Împărăția lui Dumnezeu, invitație la imposibil Adrian Crisztea, pastor
Suntem în pandemie. Ne uităm la cât e de greu, la ce încercări vin, la criza economică. Dar, dacă ne uităm la Tatăl nostru, vedem că El nu e în criză. E puternic, e același, nu se schimbă, intervine pentru noi. Este Dumnezeul întregului univers și merită toată lauda. Chiar și serafimii I se închină, spunând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:3) Și totuși, când ne învață să ne rugăm, nouă, niște simpli muritori, ne spune să-L numim Tatăl nostru. Ne face o onoare mai mare decât îngerilor și serafimilor. Un singur înger ar putea schimba planeta (vezi puterile îngerilor descrise în Apocalipsa), dar Dumnezeu vrea să realizeze acest lucru prin noi. Este nevoie doar să știm cine suntem în Hristos și să ne asumăm identitatea de copii ai lui Dumnezeu.
la eternitatea petrecută cu El. Dar cum ne include pe noi, pe pământ? Până să ajungem în Cer, cum o putem reflecta aici? Dacă e veșnică, ne include și pe noi. E dinainte de noi, cu noi și după noi. Referitor la cum ne influențează trăirea: prin nașterea din nou, suntem strămutați din împărăția acestei lumi în Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne ia din lume. Trăim în ea, dar nu suntem ai ei. Ca o barcă ce plutește pe apă: e pe suprafața apei, dar nu e plină de apă, altfel s-ar scufunda. Noi nu ne scufundăm în lume. Ieșim din lume, și suntem ambasadori ai Cerului, purtându-L pe Dumnezeu în noi. În acest mod, noi putem aduce pe pământ Împărăția lui Dumnezeu.
„Vă încurajez să ne uităm mai mult la Dumnezeu.”
„Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin”, spune psalmistul și împăratul David (Psalmul 16:8). Să ne concentrăm atenția asupra lui, Tatăl nostru. Când încep să vorbească, primul cuvânt pe care îl rostesc copiii este „mama” sau „tata”. N-am văzut niciunul care să rostească prima dată cuvântul „vrăjmaș”. Oamenii prea mult îl pun pe diavolul înainte. Vă încurajez să ne uităm mai mult la Dumnezeu. Când facem așa, ne schimbăm după Chipul Lui. La ce ar mai trebui să ne gândim în viața nostră de zi cu zi? Din rugăciunea „Tatăl nostru”, învățăm că Isus vrea să avem mereu în vedere Împărăția Lui: „... vie Împărăția Ta”. Trebuie să avem mentalitatea Împărăției. Și Ioan Botezătorul, și Isus și-au început lucrarea vorbind despre Împărăție: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 3:1), se auzea primul vestind. Isus propovăduia Evanghelia, spunând: „S-a împlinit vremea și Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”. (Marcu 1:15) Împărăția lui Dumnezeu ne ridică din „pătrățica” noastră, ne facem să gândim în ansamblu. Când ai o viziune de ansamblu, îți vezi altfel rolul, vezi că Dumnezeu e mare, că are oameni, și chiar oștiri. Întrebare: Mulți se gândesc la Împărăția lui Dumnezeu ca fiind Împărăția veșnică și se referă
16
ALFA OMEGA TV MAGAZIN
Tatăl, despre care am vorbit la început, Împărăția și voia Lui „merg” împreună, conform rugăciunii „Tatăl nostru”. Abia apoi amintește Isus de nevoile noastre: „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.” (Matei 6:9-11) Când în viața noastră pe primele două locuri sunt Dumnezeu și Împărăția Lui, celelalte devin nesemnificative. Nevoile noastre sunt legitime, și Dumnezeu le împlinește. Dar de aceea și postim: să conștientizăm că putem o vreme să trăim fără a ne împlini nevoia de hrană, umplându-ne de Dumnezeu.
CE PRESUPUNE MENTALITATEA ÎMPĂRĂȚIEI? Noi reprezentăm o Împărăție care are putere să învingă întunericul și spiritul celui rău. Împăratul, Dumnezeu, este în inima noastră, Îl avem și ca Domn. Etapele Împărăției lui Dumnezeu sunt ilustrate prin cele patru făpturi vii dinaintea tronului din Cer, despre care citim în Apocalipsa 4:6-7: „... împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; și a patra seamănă cu un vultur care zboară.” Prima făptură, care seamănă cu un leu, sugerează ideea de guvernare, noi intrăm în autoritatea Împăratului. Vițelul se referă la slujirea pe care începem să o facem, în timp ce ființa a cărei față seamănă cu a unui om ne dă
