a se recrea, de a lua aer, dar în acelaşi timp de a vedea, descoperi şi cunoaşte unele fenomene, vieţuitoare şi alte lucruri într-un cadru atractiv.Viaţa ofera elemente cu care copilul trebuie pus în contact direct, intim: educatoarea selectează doar aspectele care prezintă o eficienţă formativă concretă. În cadrul fiecărei teme am pus accent pe activitatea omului, realizările acestuia, observarea mediului înconjurător etc; în funcţie de tema şi obiectivul stabilit am pregătit dinainte materialul

Prof. Bică Andra Casa Corpului Didactic Vâlcea Prof. Diaconeasa Andreea Grădiniţa cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea Educaţia nu este un proces limitat, spaţial şi temporal cu incidenţă determinată asupra biografiei personale. formarea individului după principii etice şi axiologice solide trebuie să devină un proces continuu, o coordonată a şcolii şi a societăţii româneşti. Transformarea educaţiei într-un proces permanent este imperativ pentru lumea contemporană. Îndeplinirea acestora reclamă efortul solidar al familiei, al şcolii de toate gradele, al instituţiilor cu profil educativ şi al mass-media, care prin impactul covârşitor asupra audienţei poate deveni o tribună a educaţiei. Individul, aflat în centrul acestui proces, trebuie ajutat să-şi formeze o concepţie corectă asupra existenţei, întemeiată pe moralitate şi respect social, să adopte drept puncte de reper valori autentice şi să se integreze armonios în societate. Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi extracurriculare pe care educatoarea le desfăşoară în grădiniţă sau în afara grădiniţei. Activităţile extracurriculare au o deosebită )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

şi eventualele obiecte necesare pentru activitatea practică sau diferite jocuri (coşuleţe, lopăţele, pungi, corzi, mingi etc.). De asemenea am familiarizat copiii cu obiectivele desfăşurării plimbărilor.Am organizat plimbări în cartier, în parc, în piaţă etc. În urma plimbărilor efectuate din materialele adunate am realizat lucrări practice, machete, am confecţionat jucării, ierbare, insectare etc. Alte materiale ca: frunze, melci, castane, seminţe leam folosit în activităţile de cunoaştere a mediului, matematică, activităţi practice, modelaj etc. Plimbările oferă posibilităţi multiple de îmbogăţire a activităţilor desfăşurate la colţul naturii atât prin cunoaşterea unor elemente de muncă cât şi prin materiale culese(seminţe pentru germinaţie, crenguţe puse în apă la înmugurit, înflorit). Copilul care a învăţat să admire natura, parcul cu flori, să asculte cântecul păsărilor din parc, susurul apei unui izvor, să observe munca depusă de unele insecte pentru a-şi strânge provizii pentru iarnă sau câtă muncă depune o rândunică pentru a construi cuibul puişorilor ei, apoi pentru a-i hrăni , acel copil, cu siguranţă, când va fi mare va deveni prieten al naturii, apoi protectorul ei. Teatrul de păpuşi – deşi îl punem pe copil în majoritatea cazurilor în rol de spectator, valoarea lui rezidă din faptul că este o sursă inepuizabilă de impresii puternice, declanşează stări afective ce îl fac pe copil să vibreze în faţa problemelor vieţii şi a unor manifestări morale.El este ştiinţă şi artă, introduce frumosul în viaţa cotidiană.Sentimentelor le dă coloratură raţională, amplifică emoţii complexe cum ar fi dorul, mila, nostalgia, regretul. Personajele oferă copiilor exemple clare, îi fac să distingă mai uşor binele de rău, să înţeleagă ce este greşit de ceea ce este corect. Serbările – au datorită caracterului social pronunţat un rol deosebit în viaţa copilului preşcolar. În cadrul acestor manifestări copiii ajung să se formeze şi să se manifeste în cadrul comunităţii. Am organizat serbări cu diferite ocazii(zile de naştere ale copiilor, Moş Crăciun, 8 Martie, 1 Iunie, Adio grădiniţă etc.). A intrat în tradiţia grupei ca de fiecare data cu ocazia desfăşurării serbarilor părinţii să ne fie aproape, să participe la ornarea sălii de grupă, la învăţarea rolurilor, pregătirea costumelor, să ofere surprize şi dulciuri copiilor.Copiii au fost încântaţi , s-au bucurat că au putut fi împreună cu părinţii lor şi în momente de altă natură organizate în grădiniţă. Serbările reprezintă un nesecat izvor de satisfacţie şi bucurie, creează o bună dispoziţie atât

copiilor cât şi părinţilor. Copiii învaţă să trăiască în grup ,într-o disciplină fermă şi să o respecte. Vizitele – acţiuni de deplasare a copiilor pentru a cunoaşte la faţa locului o anumită localitate, muzeu, bibliotecă, monumente istorice, parcuri etc. Desfăşurarea activităţii într-un alt cadru decât cel obişnuit, al sălii de grupă, asigură o mai mare coeziune a grupului, copiii descoperind „lumea” împreună. O excursie îi pune pe copii în situaţia de a interacţiona , de a trăi experienţe comune. Socializarea determina legarea mai uşoară a prieteniilor, copiii devin mai liberi şi independenţi, responsabili şi cu iniţiativă. Activităţile extracurriculare creează un cadru optim de formare a unei personalităţi complete şi complexe, deoarece : • valorifică aptitudinile • încurajează competenţa • antrenează copiii în abordarea unor teme bazate pe iniţiativă, creativitate şi fac apel al exerciţiul comunicării, relaţionarii, implicându-i totodată în respoinsabilităţi; Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de bunăvoie şi optimism cu multă dăruire sufletească.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Activităţi extracurriculare

se valorifică prin note, acestea se sumează în medii, rezultatul final al învăţării fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria şi satisfacţia acţiunii ce o cuprinde. Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemănătoare fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva situaţii – problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate şi respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc. Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe lângă consumul nervos chiar şi cele mai simple jocuri, şi efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseşte cu desăvârşire. Există câteva lucruri de remarcat: în primul rând, jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanţelor precum şi mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun. În al treilea rând, jocul provoacă o stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i copilului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viaţă. În joc, copilul îşi dă frâu liber imaginaţiei. Jocurile spontane reliefează capacitatea de creaţie a copilului, capacitate bazată pe propria experienţă, îmbogăţită cu noi elemente, corespunzătoare dorinţelor sale. Activităţile extraşcolare - prilej de activizare şi de dezvoltare a creativităţii. În orice tip de activitate extraşcolară, fie că este vorba de drumeţie, vizita într-un atelier de creaţie, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mică sau mare anvergură este necesar să antrenăm trei factori implicaţi în actul educaţional: • preşcolarii – prin responsabilităţi asumate atât individual, cât şi în grup;

Educ. Persu Madalina Grădiniţa cu Program Normal Bătășani Motto: “Educaţia este ceea ce ramane dupa ce ai uitat tot ceea ce ai invatat in scoala”. Albert Einstein Educaţia, la copilul de vârstă preşcolară este strâns legată de activităţile desfăşurate în grădiniţă şi în afara ei sub forma jocului, a învăţăturii şi a muncii. Tocmai de aceea, o mare grijă trebuie acordată particularităţilor de vârstă şi individuale ale copilului. Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Trebuinţa de a se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm grădiniţa cu viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”, important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Jocul – activitate recreativ – instructivă, prilej de activizare şi dezvoltare a creativităţii. Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că orice copil de vârstă ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Acestea le conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori: „Se comportă ca un copil” sau „Parcă nu e maturizat”; aceasta datorită unei exagerate antrenări în distracţii care conduce la o personalitate nematură, puerilă. Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară. Activitatea şcolară )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

• familie – prin susţinere morală, financiară, sau chiar implicate în organizarea activităţilor; • grădiniţa – prin obţinerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice, realizarea unităţii dintre cei doi factori, finalizarea activităţii întreprinse. Acest tip de activitate îi antrenează pe copii în activitatea de învăţare, îi apropie de grădiniţă, îi determină să o îndrăgească. Chiar ei propun, cer aşteaptă şi se implică în realizarea acestui tip de activitate. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască preşcolarii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al grădiniţei şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. În legătură cu dezvoltarea creativităţii copiilor, pot fi date educatorilor următoarele îndrumări: gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Preşcolarii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe

ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Bibliografie 1. Gordon W.Allport -,,Structura dezvoltarea personalităţii”

Importanţa activităţilor extracurriculare în procesul instructiv-educativ Institutor Bugiu Anca-Elena Şcoala Gimnazială Şerbăneşti-Păuşeşti , Vâlcea Motto: ”Cea mai bună metodă de a-i face pe copii buni este să-i faci fericiţi.” Oscar Wilde Educaţia nu este un proces limitat, spaţial şi temporal cu incidenţă determinată asupra biografiei personale, formarea individului după principii etice şi axiologice solide trebuie să devină un proces continuu, o coordonată a şcolii şi a societăţii româneşti. Transformarea educaţiei într-un proces permanent este imperativ pentru lumea contemporană. Îndeplinirea acestora reclamă efortul solidar al familiei, al şcolii de toate gradele, al instituţiilor cu profil educativ şi al mass-media, care prin impactul covârşitor asupra audienţei poate deveni o tribună a educaţiei. Individul, aflat în centrul acestui proces, trebuie ajutat să-şi formeze o concepţie corectă asupra existenţei, întemeiată pe moralitate şi respect social, să adopte drept puncte de reper valori autentice şi să se integreze armonios în societate. Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice

copiilor.

Educaţia nonformală reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate întrun cadru instituţionalizat, dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ. Notele caracteristice ale acestei forme de educaţie sunt legate de caracterul opţional al activităţilor organizate,participarea elevilor la )

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , )

şi

Nr. 2 2013

stabilirea a ceea ce se va învăţa şi se va înteprinde,rolul discret al dascălului şi renunţarea la evaluări. Educaţia extracurriculară este realizată dincolo de procesul de învăţământ şi îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Activităţile extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată de realizare a educaţiei. Educaţia,prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,talente,cultivarea unui stil de viaţă civilizat precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punâdu-i în contact direct cu obiectele şi fenomene din natură. Asemenea acţiuni le lărgeşte lumea lor spirituală, le împlineşte setea lor de cunoaştere, le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Conţinutul acestor activităţi nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice, în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Activităţile extracurriculare pot îmbrăca variante formate: spectacole cultural-artistice, sezatori, serbari, excursii, vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive, concursuri etc. Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă foarte importantă pentru orice fel de activitate extracurriculară. Dat fiind rolul educativ al serbărilor şcolare în istoria învăţământului românesc şi constatând că lucrările destinate serbărilor şcolare din ultimele decenii au fost deficitare prin conţinutul, valenţele şi scopul, ca însuşi sistemul educaţional unilateral care le-a generat şi degenerat, voi stărui asupra acestei forme de activitate extracurriculară. Creativitatea copiilor este stimulată încă de la vârsta preşcolară şi este continuată la şcoală prin )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

practicarea unor jocuri specifice vârstei acestora. Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la condiţia adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea realităţii. Se exersează funcţiile psihomotrice şi socioafective, el are rolul de a bucura, destinde, delecta, de a crea confort spiritual, de a compensa terapeutic tensiunea şi neîmplinirile individuale. Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite teme. Prin organizarea unor concursuri între grupele aceleiaşi clase sau între clase diferite (pe diferite faze, pe diferite teme) „Cel mai bun povestitor!” „Cea mai frumoasa poezie recitata!”promovăm valori culturale şi etice fundamentale, precum şi fair play-ul competiţional, sensibilitatea şi personalitatea lor suferind modificări pozitive, putând uşor depista tinere talente artistice în vederea cultivării şi promovării lor. Concursurile sportive vin ca şi o completare a activităţilor sportive, cei mici participând cu multă plăcere la concursurile sportive organizate, cum ar fi: atletism, concurs de săniuţe, de biciclete, de aruncat la ţintă, etc. Concursurile cu premii sunt necesare în dezvoltarea creativităţii copiilor şi presupun o cunoaştere aprofundată a materiei învăţate. Întrebările pot cuprinde: interpretare, recitare, priceperi şi deprinderi formate în activităţile practice. Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate. Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea diferitelor evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile statornicite în şcoală. Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe educative.Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi întrun domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui, la reuşita comună. Astfel de acţiuni organizate cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a Dragobetelui, a zilei de 8 Martie , a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea

Nr. 2 2013

memoriei constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia, la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de suportul afectivmotivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort. Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor sunt forme de activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi de pictură, dans ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii. Lectura artistică, dansul, cântecul devin puternice stimulări ale sensibilităţii estetice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric: sala de festivităţi, un colţ din natură (parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc. Contribuţia copilului la pregătirea şi realizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcerea estetică, satisfacţie-toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor. Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promptă a spectatorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare. O activitate deosebit de plăcută este excursia. Ea ajută la dezvoltarea intelectuală si fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară prin însuşirea a noi cunoştinţe. Ea reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire psihologică a elevilor, pentru a-i face să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării, din atmosfera de muncă, ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural. Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor sunt forme de activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi de pictură, dans ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii Vizionarea în colectiv a filmelor este o activitate foarte îndrăgită de copii, nu numai datorită fascinaţiei pe care imaginea filmului o exercită asupra

lor, ci şi dorinţei de a se afla în grupul prietenilor şi colegilor cu care pot să facă schimb de impresii. Dacă în clasele I şi a II-a elevii sunt atraşi mai mult de desene animate, pe măsura înaintării în vârstă urmăresc şi alte emisiuni (filme cu caracter istoric, emisiuni legate de viaţa plantelor, a animalelor etc.). Un rol deosebit în stimularea creativităţii îl constituie biblioteca şcolară, care îl pune pe copil în contact cu cărţi pe care acesta nu le poate procura Lectura ajută foarte mult la dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresii frumoase pe care să le folosească oriunde. Noile demersuri educaţionale redimensionează atât statutul cât şi sarcinile cadrelor didactice, care trebuie să devină manageri de educaţie, prin intermediul unor proiecte/programe educative operaţionale, adecvate etho-sului unităţii şcolare şi orizontului de aşteptare al comunităţii locale, proiecte/programe desfăşurate pe baza unor convenţii/contracte de parteneriat. Prin structură, obiective şi conţinut, educaţia trebuie să răspundă necontenit exigenţelor cerute de evoluţia realităţii naţionale şi internaţionale. Semnificaţia şi eficienţa actului educativ sunt date de disponibilitatea educaţiei de adaptare şi autoreglare faţa de cerinţele tot mai numeroase ale spaţiului social. Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu societatea, străduindu-se să realizeze punţi de legătură între nevoile educaţionale, resursele/ disponibilităţile intelectuale ale copiilor / tinerilor şi perspectivele de dezvoltare economică a societăţii. În acest sens, colaborarea dintre elevii diferitelor şcoli nu este un proces spontan, ci este o activitate organizată, susţinută, conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii. Cultivarea capacităţii creatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane, chiar dacă au existat şi poziţii sceptice care au susţinut că învăţământul actual nu contribuie la dezvoltarea creativităţii, observându-se că el cultivă mai ales gândirea critică, disciplina, conformismul, incompatibile cu climatul de libertate favorabil imaginaţiei creatoare. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Activităţile şcolare chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe temeinice, a unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă şi chiar dacă duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi creatoare, nu pot răspunde suficient dorinţei de cunoastere şi de creaţie - însuşiri caracteristice copiilor. Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun imbinarea activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative .Desfăşurarea activitătilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative.În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică. Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea personalităţii.De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme. Aceste activităţi sunt apreciate de către copii şi de către factorii educaţionali în măsura în care îndeplinesc niste condiţii: • urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ; • valorifică şi dezvolă interesele şi aptitudinile copiilor; • organizează timpul liber într-o manieră placută, relaxantă; • formele de organizare ale acestor activităţi au caracter recreativ, dar • urmăresc un scop educativ; • au un efect pozitiv pentru munca desfasurată în grup , creează un sentiment de siguranţă şi încredere. Multitudinea activităţilor extraşcolare desfăşurate cu copiii conduc la dezvoltarea creativităţii acestora prin contactul pe care îl au cu mediul înconjurător , cu diverşi factori din societatea din care face parte. Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un surplus informaţional elevilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte, completează şi

Bibliografie 1. Livia Decun, Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea procesului de învăţământ, în Învăţământul Primar nr. 4/ 1998; 2. Eugenia Şincan şi Gheorghe Alexandru, Îndrumător pentru învăţători, părinţi şi elevi, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 1993. 3. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi 4. Manolache, Anghel-coord. general (1979), Dicţionar de pedagogie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 5. Ştefan, Mircea (2006), Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti 6. Revista învăţământ primar nr. 4 din 1998, Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea procesului de învătământ 7. Site – ul didactic ,,www.didactic.ro” 8. Site – ul informational ,,www.edu.ro”

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

lărgeşte experienţa de învăţare formală. Elevii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie plastică. Ilustrând realităţile vieţii lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii din care fac parte, variatele forme de exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator cât şi informator. Rezultatul actului lor creator devine astfel cartea lor de vizită, dar şi a şcolii în care învaţă. Putem spune ca activitatea extracurriculară este o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feedback pozitiv.

Nr. 2 2013

Dezvoltarea personalităţii copilului prin activităţile extracurriculare Înv. Butănescu Valentina Şcoala Primară Bărcănele -Păuşeşti Motto “Să nu-i educăm pe copii noştri pentru lumea de azi,această lume nu va mai exista cand ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.Atunci să-i învăţăm să se adapteze.” Maria Montessori - ,,Descoperirea copilului’’ În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului de prelucrat, pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite şi tehnologia adecvată.Această cerinţă se impune cu atât mai mult în domeniul educa ţiei,unde se modelează ,,materialul’’ uman,care are o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute,unele fiind chiar impre vizibile. Necesităţile curente ale activităţii instruciveducative impun cerinţa de a cu- noaşte cât mai bine personalitatea fiinţei umane pe care o prelucăm,pentru a găsi mijloacele şi srategiile cele mai eficiente. Studierea şi cunoaşterea perso nalităţii celor care intră sub incidenţa educaţiei se impune şi pentru depistarea depistarea cât mai timpurie a copiilor dotaţi şi supradotaţi şi pentru diri jarea educării şi instruirii lor. Cunoaşterea potenţelor individuale ale copilului trebuie pusă astăzi în termeni noi ,mult mai largi,mai bogaţi şi mai diverşi,pentru a depăşi încadrarea trăsăturilor personalităţii în tipare preconcepute . Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. În scoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte elevul pentru participarea la

dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe elevi sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate. Ştefan M. precizează că oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu,asu-pra dezvoltării elevilor. După o binecunoscută clasificare UNESCO, educaţia extracurriculară, adică educaţia de dincolo de procesul de învăţământ, apare sub două aspecte principale: educaţia informală – reprezintă influenţa incidentală a mediului social transmisă prin situaţiile vieţii de zi cu zi - şi educaţia non-formală, care se realizează fie în sistemul de învăţământ, fie în cadrul unor organizaţii cu caracter educativ. Ca parte integrantă a procesului instructiveducativ,activităţile extracurriculare trebuie să respecte reperele oricărei activităţi didactice: a)COMUNICAREA-în cadrul căreia se asigură climatul educational,individualizarea comunicării şi modalităţile comunicării; b)ETICA RELAŢIILOR INVATATOR-ELEV bazate pe valori, conduită, considerarea elevilor ca partener educaţional; c)STRATEGII DE MENEGEMENT: I-PROIECTAREA ACTIVITĂŢII-stabilirea realistă a obiectivelor,actualizarea conţinutului de învăţare în fucţie de cunoştinţele elevilor, adaptarea conţinutului la particularităţile cognitive, selectarea tehnicilor de lucru,diversitatea şi atractivitatea activităţilor,utilizarea adecvată a tehnicilor auxiliare; I I - I M P L E M E N TA R E A - p a r c u r g e r e a etapelor de învăţare-proiectare, adaptare la contexte,gestionarea corectă a metodelor şi tehnicilor de lucru, gestionarea eficientă a timpului, claritatea explicaţiilor şi cerinţelor, transformarea elevilor din consumatori de informaţie în producători de informaţie; d)EVALUAREA-proiectarea activităţilor de evaluare corespunzătoare, selectarea eficientă a

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

metodelor de evaluare în vederea obţinerii unui feedback rapid asupra atingerii obiectivelor,diversificarea metodelor şi tehnicilor de evaluare,prezenţa elementelor de noutate şi inovaţie în produsele elevilor; Activităţile extracurriculare organizate de scoala au conţinut cultural, artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi activitatea comunităţii locale. Activităţile extracurriculare reprezintă activităţi care cuprind aproape întreaga masă a elevilor dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de elevi din mai multe scoli . Aceste activităţi le oferă destindere, recreere, voie bună, satisfacţiile atmosferei de grup, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a aptitudinilor. Aceste activităţi au caracter ocazional şi iau forme foarte variate. • sărbătorirea zilei de naştere a unui elev la care participă colegi din toată scoala; • aniversarea zilei de naştere a unor elevi care au ajuns gimnaziala; • vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuşi; • vizitarea centrului de plasament; • excursii; • plimbări în parc; • vizită la diferite muzee. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, elevii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii elevii pot cunoaşte realizările oameni lor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti. Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie. Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai plină de sens. • Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârşit de an. • Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf. Nicolae, Crăciun, Paşti, 1 Decembrie, )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

24 Ianuarie, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei, Carnaval; Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale elevilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii lor. La elevii din inv,primar activităţile extracurriculare se realizeaza sub forma jocului, a învăţăturii şi a muncii in echipa. Tocmai de aceea, o mare grijă trebuie acordată particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor. Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui elev, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât elevul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm scoala cu viaţa. Pentru a-l face pe elev să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”, important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale elevului este jocul. Jocul – activitate recreativ – instructivă, prilej de activizare şi dezvoltare a creativităţii. Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că orice elev din inv primar se joacă tot timpul. Acestea le conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul elevului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară. Elevii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemănătoare fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă elevilor o sumă de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la anumite reguli,

Nr. 2 2013

capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva situaţii – problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe lângă consumul nervos chiar şi cele mai simple jocuri, şi efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseşte cu desăvârşire. Există câteva lucruri de remarcat: în primul rând, jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanţelor precum şi mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun. În al treilea rând, jocul provoacă o stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i copilului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viaţă. În joc, elevului îşi dă frâu liber imaginaţiei. Jocurile spontane reliefează capacitatea de creaţie a elevului, capacitate bazată pe propria experienţă, îmbogăţită cu noi elemente, corespunzătoare dorinţelor sale. Activităţile extraşcolare - prilej de activizare şi de dezvoltare a creativităţii. În orice tip de activitate extraşcolară, fie că este vorba de drumeţie, vizita într-un atelier de creaţie, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mică sau mare anvergură este necesar să antrenăm trei factori implicaţi în actul educaţional: • elevii– prin responsabilităţi asumate atât individual, cât şi în grup; • familie – prin susţinere morală, financiară, sau chiar implicate în organizarea activităţilor; • scoala – prin obţinerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice, realizarea unităţii dintre cei doi factori, finalizarea activităţii întreprinse. Acest tip de activitate îi antrenează pe elevi în activitatea de învăţare, îi apropie de scoala, îi determină să o îndrăgească. Chiar ei propun, cer aşteaptă şi se implică în realizarea acestui tip de activitate. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date ,,învaţă să înveţe’’.

Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevi, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scoli şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. În legătură cu dezvoltarea creativităţii elevilor, pot fi date invatatorilor următoarele îndrumări: gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca invatatoarea însăşi să fie creativa. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor scolare, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,adoptând el în primul rând o atitudine creatoare,atât în modul de realizare al activităţii,cât şi în relaţiile cu copii ,asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor. Bibliografie 1. Ionescu M. Chiş ,,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire’’. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, 2. Lespezeanu M. ,,Tradiţionalism şi modern în învăţământul primar ’’Editura S. C. Omfal, Bucureşti, 2007

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

3. Preda Viorica ,,Metodica activităţilor instructiv-educative în scoala.’’ Editura ,,Gheorghe Cârţu Alexandru’’, Craiova 2009.

unei exagerate antrenări în distracţii care conduce la o personalitate nematură, puerilă. Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară. Activitatea şcolară se valorifică prin note, acestea se sumează în medii, rezultatul final al învăţării fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria şi satisfacţia acţiunii ce o cuprinde. Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemănătoare fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva situaţii – problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile în mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate şi respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc. Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe lângă consumul nervos chiar şi cele mai simple jocuri, şi efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseşte cu desăvârşire. Există câteva lucruri de remarcat: în primul rând, jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanţelor precum şi mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun. În al treilea rând, jocul provoacă o stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i copilului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viaţă. În joc, copilul îşi dă frâu liber imaginaţiei. Jocurile spontane reliefează capacitatea de creaţie a copilului, capacitate bazată pe propria experienţă, îmbogăţită cu noi elemente, corespunzătoare

Activităţi extracurriculareprilej de activizare si de dezvoltare a creativitatii Educ. Văleanu Adriana Școala Gimnaziala Bătășani, Valea Mare Motto “Educaţia este ceea ce ramane dupa ceai uitat tot ceea ce ai invatat in scoala”. Albert Einstein La copilul de vârstă preşcolară este strâns legată de activităţile desfăşurate în grădiniţă şi în afara ei sub forma jocului, a învăţăturii şi a muncii. Tocmai de aceea, o mare grijă trebuie acordată particularităţilor de vârstă şi individuale ale copilului. Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm grădiniţa cu viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”, important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Jocul – activitate recreativ – instructivă, prilej de activizare şi dezvoltare a creativităţii. Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că orice copil de vârstă ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Acestea le conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori: „Se comportă ca un copil” sau „Parcă nu e maturizat”; aceasta datorită )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

dorinţelor sale. Activităţile extraşcolare - prilej de activizare şi de dezvoltare a creativităţii. În orice tip de activitate extraşcolară, fie că este vorba de drumeţie, vizita într-un atelier de creaţie, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mică sau mare anvergură este necesar să antrenăm trei factori implicaţi în actul educaţional: 1. preşcolarii – prin responsabilităţi asumate atât individual, cât şi în grup; 2. familie – prin susţinere morală, financiară, sau chiar implicate în organizarea activităţilor; 3. grădiniţa – prin obţinerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice, realizarea unităţii dintre cei doi factori, finalizarea activităţii întreprinse. Acest tip de activitate îi antrenează pe copii în activitatea de învăţare, îi apropie de grădiniţă, îi determină să o îndrăgească. Chiar ei propun, cer aşteaptă şi se implică în realizarea acestui tip de activitate. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască preşcolarii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al grădiniţei şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. În legătură cu dezvoltarea creativităţii copiilor, pot fi date educatorilor următoarele îndrumări: gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Preşcolarii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ.

Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Bibliografie 1. Gordon W. Allport - ,,Structura şi dezvoltarea personalităţii”

Activităţile extracurriculare bazate pe joc şi cooperare Prof. Înv. Primar Dinu Manuela Școala Gimnazială Bătășani, Valea Mare, Județul Vâlcea Jocul este prima formă de comunicare a copiilor cu exteriorul și lumea oamenilor mari. Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spiritual, să le împlinească setea de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Activitatea în afara clasei şi cea extracurriculară trebuie să cuprindă masa de copii. Creativitatea copiilor este stimulată încă de la vârsta preşcolară şi este continuată la şcoală prin practicarea unor jocuri specifice vârstei acestora. Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la condiţia adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea realităţii. Se exerseaza funcţiile psihomotrice şi socioafective, el are rolul de a bucura, destinde, delecta, de a crea confort spiritual,

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

Activitățile extracurriculare -modalităţi de optimizare a relaţiilor școală- bibliotecă, familie și comunitate locală

de a compensa tensiunea şi neîmplinirile individuale. Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să deseneze diferite aspecte, sa demonteze jucării. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea şcolară valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gusturilor şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi ale fiecărui copil în parte. O activitate deosebit de placută este excursia. Ea ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii ei îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară prin însuşirea a noi cunoştinţe. Vizionarea în colectiv a filmelor este o activitate foarte îndrăgită de copii nu numai datorită fascinaţiei pe care imaginea filmului o exercită asupra lor, ci şi dorinţei de a se afla în grupul prietenilor şi colegilor cu care să facă schimb de impresii. Alături de cinematograf, emisiunile TV constituie un aport substanţial la lărgirea orizontului cultural-ştiinţific al elevului. Dacă în clasele I şi a II-a sunt mai mult atraşi de desene animate, pe măsură ce cresc urmăresc şi alte emisiuni (emisiuni legate de viaţa plantelor şi a animalelor etc). Un rol deosebit în stimularea creativităţii îl constituie biblioteca şcolară, care îl pune pe copil în contact cu cărţi pe care acesta nu le poate procura. Lectura ajută foarte mult la dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresii frumoase, pe care elevii să le folosească oriunde. Nu este domeniu al activităţii umane în care să nu manifeste o puternică înrâurire actul educativ din activitatea în afara clasei şi extracurricular. Activitățile extracurriculare au rolul de ai aduce împreună pe copii, pentru ca aceștea să coopereze în vederea realizării unei comunicări optime cu societatea.

O problemă stringentă pentru România o reprezintă responsabilitatea locală pentru calitatea educației şi succesul școlar, care reclamă căi diferite de stabilire a relațiilor de colaborare între scoala, bibliotecă, familie şi comunitate . Pornind de la ideea că şcolile sunt organizații responsabile pentru educația formală a copiilor şi adolescenților putem spune că acestea fac parte din sistemului social ce include familiile şi comunităţile. Cercetările arată că atunci când şcolile, bibliotecile, familiile şi comunităţile lucrează împreună ca parteneri, beneficiari sunt elevii. Parteneriatele dintre școli - biblioteci, familii şi comunităţi pot: • ajuta profesorii în munca lor; • perfecționa abilităţile şcolare ale elevilor; • îmbunătăţi programele de studiu şi climatul școlar; • îmbunătăţi abilităţile educaționale ale părinților; • dezvolta abilitățile de lideri ale părinților; • conecta familiile cu scoala şi comunitatea; • stimula serviciul comunității în folosul școlilor; • oferi servicii şi suport familiilor; • crea un mediu mai sigur în şcoli. Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, şi ceilalţi membrii ai comunităţii (primar, profesor, bibliotecar, polițist, medic etc.) se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esențială în organizarea activităților exatracurriculare. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simpla activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice. În ţările dezvoltate, parteneriatele școală - bibliotecă– familie – comunitate sunt esenţiale în procesul

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Bibliotecar Stroe Viorica Biblioteca Publică Locală Valea Mare

Nr. 2 2013

de educație a elevilor şi în succesul lor şcolar. Deschiderile oferite de transformările produse în societatea românească de după 1989 în procesul instructiv precum programul „Școala altfel” au permis să se iniţieze o serie de activităţi educaţionale ce depăşesc cu mult graniţele orelor de curs având convingerea că numai printr-o deschidere largă spre cunoaştere ne putem păstra şi conserva valorile, ne putem înţelege mai bine, ajungem să ne cunoaştem şi astfel vom reusi să ne îndeplinim visurile şi aspiraţiile. Toate aceste convingeri le transmitem copiilor, oamenilor ajutându-i să înainteze folosindune de experienţa profesională, actul pedagogic, de creativitate şi chiar de îndrăzneală. Alături de şcoală care asigură maxima comunicare între generaţii, biblioteca, familia şi comunitatea au o deosebită valoare în formarea personalităţii copilului. Fiecare om vine pe lume cu o anumită zestre nativă, apoi graţie climatului afectiv din familie, copilul cunoaşte lumea din jur printr-un permanent dialog cu cei mari, învaţă şi poate să iubească, comunică, se ghidează după anumite modele, imită diferite acţiuni până îşi formează propriile valori, propriile principii despre lume, despre viaţă. Lecţiile cu accentuat caracter practic, care obligă la observaţie, la intervenţie personală, dar şi la cooperare plac şi descătuşează energiile mintale şi sufleteşti. Limbile se dezleagă cu uşurinţă şi bucuriile, reuşitele lor vor fi evidente. Prin prezentarea unor modele comportamentale, pe cât posibil într-o comunitate se observă îmbunătăţirea rezultatelor şcolare şi o însuşire mai bună a valorilor morale. Una este să le vorbeşti despre cele mai importante funcţii în comunitate (primar, poliţist etc.) şi alta este să vorbească ei însişi cu oamenii care reprezintă aceste funcţii. Îi învăţăm pe copii să nu fure, să nu lovească, să nu mintă, dar e necesar să îi ducem la o secţie de poliţie să concretizeze consecinţele actelor negative. Le spunem cum să-şi păstreze sănătatea, dar trebuie să vadă cum arată un spital, ce dureros este să fii bolnav. O să constate nu numai respectarea regulilor de igienă pentru a nu se îmbolnăvi, dar şi dorinţa de a deveni omul care salvează vieţi – doctorul. Le spunem elevilor cat de importanta este lectura pentru a-și lărgi orizonturile culturale, dar pentru a-i motiva trebuie să ii implicăm în diverse activități precum organizarea de cercuri de lectura, de creație literară, concursuri de cultură generală, etc. Toate acestea se pot realiza prin intermediul parteneriatelor educaționale ce pot avea diverse

conținuturi precum: transmiterea unor informaţii despre ecologie, un stil de viață sănătos, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare, etc. Implicarea elevilor în proiectele educative, atât la nivel local cât şi județean a crescut în ultimii ani, aceasta dovedind interesul crescut al elevilor faţă de unele activităţi educative. Concursul de creaţie literară şi plastică este un exemplu de activitate care urmăresteste stimularea implicării elevilor în activităţile extraşcolare, descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor artistice şi literare ale copiilor din ciclul primar, gimnazial și liceal . Prin participarea la astfel de proiecte elevii îşi dezvoltă aptitudinile artistice şi literare ,spiritul de echipă(în realizarea lucrărilor colective), îşi vor testa aptitudinile, îşi vor putea pune în valoare calităţile artistice . Menționez aici Concursul Jdetean „VALCEA COLT DE RAI” Editia a-II-a – inițiat de Biblioteca Județeana Antim Ivireanu și Biblioteca Locala Valea Mare, in parteneriat cu Școala Gimnazială Bătășani, Școala Primară Draganu și Școala Primară Valea Mare. Plecand de la faptul că la nivel local, prin “Programul Biblionet – lumea în biblioteca mea”, serviciile oferite de Biblioteca Publică s-au diversificat, partenerii acestui proiect își propun să ofere tinerilor posibilitatea afirmării spiritului creator, a talentului și a familiarizării acestora cu mediul on – line, utilizând rețeaua de calculatoare ( CIP) existenta în bibliotecă. Pe de alta parte, promovarea competențelor artistice ale elevilor este unul dintre dezideratele sistemului educațional românesc, iar acest concurs este un bun prilej pentru dezvoltarea și valorificarea acestor competențe. În plus, cu această ocazie, se pune în evidență și se cultivă, totodata, relația de colaborare și cooperare dintre școala și bibliotecă, relație esențială în vederea unei bune educări a elevilor. Concursul propune descoperirea și promovarea tinerelor talente oferind posibilitatea prezentării aptitudinilor cultural - artistice și plastice în regim concurențial. Se propune dezvoltarea gustului pentru frumos a tuturor participanților. Acest concurs este numai un exemplu de parteneriat. Biblioteca Locală a mai încheiat și

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Activităţi extracurriculareprilej de activizare şi de dezvoltare a creativităţii

alte parteneriate cu Școala Gimnazială Bătășani și Școala Primară Draganu. Printre acestea putem aminti parteneriatul educațional “Biblioteca – Izvor de intelepciune” încheiat în anul școlar 2011-2012 . Scopul proiectului de faţă a fost acela de a stimula interesul elevilor pentru lectură şi de a promova tradițiile locale. Prin activitățile desfășurate am reușit să trezim în sufletele elevilor curiozitatea şi plăcerea de a parcurge paginile cărţilor, multiple, variate şi pline de învăţături. Copiii au devenit mai responsabili, mai atenţi, mai pregătiţi pentru viitor și au descoperit multe din micile (dar esenţiale) secrete ale vieţii. Relaţia acestui parteneriat s-a transformat într-o prietenie durabilă şi elegantă, destul de necesară, iar rezultatele foarte bune ne-au determinat să prelungim acest parteneriat și pe parcursul anului școlar 2012-2013. Cu Școala Primară Drăganu am încheiat în acest an școar parteneriatul educațional “Micul cititor”. Scopul principal al acestui proiect este cultivarea în rândul elevilor a gustului pentru lectură. Contactul cu biblioteca de la vârsta şcolară mică este esenţial deoarece copiii iau contact cu cărţile care li se adresează în mod direct, învaţă să se poarte într-un spaţiu destinat culturii, învaţă să împrumute o carte şi să fie responsabili pentru cartea împrumutată. Impulsionat şi coordonat pe acest drum, micul cititor conştientizează că oriunde, oricând şi oricum, cartea îi va rămâne cel mai bun şi fidel prieten de-a lungul întregii vieţi. Daca școala de azi își are menirea de a-l învăţa pe elev să învețe, înseamnă că biblioteca trebuie să-l învețe pe cititor să citeasca. Acest„să-l învețe să citească” nu trebuie înțeles în stricto senso, ci, din contra, menirea acesteia rezidă în a-l ghida pe lector înspre carte, în a-l face să conștientizeze că atâta timp cât nu va exista contactul viu între cei care-i dau viaţa textului, lectura ca proces se va anula. Doar o bibliotecă care raspunde imperativului vremii rămâne un partener ideal pentru școală, familie și comunitate.

Educ. Văleanu Adriana Şcoala Gimnazială Bătăşani, Valea Mare Motto “Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi, această lume nu va mai exista cand ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.” Maria Montessori - ,,Descoperirea copilului’’ Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. În grădiniţa contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate. Ca activităţi complementare, activităţile extradidactice prezintă unele particularităţi. Participarea copiilor este facultativă, educatoarea putând interveni doar prin antrenarea copiilor la unele din aceste activităţi. Conţinutul lor se fixează în funcţie de dorinţele şi interesele copiilor. Formele de organizare ale acestor activităţi sunt mult mai flexibile şi cu caracter recreativ. Evaluarea rezultatelor acestor activităţi se realizează folosind cu precădere aprobarea prin laudă şi evidenţierea participării. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu

Bibliografie 1. Legea Educației Naționale nr.1/2011

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Activităţile extracurriculare pot îmbrăca variante formate: spectacole cultural-artistice, excursii, vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive, concursuri etc. În programul zilnic al grădiniţei sunt cuprinse forme speciale de activitate care au drept scop destinderea copiilor, crearea bunei lor dispoziţii. Un loc aparte în cadrul activităţilor de destindere îl ocupă serbările, realizate cu diferite ocazii. Serbările reprezintă un izvor de satisfacţii, bucurii, creează o bună dispoziţie, favorizează dezvoltarea copiilor din punct de vedere fizic şi psihic, revigorează tonusul vital, metabolismul. Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu prilejul organizării unor astfel de activităţi contribuie la închegarea colectivului, la întărirea relaţiilor de prietenie între copii, ceea ce le demonstrază valoarea educativă. De asemenea, energia nervoasă a copiilor se reface prin buna dispoziţie obtinută în cadrul acestora, prin relaxarea lor, având consecinţe pozitive în disciplinarea copiilor, în adaptarea lor la regimul de grădiniţă. Creativitatea copiilor este stimulată încă de la vârsta preşcolară şi este continuată la şcoală prin practicarea unor jocuri specifice vârstei acestora. Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la condiţia adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea realităţii. Se exersează funcţiile psihomotrice şi socioafective, el are rolul de a bucura, destinde, delecta, de a crea confort spiritual, de a compensa terapeutic tensiunea şi neîmplinirile individuale. Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, ce au văzut în vizite, să deseneze diferite aspecte, să demonteze jucării. Jocul – activitate recreativ – instructivă, prilej de activizare şi dezvoltare a creativităţii. Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că orice copil de vârstă ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Acestea le conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc

se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară. Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemănătoare fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva situaţii – problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. În joc, copilul îşi dă frâu liber imaginaţiei. Jocurile spontane reliefează capacitatea de creaţie a copilului, capacitate bazată pe propria experienţă, îmbogăţită cu noi elemente, corespunzătoare dorinţelor sale. În orice tip de activitate extraşcolară, fie că este vorba de drumeţie, vizita într-un atelier de creaţie, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mică sau mare anvergură este necesar să antrenăm trei factori implicaţi în actul educaţional: • preşcolarii – prin responsabilităţi asumate atât individual, cât şi în grup; • familie – prin susţinere morală, financiară, sau chiar implicate în organizarea activităţilor; • grădiniţa – prin obţinerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice, realizarea unităţii dintre cei doi factori, finalizarea activităţii întreprinse. Acest tip de activitate îi antrenează pe copii în activitatea de învăţare, îi apropie de grădiniţă, îi determină să o îndrăgească. Chiar ei propun, cer aşteaptă şi se implică în realizarea acestui tip de activitate. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi copii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date,, învaţă să înveţe’’. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi,

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Stimularea creativităţii elevilor prin activităţi extracurriculare

copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască preşcolarii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al grădiniţei şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. În legătură cu dezvoltarea creativităţii copiilor, pot fi date educatorilor următoarele îndrumări: gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Preşcolarii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatoarea însăşi să fie creativa. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,adoptând el în primul rând o atitudine creatoare,atât în modul de realizare al activităţii,cât şi în relaţiile cu copii ,asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.

Prof. Înv. Preş. Badea Alina Elena Grădiniţa cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Educaţia nu este un proces limitat, spaţial şi temporal cu incidenţă determinată asupra biografiei personale. formarea individului după principii etice şi axiologice solide trebuie să devină un proces continuu, o coordonată a şcolii şi a societăţii româneşti. Transformarea educaţiei într-un proces permanent este imperativ pentru lumea contemporană. Îndeplinirea acestora reclamă efortul solidar al familiei, al şcolii de toate gradele, al instituţiilor cu profil educativ şi al mass-media, care prin impactul covârşitor asupra audienţei poate deveni o tribună a educaţiei. Individul, aflat în centrul acestui proces, trebuie ajutat să-şi formeze o concepţie corectă asupra existenţei, întemeiată pe moralitate şi respect social, să adopte drept puncte de reper valori autentice şi să se integreze armonios în societate. Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor.

Bibliografie 1. Ionescu M. Chiş ,,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire’’, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001 2. Preda Viorica ,,Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii.’’ Editura ,,Gheorghe Cârţu Alexandru’’, Craiova2009.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi extracurriculare pe care educatoarea le desfăşoară în grădiniţă sau în afara grădiniţei. Activităţile extracurriculare au o deosebită influenţă formativă asupra preşcolarului. În cadrul fiecărei teme am pus accent pe activitatea omului, realizările acestuia, observarea mediului înconjurător etc; în funcţie de tema şi obiectivul stabilit am pregătit dinainte materialul şi eventualele obiecte necesare pentru activitatea practică sau diferite jocuri(coşuleţe, lopăţele, pungi, corzi, mingi etc.).De asemenea am familiarizat copiii cu obiectivele desfăşurării plimbărilor.Am organizat plimbări în cartier, în parc, în piaţă etc. În urma plimbărilor efectuate din materialele adunate am realizat lucrări practice, machete, am confecţionat jucării, ierbare, insectare etc.Alte materiale ca: frunze, melci, castane, seminţe leam folosit în activităţile de cunoaştere a mediului, matematică, activităţi practice, modelaj etc. Plimbările oferă posibilităţi multiple de îmbogăţire a activităţilor desfăşurate la colţul naturii atât prin cunoaşterea unor elemente de muncă cât şi prin materiale culese(seminţe pentru germinaţie, crenguţe puse în apă la înmugurit, înflorit). Copii se dezvoltă fizic, socializează, înţeleg uşor anumite obiceiuri şi relaţii ale comunităţii, interrelaţionează cu alţi copii din grupă sau grupele din grădiniţă. La începutul fiecărui semestru planific o serie de activiţăţi pe care vreau să le desfăşor cu copii la grupă: plimbări, excursii, vizite, vizionare de spectacole(teatru, film), serbări cu diferite ocazii (Moş Crăciun, 8 Martie, zilele de naştere ale copiilor). Copilul care a învăţat să admire natura, parcul cu flori, să asculte cântecul păsărilor din parc, susurul apei unui izvor, să observe munca depusă de unele insecte pentru a-şi strânge provizii pentru iarnă sau câtă muncă depune o rândunică pentru a construi cuibul puişorilor ei, apoi pentru a-i hrăni , acel copil, cu siguranţă, când va fi mare va deveni prieten al naturii, apoi protectorul ei. Teatrul de păpuşi – deşi îl punem pe copil în majoritatea cazurilor în rol de spectator, valoarea lui rezidă din faptul că este o sursă inepuizabilă de impresii puternice, declanşează stări afective ce îl fac pe copil să vibreze în faţa problemelor vieţii şi a unor manifestări morale.El este ştiinţă şi artă, introduce frumosul în viaţa cotidiană.Sentimentelor

le dă coloratură raţională, amplifică emoţii complexe cum ar fi dorul, mila, nostalgia, regretul.Personajele oferă copiilor exemple clare, îi fac să distingă mai uşor binele de rău, să înţeleagă ce este greşit de ceea ce este corect. Serbările – au datorită caracterului social pronunţat un rol deosebit în viaţa copilului preşcolar. În cadrul acestor manifestări copiii ajung să se formeze şi să se manifeste în cadrul comunităţii. Am organizat serbări cu diferite ocazii(zile de naştere ale copiilor, Moş Crăciun, 8 Martie, 1 Iunie, Adio grădiniţă etc.).A intrat în tradiţia grupei ca de fiecare data cu ocazia desfăşurării serbarilor părinţii să ne fie aproape, să participe la ornarea sălii de grupă, la învăţarea rolurilor, pregătirea costumelor, să ofere surprize şi dulciuri copiilor. Copiii au fost încântaţi, s-au bucurat că au putut fi împreună cu părinţii lor şi în momente de altă natură organizate în grădiniţă. Conţinutul acestor activităţi nu este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice, în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor. Având un caracter atractiv, elevii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Activităţile extracurriculare pot îmbrăca variante formate: spectacole cultural-artistice, excursii, vizite, cercuri pe discipline sau cercuri literare, întreceri sportive, concursuri etc. Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este o cerinţă foarte importantă pentru orice fel de activitate extracurriculară. Dat fiind rolul educativ al serbărilor şcolare în istoria învăţământului românesc şi constatând că lucrările destinate serbărilor şcolare din ultimele decenii au fost deficitare prin conţinutul, valenţele şi scopul, ca însuşi sistemul educaţional unilateral care le-a generat şi degenerat, voi stărui asupra acestei forme de activitate extracurriculară. Creativitatea copiilor este stimulată încă de la vârsta preşcolară şi este continuată la şcoală prin practicarea unor jocuri specifice vârstei acestora. Se ştie că jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei. Prin joc, copilul aspiră la condiţia adultului. Jocul socializează, umanizează, prin joc se realizează cunoaşterea realităţii. Se exersează funcţiile psihomotrice şi socioafective, el are rolul de a bucura, destinde, delecta, de a crea confort spiritual, de a compensa terapeutic tensiunea şi neîmplinirile individuale.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să deseneze diferite aspecte, să demonteze jucării. Concursurile cu premii sunt necesare în dezvoltarea creativităţii copiilor şi presupun o cunoaştere aprofundată a materiei învăţate. Întrebările pot cuprinde: interpretare, recitare, priceperi şi deprinderi formate în activităţile practice. Serbarea şcolară reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice ale elevilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile redate. Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării. Intervenţia, la momentul oportun, cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare elev şi susţinută de suportul afectivmotivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort. Lectura artistică, dansul, cântecul devin puternice stimulări ale sensibilităţii estetice. Valoarea estetică este sporită şi de cadrul organizatoric: sala de festivităţi, un colţ din natură (parcul sau grădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc. Contribuţia copilului la pregătirea şi realizarea unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi ceva spectatorilor: distracţie, înălţare sufletească, plăcerea estetică, satisfacţie-toate acestea îmbogăţindu-le viaţa, făcând-o mai frumoasă, mai plină de sens. Este un succes extraordinar, o trăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie în sufletul spectatorilor. Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promptă a spectatorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare. O activitate deosebit de plăcută este excursia. Ea ajută la dezvoltarea intelectuală si fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară prin însuşirea a noi cunoştinţe. Ea reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire psihologică a elevilor, pentru a-i face să înţeleagă excursiile nu numai din

Activităţi extracurriculare desfăşurate în scopul dezvoltării unor capacităţi creative Prof. Înv. Preş. Bercea Camelia Grădiniţa cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în condiţii favorabile generează produse noi şi de valoare pentru societate. Rezerva de creativitate existentă ca potenţial uman este insuficient valorificată. Investiţia de creativitate poate contribui fundamental la ridicarea unei naţii şi chiar la perfecţionarea, în timp, a fondului ei genetic, la dezvoltarea inteligenţei sociale, a imaginaţiei inventive, a formării personalităţilor creatoare, a cultivării stilului creativ de muncă. Creativitatea este o structură psihologică de personalitate uneori ignorată sau înăbuşită de procesul educaţional, presiunea exercitată de conformism devenind la un moment dat extremă. Accentul în efortul educaţional se mută pe un repertoriu amplu, pe gândire divergentă şi

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

perspectiva evadării, din atmosfera de muncă, ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural. Vizionarea în colectiv a filmelor este o activitate foarte îndrăgită de copii, nu numai datorită fascinaţiei pe care imaginea filmului o exercită asupra lor, ci şi dorinţei de a se afla în grupul prietenilor şi colegilor cu care pot să facă schimb de impresii. Dacă în clasele I şi a II-a elevii sunt atraşi mai mult de desene animate, pe măsura înaintării în vârstă urmăresc şi alte emisiuni (filme cu caracter istoric, emisiuni legate de viaţa plantelor, a animalelor etc.). Un rol deosebit în stimularea creativităţii îl constituie biblioteca şcolară, care îl pune pe copil în contact cu cărţi pe care acesta nu le poate procura. Lectura ajută foarte mult la dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresii frumoase pe care să le folosească oriunde. Nu este domeniu al activităţii umane în care să nu manifeste o puternică înrâurire actul educativ din activitatea extracurriculară.

Nr. 2 2013

imaginaţie, pe învăţarea creativă, aptă să conducă la soluţionarea unor probleme inedite, în baza unor achiziţii funcţionale fundamentale – deprinderea de a fi creativ. Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică complementară activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi extracurriculare pe care educatoarea le desfăşoară în grădiniţă sau în afara grădiniţei. Activităţile extracurriculare au o deosebită influenţă formativă asupra preşcolarului. O activitate deosebit de plăcută este excursia. Ea ajută la dezvoltarea intelectuală si fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară prin însuşirea a noi cunoştinţe. Ea reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire psihologică a elevilor, pentru a-i face să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării, din atmosfera de muncă, ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural. Vizionarea în colectiv a filmelor este o activitate foarte îndrăgită de copii, nu numai datorită fascinaţiei pe care imaginea filmului o exercită asupra lor, ci şi dorinţei de a se afla în grupul prietenilor şi colegilor cu care pot să facă schimb de impresii. Dacă în clasele I şi a II-a elevii sunt atraşi mai mult de desene animate, pe măsura înaintării în vârstă urmăresc şi alte emisiuni (filme cu caracter istoric, emisiuni legate de viaţa plantelor, a animalelor etc.).

Un rol deosebit în stimularea creativităţii îl constituie biblioteca şcolară, care îl pune pe copil în contact cu cărţi pe care acesta nu le poate procura. Lectura ajută foarte mult la dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte şi expresii frumoase pe care să le folosească oriunde. La vârsta micii şcolarităţi, orice preocupare pentru dezvoltarea copilului are efecte benefice asupra stimulării creativităţii. Tipul de îndrumare sau dirijare optimă din partea educatorului este specific învăţării prin problematizare în context creativ care trebuie să lase frâu liber de manifestare interdependenţei de gândire şi acţiune a elevului. Întreţinerea unor relaţii care să nu exagereze prin autoritarism, nici prin laissez-faire, care să invite grupul să ia singur decizii, să stabilească maniera de organizare, asocierea liberă în vederea realizării unei sarcini sunt măsuri necesare cultivării creativităţii în şcoală. Prin crearea unui mediu permisiv, stimulativ de încurajare şi gratificare a manifestărilor de orice gen ale copilului, de stimulare a încrederii în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă, activă şi favorabilă colaborării în muncă, chiar şi copiii cu tendinţă spre pasivitate, neobişnuiţi cu efortul intelectual, intră rapid în procesul muncii intelectuale şi prind gustul rezolvării problemelor şcolare. Ei îşi eliberează treptat energiile latente psihice prin dorinţa de autoafirmare. În afara activităţilor desfăşurate în clasă, activităţile extradidactice şi extraşcolare, extracurriculare au ample funcţii stimulative, formative pentru creativitatea elevilor . Contextele create de diversele modalităţi de concretizare a acestui tip de educaţie: proiecte, manifestări punctuale, aplicaţii tematice etc., oferă posibilitatea abordărilor interdisciplinare, cross-curriculare şi transdisciplinare, exersarea competenţelor şi abilităţilor de viaţă într-o manieră integrată, de dezvoltare holistică a personalităţii. În contemporaneitate e necesară amplificarea participării efective a elevilor la activităţile productive, creatoare în cadrul cercurilor ştiinţifice, tehnice şi practico-aplicative, în colective de cercetare şi creaţie artistică, culturale. Taberele şcolare de creaţie, grupurile creative de cercetare mixte de profesori şi elevi sunt forme importante de stimulare şi educare a creativităţii. Se recunoaşte şi se valorifică importanţa cadrului didactic şi implicit a relaţiei creative pe care el o instaurează în clasă şi în activităţile extracurriculare.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

în echipă care favorizează comunicarea şi asumarea de către elevi a diverselor roluri în cadrul grupului, pentru a găsi posibilitatea de a învăţa cum să judece, cum să analizeze, cum să construiască un raţionament logic pentru a învinge, la început jucându-se prin hăţişul mai puţin întortocheat al capcanelor, apoi fiind nevoiţi să apeleze la strategii ample în dezlegarea tainelor, ca izbânda minţii să le ofere satisfacţii de neegalat. Optimizarea procesului de pregătire pentru aceste manifestări cuprind şi impun anumite cerinţe: • cunoaşterea şi respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor; • îmbunătăţirea metodologiei de lucru cu accent pe învăţarea activă, prin efort propriu; • permanentizarea relaţiilor interdisciplinare şi a transferului de cunoştinţe; • adaptarea unei atitudini creatoare de către învăţător, atât în conceperea activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii; • asigurarea unui climat de încredere, relaxare psihică care să permită descătuşarea energiilor. Aşadar,activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor.

Activitatea extracurriculară poate fi o componentă educaţională valoroasă şi eficientă dacă se asigură conţinuturi şi forme de desfăşurare, care să producă atractivitate, plăcere, satisfacţie. Activităţile extracurriculare desfăşurate în şcoală sau nu au ca obiectiv două componente, aflate în raporturi complementare: una intelectuală, menită să antreneze capacitatea de creaţie, dorinţa de realizare, de autoafirmare; o componentă distractivă –de loisirdestinată asigurării unei atmosfere destinse, precum şi captării interesului faţă de respectiva activitate. Una din caracteristicile acestor activităţi este participarea nonobligatorie, pe bază de selecţie din partea profesorului şi de adeziune din partea elevului respectiv, de interesul manifestat faţă de respectiva activitate. O altă caracteristică o reprezintă acreditarea ideii că, într-o astfel de activitate, nu individul este doar important ci şi grupul, cu întregul său corolar de trăsături socioculturale. Profesorului i se cere un efort de reprimare a tendinţei spre critică de gen distructiv, orientată spre relevarea greşelilor şi a imperfecţiunilor, care devine uneori aproape o deformare profesională. Acesteia urmează să-i ia locul încurajarea. Evaluarea trebuie orientată în direcţia evidenţierii aspectelor pozitive şi a progreselor înregistrate de fiecare elev în parte. De aceea am considerat oportună organizarea unor activităţi extracurriculare în cadrul cărora elevii participă benevol şi evaluarea nu este rigidă ca la lecţiile obişnuite. Modalităţile de organizare a activităţilor extraccuriculare pot fi: activităţi directe în sprijinul instruirii elevilor, activităţi directe în sprijinul educării elevilor, activităţi indirecte. Activităţile directe în sprijinul instruirii elevilor, sunt activităţi care se pot organiza ca ”şcoală de după şcoală”:consultaţia;antrenamentul pentru concursuri;meditaţia;cercul pe obiecte, discipline. Activităţile directe în sprijinul educării elevilor au multiple valenţe formative şi sunt îndrăgite de către elevi: vizitele la biblioteci, excursii de studii, concursuri şi olimpiade,cercul extracurricular, expoziţia şcolară, tabere, şcoli de week-end, serbări ,reviste şcolare . Activităţile indirecte se pot concretiza în:şcoala părinţilor,întâlniri cu diferite personalităţi . Cele mai populare metode pentru stimularea creativităţii sunt brainstormingul,sinectica, metoda 6-3-5, explozia stelară,metoda Philips 6-6, discuţia Panel,jocul de rol, jocul didactic. Strategia didactică are ca dominantă lucrul )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

Influența bibliotecii publice asupra activităților extracurriculare Bibliotecar Ion Maria Livia Comuna Măciuca Judetul Vâlcea Motto Biblioteca este cheia care deschide porțile invățământului. Andre Maurois Biblioteca fereastră deschisă spre inima utilizatorilor ,se poziționează in central localitații,sensibilizând mintea si sufletul celor 2000 de locuitori. Biblioteca public, un lacaș al cărții si spiritualității românești,tezaur de ințelepciune umană constituit din cărți este păstrată de mii de ani in bibliotecă. Intelepții lumii au strâns pentru ei si urmașii lor toate cunoștințele umane in locuri special amenajate ca să servească informării si documentării. Inca de la Socrate si Platon s-a acționat pentru păstrarea cunoștințelor ca să servească oamenilor atunci cand intelepții nu pot fi consultați din cauza distanțelor spațiale si temporare. Informarea și documentarea acționează asupra formării generalumane si contribuie la definirea si modelarea noastra ca fințe inteligente.Pornind de la aceste considerente SpiruHaret in 1898 propune elaborarea Regulamentului pentru funcționarea bibliotecilor populare.Ca urmare,incepând cu luna octombrie se creează 320 de biblioteci in mediul sătesc. In anul 1900 apare ideea dezvoltărilor sătesti. Casa Școalelor avea in program acțiuni de lungă durată și cu influență educativă ca:dotarea bibliotecilor sătesti, premierea de scriitori si traduceri destinate acestor biblioteci.Acestea oferă servicii eficiente :raspuns si prompt la feedback-ul utilizatilor. Biblioteca Publică Măciuca iși incepe activitatea in anul 1929la inițiativa directorului Căminului Cultural ,,Luceafărul “ :Nicolae Breazu sprijinit de Petre Dumitrescu .Este dotată cu 500 de volume de catre Nicolae Iorga prin Fundația Culturală din Bucuresti .Incepând cu anul 1991in cadrul bibliotecii Publice si in colaborare cu cadrele didactice active si pensionare s-au organizat urmatoarele evenimente :Eminesciana,Unirea in

cultura si arta romaneasca ,I.L.Caragiale, Memorial Delavrancea ,Ziua femeii ,Ziua eroilor ,Ziua Naționala a Romaniei,,Chemarea satului natal(1994 ,2006,14 iulie 2012),Memorial D.Drăghicescu (2005),Intâlnire de suflet Marin Predescu(2008) la care au participat cu drag alături de fiii acestor locuri si cei care s-au legat sufletește de aceste meleaguri, lansare de carte, Concursul judetean ,,Cea mai buna bibliotecă publică, urmată de simpozionul ,,Memorie peste timp – istorie si cultură “(2001).A fost un valoros schimb de experiență intre bibliotecile aflate in concurs, un moment deosebit in istoria commune noastre . Cartea s-a dovedit a fi prietenul fiecaruia dintre noi, dar și o punte de legatura intre generații. Cu această ocazie s-a organizat expoziția de pictură a profesorului IliePredonescu. O alta actiune importanta este Concursul <<Vâlcea -Colț de rai>> care se desfasoară pe teritoriul județuluiVâlcea in bibliotecile publice locale. Proiectul are ca scop punerea in evidență a datelor si faptelor istorice , trăsăturile nobile ale spiritului neamului ,a tradițiilor si valorilor cultural-spirituale locale. Fiii satului Imagini de la semicentenarul Liceului Măciuca

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

In anul 2010 biblioteca a fost dotată cu calculatoare modern prinprogramul ,,BiblionetLumea in biblioteca mea’’. Grație acestui program oferim oportunitatea informarii gratuite permanent si rapid cetatenilor de diferite vârste ajutandu-i astfel sa țină pasul cu evoluția tehnologiei informației. Biblioteca public este șitrebuie sa rămână prima instituție de cultură și să se adapteze la nevoile pretinse de societatea modernă. Munca de implicare a bibliotecii in toate actiunile cultural intreprinse la nivel local si nu numai se concretizează printr-o comunitate mai informată si satisfacută de serviciile pe care le oferă biblioteca.Activitățile cultural ajută utilizatorii sa devină pasionați de lectura, sășidefinească personalitatea ,să fie creativi. Dezvoltarea creativității se realizează cu ajutorul activităților extrașcolare. O școala fără bibliotecă nu există ,nici societatea ,comunitatea fără bibliotecă nu există. Biblioteca are si rolul de a face cunoscut istoricul localității, personalitățile locale ,serbările școlare ,zilele localității .Această instituție de cultură și-a deschis porțile permanent si neconditionat elevilor, dascalilor comunității cu care pune in practică toate evenimentele , aniversările si comemorările .

bibliotecă In concluzie parteneriatele realizate alaturi de clasele primare si liceu au ca scop promovarea imaginii bibliotecii publice,informarea comunității, descoperirea inclinațiilor elevilor,de a face cunoscute valorile literare,actualizarea evenimentelor culturale si nu in ultimul rând socializarea.Activitățile culturale in parteneriat cu școala presupun munca in echipă creând relații de concurență, de respect față de ceilalți. Bibliografie 1. Gheorghe Enache, Pagini din istoria comunei Măciuca, Editura Litera, București, 1974. 2. Orăscu Șerban Spiru Haret, Editura Știintifică si Enciclopedică, București, 1976.

Concursurile școlare avantajele și dezavantajele lor Înv. Popescu Florentina Marta Școala Gimnazială Bătășani, structura Drăganu Activitățile extracurriculare se deosebesc de cele curriculare prin caracterul lor opțional, benevol, pluridisciplinar, prin varietatea formelor și a conținutului, prin utilizarea unor forme specifice de verificare și apreciere a rezultatelor și prin raporturile mai accentuate de cooperare și colaborare, de încredere și prietenie între cadru didactic și elev. Cadrul didactic dirijează implicarea copiilor în cadrul activităților ținând cont de aptitudinile și înclinațiile fiecăruia. Se dă posibilitatea elevilor să-și manifeste spiritul de inițiativă. În perioada actuală, când sunt la modă dosarele personale doldora de tot felul de ,,dovezi” ale activităților desfășurate de un cadru didactic s-a remarcat și tendinţa unora de a considera fiecare ocazie/eveniment activitate extracurriculară. Fiecare zi naţională, internaţională sau sărbătoare religioasă este un bun prilej de a mai adăuga un rând în lista de activităţi. Pe lângă activităţile făcute în mod responsabil, conform unui plan de competenţe pe care ar trebui să le dobândească elevii şi care nu sunt deloc puţine, există şi o multitudine de activităţi - paravan,

Ziua localității-15 august Hora unirii in )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

fără substanţă, făcute să „dea bine la evaluare”. Concursurile şcolare fac parte din seria de activităţi extracurriculare la care elevii pot lua parte opţional sau după recomandarea cadrului didactic . Domeniul concursurilor este foarte vast: de literatură, de matematică, de muzică sau desen, de abilități practice sau educație civică etc. Indiferent de domeniul lor sau premiul oferit concursurile stimulează foarte mult imaginaţia şi gândirea, oferă motivaţia atât de necesară în procesul de învăţare şi ajută la dezvoltarea talentelor, abilităţilor şi cunoștințelor urmărind formarea atât din punct de vedere profesional cât şi personal. Concursurile pot fi organizate de MEN, de inspectoratele școlare, de fundații culturale private sau non-profit și chiar concursuri locale organizate de către cadrele didactice. Ele pot fi individuale sau pe echipe. Participarea copiilor la concursuri pot fi în avantajul sau în dezavantajul acestora. Avantajele participării la concursuri: - Valorificarea interesului pentru un anumit domeniu. Pregătindu-se pentru un concurs, copilul are ocazia să afle o mulţime de lucruri noi, pe care poate nu le-ar fi aflat daca nu ar fi participat la competiţie. De asemenea, pregătirea pentru olimpiade sau concursuri îl poate orienta pe copil către o viitoare carieră. - Învăţarea unor lucruri sau abilităţi noi. În afară de informaţiile noi despre domeniul pentru care se pregăteşte, copilul învaţă să îşi organizeze timpul, să facă faţă unei competiţii şi învaţă valoarea efortului şi disciplinei. Pregătindu-se pentru un concurs , un copil are ocazia să înveţe ce înseamnă perseverenţa, răbdare și responsabilitate. - Testarea cunoştinţelor asimilate. Concursurile şcolare sunt o modalitate de a verifica nivelul de pregătire la care se află copilul. - Învaţă să facă faţă eşecului. Un rezultat slab la un concurs sau ratarea unui loc pe podium pot fi ocazii de a învăţa să facă faţă eşecului. Deşi pare paradoxal, un eşec poate fi o lecţie mai importantă pentru un copil decât un succes. A gestiona stările emoţionale care apar în astfel de momente, a nu renunţa şi a identifica factorii care au dus la un rezultat slab sunt abilităţi care îl vor ajuta pe copil atunci când se va confrunta cu alte situaţii dificile . - Creşterea stimei de sine. Atunci când participarea la o competiţie se încheie cu un rezultat bun, copilul învaţă să aibă încredere în sine şi

descoperă că şi-a depăşit limitele. Toate acestea contribuie la creşterea stimei de sine. - Stimulează spiritul de iniţiativă, abilităţile sociale şi de comunicare, imaginaţia şi le oferă o nouă oportunitate de a asimila cunoștințe noi. Desigur că printre altele vor influenţa şi rezultatele şcolare şi vor diminua efortul depus pentru, timpul câştigat dedicându-l aprofundării domeniului preferat. -Diplomele din portofoliul copilului vorbesc despre valoarea acestuia la trecerea dintrun ciclu de învățământ în altul. Ele confirmă că elevul a fost depistat ca un copil capabil de performanță, iar cadrul didactic care l-a preluat are datoria de a-l duce mai departe spre performanța maximală. Dezavantajele participării la concursuri: - Competiţiile sunt o sursă de stres. Atunci când copilul îşi doreşte foarte mult un premiu sau consideră că rezultatele obţinute sunt extrem de importante, stresul este inevitabil. Pentru a contracara acest efect al participării la concursuri, este bine să îl învăţăm pe copil să privească un concurs ca pe o situaţie în care va avea ocazia să îşi testeze limitele, să înveţe lucruri noi şi să îşi îmbunătăţească anumite abilităţi. Un premiu obţinut la un concurs şcolar nu trebuie să devină un scop în sine. - Starea de epuizare fizică şi psihică. Atunci când copiii nu stăpânesc foarte bine abilitatea de organizare a timpului pentru a se pregăti pentru competiţie, este foarte posibil să apară oboseala, care, în timp poate duce la scăderea imunităţii organismului. Pentru a evita acest lucru, copilul trebuie învățat cum să îşi gestioneze eficient timpul. - Copilul dispune de mai puţin timp liber. Intervalul de timp acordat relaxării va fi mai redus datorită nevoii de a se pregăti pentru concurs. - Relaţiile sociale pot avea de suferit. Copiii care se pregătesc pentru olimpiade sau concursuri şcolare alocă mai puțin timp ieşirilor în oraș, preferând să petreacă timpul învăţând sau exersând. Este bine să ne asigurăm că, din când în când, copilul acordă timp şi prietenilor. Păstrarea legăturii cu prietenii apropiaţi îl ajută pe copil să îşi păstreze echilibrul emoţional şi să facă faţă mai bine stresului. - Majoritatea concursurilor câştigă o bulina roşie datorită modului de desfăşurare. - Participarea la concursuri şcolare înseamnă şi absenţe, ce-i drept - motivate, de la cursurile şcolare, ceea ce înseamnă că la revenirea la şcoală, copilul va fi nevoit să muncească dublu la materiile la care a absentat. - Din păcate nu toţi copii pot participa la

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

toate aceste concursuri datorită lipsei de informare. - Taxele de concurs – Elevii care provin din familii cu posibilități financiare scăzute, chiar dacă ar putea fi eventuali câștigători, nu pot participa. Mai apare și o altă situație dureroasă , aceea de a fi jigniți sau marginalizați. - Copiii pot deveni victime ale părinților dornici să-și vadă copilul venind acasă cu un maldăr de diplome. În afara acestor avantaje și dezavantaje ale competițiilor, pe care putem spune că majoritatea dintre noi am avut ocazia să le verificăm doza de adevăr, cadrele didactice se mai pot confrunta cu situații neprevăzute iscate de mentalitatea părinților. Unii dintre aceștia nu vor să accepte că nu orice copil este capabil de performanță. Nu înțeleg că banii nu aduc și minte. De aceea auzim expresia,, nu cred că e mai bun al lui... decât al meu”. Aceste concepții creează stări conflictuale între copii și între părinți. În astfel de situații, când dascălul este suspectat de subiectivism, concursurile școlare îi dau o mână de ajutor. Rezultatele înregistrate vor fi aproximativ pe măsura pregătirii copilului. Psihologii recomandă moderația în ceea ce privește participarea copiilor la concursuri școlare. Ei sunt de părere că acestea sunt bune în condițiile în care nu îi stresează pe copii și nu sunt organizate doar pentru a crea un barometru între diferite unități de învățământ sau cadre didactice. Psihologii sunt de părere că aceste concursuri sunt utile doar în măsura în care le evaluează celor mici cunoștințele. Pentru a nu simți stresul competiției, copiii trebuie permanent încurajați și apreciați, iar după participarea la concurs să nu fie creată o ierarhizare între cei mici, pentru că asta ar avea un impact negativ. „Dacă se referă doar la ierarhizarea școlilor, a cadrelor didactice și la ierarhizarea copiilor și apoi la etichetarea lor, atunci sunt prea multe concursuri și au efecte negative asupra dezvoltării emoționale a școlarilor. Dacă scopul este acela de a vedea progresele pe care le înregistrează un copil de la un concurs la altul, atunci efectele pot fi pozitive. Când participă la primul lui concurs, copilul trebuie apreciat și lăudat pentru efortul depus, pentru munca suplimentară efectuată, pentru curajul de a-și măsura forțele cu sine însuși, pentru capacitatea de a-și stăpâni emoțiile într-o situație specială, stresantă, de concurs. Nu este recomandată stabilirea unei stachete, a unui punctaj pe care trebuie să le atingă, deoarece un eventual eșec

Cunoașterea istoriei locale prin activități extracurriculare Profesor Diaconu Maria Aurelia Evoluțiile politice și sociale din ultimele două decenii au impus descentralizarea, subsidiaritatea și valorizarea localului și regionalului. La nivelul sensibilității locale românești, comunitățile își manifestă tot mai mult nevoia redescoperirii unor valori și identități din trecut care tind să forjeze o nouă identitate în prezent, tocmai pe fundalul unor procese precum integrarea europeană și mai larg chiar, globalizarea și mondializarea. În acest context socio-politic, școala românească trebuie să contribuie la consolidarea apartenenței elevului la o identitate locală şi naţională, trebuie să-l responsabilizeze în cunoaşterea şi promovarea istoriei si valorilor românesti. Concepută ca o prelungire a activităţii didactice ( de cunoaştere stiinţifică), activitatea extracurriculară poate avea efecte benefice asupra elevilor care derulează activităţi în timpul liber, de cunoaştere a valorilor locale. D. Xenopol afirma, cu referire la rolul istoriei:

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

poate conduce la comportamente ostile, de opoziție. Lăudăm copilul pentru participarea la concurs, nu neapărat pentru rezultatul obținut. Așa putem vedea, mai târziu, efectele pozitive ale competițiilor școlare, capacitatea de a depune un efort mai mare, perseverența, creșterea motivației pentru învățare, creșterea stimei de sine, își dezvoltă spiritul critic și autocritic. Finlanda ocupă primul loc în Europa în ceea ce privește excelența în educație. Au un sistem relaxat care nu încurajează competiția sau comparațiile între elevi, ci pun accent pe valorificarea fiecărui copil în parte. Psihologul Keren Rosner spune că acest sistem este ,, Un model excelent pentru români, careși împing copiii la concursuri peste puterile lor, în loc să-i accepte și să le cultive respectul de sine. Consecințele sunt traume pe toată viața”. Nu ne rămâne decât să ne limităm la a mai stresa copiii cu participarea la concursuri care să aducă satisfacții părinților și puncte pentru cadrele didactice.

Nr. 2 2013

„Istoria este singurul mijloc capabil să deştepte în sufletul nostru iubirea cea sfântă de ţară, ea ne arată cum popoarele au fost mari când au ştiut să sacrifice interesele pentru binele comun; tot istoria ne învaţă moralitatea, respectul datoriei, puternica viaţă de familie ce sunt condiţiile înfloririi popoarelor. Ea ne învaţă iarăşi că dreptatea este lega supremă şi că nici o faptă abătută de la norma naturală de purtare nu rămâne fără a atrage pedeapsă după sine, pedeapsă care constă în răul ce se produce din acea faptă însăşi şi se revarsă asupra popoarelor ce au produs-o”. 1 Activitățile extracurriculare axate pe cunoașterea istoriei locale contribuie la conştientizarea şi responsabilizarea elevului la nivelul comunităţii locale prin implicare activă şi directă, formând o serie de competențe civice, cum ar fi respectarea adevărului, obiectivitate, spirit critic, participare activă și conștientă la promovarea și ocrotirea valorilor sociale, culturale, ce aparțin individului, comunității și umanității în egală măsură. Elevii nu pot să-și cunoască istoria locală și regională, decât dacă întreprind ei înșiși o serie de cercetări în acest sens. Astfel profesorul trebuie să-i îndrume pe aceștia în acest demers dându-le sarcini de lucru prin care ei să poată să descopere singuri o serie de aspecte istorice care îi privesc. Cea mai simplă formă de cercetare istorică pe care elevii o au la îndemână este chestionarul. Acesta le permite să solicite informații ce pot fi furmizate pe cale orală atât de către familia lor, cât și de membrii mai în vârstă și mai experimentați ai comunității din care provin. Utilizând chestionarul istoric elevii își formează competențe ce țin de identificarea, selectarea, compararea și ierarhizarea de informații. Informațiile pe care elevii le obțin în urma propriilor cercetări, coroborate cu bibliografia existentă (monografii locale, sinteze, etc.) se pot concretiza în eseuri elaborate de elevi. Acestea pot fi deosebit de importante deoarece surprind elemente de viață cotidiană, specifice istoriei trăite de propriile familii. Studiul monografic local oferă avantajul unei poziții concrete și descriptive. Uneori cei care întreprind cercetări de istorie locală se pot atașa de detalii nesemnificative, pot supralicita rolul unor elite locale, pot impune o definire a arbitrară și neistorică teritoriului studiat. Pericolele care pândesc monografiile locale

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , )

1 Gh. Tanasă, Metodica predării/învăţării istoriei în şcoală, Iaşi, 1996, p. 19

sunt: locul prea mare acordat personalităților ridicate din localitate, familiilor notabile, periodizarea schematică, lipsa atenției acordate structurilor sociale, locul prea mare rezervat toponimiei, aparat critic limitat, referințe bibliografice incomplete, interpretări câteodată exagerate. Studiul localului printr-o observație plină și limitată are la dispoziția sa proceduri și metode adecvate. Cercetarea arhivelor, exploatarea întregii documentații, observarea modului de viață, anchete statistice, culegerea unor experiențe și anchete locale. El facilitează de-asemenea familiarizarea cu experiențele și reprezentările legate de viața cotidiană: munca, educația, alimentația, loisirul. Plecând de la aceste domenii și sprijinit pe un cadru teoretic și metodologic cercetătorul poate pune în lumină logica proprie localului, raportat la un spațiu bine definit. Una dintre cele mai eficiente metode și care ne stă la îndemână în cercetarea istoriei locale este observația. Dar nu o observație naivă, ci o observație sistematică. Informațiile primare trebuie verificate din mai multe părți, și trebuie folosite documentele obiective. Trebuie evitat ca cercetarea locală să nu devină o cercetare definitivă și cu o structură înghețată, cu rubrici rigide care să privească doar politicul, religiosul, economicul. Structura unei cercetări istorice locale trebuie să conțină: • Relația dintre istoria locală, națională și universală • Elemente de geografie locală • Cercetarea vestigiilor arheologice • Documente cu privire la întemeierea localității • Tradiții, obiceiuri, ocupații străvechi și actuale Baza fundamentală a unui asemenea demers este că apartenența comună participă la definirea socială a indivizilor, aceștia adoptând cel puțin o parte din stilul de viață al acestei zone rezidențiale.

Nr. 2 2013

Dezvoltarea personalităţii copilului prin activităţile extracurriculare

afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară. Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemănătoare fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o sumă de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva situaţii – problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe lângă consumul nervos chiar şi cele mai simple jocuri şi efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseşte cu desăvârşire. Există câteva lucruri de remarcat: în primul rând, jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanţelor precum şi mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun. În al treilea rând, jocul provoacă o stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i copilului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viaţă. În joc, copilul îşi dă frâu liber imaginaţiei. Jocurile spontane reliefează capacitatea de creaţie a copilului, capacitate bazată pe propria experienţă, îmbogăţită cu noi elemente, corespunzătoare dorinţelor sale. Activităţile extraşcolare - prilej de activizare şi de dezvoltare a creativităţii. În orice tip de activitate extraşcolară, fie că este vorba de drumeţie, vizita într-un atelier de creaţie, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mică sau mare anvergură este necesar să antrenăm trei factori implicaţi în actul educaţional: • preşcolarii – prin responsabilităţi asumate atât individual, cât şi în grup; • familie – prin susţinere morală, financiară, sau chiar implicate în organizarea activităţilor; • grădiniţa – prin obţinerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice, realizarea unităţii dintre cei doi factori, finalizarea activităţii întreprinse.

Educ. Ilie Ioana Grădinița Delureni-Valea Mare Motto “Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi,această lume nu va mai exista cand ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.Atunci să-i învăţăm să se adapteze.” Maria Montessori ,,Descoperirea copilului’’ La copilul de vârstă preşcolară educatia, este strâns legată de activităţile desfăşurate în grădiniţă şi în afara ei sub forma jocului, a învăţăturii şi a muncii. Tocmai de aceea, o mare grijă trebuie acordată particularităţilor de vârstă şi individuale ale copilului. Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm grădiniţa cu viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”, important este să nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Jocul – activitate recreativ – instructivă, prilej de activizare şi dezvoltare a creativităţii. Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că orice copil de vârstă scolara sau preşcolară se joacă tot timpul. Acestea le conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

Acest tip de activitate îi antrenează pe copii în activitatea de învăţare, îi apropie de grădiniţă, îi determină să o îndrăgească. Chiar ei propun, cer aşteaptă şi se implică în realizarea acestui tip de activitate. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi copii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date ,,învaţă să înveţe’’. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască preşcolarii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al grădiniţei şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. În legătură cu dezvoltarea creativităţii copiilor, pot fi date educatorilor următoarele îndrumări: gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Preşcolarii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca educatoarea însăşi să fie creativa. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului de prelucrat,pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite şi tehnologia adecvată.Această cerinţă se impune cu atât mai mult în domeniul educaţiei,unde se modelează ,,materialul’’ uman,care are o multitudine

diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute,unele fiind chiar imprevizibile. Necesităţile curente ale activităţii instruciveducative impun cerinţa de a cunoaşte cât mai bine personalitatea fiinţei umane pe care o prelucăm,pentru a găsi mijloacele şi srategiile cele mai eficiente. Studierea şi cunoaşterea personalităţii celor care intră sub incidenţa educaţiei se impune şi pentru depistarea cât mai timpurie a copiilor dotaţi şi supradotaţi şi pentru dirijarea educării şi instruirii lor. Cunoaşterea potenţelor individuale ale copilului trebuie pusă astăzi în termeni noi ,mult mai largi,mai bogaţi şi mai diverşi,pentru a depăşi încadrarea trăsăturilor personalităţii în tipare preconcepute . Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. În grădiniţa contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate. După o binecunoscută clasificare UNESCO, educaţia extracurriculară, adică educaţia de dincolo de procesul de învăţământ, apare sub două aspecte principale: educaţia informală – reprezintă influenţa incidentală a mediului social transmisă prin situaţiile vieţii de zi cu zi - şi educaţia non-formală, care se realizează fie în sistemul de învăţământ, fie în cadrul unor organizaţii cu caracter educativ. Ca parte integrantă a procesului instructiveducativ,activităţile extracurriculare trebuie să respecte reperele oricărei activităţi didactice: a)COMUNICAREA-în cadrul căreia se asigură climatul educaţional,individualizarea comunicării şi modalităţile comunicării;

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

b)ETICA RELAŢIILOR EDUCATOARECOPIL bazate pe valori, conduită, considerarea copilului ca partener educaţional; c)STRATEGII DE MENEGEMENT: I-PROIECTAREA ACTIVITĂŢII-stabilirea realistă a obiectivelor,actualizarea conţinutului de învăţare în fucţie de cunoştinţele copiilor,adaptarea conţinutului la particularităţile cognitive ,selectarea tehnicilor de lucru,diversitatea şi atractivitatea activităţilor,utilizarea adecvată a tehnicilor auxiliare; I I - I M P L E M E N TA R E A - p a r c u r g e r e a etapelor de învăţare-proiectare, adaptare la contexte, gestionarea corectă a metodelor şi tehnicilor de lucru, gestionarea eficientă a timpului, claritatea explicaţiilor şi cerinţelor, transformarea copiilor din consumatori de informaţie în producători de informaţie; d)EVALUAREA-proiectarea activităţilor de evaluare corespunzătoare,selectarea eficientă a metodelor de evaluare în vederea obţinerii unui feedback rapid asupra atingerii obiectivelor,diversificarea metodelor şi tehnicilor de evaluare,prezenţa elementelor de noutate şi inovaţie în produsele copiilor; Activităţile extracurriculare organizate de grădiniţă au conţinut cultural, artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi activitatea comunităţii locale. Activităţile extracurriculare de masă reprezintă activităţi care cuprind aproape întreaga masă a copiilor dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de copii din mai multe gradinite . Aceste activităţi le oferă destindere, recreere, voie bună, satisfacţiile atmosferei de grup, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a aptitudinilor. Aceste activităţi au caracter ocazional şi iau forme foarte variate. • sărbătorirea zilei de naştere a unui copil la care participă colegi din toată grădiniţa; • aniversarea zilei de naştere a unor copii care au frecventat grădiniţa şi acum sunt la şcoala primară; • vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuşi; • vizitarea centrului de plasament; • excursii; • plimbări în parc; • vizită la diferite muzee. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti. Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie. Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La pregătirea şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă, mai plină de sens. • Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârşit de an. • Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf. Nicolae, Crăciun, Paşti, 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui Mihai Eminescu, Ziua Europei, Carnaval; Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor. În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,adoptând el în primul rând o atitudine creatoare,atât în modul de realizare al activităţii,cât şi în relaţiile cu copii ,asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.

Nr. 2 2013

Rolul activităților extracurriculare în educația preșcolară Educatoare Diaconu Cristina Elena Grădinița cu Program Normal Totești, Valea-Mare Educaţia nonformală reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate întrun cadru instituţionalizat dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ. Notele carcateristice ale acestei forme de educaţie sunt legate de caracterul opţional al activităţilor organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va învăţa şi se va inteprinde, rolul discret al dascălului şi renunţarea la evaluări. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru nonformal, ce permite copiilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual. Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. Au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut şi util şi de a-l transforma într-o sursă educaţională.Activităţile extraşcolare

au un rol important în cultivarea gustului pentru lectura,pentru carte. Elevii pot fi stimulaţi să citească prin vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii, participând la lansări de cărţi,prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii, prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare, a cercurilor de lectură şi a atelierelor de scriere creativă. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În legătură cu dezvoltarea creativităţii copiilor, pot fi date dascălilor următoarele îndrumări: gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ,pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia elevilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora.

Rolul activităților extracurriculare în educația copiilor Prof. înv. preșc. Băluță Mihaela Grădinița cu Program Prelungit Nord 1 Râmnicu Vâlcea Orice părinte știe că educația copilului său reprezinta piatra de temelie pe care se va sustine întreaga sa personalitate și vițta. Educația extracurrriculara (realizata dincolo de procesul de învățământ) isi are rolul si locul bine stabilit in formarea personalitatii copiilor vostri. Educatia prin activitatile extracurriculare urmareste identificarea si cultivarea corespondentei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viata civilizat, precum si stimularea comportamentului creativ in diferite

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

domenii. Incepand de la cea mai frageda varsta, copiii acumuleaza o serie de cunostinte punandu-i in contact direct cu obiectele si fenomenele din natura. În cadrul actiunilor turistice, copiii isi pot forma afectiunea fata de natura, fata de om si realizarile sale. Acestia sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune in legatura cu mediul, fiind dispusi sa actioneze in acest sens. In urma plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate, imaginea realitatii, in cadrul activitatilor de desen si modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite in activitatile practice, in jocurile de creatie. Vizitele la muzee, expozitii, monumente si locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc de a intuit si pretui valorile culturale, folclorice si istorice ale tarii. Vizionarea unor filme, spectacole de teatru precum si a emisiunilor tv specifice varstei lor, poate constitui de asemenea o sursa de informatii, dar in acelasi timp si un punct de plecare in organizarea unor actiuni interesante, astfel face cunostinta cu lumea artei. Activitatile extrascolare constituie modalitatea neinstitutionalizata de realizare a educatiei. Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza si orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura. Excursiile si taberele scolare contribuie la imbogatirea cunostintelor copiilor despre frumusetile tarii, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natura, arta, cultura. Prin excursii, copiii pot cunoaste realizarile oamenilor, locurile unde s-au nascut, au trait si au creat opere de arta. Invata-l pe copil calea cea buna, dar asigura-te ca si tu esti pe ea. Grija fata de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activitati. Acestea le ofera destindere, incredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmari si recunoastere a aptitudinilor. Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si cea comportamentala Activitatile extracurriculare alunga stresul Pana si copiilor, bombe energice prin definitie, )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

le este imposibil sa stea perfect concentrati timp de 6-7 ore la scoala, mai ales acum, cand aria curriculara este atat de bogata, vasta si complexa. Acest lucru le poate induce o stare de stres si oboseala care duce la blocaje si la pierderea interesului fata de obiectele de studiu. Sportul, muzica, pictura, artele in general ii destreseaza pe elevi prin expunerea lor in fata unor activitati menite sa-i relaxeze, sa le alunge tensiunea acumulata de-a lungul zilei. Aceste momente de rupere ale rutinei au dat rezultate vizibile in performanta copiilor. Sportul determina corpul sa verse un val de adrnalina in sange, ceea ce determina o mai buna oxigenare si o imbunatatire a rezistentei fizice. Activitatile extracurriculare si beneficiile pentru sanatate Orele petrecute la scoala si numarul mare de teme pentru acasa predispun la sedentarism. Elevii nu mai au timp sa se joace si sa practice activitati sportive si devin din ce in ce mai sedentari. Pentru a se dezvolta armonios si pentru a fi in forma, copiii au nevoie de o activitate fizica intensa. Astfel, obezitatea este combatuta, riscul bolilor asociate acesteia scade si el iar imunitatea copiilor are numai de castigat. Activitatile sportive petrecute in aer liber, mai ales la soare, duc la producerea unei cantitati suficiente de vitamina D, necesara fixarii calciului. Activitatile extracurriculare ii ajuta pe copii sa-si dezvolte abilitatile de management al timpului Programa scolara este din ce in ce mai aglomerata iar cantitatea de informatie pe care copiii trebuie sa o asimileze creste pe zi ce trece. Traim intr-o societate supusa presiunii timpului si numai cine stie sa-si gestioneze corect si eficient programul va putea sa razbata. Iata cum activitatile extracurriculare ii ajuta pe elevi sa invete inca de la varste fragede notiuni de baza ale managementului timpului. In momentul in care opteaza pentru diverse activitati extracurriculare, copiii sunt nevoiti sa le imbine armonios cu studiul, care nu poate ignorat sau pus pe locul al doilea. Acestia devin mai responsabili cu datoriile pe care le au, invata sa-si organizeze programul eficient si isi formeaza incat de timpuriu un simt al managementului timpului ce le va folosi pe viitor, in cariera.

Nr. 2 2013

Importanța activităților extracurriculare în dezvoltarea competențelor la limbile moderne Prof. Stroe Oana Școala Gimnazială Bătășani – Valea Mare Jud. Vâlcea Educaţia nonformală reprezintă ansamblul influenţelor educative structurate şi organizate întrun cadru instituţionalizat dar desfăşurate în afara sistemului de învăţământ. Notele carcateristice ale acestei forme de educaţie sunt legate de caracterul opţional al activităţilor organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce se va învăţa şi se va inteprinde , rolul discret al dascălului şi renunţarea la evaluari. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă , cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. Atractivitatea acestor activități este dată de faptul că ele țin seama de interesele, înclinațiile, preocupările și preferințele elevilor, ceea ce are un efect pozitiv în cultivarea interesului pentru cunoaștere și pentru dezvoltarea unor procese afective. Au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut şi util şi de a-l transforma într-o sursă educaţională. Activităţile extraşcolare au un rol important în cultivarea gustului pentru lectura,pentru carte. Elevii pot fi stimulaţi să citească prin vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii, participând la lansări de cărţi,prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii, prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare, a cercurilor de lectură şi a atelierelor de scriere creativă.

Așadar, educaţia nonformală oferă un set de experienţe sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tânăr sau adult, complementarizând celelalte forme de educaţie prin: • valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaţional; • oportunităţi pentru valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor, prin cadrul mai flexibil şi mai deschis şi prin diversificarea mediilor de învăţare cotidiene; • participare voluntară, individuală sau colectivă; • modalităţi flexibile de a răspunde intereselor elevilor - gama largă de activităţi pe care le propune şi posibilitatea fiecărui elev de a decide la ce activităţi să participe; • dezvoltarea competenţelor pentru viaţă şi pregătirea tinerilor pentru a deveni cetăţeni activi; pe lângă informaţiile şi competenţele specifice anumitor domenii de activitate în care se încadrează proiectele sau activităţile nonformale, elevii îşi dezvoltă şi capacităţi organizatorice, capacităţi de autogospodărire, de management al timpului, de gândire critică, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme; • un cadru de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de manifestare a talentelor în artă, cultură, muzică, sport, pictură, IT etc. Din perspectiva predării limbilor moderne consider că activitățile extracurriculare au o foarte mare importanță întrucăt acestea îi ajută pe elevi să-și formeze si să-și valorifice competețele de comunicare într-o limba străină, iar, mai mult, pe mine ca profesor mă ajută să le cultiv elevilor acele valori și atitudini propuse de programa școlară, precum : • Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a diverselor stereotipuri culturale ; • Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte socio-culturale şi profesionale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză/ franceză ; • Manifestarea curiozităţii pentru

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

descoperirea unor aspecte legate de viaţa copiilor din alte spatii culturale. • Conştientizarea importanţei cunoaşterii unor aspecte geografice specifice spaţiului anglo-saxon/ francofon; • Manifestarea curiozităţii faţă de tradiţiile şi obiceiurile specifice spaţiului de cultură şi civilizaţie anglo-saxon/ francofon; • Formarea unor atitudini şi concepţii care să dezvolte respectul de sine; • Formarea unei atitudini pozitive privind propria dezvoltare fizica, emoţională, estetică, spirituală, intelectuală, morală şi socială; • Dezvoltarea respectului faţă de cei din jur, demonstrat prin grija faţă de bunăstarea şi sănătatea lor; • Dezvoltarea unei responsabilităţi civice şi sociale față de bunul comun, față de proprietate, şi diversitatea culturală; • Formarea simţului de răspundere pentru păstrarea mediului natural şi cultural. Pe parcursul anului școlar 2011-2012 am desfășurat o serie de activități care au vizat formarea și dezvoltarea acestor valori și atitudini, activități pe care le-am derulat în parteneriat cu Biblioteca Școlară Bătășani și Biblioteca Publică Locală Valea Mare. Am cautat de fiecare dată să implic și instituțiile locale întrucât toți suntem interesați de realizarea unei educații de calitate. Datorită succesului înregistrat am decis prelungirea acestui parteneriat educațional și în anul școlar 2012-2013. Prin activitățile desfășurate în cadrul acestui parteneriat educational am dorit să promovăm noile educații în special educația interculturală și să le formăm elevilor anumite conduite precum deschiderea spre altul, spre străin, spre neobișnuit, aptitudinea de a percepe ceea ce ne este străin, alungarea fricii față de altul, capacitatea de a recunoaște și relativiza propriile repere etno și socio-centriste. Am urmărit, de asemenea, sporirea sensibilității față de cultura altor popoare precum și promovarea culturii poporului roman. Mai mult, am urmărit punerea în aplicare a compețentelor de comunicare în limba engleză și franceză precum și formarea și dezvoltarea unor competențe trasdisciplinare precum deprinderile de lucru în echipă, de cercetare, de analiză, de sinteză, capacitatea de a relaționa cu ceilati, de a coopera, de a gestiona sau rezolva conflicte. Ne-am propus să realizăm toate acestea prin promovarea diverselor sarbatori specifice )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

spațiului anglo-saxon și francofon, precum și prin familiarizarea elevilor cu diversele zile internaționale menite să promoveze studiul limbilor străine. Un exemplu concludent este reprezentat de activitățile desfășurate cu ocazia Zilei Europene a Limbilor. Prin aceste activități am dorit să subliniem importanța învățării limbilor străine pe tot parcursul vieții, să sensibilizăm elevii față de toate limbile vorbite în Europa, să le oferim prilejul de a-și pune în evidență competențele lingvistice și de a-și manifesta talentul artistic. Un alt exempu de proiect este cel organizat pentru a familiariza elevii cu sărbătoarea Halloweenului sau Valentine’s Day. Proiectul și-a propus să sensibilizeze elevii privind valorile culturii anglosaxone, precum și să le trezească curiozitatea și interesul pentru descoperirea unor sărbători și tradiții din alte spatii culturale. Am urmărit promovarea identității culturale, respectarea pluralismului, a internaționalismului, precum și promovarea și dezvoltarea abilităților de cooperare, colaborare și comunicare pentru îndeplinirea cu succes a unei sarcini de grup. Proiectul „Aujourd hui la Francophonie” este un alt exemplu prin care am urmărit snsibilizarea și obișuirea elevilor cu toate caracteristicile limbii, civilizației și literaturii francofone. Am dorit să le îmbogățim cultura generală și să-i determinăm să descopere legaturile dintre cultura francofonă și propria lor cultură. La final, ne-am bucurat atunci când am constatat că aceste activități au avut un impact pozitiv asupra elevilor întrucât aceștia au aflat mai multe informații despre propria cultura, precum și despre cultura altor popoare; a crescut respectul de sine şi pentru alte persoane ; au crescut manifestările de toleranţă faţă de culturile diferite; a crescut motivația pentru învățarea limbii engleze și franceze ; au dezvoltat abilități de lucru in echipă ; au dezvoltat deprinderi de documentare, selecție; au învățat să utilizeze calculatorul și internetul ca instrumente de învățare și cunoaștere; S-a înregistrat un impact pozitiv și asupra cadrelor didactice. Acestea au cooperat pentru crearea unui climat educațional care să favorizeze dezvoltarea unor trasături pozitive de caracter în randul elevilor; s-au familiarizat cu metodele active si moderne din activitățile desfășurate; a crescut capacitatea cadrelor didactice de a construi un mediu educațional care să motiveze elevii, prin însuşirea unor metode noi de stimulare și dezvoltare

Nr. 2 2013

a potențialului elevilor; s-a dezvoltat cooperarea si colaborarea intre cadre didactice; În ceea ce privește relația cu bibliotecile putem spune că a crescu prestigiul școlii întrucât acestea și-au făcut o viziune reală asupra eforturilor pe care școala le face în vederea instruirii si educării elevilor; s-a înțeles necesitatea implicării instituțiilor locale în educarea elevilor; s-au îmbunătățit relațiile de colaborare cu biblioteca publică și școlară; Așadar, având în vedere toate aceste aspecte discutate mai sus, pot spune că activitățile extracurriculare prezintă următoarele avantaje: • sunt centrate pe cel ce învata, pe procesul de învatare, nu pe cel de predare solicitând în mod diferențiat participanții; • dispun de un curriculum la alegere, flexibil și variat propunându-le participanților activități diverse și atractive, în functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale și de aspirațiile lor; • contribuie la lărgirea și îmbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților, oferind activități de reciclare profesională, de completare a studiilor și de sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacității indivizilor supradotați; • creeaza ocazii de petrecere organizată a timpului liber, într-un mod plăcut, urmărind destinderea și refacerea echilibrului psiho-fizic; • asigură o rapida actualizare a informațiilor din diferite domenii fiind interesate să mențină interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârsta și pregătirii lor profesionale, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor; • antrenează noile tehnologii comunicaționale, tinând cont de progresul tehnico- științific, valorificând oportunitățile oferite de internet, televiziune, calculatoare; • sunt nestresante, oferind activități plăcute și scutite de evaluări riguroase, în favoarea strategiilor de apreciere formativă, stimulativă, continuă; • răspund cerințelor și necesităților educației permanente. Bibliografie

1. Joiţa, E., Ilie, V., Frăsineanu, E. 2003. Pedagogie – Educaţie şi curriculum. Craiova. : Ed. Universitaria 2. Nicola, Ioan. 2003. Tratat de pedagogie școlară. București : Ed. Aramis. 3. Legea Educației Naționale nr. 1/2011

Impactul tehnologiei informaţionale asupra educaţiei şi didacticii Prof. Oprea Nicolae Prof. Oprea Adriana Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru” Bălceşti Dezvoltarea explozivă a tehnologiei informaţionale, a calculatoarelor şi microcalculatoarelor, a oferit multiple şi variate modalităţi de modernizare şi ameliorare a activităţii din toate sectoarele de activitate şi a reuşit să se constituie, treptat, un mediu informatizat, determinat de ştiinţa prelucrării automate a informaţiilor. Prin specificul lor, tehnicile informaţionale impun restructurarea conţinutului procesului de învăţământ, a programelor şcolare şi reconsiderarea metodelor şi formelor de oragnizare ale activităţilor didactice. În educaţie, însuşirea cunoştinţelor şi formarea unui sistem adecvat de acţiuni mentale se desfăşoară ca un proces unic, cunoştinţele noi parcurgând, în principiu aceleaşi etape de formare ca şi acţiunile mentale. Realizarea unui dialog modern între formatori şi formabili se poate realiza prin intermediul computerului, mijloc de instruire care a intrat relativ recent în activitatea didactică. Restructurările conceptual- procesuale ale predării şi învăţării datorită calculatorului sunt determinate de paşii care sunt urmaţi în realizarea unui program computer de instruire şi autoinstruire, adică : determinarea obiectului instruirii, analiza sarcinilor de lucru şi prezentarea pe secvenţe de învăţare a acestora, determinarea premizelor cognitive pentru predare-învăţare, identificarea obiectivelor operaţionale, realizarea programului didactic şi transpunerea acestuia în program

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Componenta hardware reprezintă calculatorul propriu-zis. Configuraţia minimă a unui calculator din generaţia actuală cuprinde: Unitatea centrală – este introdusă într-o carcasă orizontală sau verticală, ce conţine: • Microprocesorul – este „creierul” calculatorului şi are rolul de a prelucra informaţiile şi de a controla activitatea celorlalte echipamente. • Placa de bază – este o platformă cablată, care constituie suport pentru componentele unităţii centrale şi conţine suport pentru microprocesor, memoria RAM; sloturi de extensie pentru p: placa video, placa de sunet, placa de reţea, modem intern, etc.; conectori şi controlere pentrui harddisk, unitatea floppy-disc, porturile USB, serial, paralel, etc.; magistrale sistemului; etc. • Memoria internă – are rolul de a stoca informaţiile. Există două tipuri de memorie : ROM (Read Only Memory) şi RAM (Random Access Memory). • Placa video – transormă comenzile calculatorului în imagini video afişabile pe monitor. • Placa de sunet – dispozitiv de intrareieşire ce asigură conversia informaţiei binare în sunete analogice şi invers. • Unitatea de disc (FDD – Floppy Disk Drive) – echipament de citire – scriere a unei dischete. • Discul fix (harddisk-HDD) – dispozitiv de memorare pe suport magnetic, având cea mai mare capacitate de depozitare a informaţiei. • CD-ROM – dispozitiv de citire a informaţiei stocate pe un CD. Monitorul – dispozitiv periferic de ieşire ce permite vizualizarea informaţiilor necesare dialogului între utilizator şi calculator. Tastatura – reprezintă cel mai utilizat dispozitiv periferic de intrare de la care utilizatorul poate introduce date şi comenzi. Mouse-ul – dispozitiv ce controlează mişcarea cursorului pe ecranul monitorului, precum şi selectarea sau activarea unor obiecte de pe ecran prin acţionarea butoanelor acestuia. Boxe.

informatic, evaluarea şi îmbunătăţirea programului în urma aplicării experimentale a acestuia. Utilizarea calculatorului în sistemul de învăţământ a determinat apariţia unei alte metodologii de lucru, a unei pedagogii cu totul diferită de cea tradiţională, aceasta manifestânduse atât în organizarea şi prezentarea conţinutului ştiinţific cât şi în organizarea şi dirijarea activităţii de învăţare.informaţională deţine un loc aparte în dezvoltarea pedagogiei cibernetice care s-a constituit având la bază date oferite de cibernetică şi psihologia învăţării. Cibernetica, ca ştiinţă a conducerii optime a sistemelor şi proceselor complexe, a permis o abordare informaţională a procesului de formare, nu doar din punct de vedere al analizei ci şi din punct de vedere al modelării lui, completând şi dezvoltând concepţiile psihopedagogice actuale. Didactica infirmaţională cuprinde teoria şi tehnica automatelor de instruire şi teoria algoritmilor didactici . Structura didacticii informaţionale:

Societatea informaţională şi globalizarea economiei vor schimba în mod radical modul în care organizaţiile şi indivizii vor trebui să facă faţă competiţiei, confruntându-se permanent cu şocurile noilor tehnologii şi fiind nevoiţi totodată să le accepte ca şansă de supravieţuire. Prin dezvoltarea sistemelor de calcul, informatica şi-a lărgit sfera de acţiune şi în domeniul învăţământului, cuprinzând prelucrarea automată a informaţiilor specifice acestuia. Un sistem de calcul este un ansamblu de echipamente fizice numite generic „hardware” şi programe )aplicaţii) numite „software” care asigură prelucrarea informaţiei pe baza unor algoritmi. )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Alte dispozitive care se pot conecta 42

Nr. 2 2013

într-un sistem de calcul:

• Placa de reţea: permite conectarea în reţea a unui calculator; • Placa TV-Tuner – dispozitiv de intrare care permite recepţionarea programelor radio şi TV. • Modem/fax - dispozitiv de intrare-ieşire utilizat în transmiterea datelor la distanţă prin intermediul unei linii de comunicaţie. • CD-Writer – dispozitiv ce permite inscripţionarea CD-urilor . • Camera WEB – dispozitiv extern ce permite prelucrarea de imagini şi secvenţe video. • Scanner – dispozitiv de intrare extern ce permite digitizarea imaginilor, conversia unui text şi introducerea acestora în calculator. • Joystick – dispozitiv de intrare realizat special pentru jocuri. • Imprimanta – dispozitiv de ieşire ce permite tipărirea informaţiei pe hârtie sau folie. • Ploter – dispozitiv de ieşire asemănător imprimantelor, dar specializat pentru tipărirea imaginilor de mare precizie. Componenta software reprezintă totalitatea programelor care permit funcţionarea unui sistem de calcul. Componenta software este constituită din programe: • De aplicaţie – sunt destinate rezolvării unor probleme specifice ( editoare de text, aplicaţii multimedia, jocuri, etc.). Acestea reprezintă nivelul superior al componentei software. • De operare – este constituit dintr-un ansamblu de programe care gestionează toate activităţile sistemului de calcul şi oferă o interfaţă între utilizator şi calculator. • BIOS (Basic Input/Output System) – asigură în primul rând funcţionarea corectă a calculatorului verificând memoria RAM, microprocesorul, harddisk-ul şi o serie de alte componente importante ale sistemului, după verificare acest program lansează în execuţie sistemul de operare de pe harddisk.

Importanţa activităţilor extracurriculare în valorificarea folclorului local Învățătoare Fîrtat Ioana Liceul Teoretic Com. Grădiștea, jud. Vâlcea Școala Gimnazială Dobricea Arta populară manifestată sub toate formele ei prezintă o bogăție neprețuită de comori pentru toți aceia care-și iubesc neamul și încearcă să-i păstreze nealterate valorile culturale moștenite. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viața comunității, continuând cu frumoasele costume populare îmbrăcate în aceste împrejurări și terminând cu cântecele și jocurile, nelipsite la aceste evenimente, izvorul lor e nesecat pentru cei care vor să le cunoască și să le adune pentru a le dărui din nou așa cum spune Anton Pann ”De la lume adunate/ Șinapoi la lume date.” Pornind de la valențele formative ale folclorului și artei populare tradiționale, noi, cadrele didactice, avem misiunea de a aduce elevii în lumea valorilor culturii populare perene, de a-i responsabiliza asupra păstrării și transmiterii către generațiile viitoare a acestora. Acest lucru este și mai necesar cu cât tendința generală de globalizare ne pune în pericolul de a ne pierde identitatea. Ca să prevenim o astfel de tragedie, un an de zile am mers din casă în casă prin sate de unde am cules informații despre folclorul grădiștean, un folclor de interferență cu influențe gorjenești date de poziționarea geografică a localității, dar nu lipsit de culoare locală, despre obiceiurile și tradițiile de pe Valea Oltețului. Acest demers a fost concretizat prin realizarea unei culegeri de folclor „ Grădiştea, pagini de dor”, Editura Offsetcolor, Rm. Vâlcea,2007 . Acest lucru nu a fost decât un început. Nu era suficientă salvarea de la uitare numai a obiceiurilor și tradițiilor, a cântecelor și strigăturilor, etc., trebuiau salvate și valorile materiale ale culturii tradiționale grădiștene. Acest lucru a însemnat încă un an de muncă de colectare din gospodăriile locuitorilor comunei a obiectelor cu valoare etnoculturală locală. Dar munca nu a fost în zadar! Am reușit, cu sprijinul autorităților locale, amenajarea unui muzeu în Parcul comunal Grădiştea. Prin cele două proiecte duse la bun sfârșit, culegerea de folclor din Grădiștea și realizarea

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

unui muzeu al satului grădiștean am reușit să creăm baza materială necesară derulării unor activități extracurriculare centrate pe elevii de toate vârstele de la școlile din comună. Având ca numitor comun obiceiurile, tradițiile și folclorul grădiștean. Folclorul, conform DEX, reprezintă totalitatea tradițiilor, a obiceiurilor și a creațiilor artistice populare ale unei țări sau ale unei regiuni. Aș merge mai departe cu definirea folclorului și aș spune că folclorul este deopotrivă frumusețe, tradiție, vechime, bucuria de a cânta și juca, împreună băieți și fete, tineri și vârstnici. Pregătirea elevilor pentru viață înseamnă educarea lor în armonie cu principiile, normele și idealurile comunității din care provin ca parte a principiilor și normelor specifice poporului român. Pornind de la acest principiu, am aplicat câteva proiecte culturale în parteneriat cu unitățile școlare din comună dar și cu instituții de cultură locale, altele decât școala și anume; biblioteca și biserica. Am avut în vedere că obiceiurile și tradițiile, folclorul în general, sunt din ce în ce mai puțin prezente în viața școlarilor de toate vârstele dar și tinerilor, ajungându-se la situația dramatică de a nu –și cunoaște originile. În anul 2011 am inițiat Proiectul ”Obiceiuri și tradiții din Grădiștea”, în parteneriat cu Biblioteca Publică Locală, proiect ce avea ca obiectiv cunoașterea, păstrarea și valorificarea tradițiilor și obiceiurilor populare, a strângerii de inventar gospodăresc specific țărănesc în vederea constituirii unui Muzeu. În derularea acestui proiect au fost implicați elevii , cadre didactice,părinții,bunicii şi străbunicii elevilor. Proiectul s-a bucurat de o largă participare având ca rezultat inaugurarea în data de 15 august, cu ocazia ,,Zilei comunei Grădiștea’’, a ,,Muzeului – Casă țărănească’’ – din Parcul comunal. Cu această ocazie elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice, au prezentat un program artistic unui numeros public, ce a fost inspirat din datinile și obiceiurile populare descoperite de ei cu ocazia desfășurării acestui proiect. În anul 2012, am continuat acest proiect, de data aceasta copiii au fost implicați în mărirea zestrei deținute de ,,Muzeu’’ prin colectarea de noi obiecte dar și în operațiunea de inventariere și etichetare a obiectelor expuse precum și întreținerea acestora. Și de această dată copiii, sub aceeași îndrumare atentă a cadrelor didactice, au prezentat unui public numeros un interesant program artistic în Parcul comunal, cu ocazia ,,Zilei comunei’’ din 15 august, program )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

artistic inspirat de obiceiurile și tradițiile locale. Cu această ocazie, Muzeul a fost deschis pentru vizită gratis pe tot parcursul zilei, trecându-i pragul peste 300 de vizitatori de toate vârstele din localitate dar și din țară. Ca o consecință a ecoului larg de care s-a bucurat atât în presa scrisă cât și audio ( Radio Craiova, Radio Antena satelor - acest post a avut 2 intervenții in zile diferite de aproape o oră cu acest subiect ), Muzeul Grădiștea a fost vizitat de o delegație din comuna Peretu, județul Teleorman, condusă de Primarul comunei cu scopul declarat de a realiza și dumnealor un astfel de muzeu. Cu această ocazie, oaspeții teleormăneni au vizitat și Liceul Teoretic Grădiștea. Din anul 2007, 9 Martie - ,,Ziua tradiției”, un alt proiect cultural desfășurat în parteneriat și ajuns la ediția a VII-a în 2013, a fost desfășurat la ,,Muzeu”. Acest proiect ce urmărește descoperirea, păstrarea și promovarea unor obiceiuri și tradiții de Anul Nou de primăvară, a fost finalizat la fiecare ediție cu câte un program artistic susținut de elevi. Costumele populare originale, unele dintre ele cu o vechime de aproape sau peste 200 de ani, au fost și sunt folosite de către elevi, membri ai unor formații artistice reprezentative locale în cadrul unor concursuri județene sau interjudețene. Acolo costumele noastre s-au bucurat de aprecierea celor prezenți. Când spun asta am în vedere festivalurile interjudețene de la Bustuchin sau Logrești și Festivalul județean ”Pridvorul tinereții ” de la Crețeni. Obiceiurile de Crăciun din localitatea noastră au fost prezentate la Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul ” în cadrul unui proiect al Consiliului Județean Vâlcea și al Uniunii Europene - ”Crăciun European”. Cu această ocazie au fost prezentate obiceiuri și tradiții de Crăciun, preparate culinare specifice Crăciunului din Grădiștea, turtă, sarmale, cozonac, zăbic, etc., s-au cântat colinde spre încântarea celor peste 100 de spectatori prezenți. Nu trebuie uitat că în data de 25 decembrie 2012 elevii au prezentat obiceiuri de Crăciun în cadrul unui program artistic ce a fost susținut atât în școală – în fața colegilor, cadrelor didactice și părinților - cât și la Biserica din satul Dobricea în fața enoriașilor. Aceste spectacole fac parte din cadrul unui parteneriat Școală – Biserică ,,Hristos - cuvântul care zideşte’’ce au tocmai ca obiectiv descoperirea, conservarea și promovarea obiceiurilor de Crăciun şi Paști din Grădiștea. Nu este un secret pentru nimeni faptul că am reușit culegerea unui text de Stea absolut

Nr. 2 2013

original cu această ocazie. Dialogul permanent ce se naște în cadrul activităților extracurriculare organizate,dintre elevi, cadre didactice, părinți, membri ai comunității, nu trebuie să rămână numai un simplu act de comunicare ci un suport pentru căutarea, conservarea și mai ales promovarea acelor valori etnoculturale autentice locale. Să nu uităm că avem datoria morală de a face totul în direcția educării tinerei generații în respect și pioșenie față de strămoși și cultura lor și mai ales să-i facem responsabili de perpetuarea acestor valori. Numai așa generațiile viitoare își vor ști originea și își vor găsi locul ce-l merită în marea familie europeană.

Locul şi rolul activităţilor extracurriculare în educaţia copiilor Prof. înv. primar Mateescu Olimpia Şcoala Gimnazială Păuşeşti- Otăsău Activităţile extracurriculare au importanţa lor în activitatea educaţională. Din ce în ce mai multe sisteme educaţionale le adoptă si le recunosc meritele în îmbunătăţirea performanţei copiilor la şcoală. S-a observat faptul că activitatea de învăţare dă rezultate mult mai bune dacă este îmbinată şi cu câteva momente de distracţie si detensionare. Iată cateva motive care ne vor convinge ca activităţile extracurriculare sunt necesare. 1. Activităţile extracurriculare alunga stresul. Până si copiilor, bombe energice prin definiţie, le este imposibil să stea perfect concentraţi timp de 6-7 ore la şcoală, mai ales acum, când aria curriculară este atât de bogată, vastă si complexă. Acest lucru le poate induce o stare de stres si oboseală care duce la blocaje si la pierderea interesului faţă de obiectele de studiu. 2. Activităţile extracurriculare îi ajută pe copii să-şi dezvolte abilităţile de management al timpului Programa şcolară este din ce în ce mai aglomerată iar cantitatea de informaţie pe care copiii trebuie să o asimileze creşte pe zi ce trece. Trăim într-o societate supusă presiunii timpului si numai cine ştie să-şi gestioneze corect si eficient programul va putea

să răzbată. Iată cum activităţile extracurriculare îi ajută pe elevi să înveţe încă de la vârste fragede noţiuni de bază ale managementului timpului. În momentul în care optează pentru diverse activităţi extracurriculare, copiii sunt nevoiţi să le îmbine armonios cu studiul, care nu poate fi ignorat sau pus pe locul al doilea. Aceştia devin mai responsabili cu datoriile pe care le au, învată să-şi organizeze programul eficient şi îşi formează încă de timpuriu un simţ al managementului timpului. 3. Activităţi precum voluntariatul ajută elevii să devină conştienţi şi responsabili faţă de problemele societăţii în care trăiesc. Latura lor umană se dezvoltă, iar spiritul justiţiar iese la suprafaţă încă de la vârste fragede. Copiii realizează importanţa ajutorului pe care îl oferă prin aceste activităţi voluntare şi pot cuantifica contribuţia lor la îmbunătăţirea starii de fapt a societăţii. Cei care au prestat astfel de activităţi au povestit că, la final, au avut un sentiment de linişte sufletească dupa ce au dăruit timp şi energie pentru ajutorarea celor dezavantajaţi. 4. Activităţile extracurriculare duc la descoperirea talentelor ascunse Activităţile extracurriculare duc la îmbunătăţirea abilităţilor copiilor. În unele cazuri, însă, acestea duc şi la descoperirea talentelor ascunse, pe care copiii nu ştiau ca le au. În momentul în care prind gustul unei activităţi care le face plăcere, copiii îşi vor dedica timp şi resurse pentru realizarea acesteia, fie ca e vorba de sport, muzică, sah sau hobby-uri relaxante. Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea activitatilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative. În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică, dar in acelasi timp, să-i atragă si pe micii şcolari. Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea personalităţii. De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme. Realizarea acestor activităţi presupune

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

alegerea din timp a materialului de către cadrul didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie pedagogică şi dragoste pentru copii. Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a individului. În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor.2 În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare.3 Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.

Activităţile extracurriculare organizate cu elevii au conţinut cultural, artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi activitatea comunităţii locale.4 Excursiile contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti. Excursia este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Excursia reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural. In clasele I-IV serbările şcolare vin in ajutorul afirmării si formării personalităţii elevului. Importanţa unor asemenea festivităţi ocazionate de sfârşitul de an şcolar, de Ziua copilului sau sărbătorile religioase, este deosebită. Ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor, contribuind la acumularea de noi cunoştinţe, la îmbogăţirea trăirilor afective şi sentimentelor estetice. Pentru ca elevii săşi motiveze participarea la această aleasă activitate, este foarte importantă atmosfera realizată în timpul repetiţiilor, caracterizată prin bună dispoziţie, dar şi prin seriozitate. Şansa de reuşită a serbărilor este dată de varietatea programului artistic, în măsură să valorifice talentul de recitator al unora, calităţile vocale, de ritm şi graţie ale altora, dar şi destoinicia pentru realizarea costumelor şi decorurilor. Micii artişti trebuie încurajaţi, stimulaţi, pentru a realiza buna dispoziţie şi participarea cu interes de-a lungul pregătirii şi desfăşurării spectacolului. Serbările şcolare sunt momente de maximă bucurie atât pentru copii, cât şi pentru părinţii lor. Ele aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân de-a pururi ca momente de neuitat în viaţa fiecăruia. Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi

Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi 3 Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti

Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor. Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului. Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice. În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc. Prin organizarea unor concursuri între grupele aceleiaşi clase sau între clase diferite (pe diferite faze, pe diferite teme) „Cel mai bun povestitor!” „Cea mai frumoasa poezie recitata!”promovăm valori culturale şi etice fundamentale, precum şi fair play-ul competiţional, sensibilitatea şi personalitatea lor suferind modificări pozitive, putând uşor depista tinere talente artistice în vederea cultivării şi promovării lor. Concursurile sportive vin ca şi o completare a activităţilor sportive, cei mici participând cu multă plăcere la concursurile sportive organizate, cum ar fi: atletism, concurs de săniuţe, de biciclete, de aruncat la ţintă, etc. O mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care susţin derularea unor proiecte, implicând în mod direct copilul prin personalitatea sa. Aplicată la

clasă, metoda proiectului este acceptată cu plăcere de elevi, deoarece permite munca în echipă, unde poate contribui, potrivit înclinaţiilor individuale, la realizarea unui scop comun.5 Activităţile extracurriculare mai sus enumerate şi analizate sunt apreciate atât de către copii, cât şi de factorii educaţionali în măsura în care : 1. valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor; 2. organizează într-o manieră plăcută şi relaxantă timpul liber al copiilor, contribuind la optimizarea procesului de învăţământ ; 3. formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ; 4. copiii au teren liber pentru a-şi manifesta în voie spiritul de iniţiativă; 5. participarea este liber consimţită, necodiţionată, constituind un suport puternic pentru o activitate susţinută; 6. au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup; 7. sunt caracterizare de optimism şi umor; 8. creează un sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanţilor; 9. urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ; Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară 5

Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Alte forme de organizare a procesului didactic ce pot fi abordate în cadrul disciplinei religie

în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual. Concluzii Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală şi pentru oferta educaţională. În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feedback pozitiv.

Prof. Nicolaescu Adrian-Mihai Trăirea religioasă și manifestarea religiozității în fapte curente de viață se cer a fi formate și consolidate prin educație. Nimic din ceea ce primește omul prin naștere nu se dovedește suficient dacă el însuși sau semenii săi nu devin activi în perspectiva acestei desăvârșiri. Ca și talentul înnăscut, care pentru a deveni plenar are nevoie de exercițiu metodic, religiozitate și înclinația originară spre pietate trebuie cultivate, întărite și perfecționate. Constituie un privilegiul istoric posibilitatea ca educația religioasă să se realizeze în mod programat, instituționalizat, în școala româneasca de astăzi. O lucrare ce are drept scop să realizeze transformarea lăuntrică a elevului, înseamnă o acțiune educativă, o lucrare cu caracter educativ creștin. Căci, în fond, în ființa acestei educații religioase creștine rezidă forța de a-l crește pe elev,de a-l dezvolta, de a-l forma progresiv, de a-l desăvârși în dependența cu cele mai înalte principii ale umanității și, cu deosebire, în lumina unui ideal superior bine precizat, așa cum este cel al realizării personalității creștine „starea bărbatului desăvârșit’’(Efes. IV,13). Acțiunea educativă creștină se îndreaptă deci spre realizarea adevăratului creștin care prin toate ale sale să nu caute numai mulțumirea, pacea, liniștea, bunăstarea și mântuirea sa,ci și prosperarea în toate acestea și a semenilor săi, spre formarea unui credincios creștin mereu animat și de spiritul ecumenismului. Dar educația religioasă este o lucrare esențială a Bisericii. Biserica este așezământul care activează la creșterea în duh a credincioșilor săi, împlinind fără întrerupere și în scop bine determinat această îndatorire ce a fost încredințată de Hristos însuși. În general educația trebuie înțeleasă ca o acțiune mereu creatoare. Educația religioasă se integrează în același context cu precizarea că ea mai înseamnă și “colaborarea credinciosului cu Dumnezeu, în scopul desăvârșirii celui dintâi, acelui care, prin păcat, a căzut de la fața lui Dumnezeu, dar vrea să se întoarcă, prin efortul său și al Bisericii, la

Bibliografie 1. 2. * Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi 3. * Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti; 4. * Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001 5. *Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti 6. * Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

fericirea cea dintâi”. În dezvoltarea unei asemenea acțiuni mai colaborează, în educația religioasă, și un element constructiv de mare însemnătate, element care, de altfel, izvorăște din iubirea creștină și se întărește numai în căldura acestei virtuți creștine: este încrederea. Un lucru esențial în problema de care ne ocupam trebuie totuși evidențiat în mod deosebit. Și anume, că educația religioasă nu se poate sprijini numai pe efortul uman în scopul realizării idealului său, ci și pe colaborarea activă plinitor al lui Dumnezeu. Depozitarea acestui har este Biserica întemeiată de Iisus Hristos și ea, prin sfintele taine, îl împărtășește tuturor fiilor ei care tind spre desăvârșire. Cadrul instituțional în care se realizează educația religioasă este școala și Biserica. Formele de organizare a procesului de învățământ sunt determinate de locul unde acesta se desfășoară, de obiectivul didactic urmărit, de numărul elevilor participanți. Formele de organizare ale educației religioase sunt: lecția de religie, cateheza, vizitele și excursiile la biserici și mănăstiri, cercul de religie, manifestările cultural religioase. Cateheza: Termenul cateheza provine din grecescul ‘’кατήχέίν’’ care înseamnă a învăța prin viu grai. Biserica primară a numit prin acest cuvânt activitatea de inițiere în învățătura și viața Bisericii a celor care doreau să îmbrățișeze creștinismul. Primul înțeles al catehezei era deci cel de pregătire a candidaților la botez, prin inițierea în învățătura religioasă și morală a creștinismului. Când numărul adulților care se botezau a început să scadă, prin cateheză era definită transmiterea cunoștințelor religioase credincioșilor de toate vârstele și formarea religioasă a acestora în și prin Biserică. Acest înțeles se păstrează pana în zilele noastre. Urmând porunca Mântuitorului Iisus Hristos de a învăța toate neamurile (Matei:28,19-20), Biserica a organizat primele școli românești. În aceste școli, învățământul era aproape în întregime religios și se făcea după cărțile de slujbă (Ceaslovul, Octoihul, Psaltirea etc). Ulterior s-a dezvoltat și învățământul laic: Iacob Stamati (1792-1802), Veniamin Costachi (1803-1808,1812-1842), Andrei Saguna (1848-1873) etc. Educația religioasă este introdusă în toate școlile de stat iar la sfârșitul secolului al XIX-lea devine obligatorie. În anul 1948 ora de religie este suprimată

din școală, iar învățământul religios revine exclusiv Bisericii. În octombrie 1950, Sfântul Sinod a hotărât ca în cadrul cultului divin, în duminici și sărbători, preotul să țină cateheze. Această practică se menține de atunci pana în zilele noastre. Spre deosebire de lecția de religie la care participă elevi organizați pe clase, în funcție de vârstă, catehizarea se adresează tuturor credincioșilor din Biserică. Excursiile și vizitele didactice: Se organizează în natură sau la biserici și mănăstiri, în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute în programele de învățământ. Ele oferă elevilor prilejul de a efectua observații asupra creației divine, asupra monumentelor de arta creștină, a obiectelor de artă bisericească, asupra unor momente legate de trecutul nostru religios, de viață și activitatea unor personalități de seama ale vieții religioase și de implicarea lor în viața socială, culturală, atât la nivel național cât și la nivel universal, asupra relațiilor dintre oameni. Excursiile și vizitele au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce elevii au acumulat în cadrul lecțiilor. În funcție de sarcina didactică fundamentală se pot delimita următoarele tipuri de excursii și vizite:

a)Vizitele și excursiile introductive

Au rolul de a-i pregăti pe elevi pentru înțelegerea și asimilarea cunoștințelor ce se vor preda. Ei vor fi orientați în sensul urmăririi diferitelor aspecte concrete, să culeagă informații, să colecționeze material didactic etc. Vor fi prezentate aspecte legate de istoricul obiectivelor vizate, de viața personalităților religioase care au trăit sau trăiesc în locurile vizitate. Profesorul va urmări și modul în care elevii pun în practică deprinderile formate în timpul orelor. Vizitele și excursiile organizate în vederea comunicării de cunoștințe. Se realizează în vederea unor cunoștințe referitoare la lăcașul de cult, la viața unor sfinți sau a unor personalități bisericești. Din varietatea de informații, profesorul trebuie să valorifice și să evidențieze aspectele cele mai importante pentru obiectivele propuse. Vizitele și excursiile de consolidare și fixare a cunoștințelor. Se organizează la sfârșitul unui capitol sau a unei teme, atunci când elevii au acumulat deja mai multe informații, știu să urmărească aspectele cele mai

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

b)Consultațiile și meditațiile Aceste forme de organizare a activității didactice se întâlnesc și la disciplina religie deoarece, orice situație care poate conduce la diminuarea vieții religioase trebuie rezolvată. În cadrul consultațiilor, profesorul lămurește și acordă îndrumări suplimentare unor probleme ridicate de elevi, întrebări, nelămuriri și îndoieli pe care le au în legătura cu cele transmise în cadrul lecției. Se organizează ori de câte ori este nevoie. Meditațiile se organizează în vederea sprijinirii elevilor care întâmpină greutăți în activitatea de învățare. c)Manifestările cultural-religioase Aceste activități antrenează un număr mare de elevi și ele se pot desfășura atât în școala cât și în afara acesteia. Asemenea activități ar fi: serbările școlare, concursurile, vizionările de filme sau spectacole cu subiect religios, întâlniri cu mari duhovnici, expoziții de icoane,etc. d)Participarea la slujbele religioase Elevii vor participa la slujbe în biserică, fie în grup însoțiăi de profesorul de religie, fie în mod individual. Etapele în desfășurarea activităților la cercul de religie Sunt în funcție de tematica propusă : Pentru susținerea unui rezumat dintr-o poveste, carte religioasa: • Întocmirea rezumatului de către 3-4 elevi pe baza indicațiilor profesorului; • Citirea rezumatului de către unul dintre elevi; • Discutarea rezumatului și reținerea ideilor pertinente, în vederea unei eventuale îmbunătățiri a acesteia; • Aprecierea modului în care s-a desfășurat activitatea de cerc; • Publicarea celor mai reușite rezumate sau prezentarea acestora la concursuri pe teme religioase. Pentru interpretarea unor scene religioase: • •Alegerea scenetei și prezentarea în fața elevilor; • Împărțirea rolurilor ținând cont de opțiunile și talentul elevilor; • Învățarea textelor (acasă) și a cântecelor (la cerc); • Repetarea scenetei; • Realizarea decorului și prezentarea scenetei în serbarea școlară sau cu alte

importante și pot să afle mai multe amănunte, scopul fundamental urmărit fiind acela de concretizare a cunoștințelor predate, de sistematizare și fixare a lor. Taberele religioase Se organizează în vacanță, la sfârșit de an școlar, pe baza unui program stabilit în funcție de categoriile de vârstă ale elevilor și de cunoștințele dobândite în anii de studiu. Activitățile extradidactice Se include în această categorie toate acele activități care se desfășoară sub îndrumarea profesorului, dar nu sunt prevăzute în documentele școlare (plan de învățământ și programa). Au rol complementar față de activitățile didactice. Participarea elevilor este facultativă, profesorul poate interveni însă, prin dirijarea sugestivă pentru antrenarea elevilor la unele din aceste activități. Conținutul se fixează în funcție de preferințele și dorințele elevilor, de condițiile și posibilitățile de realizare. Formele de organizare sunt mai elastice, ingenioase și cu caracter recreativ. Evaluarea rezultatelor se face prin alte modalități predominând forma aprobării prin laudă. a)Cercul de religie sau clubul biblic Se organizează în vedea aprofundării pregătirii elevilor în domeniul religios, al dezvoltării aptitudinilor și exprimării creativității. Se poate constitui la nivelul clasei sau pe grupe de clase. Tematica abordată și lucrările realizate trebuie să contribuie la întărirea credinței elevilor și să le dezvolte interesul și dragostea pentru religie. Frecvența clubului biblic fiind facultativă tematica se stabilește la începutul anului școlar pe baza opțiunilor, intereselor și aptitudinilor elevilor. Un rol important în cadrul cercurilor de religie îl deține dezvoltarea spiritului comunitar prin antrenarea participanților în pregătirea și desfășurarea activităților propuse, activități ce pot fi în colaborare cu O.N.G.-uri sau factori comunitari. O importanță deosebită o prezintă valorificarea rezultatelor care, la clasele mici, se realizează prin albume, expoziții, spectacole religioase, întocmirea de rebusuri cu definiții religioase, poezii proprii etc. La clasele mari, se realizează prin expoziții de icoane, participări la concursuri, organizarea de sesiuni, de comunicări și referate, dezbateri pe anumite teme și cu invitați din diferite domenii, publicații, vizite de binefacere etc. Tot în cadrul clubului biblic se pot desfășura și activități cu caracter interdisciplinar (seara de muzica și poezie etc.) )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

prilejuri. Pentru organizarea unor expoziții cu lucrările elevilor: • Prezentarea unor lucrări în vederea dezvoltării interesului elevilor spre arta religioasă; • Dezvoltarea convingerii că, pentru a realiza lucrări de artă religioasă, elevii trebuie să ducă o viață religioasă autentică; • Prezentarea etapelor executării lucrării; • Distribuirea materialelor necesare executării lucrărilor; • Executarea lucrării sub îndrumarea profesorului; • Analiza lucrărilor și expunerea lor. Pentru subiecte de creație (rebusuri, poezii, fise de lucru etc.): • Prezentarea lucrărilor concepute anterior,ca exemple; • Elaborarea unor lucrări asemănătoare sub îndrumarea profesorului; • Analiza fiecărei lucrări; • Rezolvarea prin muncă independentă a lucrărilor care necesită aceasta; • Publicarea unor lucrări. Predarea religiei în școală trebuie asumată cu maximum de atenție și seriozitate. Miza este prea mare și este posibil să pierdem totul dacă greșim. Să nu uităm că religia se predă și în liceu, iar aici lucrurile se complică. Există o reactivitate potențială în sens negativ atât din partea elevilor, cât și din partea celorlalte cadre didactice (nu mai vorbim de mulți oameni politici, care caută motive de excludere a religiei din școli). Educația în spiritul valorilor religioase nu este numai o chestiune a clericilor, ci și a laicilor. Unde este vorba de educație trebuie să fie prezent și pedagogul. Numai solidaritatea de concepție și de metodă a specialiștilor, pedagogi dar și teologi, ne poate feri de alunecarea pe panta improvizației și derizoriului. Conlucrarea dintre laici și clerici se impune mai mult decât oricând. Acum și nu altă dată. Bibliografie 1. Catehetica, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București-1976. 2. Educația Religioasă (repere teoretice și metodice), Editura Polirom-1999. 3. Didactica Aplicată a Disciplinei - Religie, Editura Arves-2006.

4. Metodica Predării Religiei, Reîntregirea, Alba-Iulia-2000.

Valențele educării elevilor prin intermediul excursiilor școlare Prof. înv. primar Florea Alina Nicolița Prof. înv. preșcolar Giubega Carmen Maria Dată fiind importanţa educării şi formării personalităţii elevilor, se pune problema căilor şi mijloacelor prin care învăţătorii şi profesorii pot contracara influenţele negative prin activităţile de zi cu zi, inclusiv prin acţiuni extraşcolare. Elevul trebuie provocat să fie receptiv la nou şi să vibreze în faţa frumuseţilor naturii, a lumii în continuă schimbare, şi să aprecieze valorile trecutului. Încă de la început slujitorii şcolii şi-au propus să formeze tineri capabili să izbândească în viaţă dar care să aprecieze şi valorile şi frumuseţile naturii. Excursiile tematice organizate de şcoală au multiple valenţe de informare şi educare a elevilor. Dacă sunt bine pregătite excursiile devin atractive la orice vârstă pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă reclamă efort suplimentar. Mediul de acţiune este diferit, iar tehnicile de instruire sunt altele, ca urmare contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, îmbunătăţirea memoriei vizuale şi auditive, formează gândirea operatorie a copilului, cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare. Excursiile tematice au un rol complex în educaţia şi instrucţia elevilor: • Elevii învaţă să fie receptivi în faţa frumuseţilor naturii şi a lumii în schimbare. • Apreciază valorile trecutului şi istoriei. • Excursia are valenţe de informare şi educare a elevilor, contribuie la completarea procesului de învăţământ prin ancorarea la mediul natural şi social explorat direct. • Are un conţinut mai variat şi mai complex decât lecţiile învăţate în clasă, mai atractiv, o atmosferă de voioşie şi veselie plină de optimism. • Prin ritmicitatea organizării excursiilor )

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , )

Editura

Nr. 2 2013

elevii pot stabili singuri obiectivele de vizitat, itinerariile şi scopul excursiei. • Devin capabili să rezolve probleme ce apar la un moment dat. • Stârnesc interesul pentru studierea hărţilor, a literaturii istorice, a descrierilor geografice. • Capătă deprinderi de a-şi nota sistematic ceea ce li se pare interesant. • Valorificând cunoştinţele dobândite în excursii elevii vin cu note originale prin care-şi exprimă impresii şi sentimente proprii faţă de cele văzute. • Îşi îmbogăţesc şi consolidează cunoştinţele de geografie şi istorie. • Excursia contribuie la îmbogăţirea cunoaşterii şi generează sentimente de preţuire faţă de generaţiile care ne-au precedat şi dragoste de ţara. • Excursia presupune contacte între oameni, atitudini, comportamente şi trăiri specifice. • Contribuie la îmbogăţirea experienţei umane. • Este un fenomen contemporan care răspunde la nevoia de evadare din mediul citadin şi reface legătura omului cu natura. • Joacă un rol esenţial, în recreerea, refacerea forţei de muncă, elimină stresul pe care-l acumulează omul. Prin intermediul excursiilor, elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească hărţi, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Acţionând individual sau în cadrul grupului, elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme după posibilităţile sale. Participarea efectivă şi totală în activitate angajează atât elevii timizi cât şi pe cei slabi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curenţii de influenţe reciproce, dezvoltă spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie unor reguli, asumându-şi responsabilităţi, elevii se autodisciplinează. Cadrul didactic are prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului – pregătirea copilului pentru viaţă.

G.P.N. Otetelișu- Lic. Tehnologic “Petrache Poenaru” Bălcești ORGANIZATORI: Înv. Florea Alina Nicolita Ed. Giubega Carmen Maria BENEFICIARI: elevii clasei a IV-a de la Lic. Tehnologic “Petrache Poenaru” Preșcolarii de la G.P.N. Otetelișu, Bălcești DATA ŞI DURATA EXCURSIEI: 16.06.2012; o zi TEMA: “Vizită Salina Ocnele Mari“ “Vizită la Grădina Zoologică” ITINERAR: Bălcesti –Ocnele Mari- Rm. VâlceaBălcești ; TIPUL EXCURSIEI: excursie cu caracter tematic OBIECTIV: -consolidarea cunoștințelor cu privire la obiectivele turistice ale țării noastre, cunoaşterea altor localităţi şi familiarizarea copiilor cu frumuseţile zonei prin care trec; - îmbogătirea cunoștințelor copiilor cu privire la animalele sălbatice OBIECTIVE OPERAŢIONALE: La sfârşitul excursiei, copilul trebuie: • Să indice poziţia itinerarului excursiei; • Să comunice între ei; • Să identifice obiective turistice de mare atractie din excursie; • Să stimuleze curiozitatea si spiritul de explorare a copiilor; • Să trezească interesul copiilor de a petrece timpul liber în natură; • Să analizeze aspecte ale corpului animalelor; • Să explice, prin exemple, în ce constă stilul lor de viaţă, comparându-l cu altele; • Să demonstreze capacitatea de a înţelege, de a compara, de a distinge particularităţile şi elementele comune ale animalelor existente; • Să valorifice intra- şi interdisciplinar conţinutul informaţiilor dobândite anterior; • Să-şi expună opinia privind ingrijirea animalelor şi a mediului în care tăiesc aici; • Să motiveze de ce cunoaşterea şi ocrotirea

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

PROIECT DE EXCURSIE

Nr. 2 2013

animalelor sălbatice, ale mediului înconjurător reprezintă îndatoriri elementare ale fiecărui locuitor al ţării.

se numesc fiecare, cu ce se hrănesc, de unde provin, modul de îngrijire, etc. ORA

PREGĂTIREA EXCURSIEI

ITINERAR

MOD DE

OBSERVAŢII

DESFĂŞURARE

1. Anunţarea excursiei: Cu cel puţin patru săptămâni înainte de data efectuării ei, a fost anunţată excursia pe care o vor face copiii la Salina Ocnele Mari,Grădina zoologică-Râmnicu Vâlcea. 2. Pregătirea copiilor pentru această excursie am realizat-o în cadrul proiectului tematic - Să ne cunoaștem frumusețile țării, proiect în care copiii au fost familiarizati cu obiective turistice de mare interes, li s-au prezentat imagini privind construcții importante din orase, am realizat convorbiri pe teme privind modul de comportare al copiilor în vizite, despre modul disciplinat în care trebuie să se deplaseze și să viziteze. Se precizează echipamentul adecvat acestei activităţi extraşcolare. Se stabileşte mijlocul de transport – microbuz – preţul biletelor, banii necesari pentru mici cheltuieli, hrana, pentru vizitare; precum şi clarificarea importanţei anumitor puncte de pe traseu;

7,30

10,30 11 13,30

DESFĂŞURAREA EXCURSIEI La data şi la ora fixată, copiii se adună în curtea școlii. Se face prezenţa, se verifică costumaţia (să aibe pelerine pentru ploaie, adidaşi, şepci cu cozoroc, în caz că este foarte cald, etc.), se reamintesc regulile excursiei (să stea pe scune în timpul deplasării, să urce în autocar prin uşa din faţă, să coboare prin uşa din spate, să stea în permanenţă în rând, să spună ceea ce doresc) apoi se deplasează la autocar. Se anunţă itinerarul Bălcești –Ocnele Mari - Bălcești şi se asigură că au reţinut regulile excursiei. În timpul deplasării cu microbuzul le vom asigura o atmosferă de voioşie, prin antrenarea copiilor în diverse jocuri muzicale, cântece de drumeţie, concursuri de ghicitori. În acelaşi timp, se observă principalele obiective pe lângă care trec cu autocarul. Li se explică copiilor de ce stăm la semafor, ce este o intersecţie, de ce nu putem opri unde dorim noi,unde ne găsim într-un moment dat etc. Primul obiectiv al excursiei noastre este Salina Ocnele Mari. Ajunşi la un alt obiectiv al excursiei, Grădina Zoologică, copiii vor vizita animalele. Dacă nu este ghid ca să ne prezinte animalele o vom face noi folosind explicaţiile necesare pentru ca, preșcolarii și școlarii mici, să cunoască mai bine animalele: cum

Plecarea autocarului Servirea mesei, în aer liber Vizitarea Salinei Ocnele Mari Vizitarea Grădinii zoologice Servirea mesei la MCDONALD’S Rm.Vâlcea

La sosirea în Ocnele Mari

Plecarea spre Bălcești

Cu aproximație în jurul orei,18:30,iar sosirea în Bălcești la ora- 20:30

SISTEMATIZAREA CUNOŞTINŢELOR • • • • • • • • • • • •

Unde am fost în vizită ? Ce am vizitat în excursie ? Ce v-a plăcut mai mult la Salina ? De ce ? Ce v-au impresionat ? Ce animale aţi văzut la Grădina zoologică? Cum erau animalele? Cine hrăneşte animalele de la Grădina Zoologică? Dacă un animal este bolnav, cine îl tratează? Ce obiective importante am mai vizitat? Unde v-a plăcut mai mult. De ce ? Alcătuiţi un “Album al grupei” cu imaginile care v-au impresionat pe acest traseu. La sfârsitul anului scolar, va fi înmânat copiilor un CD cuprinzând aspecte din

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , )

BălceștiOcnele Mari

Nr. 2 2013

această acțiune.

obiceiurile alimentare; • explicarea necesităţii unei alimentaţii corecte ca premisă a sănătăţii personale. DURATA: 04 .02.2013-01.03.2013 – AN ŞCOLAR 2012 - 2013 GRUP ŢINTĂ: BENEFICIARI DIRECŢI: - elevii clasei a VII-a ai Școlii Gimnaziale Bătășani,Valea Mare SURSE DE INFORMARE: - internet, - cărţi şi reviste de specialitate - ghidul unei alimentații corecte SCOP: Formarea la elevi a unei atitudini față de problemele sănătății RESURSE: UMANE - elevii,cadrele didactice MATERIALE - chestionare, afişe, colaje, pliante, broşuri, FINANCIARE - fonduri proprii; TEMPORALE - an şcolar 2012 – 2013 LOCUL DE DESFĂŞURARE: - ŞCOALA GIMNAZIALĂ BĂTĂȘANI, VALEA-MARE CLASA a VII-a Prof.SANDU ALINA 4.Lansarea proiectului

“Calitatea alimentaţiei – calitatea vieţii” - “suntem ceea ce mâncăm” Prof. de biologie Sandu Valeria Alina Școala Gimnazială Bătaṣani, Valea-Mare Jud. Vâlcea 1. Argument Problemele de sănătate au fost şi vor rămâne elemente esenţiale pentru dezvoltarea fizică şi psihică a tinerilor. Dupa cum se ştie este mai uşor să previ imbolnăvirile decât să vindeci afecţiunile. Pentru a preveni trebuie să cunoşti cum să procedezi, pentru această alimentaţie sănătoasă este foarte importantă mai ales de la vârste cât mai fragede în vederea formării unor deprinderi şi atitudini indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos. Un factor important in succesul şcolar, îl constituie şi alimentaţia sănătoasă. Elevii trebuie să se descurce singuri, să-şi procure bunurile de consum, inclusiv alimentele; de aceea am considerat că este absolut necesar, ca ei să cunoască criteriile de selectare ale unui produs alimentar, să-și cunoască drepturile in calitate de cumpărător.

Mediatizarea proiectului in şcoală prin realizarea unor pliante şi a unui panou care a fost expus pe holul şcolii. Realizarea de catre un grup de elevi a unui portofoliu care cuprinde: ghicitori, proverbe, chestionare, referate. Prezentarea de referate, chestionare, prezentari ppt

2. Obiectivele proiectului • reducerea consumului de alimente nesănătoase în rândul populaţiei; • promovarea la nivelul unităţilor şcolare a unui stil de viaţă sănătos prin alimentaţie; • identificarea modelului alimentar al elevilor şi a efectelor acestuia asupra randamentului şcolar; • informarea privind riscul de a achiziţiona un produs sau a ni se presta un serviciu, care să ne prejudicieze ; • conștientizarea necesităţii opţiunii pentru calitate intr-o lume a competiţiei valorilor; • dezvoltarea capacităţii de informare şi de lucru in echipă; • enumererea factorilor care influenţează

• Ca să-ţi fie noaptea uşoară, să-ţi fie cina scurtă. • Cine mănâncă mult se ingraşă repede. • De foame puţini oameni au murit, de multă mâncare nenumăraţi. • La mâncare să ai cumpătare şi la băutură să fie cu masură. • La masă cu graiul pe nimeni să nu mâhneşti, că la masă cere veselie şi tihnire la mâncare. • La prânz un mânz, la gustare un cal mare.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

4. Evaluarea rezultatelor Comentarea unor proverbe şi zicători legate de alimentaţie, chestionare

Nr. 2 2013

• Omul mănâncă pentru a trăi, nu trăiește pentru a mânca. • Un măr pe zi și ţii doctorul departe. Exerciţii de intocmire a unui meniu zilnic. Exemplu de meniu: Micul dejun: o ceaşcă de lapte sau un ceai, o felie de pâine cu gem, un ou,cereale, o felie de carne sau brânzeturi. Masa de prânz: felul 1 supe sau ciorbe; felul 2 roşii umplute cu salată de vinete, grătar de piept de pasăre cu salată de varză roşie; desert: fructe. Seara : mămăligă cu branză de vacă şi iaurt, rasol de vită. Enumerarea unor factori care influențează obiceiurile alimentare Motive pentru care mâncăm: • preferinţe personale • preţ • accesibilitate • provenienţă etnică • gust • personalitate • religie • presiunea anturajului • publicitate • ambalaj • etichete alimentare • obiceiuri de familie

Mâncaţi alimente variate. Menţineţi-vă greutatea in limite normale. Alegeţi un regim alimentar cu multe fructe, legume şi produse cerealiere. Alegeţi un regim alimentar sărac în grasimi şi colesterol. Folosiţi produse zaharoase în cantităţi moderate. Folosiţi numai sare iodata in cantităţi moderate. Piramida alimentelor: Alimentele sunt așezate pe grupe in funcție de importanța lor in alimentație,prin conținuturile de glucide,lipide,proteine,săruri minerale si fibre.

Completarea unui tabel privind grupele de alimente şi numarul de porţii zilnice.

Fructe şi legume Pâine şi cereale Lapte Carne Altele

Mic dejun

Prânz

1 1

Cina

Gustări (nr. Conținut) 1

Nr. total

1 1

3 2

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , )

Interpretare pentru a avea un regim alimentar echilibrat zilnic avem nevoie de urmatoarele porţii: • fructe si legume -- 5 • pâine şi cereale – 5 sau mai multe • lapte – 3 • carne – 2 Stabilirea ghidului unei alimentaţii corecte:

Nr. 2 2013

-Spanac -Ardei gras -Salată

Băuturile acidulate şi organismul uman.

9.Mănânci legume când iei o gustare? Da Nu 10.De câte ori pe zi mănânci legume? -niciodată -de 2 ori -de 3 ori -de 4 ori -de mai multe ori 11.Îți plac fructele ?

5. Rezultatele proiectului. Chestionar şi interpretarea rezultatelor.

Da Nu 12.Care sunt fructele tale preferate ?

CHESTIONAR DESPRE ALIMENTAȚIE

-Mere -Pere -Banane -Portocale -Altele

1. Ai luat micul dejun?: Da Nu 2. Ce ai mâncat la micul dejun? -cereale -fructe -ouă -clătite -altceva(numește)

13.Mănânci fructe la micul dejun? Da

14.Mănânci fructe proaspete la desert?

3. Crezi că micul dejun e important? Da Nu

4. Crezi că mănânci prea mult zahăr? Da Nu

prânz?

15.De câte ori mănci fructe proaspete la -în fiecare zi -de 2 ori -de 3 ori -de 4 ori -de mai multe ori

5.Care sunt legumele tale preferate? -morcovi -roșii -varză -mazăre Altele(numiți)

16.Ce sucuri de fructe bei?

6.Ce legume nu mănânci?

17.Ce fel de pâine mănânci mai des ?

7.Mănânci legume crude? Da Nu 8.Ce legume crude mănânci? - Morcovi

-albă -de secară -neagră

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

Alte feluri

18.Ai gustat vreodată pâine integrală?

26.Îți place carnea?

De câte ori pe zi bei lapte? -niciodată -de 2 ori -de 3 ori -de 4 ori -de mai multe ori

27.Ce mănânci mai des? -pește -pui -carne de porc -carne de vită

19.Bei lapte la micul dejun? Da

28.Consideri că greutatea ta este: • bună • prea mare • prea mică

Nu 20.Ce gustări mănânci mai des?

-brânză -nuci -fructe -dulciuri -legume -produse de patiserie -altele

29.Îți place să încerci feluri noi de mâncare? Da

30.Consideri că obiceiurile alimentare bune te ajută să-ți păstrezi sănătatea? Da

21.Ce bei mai des?

31.Crezi că mănânci alimente potrivite?

-sifon -lapte -apă -ceai -cafea -altele

22.Consideri că băuturile pe care le consumi iți fac bine? Da

23.Numește o gustare bună din cele pe care le mănânci? 24.Îți place sarea pe mâncare? Da

25.Crezi că prea multă sare iți face rau?

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Biblioteca publică - o posibilă ofertă extracurriculară

acestuia acces la resurse. Biblioteca poate contribui la realizarea unor comunități puternice, sigure și sustenabile, poate oferi un viitor pozitiv pentru copii și adolescenți, poate îmbunătății starea de confort social, poate oferi oportunități de educație non – formală și poate promova identitatea și valorile locale. În spiritul celor afirmate mai sus, Biblioteca Publică Locală Grădiștea, jud. Vâlcea a reușit să pună în aplicare proiecte de parteneriat educative și culturale având ca partener unitățile de învățământ din localitate, proiecte ce au avut drept grup țintă atât cadrele didactice, părinții cât mai ales preșcolarii și elevii din toate ciclurile. Aceste parteneriate au fost concepute pe ani școlari sau ani calendaristici și au vizat atât procesul educativ propriu – zis cât și aspecte de petrecere într-un mod plăcut a timpului liber sau chiar divertisment. Din prima categorie am exemplifica cu Proiectul educațional inițiat în anul școlar 2008 – 2009, proiect care este și azi viabil – cu mici modificări - ce vizează activități comune între unitățile școlare din localitate și bibliotecă. Aceste activități sunt desfășurate în sala de lectură a bibliotecii iar la ele participă câte o clasă însoțită de cadre didactice. Activitățile propuse și realizate cuprind atât ore de specialitate desfășurate în bibliotecă și aici am în vedere orele de Limba și literatura română - evocări ale unor scriitori, medalioane literare – geografie – realizarea unor lecții model – istorie – istorie locală, etc., cât și activități prin care elevii sunt învățați să caute resurse și materiale bibliografice pe care să le folosească în procesul educativ. Din cea de a doua categorie am exemplifica cu activitățile ce vizează organizarea de concursuri locale de cultură generală – cu temă dată – pregătirea și prezentarea unor programe artistice, participarea unor elevi sau grupuri de elevi la concursuri naționale – locul I pe țară la Concursul ”Azi n-am fost la bibliotecă” în 2011, locul II pe țară în 2012 la un concurs împotriva violenței la secțiunea videoclip și fotografie plus alte premii și mențiuni - proiectarea unor filme artistice românești, etc.. Emoţiile şi bucuriile comune trăite cu prilejul organizării unor astfel de activităţi contribuie la întărirea relaţiilor de prietenie între copii, la închegarea colectivului,ceea ce le demonstrează valoarea educativă. Un proiect de activitate extracurriculară cu un impact major asupra elevilor dar și comunității a fost cel realizat cu Școala Gimnazială Dobricea. Proiectul s-a desfășurat pe parcursul a doi ani școlari; 2010

Bibliotecar Fîrtat Ilie Biblioteca Publică Locală Grădiștea, jud. Vâlcea Educaţia, în termeni generali, a dobândit în societatea românească contemporană noi valori, date mai ales de schimbările majore survenite în toate domeniile vieţii sociale - dar cu precădere în domeniul informațional, depăşind limitele exigenţelor şi valorilor naţionale cu tendințe clare spre universalitate. Modelarea, formarea şi educarea omului cere timp, pricepere şi dăruire. Pentru asta, învățământul românesc trebuie să - i formeze pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială într-o societate dominată de mass media. Pentru asta, învăţământul primar, gimnazial, liceal şi universitar trebuie să se transforme, să manifeste deschideri spre învăţarea continuă, spre autoeducaţie. Şcoala, oricât de bine ar fi organizată și oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunică elevului,de cele mai multe ori nu poate da satisfacţie setei de a afla și a ști, trăsături specifice copiilor și tinerilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru aş forma convingeri durabile. În continuarea educaţiei oferite de şcoală, biblioteca este prima instituţie care favorizează procesul învăţării post instituţionale, deoarece ea reprezintă un spaţiu familiar, ușurând tranziţia către alt tip de învăţare, un factor de continuitate în spaţiu şi timp. Caracterul său multidisciplinar reprezintă un factor catalizator în a obţine şi a partaja informaţia, constituind în acelaşi timp un spaţiu echitabil în care se pot întâlni şi dialoga mai multe generaţii. Biblioteca nu este un spațiu doar al cărților, este mai degrabă un spațiu al informației, pe orice suport s-ar afla ea. Este, de asemenea, un loc de întâlnire pentru populația activă din comunitate, un loc de întâlnire al ideilor, un loc pentru tineri și vârstnici deopotrivă, un punct cheie al societății, deținătoare de multimedia și posibilități de comunicare modernă, posesoare de conținut informațional – educând publicul în administrarea informațiilor și oferindu-i )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

-2011, 2011-2012, și a avut ca rezultat final realizarea unui muzeu al satului ( inaugurat la 15 august 2011). Alături de cadre didactice și elevi la acest proiect au participat și părinții și bunicii acestora. Elevii au mers prin sat, însoțiți de cadre didactice și au făcut colectări de obiecte pentru muzeu, apoi au participat la aranjarea, etichetarea și inventarierea acestora. Cu această ocazie îmbogățindu-și bagajul de cunoștințe privind vatra etnoculturală a localității, conștientizând apartenența la marea cultură românească. Biblioteca Publică Locală Grădiștea, ca parte a unui proiect național Biblionet, poate sa ofere în continuare o bază materială și informațională modernă școlii, ca suport unor activități extracurriculare . Pentru asta este nevoie de realizarea de proiecte de parteneriat viabile, centrate pe obiective precise, care să stârnească interesul tuturor participanților, elevi, cadre didactice, părinți, etc.. Biblioteca și școala, împreună printr-un parteneriat strategic, activ, pot contracara în totalitate efectele declinului educației școlare - sau chiar educația primită în familie - și pe acelea ale alterări calității vieții publice prin consumul de emisiuni de televiziune stupide, folosirea incorectă a internetului, etc.. Dacă elevii vor fii canalizați spre activități variate tematic, pe gustul lor, vor evita chiciurile de orice fel, vor căuta școala și biblioteca și ofertele acestora educaționale și culturale. În aceste vremuri, când informația crește și se propagă exponențial, școli sau biblioteci puternice vor fi doar acelea care au înțeles rolul important ce-l joacă în formarea și educarea tinerei generații. Numai împreună, prin realizarea unor parteneriate viabile, școala și biblioteca vor putea să-și împlinească menirea.

Activităţi extracurriculare desfăşurate în scopul dezvoltării unor capacităţi creative ale elevilor din învăţământul primar Înv.Matei Dumitru Școala Gimnazială Bătășani, Valea Mare Alături de şcoală, în realizarea obiectivelor educaţiei, îşi dau concursul instituţiile şi aşezămintele de cultură, mass – media, unităţile economice, familia, într-un cuvânt, toate elementele constitutive ale sistemului naţional al educaţiei permanente. Fără a limita posibilităţile de alegere ale tinerilor şi fără a viza o uniformizare a personalităţii lor, şcoala este singura în măsură să asigure cel ai bine armonizarea factorilor care îşi pun amprenta asupra fizionomiei morale a fiecărui individ pentru că ea deţine nu doar programe de formare, ci şi o tehnologie de educaţie prin intermediul cărei trăsăturile de personalitate se modelează firesc, în procesul nemijlocit al muncii şi al vieţii. Universul problematic al educaţiei multilaterale, polivalente este divers şi ca atare, formele şi metodele se cer diversificate continuu, adaptate la situaţiile noi care apar la nivelul colectivităţii umane, ca şi la nivelul fiecărui unităţii de învăţământ. La copilul de vârstă şcolară mică dezvoltarea este strâns legat de activităţile desfăşurate în şcoală şi în afara ei sub forma jocului, a învăţăturii şi a muncii. Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în condiţii favorabile generează produse noi şi de valoare pentru societate. Rezerva de creativitate existentă ca potenţial uman este insuficient valorificată. Investiţia de creativitate poate contribui fundamental la ridicarea unei naţii şi chiar la perfecţionarea, în timp, a fondului ei genetic, la dezvoltarea inteligenţei sociale, a imaginaţiei inventive, a formării personalităţilor creatoare, a cultivării stilului creativ de muncă. Creativitatea este o structură psihologică de personalitate uneori ignorată sau înăbuşită de procesul educaţional, presiunea exercitată de conformism devenind la un moment dat extremă. Accentul în efortul educaţional se mută

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

pe un repertoriu amplu, pe gândire divergentă şi imaginaţie, pe învăţarea creativă, aptă să conducă la soluţionarea unor probleme inedite, în baza unor achiziţii funcţionale fundamentale – deprinderea de a fi creativ. La vârsta micii şcolarităţi, orice preocupare pentru dezvoltarea copilului are efecte benefice asupra stimulării creativităţii. Tipul de îndrumare sau dirijare optimă din partea educatorului este specific învăţării prin problematizare în context creativ care trebuie să lase frâu liber de manifestare interdependenţei de gândire şi acţiune a elevului. Întreţinerea unor relaţii care să nu exagereze prin autoritarism, nici prin laissez-faire, care să invite grupul să ia singur decizii, să stabilească maniera de organizare, asocierea liberă în vederea realizării unei sarcini sunt măsuri necesare cultivării creativităţii în şcoală. Prin crearea unui mediu permisiv, stimulativ de încurajare şi gratificare a manifestărilor de orice gen ale copilului, de stimulare a încrederii în sine,într-o atmosferă de comunicare liberă, activă şi favorabilă colaborării în muncă, chiar şi copiii cu tendinţă spre pasivitate, neobişnuiţi cu efortul intelectual, intră rapid în procesul muncii intelectuale şi prind gustul rezolvării problemelor şcolare. Ei îşi eliberează treptat energiile latente psihice prin dorinţa de autoafirmare. În afara activităţilor desfăşurate în clasă, activităţile extradidactice şi extraşcolare, extracurriculare au ample funcţii stimulative, formative pentru creativitatea elevilor . Activităţile extracurriculare au ca scop evidenţierea valorii plurifuncţionale a cunoştinţelor dintr-un domeniu ştiinţific, al aplicabilităţii competenţelor şi abilităţilor dobândite în cadru diferitelor discipline şcolare, contribuind la cristalizarea unei imagini de sine pozitive, la sporirea responsabilizării personale faţă de sine, faţă de alţii, faţă de societate. Elevii beneficiază de posibilitatea de a transmite şi de a primi informaţii, de a valorifica experienţe personale pozitive, comunicarea în grup fiind un pliant al relaţionară atât pe orizontală, între elevi, cât şi pe verticală, în comunicarea elev profesor. Contextele create de diversele modalităţi de concretizare a acestui tip de educaţie: proiecte, manifestări punctuale, aplicaţii tematice etc., oferă posibilitatea abordărilor interdisciplinare, cross-curriculare şi transdisciplinare, exersarea competenţelor şi abilităţilor de viaţă într-o manieră )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

integrată, de dezvoltare holistică a personalităţii. În contemporaneitate e necesară amplificarea participării efective a elevilor la activităţile productive, creatoare în cadrul cercurilor ştiinţifice, tehnice şi practico-aplicative, în colective de cercetare şi creaţie artistică, culturale. Taberele şcolare de creaţie, grupurile creative de cercetare mixte de profesori şi elevi sunt forme importante de stimulare şi educare a creativităţii. Se recunoaşte şi se valorifică importanţa cadrului didactic şi implicit a relaţiei creative pe care el o instaurează în clasă şi în activităţile extracurriculare. Activitatea extracurriculară poate fi o componentă educaţională valoroasă şi eficientă dacă se asigură conţinuturi şi forme de desfăşurare, care să producă atractivitate, plăcere, satisfacţie. Activităţile extracurriculare desfăşurate în şcoală sau nu au ca obiectiv două componente, aflate în raporturi complementare: una intelectuală, menită să antreneze capacitatea de creaţie, dorinţa de realizare, de autoafirmare; o componentă distractivă –de loisirdestinată asigurării unei atmosfere destinse, precum şi captării interesului faţă de respectiva activitate. Una din caracteristicile acestor activităţi este participarea nonobligatorie, pe bază de selecţie din partea profesorului şi de adeziune din partea elevului respectiv, de interesul manifestat faţă de respectiva activitate. O altă caracteristică o reprezintă acreditarea ideii că, într-o astfel de activitate, nu individul este doar important ci şi grupul, cu întregul său corolar de trăsături socioculturale. În ciuda nevoii de diversificare a metodelor pedagogic apar necesitatea de a se promova diferite forme de activitate şcolară şi extraşcolară care să-l întregească şi să completeze procesul instructiv educativ. Un astfel de rol îl îndeplinesc activităţile extracurriculare, în cadrul cărora elevii au posibilitatea sa-şi lărgească orizontul de preocupări, să-şi dezvolte spiritul de observaţie, imaginaţia şi gândirea, să valorifice cunoştinţele. Profesorului i se cere un efort de reprimare a tendinţei spre critică de gen distructiv, orientată spre relevarea greşelilor şi a imperfecţiunilor, care devine uneori aproape o deformare profesională. Acesteia urmează să-i ia locul încurajarea. Evaluarea trebuie orientată în direcţia evidenţierii aspectelor pozitive şi a progreselor înregistrate de fiecare elev în parte. De aceea am considerat oportună organizarea unor activităţi extracurriculare în cadrul cărora elevii participă benevol şi evaluarea nu este rigidă ca la lecţiile obişnuite. Modalităţile de organizare a

Nr. 2 2013

activităţilor extraccuriculare pot fi: activităţi directe în sprijinul instruirii elevilor, activităţi directe în sprijinul educării elevilor, activităţi indirecte. Activităţile directe în sprijinul instruirii elevilor, sunt activităţi care se pot organiza ca ”şcoală de după şcoală”:consultaţia;antrenamentul pentru concursuri;meditaţia;cercul pe obiecte, discipline. Activităţile directe în sprijinul educării elevilor au multiple valenţe formative şi sunt îndrăgite de către elevi: vizitele la biblioteci, excursii de studii, concursuri şi olimpiade,cercul extracurricular, expoziţia şcolară, tabere, şcoli de week-end, serbări, şezători ,reviste şcolare . Nu-l ignorăm radioul sau televiziunea, dar spre deosebire de aceste surse informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea. Acest prieten tăcut îţi oferă de câte ori ai nevoi acelaşi răspuns fidel la fiecare întrebare şi îl repetă cu nesfârşită răbdare până ce l-ai înţeles. Şezătoarea reprezintă o formă atractivă, recreativă şi dinamizatoare foarte potrivită pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse în domeniul dezvoltării vorbirii. Este cadrul cel mai adecvat manifestării libere a elevilor şi, în consecinţă cel mai eficient mijloc de exersare şi cultivare a relaţiilor de colaborare, de încredere, fiind o formă de activitate colectivă. Activităţile indirecte se pot concretiza în:şcoala părinţilor,întâlniri cu diferite personalităţi . Cele mai populare metode pentru stimularea creativităţii sunt brainstormingul,sinectica, metoda 6-3-5, explozia stelară,metoda Philips 6-6, discuţia Panel, jocul de rol, jocul didactic. Strategia didactică are ca dominantă lucrul în echipă care favorizează comunicarea şi asumarea de către elevi a diverselor roluri în cadrul grupului, pentru a găsi posibilitatea de a învăţa cum să judece, cum să analizeze, cum să construiască un raţionament logic pentru a învinge, la început jucându-se prin hăţişul mai puţin întortocheat al capcanelor, apoi fiind nevoiţi să apeleze la strategii ample în dezlegarea tainelor, ca izbânda minţii să le ofere satisfacţii de neegalat. Optimizarea procesului de pregătire pentru aceste manifestări cuprind şi impun anumite cerinţe: • cunoaşterea şi respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor; • îmbunătăţirea metodologiei de lucru cu accent pe învăţarea activă, prin efort propriu; • permanentizarea relaţiilor interdisciplina-

re şi a transferului de cunoştinţe; • adaptarea unei atitudini creatoare de către învăţător, atât în conceperea activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii; • asigurarea unui climat de încredere, relaxare psihică care să permită descătuşarea energiilor. Recomandarea promovării activităţilor educative extracurriculare aparţine Consiliului Europei şi prilejuieşte condiţii diverse de manifestare a numeroase abilităţi, a inventivităţii şi creativităţii elevilor.

Rolul activităților extracurriculare și extrașcolare în dezvoltarea personalității elevilor Prof.înv.primar Șerban Mariana Liliana Școala Gimnazială Bătășani- structura Drăganu Procesul de diferenţiere a formelor de organizare a învăţării a fost declanşat la începutul secolului al XX-lea sub presiunea amplificării volumului de informaţii ştiinţifice, tehnice, culturale şi artistice precum şi a trebuinţei elevului de a-şi întregi educaţia şcolară şi prin alte modalităţi de cunoaştere decât cele clasice. Obiective prioritare ale procesului de învăţământ şi anume: educarea atitudinii copilului faţă de învăţătură, faţă de necesitatea frecventării şcolii, educarea respectului faţă de sine etc; se pot realiza şi prin activităţi extraşcolare și extracurriculare care să continue ce s-a început în timpul procesului instructiv-educativ sau să consolideze această muncă. Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare, era menită să ofere copilului alternative educaţiei şcolare, care necesită un efort intelectual susţinut; astfel că acestea erau activităţi ce ofereau copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să facă lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. De aceea, aceste activităţi erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri (dansul, sculptura, muzica, aerodinamica etc.), în timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte mult şi aceste activităţi au devenit un supliment al activităţilor şcolare; supliment perceput adesea de către părinţi şi copii

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei într-un context exterior şcolii. Personalitatea este cea mai complexă şi adeseori cea mai dramatică realitate umană cu care luăm contact şi pe care şcoala urmează să o influenţeze, să o amelioreze sau să o schimbe; ştiut fiind faptul că educaţia are scopul de a cizela omul. Şcoala pune copilul în contact cu o societate determinată şi utilizează un ansamblu de practici educative în relaţie cu cele ale familiei. Şcoala , atât prin intermediul procesului didactic cât şi prin activităţile extracurriculare şi extraşcolare, dezvoltă în copil anumite stări fizice, intelectuale şi morale pe care societatea le cere de la el. Societatea modernă prin dinamismul său, prin flexibilitatea sa, prin deschiderea spre inovaţii, solicită un model al personaităţii umane care ar fi capabilă să facă faţă cerinţelor secolului XXI care s-a anunţat ca un timp al schimbărilor continue. Educaţia devine imboldul progresului social, exigenţele timpului an de an suscită noi abordări şi valorificări ale ştiinţelor pedagogice, psihologice, politice, sociale, economice în scopul formării unei generaţii tinere capabile să asigure în continuare un nivel de bunăstare a vieţii, o interacţiune socială sporită, condiţii optime pentru dezvoltarea umană. Furnizorii de servicii educaţionale vor crea toate condiţiile necesare dezvoltării armonioase a personalităţii elevului, fiecare copil având nevoie de acel mediu în care ar cunoaşte plinătatea devenirii sale. Activitatea extracurriculară şi extraşcolară trebuie să ocupe un loc foarte important în ansamblul influenţelor educative. Aceste activităţi antrenează elevii în evenimente culturale şi sportive, în concursuri şi serbări şcolare, în excursii şi acţiuni de voluntariat etc; toate acestea fiind menite să contribuie la formarea unor competenţe sociale şi civice, ce vor duce la dezvoltarea multilaterală a copiilor. Strategia de dezvoltare a activităţii educative şcolare şi extraşcolare proiectată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării porneşte de la premiza că abordarea educaţională complementară formal – nonformal asigură plus valoarea sistemului educaţional. Astfel, se valorifică rolul definitoriu pe care educaţia îl exercită în pregătirea tuturor copiilor de a deveni cetăţeni activi într-o societate dinamică, în continuă schimbare, contribuind totodată la procesul permanent de îmbunătăţire a calităţii vieţii. Formularea unor obiective clare şi coerente în )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

lumina Tratatului European Constituţional cu privire la importanţa respectării valorilor fundamentale ale drepturilor omului, ale libertăţilor, ale democraţiei şi egalităţii şi racordarea la standardele educaţionale europene reprezintă baza strategică a acestui document. În sistemul de învăţământ românesc, cadrul activităţii educative şcolare şi extraşcolare constituie spaţiul capabil de a răspunde provocărilor societăţii actuale, în sensul în care conceperea flexibilă a acesteia permite o continuă actualizare a conţinutului învăţării şi a metodelor didactice centrate pe elev, precum şi o monitorizare şi evaluare de calitate a rezultatelor învăţării. Totodată particularităţile specifice facilitează implementarea noii abordării didactice prin care elevul devine resursă, producător, lider de opinie, deci participant activ. Pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, spirituală, interpersonală şi socială, activitatea educativă şcolară şi extraşcolară are mereu în atenţie nevoia de adaptare la cerinţele individuale, diverse ale tuturor copiilor, la interesele de cunoaştere şi potenţialul lor. Contextele create de diversele modalităţi de concretizare a acestui tip de educaţie: proiecte, manifestări punctuale, aplicaţii tematice etc, oferă posibilitatea abordărilor interdisciplinare, cross-curriculare şi transdisciplinare, exersarea competenţelor şi abilităţilor de viaţă într-o manieră integrată, de dezvoltare holistică a personalităţii. Toate activităţile extraşcolare şi extracurriculare se aleg de comun acord cu elevii şi părinţii, şi se impune necesitatea cooperării şcolii cu organizaţiile obşteşti, autorităţile publice locale pentru asigurarea calităţii acestor servicii de educaţie nonformală. Democratizarea vieţii şcolare devine un fapt autentic prin constituirea, la nivel naţional, a Consiliului Naţional al Elevilor, din care fac parte reprezentanţi ai consiliilor judeţene ale elevilor; şi astfel s-a constatat un progres în ceea ce priveşte antrenarea elevilor într-un număr cât mai mare de activităţi extraşcolare şi în domenii diverse. Educaţia ce se realizează prin activitate extraşcolară completează activitatea şcolară şi educaţia familială. Ca activitate intenţionată şi orientată, educaţia extraşcolară permite dezvoltarea competenţelor elevilor, cultivarea interesului şi dezvoltarea înclinaţiilor şi talentelor acestora pentru anumite domenii. Ea permite folosirea eficientă şi plăcută a timpului liber al elevilor, dezvoltarea vieţii asociative, dezvoltarea capacităţilor de a lucra în grup şi de a coopera în rezolvarea unor sarcini complexe,

Nr. 2 2013

dezvoltarea voinţei şi a trăsăturilor positive de caracter. Educaţia extraşcolară permite implicarea elevilor în activităţi opţionale în mai mare măsură decât este posibil pe baza activităţilor curriculare, angrenându-i pe aceştia în forme specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor. O personalitate armonioasă are nevoie de un mediu favorabil în care să crească fericit, să se edifice împreună cu semenii să, iar prin activităţile extracurriculare şi extraşcolare se conturează o astfel de personalitate. Prin valorificarea spaţiului democratic oferit de activitățile educative extraşcolare și extracurriculare, de a experimenta noi posibilităţi de dezvoltare, de atragere, încurajare şi stimulare a tinerei generaţii în îmbunătăţirea calităţii vieţii; societatea nu va avea decât de câştigat, investiţia în educaţie având un feed-back şi un rezultat concret al eficienţei sale. Prin satisfacerea dorinţelor şi intereselor de cunoaştere a tinerilor, sistemul educaţional va deveni un centru şi o resursă de dezvoltare a comunităţii locale.

Rolul şi importanţa activităţilor extracurriculare prin acţiuni de voluntariat Prof. Înv. Preşcolar Popa Silvia Grădinița cu Program Normal Dobricea

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumelor..” (Maria Montessori –“Descoperirea copilului”) Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei

permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Procesul educational din grădiniţa presupune şi forme de munca didactică complementară activitaţilor obligatorii. Acestea sunt activitaţi desfăşurate în grădiniţa în afara activităţilor obligatorii sau activităţi desfăşurate în afara grădiniţei. Ele sunt activitaţi extracurriculare şi se desfăşoară sub îndrumarea atentă a educatoarelor. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a individului. În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Astfel de activităţi sunt de o reala importanţă într-o lume dominată de mass media şi ne referim la televizor , calculator şi internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se controla comportamental , emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual. Se ştie că începând de la cea mai fragedă vârstş , copiii acumuleaza o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natura. Activităţile de acest gen cu o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, colonii.In cadrul activitaţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii sociale , copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, preşcolarii îşi pot forma sentimental de respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi realizările sale. In urma plimbărilor, a excursiilor în natura, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

La vârsta preşcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .Ca educatoare, trebuie să oferimîn mod gradat , în acord cu particularităţile de vârstă , cunoştinţe ştiinţifice , să organizăm activităţi educative privind protejarea mediului înconjurator: curăţarea parcului, a mediului de joacă , ocrotirea unor animale . Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti. Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor. Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a Dragobetelui, a zilei de 8 Martie , a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică. Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am organizat carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de 1 Iunie .Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a stimulat imaginaţia elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu diverse forme de manifestări artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se manifesta liber, atât în crearea costumului , cât şi în interpretarea/ realizarea unor monologuri. Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite teme. Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaţii artistice, de desen, între clasele de nivel primar şi grădiniţă. Vizitele la muzee, expozitii, monumente si locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc de a intuit si pretui valorile culturale, folclorice si istorice ale poporului nostru. Vizionarile si spectacolele constituie o alta formă de activitate extracurriculară în grădiniţe, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunata a artei. Deşi aceasta formă de activitate îl pune pe )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului. Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor tv, poate constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi timp un punct de plecare în organizarea unor acţiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, urmată de discuţii pregătite în prealabil, pe lîngă faptul că realizează completarea unor aspecte educative, şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură, etc. Vizionarea filmelor si a emisiunilor la televizor aduce copiilor o mare satisfacţie, prin faptul că arta filmului dă copiilor iluzia realităţii. Educatoarele au un rol deosebit de important în alegerea spectacolelor, la recomandarea emisiunilor de televiziune pentru copii şi selecţionarea emisiunilor, programelor distractive care au o influenta pozitivă mai evident conturate. Prin voluntariat, cel mai rapid se dezvoltă abilitatea de comunicare. Barierele ridicate de timiditate, frica de vorbit în public, greutăţile întâmpinate în crearea unor legături de prietenie sunt spulberate. A voluntaria înseamnă, de asemenea apartenenţa la un grup,un grup care devine în scurt timp o familie, iar relaţiile deşi sunt de natură profesională,devin şi personale. Sub marea umbrela a comunicării, socializarea joacă un al treilea rol foarte important. Voluntariatul creează punţi între oameni şi comunitaţi. Fără să vrem,suntem nevoiţi să socializăm în viaţa de zi cu zi pentru a putea exista. Însă,voluntariatul te învaţă tehnici şi metode de socializare, astfel încât timiditatea, teama şi frica să dispară, toate acestea ajutând la crearea ta din punct de vedere profesional.Dacă investeşti suficient timp în tine ca profesionist, vei deveni în scurt timp un leader. Leadershipul se învaţă cu ajutorul celor trei elemente: responsabilitate,comunicare şi socializare. Succesul înseamnă să te conduci. Dacă ştii să fii un bun leader cu tine însuţi, cu siguranţă vei şti să-i manageriezi şi pe ceilalţi. Investiţia în propria persoană pe termen scurt, mediu şi lung înseamnă responsabilitatea pe care ţi-o asumi să devii acea persoană de succes care doreşti să fii. Voluntariatul înseamnă mai mult decât orice definiţie, investiţia în propria persoană. Creşti o data cu proiectul tău, îţi

Nr. 2 2013

asumi riscuri şi creezi legături durabile. Tu te ajuţi pe tine, ceea ce este comparabil cu şcoala vieţii. Toate situaţiile care pot interveni în finalizarea proiectului de voluntariat înseamnă acumularea de experienţă profesională şi învăţarea gestionării crizelor de orice fel. Voluntariatul – dovadă de responsabilitate”, ,,Sunt mic,dar am o inimă mare”, ,,De la inimă la inimă”,.”Din suflet pentru suflet” ,”O lecţie de viaţă”, ,,Micii voluntari ai binelui”, ,,Bucurii pentru copii”, ,,Nouă ne pasă”, ,,O lume a prieteniei”, ,,Copil ca tine sunt şi eu!”, ,,Învăţăm să fim mai buni”, ,,Împreună pentru copii noştrii”, Eco –Educaţie, Eco – acţiune”, ,,Schimb de jucării în scop umanitar” , Să fii şi tu un Moş Crăciun!”etc. cu exemple de bune practici de voluntariat cum ar fi donarea de cadouri cu ocazia sărbători de Paste de către preşcolarii din comună către persoanelor în vârstă din comuna Grădiştea, donarea de fructe, dulciuri,alimente şi alte lucruri preşcolarilor săraci din comună Grădiştea. ,,Nu numai în prag de sărbătoare, lumina şi zâmbetul ar trebui să fie pe feţele celor de lângă noi. Ar trebui să desfăşurăm mai des activităţi de voluntariat pentru că ele constituie o experienţă bogată de învăţare, facilitează dezvoltarea de capacităţi şi competenţe sociale şi contribuie la dezvoltarea la copii a sentimentului de solidaritate. Acestea sunt benefice pentru voluntar ca individ, pentru comunitate şi societate în întregul ei şi reprezintă un mod de a aborda nevoile şi provocările umane. În calitate de cadru didactic, este recomandabil să formezi copiilor gustul pentru activităţi care să le facă bine din punct de vedere sufleteşte si de pe urma cărora să beneficieze şi alţii. De asemenea, gândeştete la faptul ca eşti un model pentru el. Cu cât observă şi este învăţat de mic că este important să îi ajuţi pe alţii, să te implici în activităţi de pe urma cărora să nu te aştepţi neapărat să obţii beneficii materiale, cu atât va tinde mai mult să introducă voluntariatul în viaţa lui de adolescent. Promovarea voluntariatului, ca formă de educaţie pentru tot restul vieţii este un răspuns dat necesităţii de a acţiona ca cetăţeni responsabili la nivelul comunităţii în care trăim. Promovarea voluntariatului în unităţile de învăţămât, în familiile copiilor, în comunitate solicită calităţi legate de comunicare, spiritul de echipă, curajul ieşirii din rutină prin activităţi de voluntariat desfăşurate din proprie iniţiativă în scopul cultivării normalităţii în comunitate şi contribuie la creşterea gradului de sensibilizare a populaţiei cu privire la valorile şi

importanţa voluntariatului. Voluntariatul Eco este o temă deinteres european ce trebuie preluată şi de instituţiile şcolare în scopul formării deprinderilor şi obişnuinţelor de educaţie pentru protecţia mediului„Dacă dorim ca speranţele noastre de a construi o lume mai bună şi mai sigură să nu devină doar o iluzie, avem nevoie, mai mult ca niciodată, de implicarea voluntarilor”. Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate în grădiniţă pe nivele de vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de exemplele oferite de eroii neamului, la formarea , în sufletul copiilor, a unor sentimente morale , care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiveducativ. In concluzie putem spune ca activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feedback pozitiv. Bibliografie 1. 1. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei Revista invatamantului prescolar, 3-4/2006, 2. 2. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001 3. 3. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii, Editura « Gheorghe Cârţu Alexandru », Craiova 2009

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Activități extracurriculare cu specific sportiv la nivelul elevilor din gimnaziu

elevilor, intrun mod organizat si educativ, valorizand potentialul intelectual si aptitudinile acestora si dezvoltandu-le spiritul de competitie. Lectiile extracurriculare din regimul de scoala al elevului se concretizeaza in ansamblul sportiv organizat pentru elevii cu aptitudini si performante sportive care opteaza pentru perfectionarea intr-o disciplina sportiva . Lectiile se organizeaza pe grupe de 12-15 elevi pe ramuri de sport cuprinzand elevi din mai multe clase , activitatea desfasurandu-se in afara orarului scolar. Desfasurarea acestor activitati este cuprinsa si in Protocolul semnat in iulie 2007 intre MEdCT - ANS si COSR si vizeaza , acordarea unei atentii mult mai sporite atat in ce priveste desfasurarea orelor de educatie fizica cat si a activitatilor sportive extrascolare in vederea pregatirii in scoala a unor generatii sanatoase de elevi . În vederea desfăşurării corecte a orelor de educaţie fizică trebuie sprijinite cât mai puternic sistemele de competiţii sportive extraşcolare.Sportul în şcoală este un pas important pentru a avea o generaţie tânără sanatoasa. Profesorul de educaţie fizică trebuie pus cu adevărat în valoare. Acesta trebuie să simtă că este la fel de util ca profesorul de matematică sau cel de limbi străine şi trebuie să ştie să îl atragă pe copil către ora de educaţie fizică, dar şi către competiţiile sportive extraşcolare. Dintre formele de activitate sportiv –recreative , cele mai atractive si organizate cu o frecventa mare in scoli sunt: • Campionatul scolii la diferite ramuri sportive • Competitiile organizate in calendarul ONSS • Competitii organizate de Agentia Nationala pentru Sport • -Competitii cu caracter traditional in zona /scoala • Cupe organizate de Asociatia Judeteana ,,Sportul pentru toti” • Croncursuri de atletism –crosuri organizate la nivel local • Activitati necompetitionale organizate de Asociatia Sportiva Scolara (badminton, tenis de camp etc) • Activitati cu caracter turistic –recreativ ( drumetii, tabere de schi ,inot, orientare turistica etc ) • Activitatea independenta a elevilor (in afara orelor de scoala ) Alaturi de activitatea didactica, metodica si

Prof. Simion Silviu-Florin Lecția de ed.fizică si activitatea sportivă au misiunea de a forma tânăra generație , iar prin scopurile nobile pe care le promovează urmăresc : • Formarea si educarea tinerilor pentru societate prin cooperare si raspundere • Pregatirea tinerilor pentru o societate bazată pe competiție • Acceptarea multiculturalității ca diversitate generatoare de progres • Creșterea încrederii în sine a tinerilor și redescoperirea valorilor morale • Promovarea unui sistem alternativ de educație,într-un climat plăcut pentru ei,acceptat si sustinut de părinți • Eliminarea violenței fizice din preocupările copiilor si tinerilor • Deturnarea atenției de la fumat ,alcool si droguri către o forma organizată de practicare a sportului • Selectionarea acestora pentru sportul de performanță în sistemul de învățământ actual educația fizică deține cel mai cunoscut si răspândit model organizatoric, având la bază procesul instructiv – educativ desfășurat pe clase , ani de studiu și lecții. Programarea activităților de ed.fizică se realizează diferit pentru tipurile de învățământ în acord cu programa școlară și ținând cont și de opțiunea elevilor. În funcție de modul de reprezentare la nivel curricular se cunosc două tipuri de lecții : a) lectii prevazute in Planul- cadru ( lectii din trunchiul comun si lectii la decizia scolii sau CDS - ul) b) lectii extracurriculare În cadrul sistemului educational activitatile extracurriculare sunt forme de activitate sportiv – recreative , realizate in scoli atat in programul de scoala al elevilor , cat si in afara lui , prin activitati competitionale dar si necompetitionale. Prin aceste activitati extracurriculare se urmareste oferirea unei alternative de petrecere a timpului liber al )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

administrativ - gospodareasca , activitatea sportiva intregeste competentele profesorului de educatie fizica . Dupa activitatea didactica , activitatea sportiva reprezinta veriga a doua din cadrul competentelor prin care profesorului de educatie fizica proiecteaza intreaga activitate sportiva din scoala si prin care etaleaza imaginea scolii in competitii . De remarcat faptul ca aceste activitati extracurriculare sunt prezente intro forma destul de vasta , organizarea si desfasurarea acestor activitati extracurriculare la nivelul fiecarei unitati scolare depinde foarte mult de profesorul de ed.fizica din acea scoala , modul in care acesta reuseste sa le faca cunoscute in randul elevilor ,cum se implica in antrenarea elevilor si responsabilizarea acestora in practicarea si participarea la variatele forme de activitati sportive organizate de el. In literatura de specialitate aceasta problema a activitatilor extracurriculare nu este suficient abordata. La ora actuala exista slabe preocupari privind educatia pentru timpul liber prin activitati extracurriculare cu specific sportiv cu valoare euristica si ludica care sa contribuie la formarea personalitatii elevilor. Activitatile extracurriculare de ,,tip liber” se inscriu intrun cadru larg si ele am putea spune ca reprezinta o forma neinstitutionalizata de realizare a educatiei. La reintoarcerea dumneavoastra in unitatile scolare in care va desfasurati activitatea puteti incerca sa faceti un sondaj in randul elevilor si a cadrelor didactice privind formele de organizare a activitatilor extracurriculare cu specific sportiv care sa fie concepute si desfasurate sistematic si care sa contribuie la dezvoltarea personala a elevilor . Veti constata ca activitatile extracurriculare sportive au mare priza in randul elevilor in detrimentul celorlalte activitati extracurriculare in care acestia sunt solicitati. Practica a demonstrat necesitatea stringenta a elaborarii unei programe pentru activitatile extracurriculare cu specific sportiv ,o programa diversificata care sa contribuie la formarea personalitatii elevilor ,acest lucru necesitand o viziune mai ampla in domeniul educational. Diversificarea , promovarea si aplicarea unor activitati sportive va evita monotonia in randul elevilor, ii va impiedica sa stea atatea ore in fata calculatorului sau sa fie atrasi de alte activitati mai putin ,,educative ‚’ si le va dezvolta interesul si o atitudine pozitiva pentru

practicarea intro forma sau alta a exercitiului fizic. Atragerea parintilor si implicarea lor in procesul educational va contribui la cresterea interesului acestora pentru asigurarea unei sanatati ,,naturale” si a dezvoltarii unei conditii fizice bune a propriilor copii si care sa fie bazata pe practicarea libera a formelor de miscare organizata intrun mediu curat si sigur.

Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar – componentă a managementului educaţional Prof. Rădulescu Gheorghe Lic. Tehnologic „Petrache Poenaru” Bălceşti – Vâlcea Una din preocupările fundamentale ale pedagogiei a fost şi este tratarea diferenţiată a elevilor problemă care necesită şi studii psihologice (cunoaşterea capacităţilor şi aptitudinilor psihice ale elevilor), biologice (raportarea la particularităţile dezvoltării fizice individuale şi ereditare), sociologice (particularităţile mediului socio-cultural din care provin educaţii, relaţii interumane). Diferenţierea în învăţare are ca scop eliminarea unor lacune în cunoştintele şi deprinderile elevilor şi atingerea performanţelor minimale acceptate, dar şi îmbogăţirea şi aprofundarea cunoştintelor elevilor capabili de performanţe superioare. Tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul lecţiilor de la şcoală ajută cadrele didactice să găsească metode şi procedee optime de intervenţie, prevenire şi stimulare a elevilor şi a contribui la o mai bună adaptare a conţinutului învăţământului şi a programei la necesităţile celor ce sunt implicaţi în procesul instructiv-educativ. Tratarea diferenţiată a elevilor în ciclul primar este văzută de cele mai multe cadre didactice dintr-un singur aspect, ca fiind tratarea, prin anumite mijloace, mai ales a unei anumite categorii de elevi , ai celor predispuşi eşecului şcolar. Accentul care se pune acum pe procesul educaţional, pe dinamica acţiunii didactice ne obligă să ne schimbăm punctele de vedere ce privesc tratarea diferenţiată.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Tratarea diferenţiată rămâne o necesitate de necontestat. Cauzele ce susţin tratarea diferenţiată, cauze atât generale, cât şi situaţionale, se leagă de particularităţile individuale ale elevilor, de care nu putem să nu ţinem seama, dar şi de mediul sociofamilial din care provin elevii. Fiecare copil e unic în felul lui, este «o minune irepetabilă » şi ar fi păcat ca prin acţiunea noastră să uniformizăm aceste individualităţi. Aşadar tratarea diferenţiată a elevilor trebuie să capete o accepţiune mai generoasă, ea devenind o abilitate a profesorului în dezvoltarea personalităţii fiecărui copil. Instruirea diferenţiată este apreciată ca una dintre strategiile pedagogice moderne. Experienţa mondială pune în evidenţă faptul că prin diferenţierea învăţământului trebuie să înţelegem ansamblul modalităţilor folosite pentru a asigura atât prin măsuri organizatorice –diferenţiere externă, cât şi prin metode şi mijloace didactice – diferenţiere internă, adaptarea învăţământului la particularităţile individuale ale elevilor. Cercetarea pedagogică a pus în evidenţă, iar practica pedagogică a demonstrat că organizarea activităţii cu elevii în mod diferenţiat asigură atât obţinerea unor performanţe înalte de către elevii dotaţi, cît şi accelerarea ritmului de învăţare al elevilor lenţi, înlăturând eşecul şcolar. Având la bază aceste considerente şi situaţia concretă existentă la nivelul clasei, am aplicat instruirea diferenţiată a elevilor în cadrul lecţiilor prin îmbinarea activităţii frontale cu cea pe grupuri mici şi cea individuală. Activităţile diferenţiate permit desfăşurarea mai suplă, mai nuanţată a procesului didactic, o stimulare mai eficientă a dezvoltării aptitudinilor individuale ale elevilor. Formulând principiul instruirii moderne în 1971, G. de Landsheere scria că a instrui nu înseamnă a selecţiona, ci chiar opusul, cadrele didactice trebuie să se străduiască ca toţi să reuşească. Această străduinţă presupune să luptăm împotriva curbei lui Gauss luată ca model de selecţie. Această ,,luptă” este posibilă lucrând diferenţiat în orice tip de lecţie şi în orice moment al acesteia, în vederea realizării învăţării efective în clasă astfel încât toţi elevii să atingă nivelul standard acceptabil al performanţelor şcolare. Învăţătorul este managerul clasei pe care o conduce. El este capabil să formeze elevii în cadrul procesului educaţional unde instrucţia ocupă un loc bine determinat, dar nu preponderent. El va trebui să )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

dezvolte la clasa pe care o conduce anumite tipuri de relaţii, care să favorizeze cunoaşterea elevilor şi tratarea lor diferenţiată ( Iovin, 1996). Voi prezenta în continuare aceste relaţii, ce trebuie să existe între un cadru didactic şi elevii săi. - Relaţii de comunicare cu elevii, care presupun folosirea diferitelor canale şi limbaje ce conduc la cunoaşterea acestora. Aceste relaţii au la bază punerea copilului în situaţii de comunicare şi antrenarea lui într-o interacţiune comunicativă, dovedindu-şi eficienţa dacă vor depista cauzele pentru care elevii se manifestă diferit. Noi, ca profesori la clasele primare, nu trebuie să ne grăbim „să taxăm” elevii, până când pe baza unor astfel de relaţii vom reuşi să-i cunoaştem, intervenind modelator. - Relaţii de educaţie, prin care profesorul solicită elevul în mod activ pentru propria dezvoltare, cultivându-i încrederea în sine. Depinde de profesor în ce mod stimulează spontaneitatea, iniţiativa, creativitatea, acţiunea elevilor sau înlătură timiditatea şi temerile lor, dezvoltând o motivaţie convenabilă formării acestora. - Relaţii de responsabilitate, în contextul cărora profesorul răspunde pentru deciziile sale ( dacă mai parcurge etapele însuşirii sunetului şi literei în clasa I, din moment ce elevii ştiu să citească, dacă-l trece pe elev într-o grupă sau alta în funcţie de evoluţia lui, dacă amână notarea, contrar prevederilor regulamentului privind notarea în mod ritmic, până când va considera că elevul poate fi notat etc. ) Dezvoltarea responsabilităţii la elev este o altă latură a aceleiaşi relaţii. Aceasta favorizează transpunerea în practică a tratării diferenţiate, elevii primind sarcini, responsabilităţi, în funcţie de ce poate fiecare. - Relaţii de putere, prin care înţelegem „puterea” de a influenţa comportamentul unui grup, al unui individ, pentru ca acesta să realizeze ceva. Există mai mulţi elevi care se opun unor cerinţe. Profesorul are nevoie de mult tact pentru a-i influenţa, pentru a-i motiva pentru activitate, dându-le satisfacţia că ei sunt solicitanţii unor acţiuni. Privind tratarea diferenţiată din unghiul de vedere al managementului educaţional, interrelaţiile din grupul clasei vor favoriza evoluţia fiecărui copil „după puterile lui”. Această concepţie este generatoarea unei atmosfere propice învăţării, dar dincolo de aceasta tratarea diferenţiată presupune şi o proiectare atentă şi dinamică, pentru care nu se pot da reţete. Iovin Ileana este de părere că este normal să se pornească întotdeauna de la „punctele

Nr. 2 2013

forte” ale elevilor şi ale noastre ca profesori, cum ar fi: ce ştie elevul, ce poate să facă, spre ce are înclinaţii, de ce abilităţi didactice dispunem. Abia după aceea trebuie să avem în vedere „slăbiciunile elevilor” pe care vrem să le îndreptăm: ce nu ştie, ce nu a înţeles, ce nu reuşeşte să facă, ce nu pot eu ca profesor să fac etc. ( Iovin, 1996 ) Un alt reper în proiectare îl reprezintă ajutorul pe care-l oferă psihologul, logopedul sau alţi factori, cum ar fi părinţii, auxiliarele pe care se pot baza, mijloacele de învăţământ ce pot ajuta etc. De asemenea trebuie să ţinem cont de pericolele ce pot apărea (reacţia colegilor, stresul copilului ) pentru a le preîntâmpina. Aşadar tratarea diferenţiată a elevilor este o latură a muncii depuse de profesori în învăţământul primar ce nu are nimic în comun cu improvizaţia şi amatorismul, ci presupune schimbarea concepţiei noastre despre curriculum-ul şcolar, mutând accentul pe „viul” din şcoală, pe elevi. (Iovin, 1996) Consider că activitatea cu şcolarii trebuie organizată în aşa fel încât aceasta să fie adecvată tuturor posibilităţilor acestora de a învăţa, capacităţilor tuturor copiilor şi a fiecăruia în parte. Pentru a realiza succesul şcolar, munca instructiveducativă diferenţiată este necesară. Cadrul didactic nu este doar o persoană investită cu transmiterea informaţiilor, cu formarea priceperilor şi abilităţilor pentru anumite sarcini, el nu este persoana care se gândeşte numai la lecţiile sale, ci trebuie să aibă în vedere, în special copilul, formarea personalităţii acestuia, progresul lui, precum şi formarea încrederii în sine. Aşadar, o mare parte a activităţii dascălului se referă la conceperea şi realizarea unor activităţidi didactice astfel încât să poată determina toţi copiii să înveţe temeinic, după posibilităţile fiecăruia, în scopul realizării succesului şcolar.

Bibliografie 1. Gliga Lucia – INSTRUIREA DIFERENŢIATĂ, Ed. Tipogrup Press, Bucureşti, 2001 2. Vrăşmaş Traian – ŞCOALA PENTRU TOŢI, Ed. Miniped, Bucureşti, 2004 3. Prof. înv. primar şi preşcolar Aldea Ioana Munca diferenţiată, premisă a succesului şcolar 4. Iovin, Ileana,1996,Tratarea diferenţiată

a elevilor în ciclul primar – componentă a managementului educaţional Învăţământul primar, Editura Discipol, nr. 4

Cum stimulăm apetitul copilului pentru lectură? Prof. Radulescu Margareta Lic. Tehnologic “Petrache Poenaru” Bălcești Vâlcea “Fiecare carte pare să închidă în ea un suflet. Şi cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.” Maxim Gorki Cartea este un ospăţ al gândurilor la care oricine este poftit. Este o comoară în care unii îşi adună cele mai frumoase gânduri, pentru ca alţii să le poată folosi. Cum stimulăm apetitul copilului pentru lectură? Cititul este o abilitate foarte importantă pe care trebuie să o poată stăpâni copiii noştri. De departe, cea mai eficientă metodă de a-i încuraja pe copii să iubească şi să aprecieze cărţile şi cititul este să le citim de mici. Cu cât începem mai devreme, cu atât şansele de succes sunt mai mari. Copiii cărora li se citeşte de mici vor învăţa să fie ei înşişi buni cititori. Cu cât li se citeşte mai mult, cu atât sunt mai interesaţi să înveţe să citească. Ideal este ca fiecare copil să ajungă să deschidă o carte de plăcere, singur, fără să-i ceară cineva din familie sau de la şcoală. Nu este niciodată prea devreme să se încerce stimularea interesului copilului pentru cărţi şi lectură. Acest lucru necesită însă multă răbdare şi mult exerciţiu. Succesul la şcoală şi, mai târziu, în viaţă, începe acasă, cu cele 20 de minute de lectură zilnică recomandată a fi realizată de părinte împreună cu copilul său. Copiii cărora li se citeşte începând de la vârste mici vor învăţa să citească mai uşor şi mai repede decât cei cărora nu li s-a citit. A le citi copiilor este cea mai uşoară şi mai puţin costisitoare metodă prin care părintele îşi poate ajuta copilul să aibă

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

succes odată cu intrarea la şcoală. Este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face ca părinţi. Este importantă educaţia primită de copil de la părinţi pentru ca acesta să facă un hobby din răsfoirea, apoi din citirea unei cărţi. La vârsta de un an, copilul se mulţumeşte cu privitul imaginilor dintr-o carte de poveşti, pentru ca apoi să savureze poveştile citite de părinţi în fiecare seară. În stimularea procesului de învăţare este recomandată corelarea imaginilor dintr-o carte cu semnificaţia reală a celor care acestea le reprezintă. Denumirea obiectelor ilustrate conduce la îmbogăţirea vocabularului copilului. De asemenea, începând cu această vârstă, copilul învaţă să se concentreze. Dintre preferatele copiilor mici fac parte cărţile cu animale. Pediatrii şi psihologii susţin faptul că mulţi părinţi doresc dobândirea unor abilităţi intelectuale exagerate, în timp cât mai scurt şi mult prea repede. Părinţii trebuie să înţeleagă că cea mai bună metodă de învăţare este aceea realizată prin joacă. Cititul trebuie privit ca o activitate distractivă, relaxantă şi nu ca pe o obligaţie pe care copiii o au faţă de părinţi sau educatori. Există mai multe metode de a face din citit o activitate plăcută. În timp, copilul va învăţa adevărata valoare a lecturii. Răsfoirea unei cărţi sau cititul nu trebuie privite ca nişte activităţi serioase care se desfăşoară în condiţii de stres - stând pe scaun, cu spatele drept, doar la anumite ore şi cu scopul de a îndeplini o anumită normă impusă de părinţi. Cititul poate deveni extrem de distractiv şi atractiv atunci când copilul este lăsat să îşi aleagă o anumită carte, să citească în condiţii ambientale care îi sunt pe plac sau să combine cititul cu alte activităţi precum plimbarea în parc, ascultarea muzicii etc. Părinţii noştri povestesc cu nostalgie cum citeau de mici, cum se bucurau de romanele lui Jules Verne sau de Poveştile Nemuritoare. Ei şi-au trăit cu adevărat copilăria, iar cărţile au făcut parte din copilăria lor împlinită pentru că i-au ajutat să viseze, să spere şi să îşi petreacă în mod plăcut timpul liber. Chiar dacă în vremurile noastre este destul de greu să convingi copilul să aleagă cartea în locul jocurilor pe calculator, se poate cu puţin tact şi puţină dibăcie. Mulţi copii nu vor să citească pentru că preferă să vadă filmul realizat după carte, părânduli-se mai atractiv să meargă la cinema decât să stea acasă citind. Pentru a-i convinge să aleagă lectura, putem apela la una din următoarele metode: • Explicarea faptului că majoritatea filmelor de succes sunt ecranizări ale unor

•

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

•

cărţi minunate, iar un film de aproximativ o oră nu poate surprinde tot ceea ce este prezentat în carte, cartea fiind deci mult mai interesantă. Dacă nu se lasă astfel convins, putem citi împreună o carte, apoi putem viziona împreună filmul, încercând astfel să le demonstrăm că, de multe ori, cartea este mai interesantă decât filmul, iar acţiunea prezentată în carte este mult mai palpitantă. Familiarizarea copilului cu spaţiul bibliotecii de la vârste foarte mici (3-4 ani) În bibliotecile pentru copii există săli special create, denumite ludoteci, în care copiii foarte mici descoperă jocuri, cărţi cu ilustraţii deosebite ale căror poveşti sunt citite de bibliotecari pentru cei mici. De asemenea, pot fi găsite jocuri de perspicacitate şi jucării, casete audio cu poveşti, casete video cu desene animate şi filme documentare, CD-uri cu teatru radiofonic. Transformarea rezolvării temelor pentru acasă într-un joc inteligent şi plăcut prin aplicarea de către părinţi a unor metode de lucru prezentate în materiale educative de genul Cum să înveţi să înveţi? Citirea sau povestirea zilnică a unei poveşti, ţinând cont şi de dorinţa copilului de a reasculta o poveste foarte îndrăgită. Repovestirea realizată de copil conduce la îmbunătăţirea capacităţii de concentrare şi de redare a informaţiilor (stând un număr mare de ore în faţa calculatorului, copilul întâmpină numeroase probleme în redarea unei întâmplări reale sau din lecturile sale). Lectura” în oraş” Orice plimbare poate fi un motiv pentru lectură, dar un alt fel de lectură – cea a semnelor de circulaţie, a comportamentului, a culorilor, a reacţiilor celorlalţi. Orice călătorie este, de asemenea, un prilej pentru a povesti istoricul locurilor, pentru a depăna amintiri şi a împărtăşi impresii. Lectura, desenul, muzica În momentele lecturii, copilul trebuie încurajat să deseneze şi să asculte muzică. Tinerii trebuie încurajaţi să citească şi să

Nr. 2 2013

vizioneze producţiile cinematografice, teatrale şi muzicale ale căror piese li se adresează. În timpul acesta, părintele poate observa talentul copilului său, fiind atent la direcţiile pe care copilul le poate urma. Ţinând cont de faptul că dezvoltarea cognitivă şi emoţională a copiilor este diferită, părinţii trebuie să fie atenţi la dezvoltarea armonioasă, evitând comparaţiile cu alţii copii şi observaţiile care îi pot inhiba. Formarea şi cultivarea gustului pentru lectură reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale orelor de limba şi literatura română. Prin lectură, elevul este condus să îşi formeze capacitatea de a surprinde, de a descoperi conţinuturi şi forme ale realităţii, exprimate într-o multitudine de modalităţi de expresie, de a le asocia unele cu altele, ceea ce le permite să îşi extindă astfel aria cunoaşterii. Lectura contribuie într-o măsură însemnată la îmbogăţirea cunoştinţelor, la formarea unui vocabular activ, bogat şi colorat, la dezvoltarea gustului estetic. Varietatea de texte literare reprezintă un suport material ce poate asigura dezvoltarea vocabularului şi a limbajului literar, a creativităţii, precum şi dezvoltarea capacităţii intelectuale, imaginative şi motivaţionale. Lecturile literare, prin accesibilitatea lor, îi apropie de realitate, le oferă o diversitate de informaţii şi experienţe umane, modele morale, emoţii şi sentimente. Mulţi copii asociază cititul cu şcoala şi cu temele pentru acasă. Noi trebuie să le arătăm că o carte poate fi o aventură palpitantă, o adevărată plăcere şi că imaginaţia îi va purta pe tărâmuri necunoscute, unde vor întâlni personaje noi şi situaţii spectaculoase. Importanţa lecturii zilnice a copiilor: • contribuie la crearea unei relaţii strânse între copii şi adulţi; • ajută la dezvoltarea capacităţii de exprimare, a memoriei şi a creativităţii; • îi expune pe copii la cuvinte noi şi îi învaţă structura gramaticală corectă a limbii; • îi ajută să înveţe să gândească şi îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare; • îi ajută să înveţe mai uşor şi să aibă succes la şcoală; • îi învaţă valori morale; • previne excesul de televizor sau calculator. • ajută la crearea dorinţei de cunoaştere şi de a învăţa pentru tot restul vieţii. Inspirate din universul copilăriei sau

adresându-se direct cititorului, textele recomandate pentru lectură trebuie să se constituie în adevărate bijuterii, modele de vorbire frumoasă, în care lumea evocată este plină de sunet, culoare şi parfum. Depozit al inteligenţei omeneşti, cartea rămâne prietenul fidel al omului, putând-o regăsi oricând la fel de credincioasă, răbdătoare şi discretă...

Parteneriatul cu comunitatea şi alţi factori implicaţi în educaţia copiilor Profesor Invăţământ Primar Popescu Livia Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru” Bălceşti Într-o lume tot mai izolată, mai puțin dispusă pentru socializare, cooperarea între factorii educaționali - școală, familie - devine necesară și se impune și ca obligație morală din partea acestora pentru a favoriza socializarea copiilor, pentru a-i familiariza, prin exemple și modele, cu adevărate valori ale spiritualității umane. Educația și-a multiplicat necontenit formele de organizare, odată cu evoluția societății, în care rolul său a devenit din ce în ce mai important. Factorilor educativi tradiționali, familia și școala, li s-au adăugat alții noi, precum biserica, instituțiile de cultură, mass-media, diferite centre de agrement, adică toți aceia care asigura educația non-formala. Nu este posibilă în zilele noastre o existență izolată, în afara comunității, cu binele și relele acesteia, deci o educație concepută și derulată exclusiv în cadrul familiei, fără aportul calificat al școlii. Neimplicarea multor părinți în actul educației din cauza programului de muncă prea complicat sau întreruperea pentru perioade mai mari sau mai mici, a contactului părinților cu copiii lor, adesea lăsați în grija bunicilor sau a unor persoane străine de familie duce la izolarea acestor copii. Misiunea școlii nu poate fi realizată decât în interiorul spațiului comunitar, ca rezultat al interacțiunii școlii cu mediul social, cultural și economic. Se impune, deci, realizarea unei comunicări eficiente cu exteriorul, realizarea de parteneriate autentice. Proiectul de parteneriat le folosește părinților pentru a cunoaște și respecta obligațiile

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

legale privind creșterea și educarea copiilor, cadrelor didactice pentru perfecționarea muncii în echipă, cunoașterea copiilor ce sunt preluați în clasa I, cunoașterea cerințelor școlii. Copiii învaţă în fiecare zi despre oamenii şi locurile din comunitatea lor atunci când îşi însoţesc învăţătoarea sau părinţii în plimbări şi vizite dar şi în cadrul activităţilor desfăşurate în scoală. De aici recurge şi necesitatea parteneriatelor cu alte unităţi, şcoli şi instituţii comunitare. În cadrul parteneriatelor, învăţătoarele au ocazia să popularizeze experienţe pozitive, propunând procedee didactice polifuncţionale ce pot fi utilizate în acţiuni educative comune, renunţând la monotonie, implicându-se atât ele cât şi copiii în activităţi atractive şi interesante. Prin implementarea proiectelor s-au căutat soluţii pentru a situa școala într-un sistem existenţial, încât să fie utilă societăţii, dar şi privită pe măsura investiţiilor şi speranţelor. Astfel, școala reuşeşte să realizeze obiective majore ale reformei actuale, de integrare a învăţământului primar în viaţa comunităţii. Aceste parteneriate pot conduce la : • formarea unei reţele de sprijin comunitar, complementar școlii, pentru realizarea unor obiective; • cunoaşterea specificului cultural, a valorilor mediului comunitar; • antrenarea membrilor comunităţii cu disponibilităţi şi pricepere în luarea unor decizii privitoare la dezvoltarea învăţământului primar ; • oferirea unui suport material copiilor din învăţământului primar ; • invitarea membrilor comunităţii la momentele festive sau la evenimentele importante ale școlii; • participarea copiilor din învăţământul primar la unele manifestări festive organizate de comunitate; • popularizarea unor acţiuni eşalonate pe parcursul unui an şcolar. Prin Proiectul de Parteneriat Educațional “Dăruiește un zâmbet”, în care au fost implicate următoarele instituţii: Liceul Tehnologic “Petrache Poenaru” Bălceşti, Inspectoratul Județean Vâlcea, Căminul pentru persoane vârstnice Bălceşti, Parohia Goruneşti și sponsorul “Giovanni SRL”, am efectuat, împreună cu elevii clasei a IV-a B de la Liceul Tehnologic “Petrache Poenaru” Bălceşti )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

si preotul Bădulescu Marian, diferite acțiuni de voluntariat aducând un dram de bucurie si căldură sufletească bătrânilor și prin susținerea diferitelor spectacole de Crăciun, de 8 Martie, de Paște.

Nr. 2 2013

Profesionalism, responsabilitate socială, voluntariat - puncte de vedere şi exemple de bună practică în învăţământul preşcolar Educ. Teca Mariana-Iuliana Educ. Barbu Marina Gradiniţa cu Program Normal Oveselu-Maciuca Educ. Dobrisan Daniela Grădiniţa cu Program Normal Zăvoieni-Măciuca Fiecare pas parcurs în cadrul parteneriatelor constituie o experienţă nouă, pozitivă. Ea ne face să mergem mai departe cu credinţa că pasul următor ne va oferi o şi mai mare satisfacţie, că putem prin eforturile noastre să contribuim la modernizarea învăţământului românesc, că putem forma generaţii viitoare într-un climat de armonie. Am descoperit şi alte căi spre educaţie în beneficiu copiilor găsind rezolvări concrete de diverse categorii: financiare, practic aplicative, organizaţionale ori logistice. În concluzie putem afirma că toate aceste activităţi au fost benefice atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru copii, reuşind să realizăm împreună o mai bună pregătire a copiilor pentru şcoală şi viaţă.

Motto: “Voluntariatul apropie oameni şi rupe frontierele. De asemenea ne face să redescoperim latura umană din interiorul fiecăruia.”

Bibliografie 1. Adina Bãran-Pescaru - „Parteneriat în educație familie - scoală-comunitate”, Editura Aramis, București, 2004; 2. Ioan Nicola - „Tratat de pedagogie școlară”, Editura Aramis, București, 2003.

Este minunat să fii mereu prezent printre oameni cu inima şi sufletul,să-i ajuţi necondiţionat acolo unde este nevoie. Este o onoare să fii voluntar în comunitatea unde trăieşti, să-ţi pese de cei din jur. Atunci când daruieşti iubire, primeşti iubire, când respecţi, eşti respectat. Toate aceste valori pot fi cultivate în conştiinţa copiilor prin participarea directă la acţiuni. Piatra de încercare a omeniei e fapta bună căci omenia nu se manifestă în vorbe ci în fapte. A trezi şi a dezvolta spiritul voluntariatului la copii, a cultiva valorile lui ar putea fi una din sarcinile de seama ale educatorilor, un spirit care transformă valorile sociale în principii de conduită personală. Prin aceste activităţi , copiii vor înţelege că valoarea unui om rezidă în ceea ce este capabil să dea şi nu în ceea ce este el capabil să primească. Pentru anul şcolar 2012-2013 am propus copiilor şi partenerilor noştri în educaţie, un proiect

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

educaţional de voluntariat , care se ştie, e o hrană pentru suflet. Aici işi găsesc locul doar cei ce simt, doresc şi vor cu adevarat să ajute , să aducă o rază de lumină în suflete. Acest proiect l-am intitulat sugestiv”Micii voluntari ai binelui”cu toate că avem şi voluntari mai mari ,printre care şi părinţii copiilor. Cu siguranţă,voluntariatul este singura modalitate prin care putem readuce o rază de sperantă în sufletele celor pentru care soarta, din păcate, nu a rezervat prea multe bucurii. De asemenea, prin voluntariat nu numai că sădim un zâmbet pe chipul celor care prea rar zâmbesc, dar învătam să fim responsabili, receptivi la problemele celorlalţi… într-un cuvânt: să fim oameni. Înainte de a spune cu nepăsare NU voluntariatului, trebuie să ne gândim că puteam fi noi în locul celor în cauză şi atunci… ajutorul cuiva ne-ar fi adus lacrimi de fericire şi sperantă că nu suntem singuri? Mulţi nu ştiu că în spatele voluntariatului, se ascund prieteni, emoţii, respectul de sine şi, implicit, respectul celor din jurul tău faţă de tine, reuşită. Nu numai că îi ajuţi pe cei nevoiaşi, în primul rând te ajuţi şi pe tine şi îţi construieşti personalitatea, te poţi simţi cu adevarat un om, care nu este frumos doar la exterior, ci şi în interior, iar asemenea sentiment este mai presus decât orice hârtie cu valoare materială. În România ideea de voluntariat nu este foarte cunoscută. Credem că în primul rând ar trebui insuflată preşcolarilor de la cele mai mici vârste, astfel încat peste caţiva ani şi ţara noastră să aibă un sector de voluntariat mai bine dezvoltat. Well, think about standing in a completely dark room with no lamps or light switches. Ei bine, gândiţi-vă că staţi în picioare într-o cameră complet întunecată, fără lămpi sau întrerupătoare de lumină. You light a candle, and suddenly there’s a little light, and the darkness doesn’t seem quite as bad. Puteţi aprinde o lumânare, şi brusc există o mică lumină, şi întunericul nu mai pare la fel de rău. Then, slowly, people join you, until there are a hundred people with a hundred candles. Apoi, încet, alţi oameni vi se alătură până când există o sută de oameni cu o sută de lumânări. Now the room is bright…and the darkness is gone! Acum această cameră este luminoasă ... şi întunericul a dispărut! Volunteering is like this. Voluntariatul este tot cam aşa. One single person, like one candle, can make a difference. O singură persoană, cu o lumânare, poate face o diferenţă. If a whole bunch of “ones” )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

gather together to work on the same problem, they can make it better…or even go away. Dacă un întreg buchet de persoane se adună împreună să lucreze la aceeaşi problemă, ei pot face mai mult bine ... sau chiar pot merge mult mai departe. Every person is important, and every person can do some good. Fiecare persoană este importantă, şi fiecare persoană poate face ceva bun. Like you!Nu putem schimba lumea singuri, dar împreună putem face o diferenţă în a ajuta copiii care cresc chiar aici,sub ochii noştri. Conform legislaţiei în vigoare, voluntariatul este activitatea de interes public desfăsurată din proprie iniţiativă de orice persoană fízică, in folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială; Activitatea de interes public este activitatea desfăsurată în domenii cum sunt: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitare, cultural, artistic, educativ, de învatamant, ştiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea. O activitate să poată fi considerată voluntariat, trebuie să aibă urmatoarele caracteristici: • să fie desfăşurată de o persoană (persoană fizică, nu persoană juridică); • să fie desfăţurată în beneficiul altcuiva indiferent dacă este o persoană, o familie, un grup, o comunitate sau societatea în general; • să fie desfăşurată fără să primească o recompensă materială calculată raportată la valoarea muncii prestate; • să fie desfăşurată din proprie iniţiativă. Atunci când te implici ca voluntar - ai drepturi dar ai şi responsabilităţi. Acestea sunt definite atât de Legea Voluntariatului cât şi de bună practică în domeniu. Cunoscându-ţi drepturile şi responsabilităţile, cerând să îţi fie respectate şi respectându-le la rândul tău, impactul muncii tale va creşte, o dată cu satisfacţia ta. Concret, ca voluntar, ai dreptul: • de a fi respectat/a ca persoane; • de a nu fi discriminat/ă (pornind de la caracteristici arbitrare cum sunt rasa, etnia, sexul sau orientarea sexuală, convingerile tale politice sau religioase, masura in care ai sau nu ai o dizabilitate, studii, stare civilă, nivelul venitului sau orice alte asemenea criterii) • de a primii informaţii despre organizaţia ta: care este misiunea organizaţiei, care sunt obiectivele, ce programe derulează,

Nr. 2 2013

cine o conduce şi cum, care sunt sursele de finanţare etc. • de a avea o fişă de post care să descrie activitatea ta: responsabilităti, limite, cui te subordonezi, cu cine colaborezi şi, eventual, pe cine ai în subordine, la ce echipamente, materiale ai acces pentru realizarea sarcinilor etc. • de a primi sarcini care ţin cont de preferinţele tale, de studiile şi experienţa ta • de a fii instruit/ă (dacă e nevoie, dacă soliciţi) în domeniul în care îţi desfăşori activitatea • de a primi feedback asupra rezultatelor tale, de a fi îndrumat/ă in derularea activităţilor • de a avea un loc unde să se desfăşoare activitatea • de a ţi se deconta cheltuielile efectuate pentru derularea activităţii • de a primi o adeverinţă/ un certificat care să ateste calitatea ta de voluntar şi, eventual, să descrie activităţile desfăşurate, abilitătile sau cunoştintele folosite, demonstrate sau obţinute etc. • de a fi promovat/ă şi de a avea din ce in ce mai multă responsabilitate, în functie de rezultatele obţinute • de a fi apreciat/ă • de a fi ascultat/ă atunci când ai ceva de spus, de exemplu în planificarea activităţilor Care sunt responsabilităţile mele, ca voluntar? Corelat cu aceste drepturi, ca voluntar ai urmatoarele îndatoriri/ obligaţii/ responsabilităţi: • de a -ţi îndeplini sarcinile asumate cu responsabilitate, profesionalism, seriozitate şi la timp • de a anunţa din timp orice schimbare survenită în programul tău sau în derularea programului (inclusiv întarzieri, absenţe etc.) • de a pastra confidenţialitatea datelor la care ai acces în cadrul activităţii atat în timpul activităţii cât şi după • de a participa la cursuri atunci cand sunt organizate sau propuse de organizaţie • de a te informa cu privire la misiunea şi activităţile organizaţiei/ instituţiei

• de a respecta procedurile, politicile şi regulamentele interne ale organizaţiei/ instituţiei unde te implici ca voluntar • de a proteja bunurile pe care le foloseşti în cadrul activităţii • de a îţi da toata silinta pentru a efectua o muncă de calitate • de a solicita sprijin atunci cand te găseşti în situaţia de a desfasura activităţi intr-un domeniu care îţi este necunoscut • de a acorda atenţie şi sarcinilor administrative: rapoarte, formulare, şedinţe aferente sarcinilor tale • de a trata cu respect toate persoanele cu care intri în contact (beneficiari, colegi etc) • de a nu discrimina la rândul tău Activităţi de ……

Grădiniţa Oveselu prin cele doua grupe de copii cât şi Grădiniţa Zăvoieni în parteneriat cu parintii au încheiat un proiect de voluntariat intitulat sugestiv”Micii voluntari ai binelui “care pune în vedere acţiuni /activităţi desfăşurate şi în curs de desfasurare.Astfel amintim: ,,Sunt mic,dar am o inimă mare”, ,,De la inimă la inimă”,.”Din suflet pentru suflet” ,”O lecţie de viaţă”, ,,Micii voluntari ai binelui”, ,,Bucurii pentru copii”, ,,Nouă ne pasă”, ,,O lume a prieteniei”, ,,Copil ca tine sunt şi eu!”, ,,Învăţăm să fim mai buni”, ,,Împreună pentru copii noştri”, Eco –Educaţie, Eco – acţiune”, ,,Schimb de jucării în scop umanitar” , Să fii şi tu un Moş Crăciun!”etc. A trezi şi a dezvolta spiritul voluntariatului la copii, a cultiva valorile lui sunt unele din sarcinile de seamă ale educatorilor, pe care le vom forma participand direct la activităţile de voluntariat.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Activitatea de voluntariat reprezintă un element esenţial al tuturor societăţilor,ea fiind reglementată şi în Romania din anul 2001. Faptul că voluntariatul este de interes public fiind în folosul altora, am considerat că este şi de datoria noastră ca educatoare, sa-i învăţam pe copii şi părinţi să identifice problemele comunităţii şi să se implice în rezolvarea lor. Descrierea proiectului Scopul proiectului • cultivarea spiritului şi valorilor voluntariatului in conştiinţa copiilor şi a părinţilor • dezvoltarea interesului cadrelor didactice de a se implica în activităţi de voluntariat în comunitatea în care locuiesc • dobândirea unui comportament responsabil faţă de persoanele aflate în dificultate. Obiective specifice: • educarea sensibilităţii copiilor prin implicarea lor în acţiuni caritabile venite în sprijinul copiilor din mediul defavorizat; • formarea competenţelor de comunicare, implicare activă , muncă în echipă ; • cultivarea imaginatiei ,a creativităţii copiilor prin realizarea cadourilor,a lucrarilor artistice şi prezentarea unor programe artistice din cadrul proiectului. Grup tinta: • prescolari • cadre didactice • părinţi Durata proiectului: Decembrie 2012-iunie 2013 cu posibilitate de prelungire Resurse umane • cadre didactice • preşcolari • părinţi • sponsori Beneficiari directi: • preşcolarii

celor doua grupe ai G.P.N.Oveselu-Măciuca/ G.P.N.Zăvoieni Măciuca 2. Martie 2013 “In martie iti daruiesc Un martisor in semn ca te iubesc”confecţionare marţişoare pentru expoziţia de licitaţie unde părinţii vor achizitiona marţişoare contra cost, banii colecţionaţi se vor distribui în acţiuni umanitare. Sub deviza”NOI NU V-AM UITAT împreună cu Biblioteca Comunei Măciuca dorim să oferim în semn de recunoştintă pentru femeia educator, învătător, profesor formatoare de personalităţi un gand curat şi o floare,prin programul artistic prezentat de 8 Martie 2013. “ECO VOLUNTARIATUL PRIN EDUCAŢIE”- activităţi practice – gospodăreşti în formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de educaţie pentru protecţia mediului care sugerează necesitatea permanentizării “voluntariatului” în şcoala românească. 3. Mai 2013 “IEPURAŞUL TE IUBEŞTE”-acţiune pentru colecţionarea de cadouri(jucării,dulciuri ,îmbrăcăminte)cu ocazia Învieri Domnului-5 mai 4. 1 Iunie 2013-“UN DAR DE ZIUA TA” cadouri pentru toţi preşcolarii Evaluare Fiecare acţiune desfăşurată va fi monotorizată urmărindu-se astfel modul de derulare al activităţilor proiectate cât şi popularizarea proiectului. ,,Nu numai în prag de sărbătoare, lumina şi zâmbetul ar trebui să fie pe feţele celor de lângă noi. Ar trebui să desfăşurăm mai des activităţi de voluntariat pentru că ele constituie o experienţă bogată de învăţare, facilitează dezvoltarea de capacităţi şi competenţe sociale şi contribuie la dezvoltarea la prescolari a sentimentului de solidaritate. Acestea sunt benefice pentru voluntar ca individ, pentru comunitate şi societate în întregul ei şi reprezintă un mod de a aborda nevoile şi provocările umane.În calitate de cadru didactic, este recomandabil să formezi copiilor gustul pentru activităţi care să le facă bine din punct de vedere sufleteşte si de pe urma cărora să beneficieze şi alţii. Vizitele la centre de copii sau de bătrâni, concursuri, baluri mascate şi evenimente organizate la care se pot face donaţii pot fi ocaziile potrivite pentru a-i implica pe adolescenţi şi a-i obişnui să se acomodeze în rolul de voluntari.Prezintă-i toate beneficiile pe care le poate obţine de pe urma activităţilor de voluntariat. De asemenea, gândeşte-te

Activităţi planificate 1.Decembrie 2012” CRACIUNUL UNESTE INIMILE” - colectare de cadouri cu ocazia sarbătorii Naşterii Domnului Prezentare program artistic preşcolarii )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

la faptul ca eşti un model pentru el. Cu cât observă şi este învăţat de mic că este important să îi ajuţi pe alţii, să te implici în activităţi de pe urma cărora să nu te aştepţi neapărat să obţii beneficii materiale, cu atât va tinde mai mult să introducă voluntariatul în viaţa lui de adolescent. Cu cât începe mai repede să facă astfel de activităţi de voluntariat, cu atât îşi va creiona un traseu mai clar în viaţă. Astfel de lucruri îl formează ca om şi îl pregătesc pentru viaţa de adult” Exemple de bune practici prin voluntariat • donarea de cadouri (jucării) şi dulciuri; • ecologizarea parcului din jurul Liceului Teoretic şi a curţilor grădiniţelor ; • împărţirea de pliante ECO, programe artistice, expoziţii, consiliere a copiilor şi părinţilor şi alte activităţi de voluntariat cu diferite instituţii ale comunităţii localeŞcoala gimnazială, Biblioteca, Dispensar, Poliţie, Administraţia publică locală; Prin implicarea copiilor,părinţilor,a şcolarilor cu care colaborăm în participarea directă la aceste acţiuni,am încercat să cultivăm simţul omeniei, datoriei, responsabilităţii care dau cu totul altă coloratură vieţii morale a omului.

fie voluntari sub deviza “Să fii şi tu Moş Crăciun”. Cadourile oferite au adus zambete pe chipul copiilor iar pe noi aceasta răsplată ne-a bucurat enorm şi ne-a făcut să simţim că voluntariatul este cea mai înălţătoare activitate pe care cineva o poate desfăşura. Programul „În Martie îţi dăruiesc /un mărţişor în semn că te iubesc” –a demonstrat că activitatea de vountariat este atractivă şi activă punând în valoare cunoştinţele acumulate,experienţa de viaţă a familiei. Alături de familie copilul este mai creativ doreşte să se afirme şi să ajute .Expoziţia de lucrări destinata mărţişorului/zilei de 8 Martie a fost urmată de achiziţionarea acestora contra cost şi valorificarea banilor în ajutor umanitar. Un alt punct important al acestui eveniment este programul artistic dăruit din inimă persoanelor vârstnice sub deviza „Noi nu v-am uitat „ astfel am creat o legătură stransă între generaţii –persoane în varstă şi copii-

Pentru a întări activităţile noastre am demarat programul „eco voluntariatul prin educaţie„ pe o perioadă nedeterminată atrăgând atenţia asupra rolului şcolii în formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de educaţie pentru protecţia mediului: In programul “CRĂCIUNUL UNEŞTE INIMILE” am organizat în grădiniţe programe artistice unde copiii au cantat ,au dansat, au spus poezii alaturi de părinţi ,bunici, şcolari , administraţie publică locală,cadere didactice. In ficare an administraţia locală-primaria oferă cadouri copiilor ,insa pe lânga acestea în anul 2012 s-a iniţiat activitatea “Să fii şi tu Moş Crăciun” . Din dorinţa de a face fapte bune preşcolarii alaturi de părinţi şi educatoare au adus jucării,dulciuri pe care le-au împachetat şi plini de emoţie au ales să

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

• ecologizarea parcului din jurul Liceului Teoretic şi a curţilor grădiniţelor (strângerea deşeurilor, igienizarea pomilor, plantarea de florii, pomi etc.) • împărţirea de pliante ECO, programe artistice, consiliere a copiilor şi părinţilor şi alte activităţi de voluntariat cu diferite instituţii ale comunităţii locale-Şcoala gimnazială,Biblioteca . Dacă fiecare dintre noi ar găsi un moment în care să se gândească şi la ceilalţi şi să facă ceva pentru ceilalţi, credem că lumea ar fi mai bună. Pentru că faptele bune au viaţă lungă şi... “Noi, oamenii avem puterea de a schimba lumea”.

Despre importanța educației, Platon spunea : ,,Daca omul n-a primit decât o educație defectuoasa sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educația copiilor prima și cea mai serioasa din preocupările sale.” Educând, ne propunem formarea unor oameni cu virtuți caracteristice perioadei istorice, căci ,,a educa” – înseamnă ,,a conduce” deci a îndruma întrun scop anumit – A conduce undeva nu e de ajuns: destinația educației este ADEVĂRUL, BINELE, FRUMOSUL dealul educațional al școlii românești este întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la păstrarea identității naționale. De aceea, în vederea atingerii acestui ideal, educația este concepută ca o rezultantă a acțiunii sistemice, interdisciplinară. Educația trebuie să dezvolte copiilor sentimente, ca: • Respectul și stima față de sine • Respectul față de semeni • Convingerea că orice comportament își are consecințele sale • Rezistența la presiunile sociale (negative) Demersurile educaționale, vizând dezvoltarea personalității elevilor, impun participarea activa, conștientă și responsabilă a acestora în propria formare. Educația se realizează prin acțiuni specifice. Unele dintre acestea se află în afara sistemului de învățământ, dar este menit să atingă scopurile pedagogice identificabile. De aceea școala nu rămâne indiferentă față de marea bogăție de forme de educație extrașcolară pe care se structurează comunicarea umană contemporana. În acest sens pot fi amintite acțiuni, precum :

Bibliografie 1. Revista Invăţământul Preşcolar 1-2/2009 2. Curriculum pentru învăţământul preşcolar

Valențele formative ale activității extrașcolare Institutor Pilsoiu Romulus Iulian Școala Gimnazială Mologești Comuna Laosu – Județul Vălcea Institutor Pilsoiu Marinela Felicia Școala Primară Laloșu Comuna Laloșu-Județul Vălcea ,,A face un proiect ș a-l duce la îndeplinire sunt doua lucruri deosebite, și dovada o avem în faptul că e mai ușor să făurești un vis, dar e mai greu să-l realizezi”. Les Travailleurs de la Mer

• Parteneriate educative • Concursuri ( muzică, desen, literatură, educație civică) • Serbările școlare • Sărbătorirea zilelor de naștere • Vizitele • Excursiile

Obiectivul central al școlii actuale este acela de a forma personalități libere, capabile să se integreze fără dificultăți prea mari într-o societate aflată în profunde și rapide transformări economice, politice, sociale și culturale. Preocupările pentru formarea și devenirea individului spre esența condiției umane au reprezentat întotdeauna un efort special al societății. Interesul pentru instrucție și educație a fost prezent în toate timpurile și societățile, ca o necesitate de rangul întâi. )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Consider excursia ca pe cea mai complexă formă de educație a elevilor, prin multitudinea de aspecte ale vieții – istorice, sociale, geografice, culturale – pe care le înglobează. O excursie în natură îi ajută pe elevi să

Nr. 2 2013

înțeleagă legătura care există între om și natură, între cunoștințele dobândite la diferite discipline de studiu și lumea din afara școlii, dă posibilitatea elevilor de a se implica și organiza prin investigare individuală sau de grup, autoconducându-și procesul de educație, îi pune în contact cu comunitatea și le creează posibilitatea de a-și susține în mod public opiniile. Elevii au posibilitatea să se simtă în ipostaza de mici cercetători ai realității; se simt responsabilizați, implicându-se cu plăcere, urmare a sfaturilor date; înțeleg semnificația unor norme, dezvoltându-și gustul pentru descoperirea adevărurilor și legităților naturii din jurul lor , învață cum să iubească și cum să respecte natura, în ansamblul ei . EXCURSIA reușește cel mai bine să dezvolte interesul elevilor, îmbogățindu-le orizontul de cunoaștere. Este o formă de activitate cu caracter atractiv și mobilizator. Excursia este o modalitate deosebită de educație completă, fiindcă permite o abordare interdisciplinară a cunoștințelor. Lucrările realizate pe baza materialelor culese, compunerile, desenele, portofoliile, oferă posibilitatea unei evaluări temeinice, observându-se progresele obținute de elevi în procesul complex al formării și afirmării personalității lor. Există în fiecare om normal un potențial creativ, care, daca este exersat și educat, poate fi valorificat la maximum. La vârsta școlară mică potențialul creativ al copilului este în plină dezvoltare, formându-se treptat, după 8 – 9 ani capacitatea de a compune, de a povesti, și de a crea povestiri, în toate manifestânduse elemente de originalitate. Pentru a dezvolta capacitățile creatoare ale elevilor învățătorii trebuie să cunoască în primul rând trăsăturile comportamentului creator: • nivelul de inteligență generală • gândirea divergentă • fluența gândirii • receptivitatea față de probleme • spiritul de observație • imaginația creatoare • originalitatea • capacitatea combinatorie • inițiativa, perseverența • nonconformismul în idei, etc. Creativitatea este un proces complex care angajează întreaga personalitate a elevului. Potențialul creativ ce urmează a fi dezvoltat la elevii mici, este posibil a fi realizat atât în procesul de învățământ cât și în cadrul activităților extrașcolare.

În cadrul activității extrașcolare de tipul celui care urmează a fi prezentata mai departe (excursia) se pot cunoaște unele dintre trăsăturile comportamentului creator (enumerate mai sus) și dezvolta altele. Cu alte cuvinte se pot pune bazele dezvoltării potențialului creativ la micii școlari. În procesul de învățământ învățătorii nu trebuie neapărat să formeze mari creatori ale căror produse să se caracterizeze prin originalitate și valoare socială, ci trebuie să fie preocupați de formarea unor capacități cognitive ca fundament al procesului creativ real de mai târziu. Asimilarea unui volum mare de informații la care se adaugă o anumita experiență de viață ajută la dezvoltarea potențialului creativ. Un copil creativ se manifestă prin: curiozitate, originalitate, independență, nonconformism, flexibil în gândire, permanent preocupat, preferă complexitatea. Pentru stimularea potențialului creator este recomandat : • utilizarea unor metode active , învățarea prin efort propriu • adoptarea unei atitudini creatoare de către învățător în conceperea activităților și în relațiile cu elevii • asigurarea unui climat de încredere, relaxare psihică care să permită descătușarea energiilor Direcțiile de acțiune ale învățătorilor în ceea ce privește dezvoltarea potențialului creativ sunt : • să-i introducă pe elevi în intimitatea proceselor gândirii și acțiunii creatoare, pentru a le dezvălui “ misterele” acestui proces și a le întării convingerea că fiecare dispune de capacități creatoare într-un domeniu sau altul • să-i îndrume cu competență, tact și răbdare pe drumul sinuos al cunoașterii, încurajându-i și ajutându-i să depășească greutățile prin efort propriu. Unul dintre specialiștii domeniului – LOWENFELD- afirmă că: “primii pași spre creativitate sunt făcuți atunci când îndemnăm un copil să miroase o floare , să observe un pom în toate amănuntele sale, să mângâie blana unei pisici. Copilul trebuie îndemnat să-și folosească ochii, nu numai pentru a vedea, dar și pentru a privi; urechile, nu numai pentru a auzi, dar și pentru a asculta cu atenție; mâinile, nu numai pentru a apuca obiectele, ci și pentru a le pipăi și simți”.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

Rolul activităţilor extracurriculare în dezvoltarea personalităţii şcolarilor mici

deschis manifestării spiritului de iniţiativă din partea copiilor. Durata activităţilor extracurriculare nu este strict delimitată, ea diferă în funcţie, de conţinutul şi forma ei de organizare. Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, şcolarii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Activităţile extracurriculare trebuie privite ca o extindere benefică a activităţilor de la clasă, realizându-se obiective prioritare ale procesului instructiv – educativ precum educarea pentru muncă, educarea pentru calitate, educarea sentimentelor estetice. Pentru evaluarea rezultatelor obţinute în cadrul activităţilor extracurriculare, se folosesc alte modalităţi decât în cadrul activităţilor de la clasă, cea care predomină fiind aprobarea prin laudă. La aceasta, mai putem adăuga evidenţierile, participările la expoziţii, popularizare la ziare, reviste, televiziune, etc. Cele mai reprezentative categorii de activităţi extracurriculare sunt: drumeţiile, excursiile, manifestările cultural – artistice şi sportive (montaje literar – artistice, şezători, teatru pentru copii, concursuri, cercurile de elevi). Drumeţiile, excursiile, îmbină obiectivele didactice de instruire a copiilor pe baza cercetării, răspund cerinţelor în care sunt puse în funcţiune toate însuşirile şi aptitudinile în plină formare şi dezvoltare ale copiilor. În excursie se îmbină utilul cu plăcutul, relaxarea cu efortul, bunăstarea cu pravaţiunile, totul fiind pe fondul unei temeinice cunoaşterii a psihicului copilului. Rolul ei este de documentare, de colectare, de observare în mod direct şi independent a unor peisaje şi fenomene din realitate înconjurătoare. Învăţătorul trebuie să stimuleze continuu atitudinea conştientă a copiilor, să-i înveţe să observe, să sesizeze esenţialul, dar şi detaliile, să-i înveţe să găsească relaţiile dintre diversele elemente ale naturii. Excursiile şi vizitele urmăresc lărgirea sferei de cunoaştere a elevilor prin contactul direct cu natura şi cu obiective economice şi social – culturale variate. Organizate la nivelul clasei sau al şcolii, excursiile vizează efecte educative, contribuind la

Prof. înv. primar Deaconu Ghiorghiţa Școala Primară Valea Mare „Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă şi să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt posibile.” J.H. Pestalozzo Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare, atractive, care au o anumită strategie de desfăşurare şi un scop precis. Ele aduc „noul”, surpriza intelectuală şi afectivă, îmbină utilul cu plăcutul, creează posibilitatea de a observa fapte comportamentale ale copiilor. În general, activităţile extracurriculare, au în vedere realizarea următoarele obiective. Valorificarea potenţialului fizic şi psihic al fiecărui copil, sprijinind în felul acesta dezvoltarea armonioasă a personalităţii prin: • Integrarea în viaţă socială; • Formarea unui comportament civilizat. • Lărgirea orizontului de cunoaştere; • Educarea unor calităţi moral – cetăţeneşti şi estetice. • Organizarea timpului liber într-un mod cât mai util şi plăcut. • Descoperirea şi încurajarea înclinaţiilor şi aptitudinilor copiilor. • Reactualizarea cunoştinţelor acumulate în cadrul activităţilor desfăşurate la clasă şi îmbogăţirea lor. Activităţile extracurriculare se deosebesc de cele şcolare curriculare prin caracterul lor opţional, benevol, pluridisciplinar, prin varietatea formelor şi a conţinutului, prin utilizarea unor forme specifice de verificare şi apreciere a rezultatelor şi prin raporturile mai accentuate de colaborare, de apropiere, de încredere şi prietenie dintre învăţător şi copii. Conţinutul activităţilor prin care se realizează educaţia extracurriculară se fixează în funcţie de dorinţele şi preferinţele copiilor, de condiţiile şi posibilităţile de realizare. Formele de organizare sunt elastice, ingenioase şi cu caracter recreativ. Se lasă câmp )

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? ,

Nr. 2 2013

trezirea curiozităţii, dezvoltarea unor calităţi etico – cetăţeneşti. Manifestările cultural artistice includ activităţi cum ar fi : serbările şcolare, carnavalurile, şezătorile, vizionările de spectacole, concursurile artistice şi sportive. Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară, se valorifică interesele şi gusturile şcolarilor. Ea evaluează talentul, munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele grupului de elevi precum şi ale fiecărui copil în parte. Copii iau contact de multe ori cu un public destul de numeros, ceea ce îi determină să depună un oarecare efort în exprimare şi gesturi pentru a fi remarcaţi şi pentru a face o impresie bună. Prin serbări copii încep să aibă încredere în forţele proprii, acestea cultivându-le spiritul de iniţiativă şi independenţă în acţiune. În ansamblul activităţilor cu copiii, carnavalul este una dintre activităţile educative cu cele mai multe valenţe de atractivitate pentru copii de orice vârstă. Prilej de bucurie, dans, cântec, amuzament, atmosferă de bună dispoziţie, prezenţa unor personaje mascate, constituie pretexte de a strecura în ţesătura carnavalului cele mai variate şi interesante teme. Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebite de atractive pentru cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală sau acasă, să deseneze, să confecţioneze modele variate. Se pot face vizionări de spectacole la teatrul de copii, vizionarea de emisiuni TV pentru copii, audiţii însoţite de planşe, atractive şi diapozitive. Foarte importante sunt activităţile desfăşurate la biblioteca şcolii cu ocazia unor evenimente importante, sărbătorirea unor poeţi, scriitori, lansări de carte, concursuri de poezie urmate de acordarea unor premii şi diplome. Cercurile literar – artistice aduc o mare contribuţie la descoperirea şi stimularea talentelor şi aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului şi pasiunii pentru literatură şi artă, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi a sensibilităţii artistice, la încurajarea iniţiativei şi la stabilirea unor relaţii mai apropiate între dascăl şi elevi. Jocurile şi concursurile literare sunt modalităţi distractive prin care se pot consolida

cunoştinţele dobândite de elevii prin care li se pot stimula dragostea pentru literatură, imaginaţie şi creativitate. Ele contribuie la educaţia estetică şi etică, consolidând deprinderile de exprimare orală. Şezătoarea reprezintă o formă activă, recreativ, dinamică potrivită pentru realizarea obiectivelor propuse. Prin conţinutul informaţional vehiculat elevii vin în contact cu o mare varietate de idei, impresii, cunoştinţe. Activităţile extarcurriculare bine pregătite sunt atractive, la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe chiar dacă necesită un efort suplimentar. Activitatea extracurriculară cunoaşte o continuă perfecţionare, determinată de îmbunătăţirea conţinutului şi diversificarea formelor de exprimare artistice accesibile copiilor din învăţământul primar. Cele două laturi ale activităţii instructiveducative – cea curriculară şi cea extracurriculară – se condiţionează şi se întregesc reciproc, formând un tot unitar care dă profesiei de dascăl un rol şi o importanţă deosebită în progresul general al societăţii.

)

Învatamântul de la sate - ÎNCOTRO? , Nr. 2 2013

ISSN 2286 – 4598 ISSN–L 2286 – 4598