ALEX ȘERBAN
PITEȘTIUL URBANIZAT
CÂTEVA VORBE DOAR UN NUMĂR restrâns de monumente și câteva clădiri de secol XIX trezesc astăzi bănuiala că ansamblul de arhitectură din zona centrală a Piteștiului s-a ridicat pe locul unuia dintre cele mai vechi centre urbane ale Ţării Româneşti. După Câmpulung şi Curtea de Argeş în 1300 urmate de Slatina şi Brăila în 1368, Piteştii se situează pe locul al treilea în ordinea cronologică a menţionării oraşelor din Ţara Românească - documentul din 20 mai 1388, în care se aminteşte „hotarul Piteştilor” și indică teritoriul administrat de un oraş. ÎN 1904, Nicolae Iorga nota: „Din toate aceste împrejurări, ce nu se află tocmai aşa nicăire, se alcătui chipul frumosului orăşel, grămădit între muncele. Nici sărăcie şi nici risipă, ci o fericită stare de mijloc, harnică şi econoamă”
ÎN JUR DE 1960, concepţia de sistematizare, pornită de la ideea existenţei unui „oraş – târg”, considerat de unii specialiști sat până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, a “justificat” un număr restrâns de clădiri selecţionate pentru conservare. Drept urmare, cu excepţia monumentelor istorice declarate prin lege, ansamblul arhitectural al vremii a fost considerat drept o creaţie târzie, fără mare valoare și a fost supus procedurilor de “urbanizare”. DĂRÂMAREA ansamblului central s-a executat între 1959 - 1963, singurul element istoric conservat a rămas Biserica Domnească Sf. Gheorghe. Părerile despre modernizarea Pitestiului variază de la ”o reușită a urbanismului românesc” până la critici dure la adresa prostului gust și a kitsch-ului din orașul modern.
SERIA DE IMAGINI a fost creionată pe structurile de bază ale unui oraș: Gara, Primăria, Bisericile, piețele, alte instituții importante. Am mers pe ideea de continuitate, pe evidentierea modificărilor suferite în arhitectura orasului, păstrând ca reper în fotografiile noi elemente din imaginile vechi. Din păcate, sursa fotografiilor vechi fiind internetul și câteva colecții de cărți poștale, nu am putut afla autorii tuturor fotografiilor de epocă. ACEST PROIECTnu este o lucrare științifică în sine și nu se vrea redundant. Este pur și simplu un scurt eseu fotografic, o serie de imagini care ilustrează o parte din schimbările pe care le-a suferit orașul Pitești în ultimele zeci de ani; și este un proiect care poate continua...
Gara Pitești, cca 1900
Gara Pitești, 2010
Strada Craiovei și în plan îndepărtat Prefectura, 1975
Stânga: Complexul “Casa Cărții“; plan îndepărtat: Prefectura și Consiliul Județean Argeș, 2010
foto Ştefan-Butak
Biserica Sfântul Gheorghe, vedere spre “Centru“, 1961
Biserica Sfântul Gheorghe, vedere spre “Centru“, 2010
Parcul “1907“, Statuia Tăranului Român; în plan îndepărtat Palatul Administrativ (azi MJA), cca. 1960
Parcul “1907“, Statuia I.C. Brătianu, în plan îndepărtat Muzeul Județean Argeș, 2010
foto Radu Mănăilă
Strada Griviței; plan îndepărtat Biserica Maica Domnului, 1966
Strada Griviței; plan îndepărtat Biserica Maica Domnului, 2010
foto Ştefan-Butak
Panorama Piața Muntenia; în plan îndepărtat Biserica Sfântul Nicolae, 1961
Panorama Piața Muntenia; în plan îndepărtat Biblioteca Județeană Argeș, 2010
Biserica Sfântul Nicolae, în stânga Restaurant Argeșul, 1961
Strada Victoriei, în stânga Restaurant Argeșul, 2010
Primăria și Tribunalul, cca. 1930
Primăria și Curtea de Apel, 2010
Primăria și Piața Primăriei, cca. 1950
Primăria și Piața Primăriei, în prim plan “Fântâna Muzicală“, 2010
Spitalul Brﾄフianu, cca. 1930
Centrul de Diagnostic și Tratament Argeș, 2010
Parcul “Trivalea“, cca. 1920
Pădurea Trivale, 2010
Gara Pitești, clădirile CFR, cca. 1900
Gara Pitești, clădirile CFR, 2010
PITEȘTII „Dintre toate oraşele vechiului regat, Piteştii singuri mi-au lăsat impresia de o mai mare satisfacere a cerinţelor unui oraş, îmbinând curăţenia cu o deosebită îngrijire dată locuinţelor, străzilor şi chiar gustului artistic. Mahalale cu case scunde, intrate în pământ, cu acoperiş de stuh ori chiar draniţă, aici, în Piteşti, nu se prea află … Tot aşa sunt străzi, cum e Şerban Vodă, care îţi aduc aminte părţi din oraşele ardelene. Bine asfăltuită, curată, e împrejmuită de case mari, cum e Tribunalul, Sfatul negustoresc, Primăria, iar în fund, lângă biserica Sf. Niculae, un mic boschet de arbori umbreşte bustul marelui om de stat Ion Brătianu”
Ion Simionescu, 1925
UN PROIECT ALEXSERBAN.RO | 2010