FOI 2 by andreea.mihaiu

foifoi foi 2 foifoi 2019

4 CMFC 2019 34 CERCETARE CARTE ROMÂNEASCĂ 1930—1940 42 MARTIN MAJOOR 48 PUNCH 54 HUBERTUS DESIGN STUDIO 62 MARIA SURDUCAN 68 DISPOZITIV BOOKS 74 ANDREI TURENICI — PRUT MATEI BEJENARU 84 SOUNDS LIKE A BOOK 92 PRIMITIV PRINT

EDIȚIA | EDITION 2019: ANDREE A MIHAIU • JURIU | JURY: MILOŠ JOVANOVIĆ, JONAS VOEGELI, KERSTIN L ANDIS, MARTIN MA JOOR ,

OVIDIU HRIN, ALICE STOICESCU, R AMONA CHIRICA • OBSERVAȚIILE JURIULUI | JURY NOTES • FOTOGR AF | PHOTOGR APHER: ADRIAN MIHAIU

CONCURSUL CELE MAI FRUMOASE CĂRȚI DIN ROMÂNIA

CMFC 2019

THE MOST BEAUTIFUL BOOKS FROM ROMANIA

COMPETITION

CONCURS

EDIȚIA 2019

OVIDIU HRIN DESPRE JURIZARE

Concursul CMFC împlinește anul acesta opt ani și este organizat de Grapho_mat împreună cu Galeria Posibilă și co-finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale. Proiectul promovează creații de design editorial românesc. Anul acesta, juriul, alcătuit din cinci designeri din România, Olanda și Elveția, a selectat 20 de cărți din cele 100 înscrise în concurs, urmărind calitatea producției, gestionarea informației, caracterul inovativ al limbajului vizual, relevanța și logica publicațiilor. Pe lângă experiența jurizării care a avut loc la Galeria Posibilă, invitații au susținut și o serie de conferințe deschise despre carte și literă. Hubertus Design Studio (Jonas Voegeli + Kerstin Landis) au vorbit despre câteva proiecte realizate de ei şi au ținut un Portfolio Review; la CMFC+Type Thursday Miloš Jovanovic (type crit.) a dezvăluit cum putem fura fonturi. Martin Majoor a povestit despre experiența sa în domeniul cărții și al designului de literă. Ovidiu Hrin a deschis o dezbatere legată de curaj și atitudine în meseria de designer. În următorul an, cărțile selectate sunt itinerate la târguri internaționale de carte din Leipzig, Bologna, Budapesta, Praga, Frankfurt, Belgrad, Istanbul, Sofia, cu sprijinul MCIN.

Selecția celor mai frumoase cărți realizată de către juriu anul acesta este rezultatul unei munci care s-a desfășurat timp de două zile. Pe de-a-ntregul sunt foarte mulțumit cu selecția finală. În același timp, sunt și foarte fericit să descopăr pe lângă cele două valori atât de necesare în arsenalul fiecărui designer (atenția la detalii și o viziune asupra ansamblului coerentă) o atenție mare acordată „traducerii” subiectului în cadrul procesului de design. În câteva cazuri această valoare a ajutat chiar la dezvoltarea unui (meta) limbaj propriu bine articulat, așezând în fața cititorului un al doilea strat calitativ de citire. Calitatea regăsită în cele 10 cărți premiate și în experiența din ultimile două zile alături de colegii mei din juriu, mi-au reamintit de un lucru foarte important pentru care mă bucur: designul este limbaj și vorbește cu tine chiar dacă nu îl asculți; designul va fi „citit” întotdeauna iar el va face ceea ce face cel mai bine: va transmite valoare culturală reală.

2019 EDITION

OVIDIU HRIN ABOUT THE JUDGING

The CMFC competition is eight years old this year and it is organized by Grapho_mat and Galeria Posibilă and co-financed by The Ministry of Culture and National Identity. The cultural project promotes Romanian editorial design. This year, the jury, consisting of three foreign designers and four Romanian designers, selected 20 books from a total of 100, following a series of criteria such as production quality, information management, innovative features of the visual language and the relevance or logic of the publications. Apart from the deliberation process of the jury at Galeria Posibilă, the guests also held a series of conferences open to the public interested in books and type. Hubertus Design Studio (Jonas+Kerstin) talked about their approach to projects and also held a Portfolio Reviewin; at CMFC+Type Thursday, Miloš Jovanović was a type crit. and revealed how we steal fonts. Martin talked about his experience in book and type design. Ovidiu launched a debate on courage and attitude in design. The following year, the shortlisted books will travel to international fairs such as Leipzig, Bologna, Budapest, Prague, Frankfurt, Belgrade, Istanbul and Sofia,with the support of the ministry.

The most beautiful books selected by the jury this year are the result of a two-day process. Overall I am very pleased with the final selection. At the same time, I am very happy to discover, apart from the two major assets important in any designer’s arsenal (attention to detail and a coherent general perspective), a great attention for the “translation” of the subject in the design process. In some cases, this feature led to the development of a well-articulated, personal (meta) language, placing in front of the reader a second layer of quality reading. The quality of the 10 awarded books and the experience of the past two days alongside my colleagues in the jury reminded me of a very important thing, which I am glad for: design is language and it speaks to you, even if you don't listen; design will always be “read” and it will do what it does best: it will deliver real cultural value.

COMPETITION

FOI 2

TEXT

LAYOUT

MATERIALITATE

TIPAR & PRODUCȚIE OBIECT

TYPE

LAYOUT

MATERIALITY

PRINTING & PRODUCTION OBJECT

CMFC 2019

Lizibilitate Spațieri Așezarea textului Lățimea coloanei Spațiul alocat textului Margini Grid Note de subsol și final Legende Coperți Finisare Forzațuri Hârtie cretată/ necretată Culoarea hârtiei Opacitatea hârtiei Calitatea printului Legătorie Cotor Grosime Calitatea deschiderii Rigiditate

Legibility Spacing Type setting Column length Type area Margins Grid Footnotes & endnotes Captions Covers Finishing Endpapers Coated/ uncoated paper Paper colour Opacity Print quality Binding Spine Depth Opening quality Strength

JURIU

MILOŠ JOVANOVIĆ (RO)

Născut în 1972 în Iugoslavia, locuiește în București de la începutul acestui secol. Cu o pregătire în design grafic și cu peste 28 de ani de experiență în tot felul de tipuri de media, astăzi este creative technologist. A realizat peste 30 de publicații/ samizdat (benzi desenate, cărți de artă, zine etc.), mai multe jucării, câteva șosete, tone de www-uri, două jocuri video, trei sau patru fonturi, iar fructul său preferat este mango. A fost publicat de Taschen, Phaidon, ceva reviste japoneze și cam peste tot în Europa. A realizat/ a fost implicat în numeroase proiecte cu Institutul Cultural Român și cu indivizi artsy/ fartsy de aici sau de peste granițe… poate că e mai bine să intri pe https://youtu.be/1OmnHAiaSqA și să îl vezi în acțiune, încercând să-și explice anxietatea creativă. Sau să cumperi ceva de pe www.CiaoMiki.com.

JURY

MILOŠ JOVANOVIĆ (RO)

Born 1972 in Yugoslavia, he is based in Bucharest since the beginning of the current century. Trained as graphic designer with more than 28 years of experience in all sorts of media, today he is a creative technologist. He is the publisher/ samizdat of over 30 publications (comics, art books, zines etc), several toys, a few socks, tons of wwws, two video games, three or four fonts and my favourite fruit is mango. His work has been published by Taschen, Phaidon, some Japanese magazines and all over Europe. He has been involved in/ started up numerous projects with the Romanian Cultural Institute (ICR) and artsy/ fartsy folks here and abroad… Maybe it’s best to visit https://youtu.be/1OmnHAiaSqA and see him in action trying to explain his creative anxiety. Or buy something at www.CiaoMiki.com.

CONCURS

JONAS VOEGELI (CH)

KERSTIN LANDIS (CH)

Designer vizual și lector, trăiește și lucrează în Zurich. După ce a studiat comunicare vizuală la HGK Zurich, a lucrat în Anglia și Basel cu Müller+Hess și a fondat the Remingtons în 2001. În perioada 2003-2013 a fost lector la ECAL și s-a implicat în mai multe activități de predare în Zurich sau alte orașe. A fost premiat cu Premiul Federal Elvețian pentru Design (Swiss Federal Prize for Design), cu cele mai frumoase cărți (CH, AUT, DE) precum și cu medalii de aur, argint sau bronz în competiția internațională pentru cele mai frumoase cărți din lume. Voegeli este co-proprietar al agenției Hubertus Design, director al departamentului de comunicare vizuală, lector de design editorial în cadrul ZHdK (nivel licență și master) și membru AGI (Alliance Graphique International).

Designer vizual, trăiește și lucrează în Zurich. După ce a studiat comunicare vizuală la HGK Zurich, a lucrat cu Studio Achermann și DelerueRoppel. Din 2013 lucrează pentru Hubertus Design, iar din 2014 conduce agenția alături de Jonas Voegeli.

JONAS VOEGELI (CH)

KERSTIN LANDIS (CH)

Visual designer and lecturer, lives and works in Zurich. After studying visual communication at HGK Zurich, he worked in England and Basel with Müller+Hess and founded The Remingtons in 2001. Between 2003 and 2013 he was a lecturer at ECAL and involved in various teaching assignments in and out of Zurich. He has been awarded the Swiss Federal Prize for Design, the most beautiful books (CH, AUT, DE) as well as gold, silver and bronze medals in the international competition for the most beautiful books in the world. Voegeli is co-owner of the Hubertus Design studio , head of Visual Communication, BA/MA lecturer in Editorial Design at the ZHdK and a member of AGI (Alliance Graphique International).

Visual designer, lives and works in Zurich. After studying visual communication at HGK Zurich, she worked with Studio Achermann and DelerueRoppel. Since 2013 she has been working for Hubertus Design and from 2014 she runs the agency together with Jonas Voegeli.

COMPETITION

FOI 2

MARTIN MAJOOR (NL)

OVIDIU HRIN (RO)

Martin Majoor este un designer de literă de renume mondial care a creat cărți și tipuri de literă premiate precum Scala, Seria, Nexus și Questa (cea din urmă în colaborare cu Jos Buivenga). A lucrat ca profesor la școli de artă din Arnhem și Breda, iar astăzi conduce workshop-uri pe design de tip de literă peste tot în lume. Ca lector, e interesat să arate modul în care lumea veche, analogică, a literelor de metal poate continua să existe în contemporaneitate cu litera digitală. Majoor a publicat articole în reviste precum Items, Page, 2+3D și Eye și a contribuit la mai multe cărți dedicate tipografiei.

Ovidiu Hrin este fondatorul studioului de design grafic Synopsis: din Timișoara, în cadrul căruia se implică în proiecte complexe de comunicare vizuală, design expozițional și editorial. Susține conferințe și ateliere de design grafic atât în țară, cât și în străinătate (DesignMAI Berlin, Vienna Design Week, European Design Conference). În 2011 lansează Typopassage TM ― Micro-Muzeu de Artă Tipografică și Design. În acest cadru curatoriază expoziții și organizează conferințe și ateliere cu designeri de renume internațional, în domeniul designului grafic. Din 2015 colaborează cu Romanian Design Week, în calitate de jurat și curator al secțiunii Graphic Design și Ilustrație. Lucrările lui Ovidiu Hrin sunt incluse în numeroase publicații internaționale de specialitate și premiate la concursuri și bienale prestigioase, precum European Design Awards, Zgraf Triennale, Type Directors Club, Graphis New York, Shenzhen International Poster Festival, Toyama Triennial. Ovidiu este membru AIGA, Type Directors Club și Graphis International. O selecție de afișe create de Ovidiu Hrin face parte din colecția permanentă a Museum für Gestaltung din Zürich.

MARTIN MAJOOR (NL)

OVIDIU HRIN (RO)

Martin Majoor is an internationally renowned type designer who has created award-winning books and typefaces like Scala, Seria, Nexus and Questa (the latter in collaboration with Jos Buivenga). He worked as a teacher at the art schools in Arnhem and Breda, nowadays, he conducts type design workshops throughout the world. As a lecturer he likes to show how the old analogue world of metal type can live on in contemporary digital type. Majoor wrote articles for magazines like Items, Page, 2+3D and Eye, as well as contributing to several books on typography.

Ovidiu Hrin is the founder of the Synopsis: design studio from Timișoara, where he is involved in complex projects of visual communication, exhibition and editorial design. He holds conferences and workshops on graphic design in Romania and abroad (DesignMAI Berlin, Vienna Design Week, European Design Conference). In 2011 he launched Typopassage TM ― Micro-Muzeu de Artă Tipografică și Design (Typopassage TM ― Micro-Museum of Typographic Art and Design). Here, he curates several exhibitions and organizes conferences and workshops on graphic design with world-renowned designers. Since 2015 he has been collaborating with Romanian Design Week as a member of the jury and curator for the Graphic Design and Illustration section. Ovidiu Hrin’s works are included in numerous international publications and awarded in prestigious biennials and competitions such as European Design Awards, Zgraf Triennale, Type Directors Club, Graphis New York, Shenzhen International Poster Festival, Toyama Triennial. Ovidiu is a member of AIGA, Type Directors Club and Graphis International. A selection of posters created by Ovidiu is part of the permanent collection at the Museum für Gestaltung in Zürich.

CMFC 2019

CONCURS

ALICE STOICESCU (RO)

RAMONA CHIRICA (RO)

Alice e designer vizual și art director. Locuiește și lucrează în București. Activitatea sa a fost premiată pe plan național în cadrul Romanian Design Week și CMFC și a avut expoziții naționale și internaționale în diferite contexte europene. Proiectele sale vizează designul editorial, identități vizuale și advertising ca Art Director pentru Ogilvy și ca project-based designer vizual. Preferă să lucreze la proiecte culturale și sociale, ajutându-și colaboratorii să-și pună la punct ideile.

De șase ani, Ramona Chirica descoperă și promovează talente din comunitatea ilustratorilor locali. Co-curator al celei mai mari galerii online de ilustrație românească, Colorhood (2013–2018), parte din echipa Visual Playground (2015–2017), în prezent se dedică sesiunilor de speed dating între artiști locali și proiecte comerciale, culturale sau umanitare. Prin intermediul studioului și micro-galeriei de ilustrație Receptor, Ramona activează ca reprezentant de artiști, promovând lucrările și portofoliile acestora și facilitând comunicarea cu publicul și clienții în căutare de forme și culori pentru ideile lor. Cel mai recent proiect curatoriat de ea a implicat lucrul cu 11 artiști consacrați pentru transformarea pilonilor podului Aurel Vlaicu din București într-o suită de lucrări murale, întinse pe o suprafață de 500 mp.

ALICE STOICESCU (RO)

RAMONA CHIRICA (RO)

Alice is a visual designer and art director who lives and works in Bucharest. Her work has been awarded nationally at Romanian Design Week and CMFC, and exhibited nationally and internationally in various exhibitons around Europe. Her projects include editorial design, visual identity and advertising, as an Art Director for Ogilvy and as a project-based visual designer. She mostly enjoys working on cultural and social projects, helping her collaborators get their ideas across.

For the past six years, Ramona Chirica has dedicated her time to discovering and promoting talents from the local illustrators’ community. As a former co-curator for the biggest Romanian online illustration gallery, Colorhood (2013–2018), and also a part of the Visual Playground team (2015–2017), Ramona is currently focusing on speed dating sessions between local artists and commercial, cultural or humanitarian projects. At Receptor, her illustration studio and micro-gallery, Ramona acts as an artist curator, nurturing and endorsing artworks and portfolios and facilitating the artists’ communication with the public and the clients looking for ideas, forms and colours. The most recent project curated by her implied working side by side with 11 well-established artists for converting the pillars of the Aurel Vlaicu overpass in Bucharest into a stream of mural artworks, a street gallery unfolding over a surface of 500 sqm.

COMPETITION

p. 15

p. 16

p. 17

p. 18

p. 19

p. 20

p. 21

p. 22

p. 23

PRIZES

PREMII

p. 14

CONCURS

p. 24

p. 25

p. 27

p. 28

p. 29

p. 30

p. 31

NOMINEES

NOMINALIZÄ&#x201A;RI

p. 26

p. 32

p. 33

COMPETITION

FOI 2

CMFC 2019

CONCURS

COMPETITION

FOI 2

AUTHOR(S) Justin Baroncea

RC O bandă desenată în care detaliile de design contribuie vizibil la configurarea background-ului urban-futurist în care se desfășoară acțiunea. Însuși fontul ales facilitează deconspirarea personajului eponim, simetria celor trei litere conturând forma acestuia: oTo — o trotinetă. Opțiunea pentru înlocuirea casetelor sau a bulelor de dialog cu o bandă de circulație dedicată exclusiv textelor — pagina din dreapta —, are un aport important în construcția conținutului aerisit, respirabil.

KL Materialitatea hârtiei alese, supracoperta, legătoria, dar și culorile foilor se contopesc; toate se potrivesc foarte bine împreună. Ritmul interior al cărții e unul foarte calm și direct; pe partea stângă ― ilustrațiile (foarte reușit realizate), pe dreapta ― textele. Tipul de literă are o dimensiune comodă și e aerisit.

PUBLISHING HOUSE Vellant EDITOR(S) — DESIGNER(S) Radu Manelici ILLUSTRATOR(S) Justin Baroncea PHOTOGRAPHER(S) — DTP Radu Manelici FONT Euclid Flex PAPER Palatina, Remake Midnight, Keaykolour COVER Hardcover, Dust jacket PRINTING METHOD Offset

oTo

PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Otabind FORMAT 165 × 230 mm NO. OF PAGES 128 NO. OF IMAGES ~50 PRINT RUN 450 COUNTRY Romania YEAR 2019

CMFC 2019

RC A comic book with visible design details that contribute to configuring the urban-futuristic background in which the action takes place. The font itself helps in recognizing the main figure in the book, as the symmetry of the three letters reveals its shape: oTo ― a scooter. The choice of replacing dialog boxes or bubbles with a strip dedicated to text circulation ― the page on the right ― has an important role in giving the content a more breathable space.

KL The materiality of the chosen papers, dustjacket, binding and also the colours of the papers make for one voice; all fits very well together. The rhythm inside the book is very calm and straight-forward; leftside ― the illustrations (very nicely done), rightside ― texts. The type has a comfortable size and much air to breathe.

CONCURS

AS Vibrant, generos, curajos și bine legat, cel de-al treilea număr Kajet aduce un aer de prospețime în designul de revistă local. Se creează un spectacol antrenant prin varietatea de aranjări ale textului și diversele poziționări ale imaginilor.

MJ O abordare modernă la o revistă de artă și preferata tuturor în materie de „partea asta a Europei”. E al treilea lor număr și continuă să nu fie plictisitori, în niciun fel. Armonia între literă și mărime, imagine și format, hârtie și mâna mea pur și simplu fac din Kajet iPad-ul meu analog preferat.

AUTHOR(S) Laura Naum, Petrică Mogoș, Gergő Varga, Hannah Bartels, Andrei Mihail, Vladimir Us, Simina Neagu, Dana Olărescu, Bojana Janković, & Lina Džuverovic, Lucie Korbelová & Elliott Papazahariakis, V. Leac, Marija Nemčenko, Ola Korbańska, Klodiana Millona, Nikola Yanev, Anna Mária Juhász, Cristina Cărcănescu, Sabin Borș, Ștefan Ionescu-Ambrosie, Julien Britnic, Charlotte Gruber PUBLISHING HOUSE Dispozitiv Books EDITOR(S) Petrică Mogoș, Laura Naum DESIGNER(S) Gabriel Barbu ILLUSTRATOR(S) Dragoș Boțcău PHOTOGRAPHER(S) Ramin Mazur, Nikita Dembinski, Rio Rio, Laura Naum, Mihai Șovăială, Vlad Brăteanu, Blerta Kambo, Hristina Tasheva, Krisztina Erdei, Ilya Rabinovich, Meindert Peirens, Michał Siarek DTP Kopa Printing House FONT Untitled Serif, Union, Druk Wide PAPER Munken Pure Rough 100 g/m2, Munken Pure Smooth 300 g/m2

KAJET — ON STRUGGLE

COVER Softcover, plastic dust jacket PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Kopa Printing House BOOKBINDING Sewn FORMAT 165 × 230 mm NO. OF PAGES 256 NO. OF IMAGES 140 PRINT RUN 2000 COUNTRY Romania YEAR 2019

AS Vibrant, generous, daring and well held together, the third issue of Kajet brings freshness to local magazine design. Varied typography and diverse image placement make for an entertaining show.

MJ Modern approach on an art magazine and everyone’s “this part of Europe” favorite. This is their third issue and they are continuing in not being boring at all. Harmony between type and size, image and format, paper and my hand, simply makes Kajet my favorite analog iPad. COMPETITION

FOI 2

JV Felul în care „natura” e scoasă din cutie și apar revistele bine proporționate provoacă… plăcere. Un detaliu care îmi place în mod deosebit ― legătoria cu capse îmbinată cu cotorul împăturit drept. Un lucru pe care nu-l vezi des în ziua de azi ― din păcate!

MM Cinci broșuri mici într-o casetă dublă creează această superbă carte. Alinierea în stânga a textului e foarte lejeră date fiind spațiile dintre rânduri și dintre litere. Mută atenția spre fotografii. Legătoria e foarte bine lucrată cu o gaură rotundă lăsând să se vadă cele șapte culori diferite ale broșurilor.

AUTHOR(S) Lucian Bran, Cosmin Bumbuţ, Elena Stancu, Petruţ Călinescu, Ioana Cîrlig, Bogdan Croitoru, Nicu Ilfoveanu, Puiu Lăţea, Alex Tomazatos PUBLISHING HOUSE Centrul de Fotografie Documentară EDITOR(S) Ioana Cîrlig, Petruţ Călinescu, Ioana Călinescu DESIGNER(S) Radu Manelici ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Lucian Bran, Cosmin Bumbuţ, Petruţ Călinescu, Ioana Cîrlig, Bogdan Croitoru, Nicu Ilfoveanu, Alex Tomazatos DTP Aurelian Ardeleanu, Alin Cincă FONT Acumin, Spectral PAPER GardaPat 13 Kiara 115 g/m2, Color Style Smooth 300 g/m2 COVER Softcover, box

COLECȚIA CdFD

PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Stapled FORMAT 150 × 225 × 5 mm NO. OF PAGES 48 NO. OF IMAGES 200 PRINT RUN 300 COUNTRY Romania YEAR 2018

JV How ‘nature’ is pulled out of the box and the well proportioned magazines appear causes… pleasure. A detail I like especifically ― the staple binding in combination with the straight folded spine. Something which is not seen often nowadays ― unfortunately!

CMFC 2019

MM Seven small booklets in a double slipcase makes this a beautiful book object. The left aligned typography is very light because of the generous line spacing and letter spacing. It drives the focus towards the photos. Binding is very well executed with a nice round hole to show the seven different colours of the booklets.

CONCURS

JV Experimentele cu tipuri de literă, documentate fotografic, au o calitate narativă surprinzătoare și fresh. Un plus real pentru tipologia unui specimen de literă. Reprezentarea, dramatizarea și utilizarea moderată a materialității sunt convingătoare și corecte.

MJ Impresia unui fel de „roman fotografic” m-a prins de la început. Experiența specimenelor de literă în lumea reală și un roman pentru tutti. Aș vrea să văd și continuarea.

AUTHOR(S) Mălin Neamțu PUBLISHING HOUSE Self-published EDITOR(S) — DESIGNER(S) Mălin Neamțu ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Mălin Neamțu, Andrei Șendrea DTP Mălin Neamțu FONT Henkan Grotesk PAPER Cyclus Offset 115 g/m2, Claro Bulk 115 g/m2 COVER Kraft cardboard

HENKAN GROTESK

PRINTING METHOD Digital print, black stamp on the cover PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Japanese folding and binding FORMAT 175 × 275 mm NO. OF PAGES 72 NO. OF IMAGES 64 PRINT RUN 5 COUNTRY Romania YEAR 2019

JV The narrative quality of the photographically documented type-experiments is fresh and surprising. A real plus for the typology of a type specimen. The representation, dramaturgy and modest use of materiality is convincing and right.

MJ It’s some sort of “photo novel” feeling that got me at first sight. Type specimen experience in real world and a novel for tutti. I would like to see the sequel too.

COMPETITION

FOI 2

AS Jucăușă prin flexibilitatea sa, în ciuda subiectului ales, cartea face serigrafia atrăgătoare. Este ingenioasă în realizarea forzațului și în designul tabelelor. Bogăția imagistică: ilustrația liniilor, grafica raster și fotografie (atât tehnic, cât și estetic), toate reproduse minunat fac foarte plăcută interacțiunea cu cartea.

JV Modul în care aranjarea textului e folosită în layout e strălucit. Un exemplu perfect pentru utilizarea contemporană a listelor și tabelelor. Toate elementele, materialele, ilustrațiile, literele și typesetting-ul se îmbină unitar. Numai imaginile din final par să aibă o posibilitate de completare…

AUTHOR(S) Andrei Șendrea PUBLISHING HOUSE Self-published EDITOR(S) Andrei Șendrea DESIGNER(S) Andrei Șendrea ILLUSTRATOR(S) Andrei Șendrea PHOTOGRAPHER(S) Nikita Dembinski DTP Andrei Șendrea FONT GT Cinetype PAPER Cyclus Offset 115 g/m2 COVER Softcover, Neobond grey (50) 200 g/m2 PRINTING METHOD Digital print

KIT PORTABIL DE SERIGRAFIE 3D

PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Sewn FORMAT 295 × 220 mm NO. OF PAGES 96 NO. OF IMAGES 140 PRINT RUN 4 COUNTRY Romania YEAR 2019

AS Playful in its flexibility, despite its choice of subject, this book makes screen printing inviting. It is witty in its approach to the endpaper and the design of tables. The richness of imagery: line illustration, raster graphics and photography (both technical and aesthetic), all beautifully reproduced, makes it a pleasure to look at. CMFC 2019

JV The way typography is applied and put into layout is brilliant. A perfect example of a contemporary use of lists and tables. All the elements, materials, illustrations, type, typesetting come together into one matching voice. Only the images at the end seem to potentially have more to be made out of...

CONCURS

KL Îmi place caracterul științific al cărții. Are o grămadă de detalii drăguțe; designerul a avut grijă și de typesetting, alinierea textului la stânga este bine lucrată. Îmi plac diferitele tipuri de imagini: avem planuri, imagini alb-negru și imagini color pe diferite tipuri de hârtie cretată.

MM O carte complexă, dar bine structurată. Aranjarea textului și fotografiile sunt combinate organic, invitând cititorul să exploreze cartea ca și cum ar explora un oraș real. Cele două tipuri de hârtie și legătoria sunt bine executate. Per total, un produs excelent.

AUTHOR(S) Ştefan Ghenciulescu, Mihai Duţescu, Andrei Mărgulescu, Cosmina Goagea, Constantin Goagea, Iuliana Dumitru, Dorothee Hasnas, Rucsandra Pop, Raluca Voinea PUBLISHING HOUSE “Ion Mincu” University Publishing House, in partnership with the Zeppelin Association and SG Studio EDITOR(S) Ştefan Ghenciulescu, Mihai Duţescu, Andrei Mărgulescu, Cosmina Goagea, Constantin Goagea DESIGNER(S) Radu Manelici ILLUSTRATOR(S) Maria Alexandrescu PHOTOGRAPHER(S) the coauthors, Ştefan Tuchilă, Nicolae Comănescu DTP Aurelian Ardeleanu FONT Atlas Grotesk, Big Caslon FB PAPER Claro Matt, Cyclus Offset, IQ Color Sun Yellow COVER Hardcover PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Fabrik

CELĂLALT ORAȘ LOCURI ȘI POVEȘTI DIN BUCUREȘTI-SUD THE OTHER CITY PLACES AND STORIES FROM BUCHAREST-SOUTH

BOOKBINDING Sewn FORMAT 165 × 235 × 19 mm NO. OF PAGES 224 NO. OF IMAGES ~200 PRINT RUN 800 COUNTRY Romania YEAR 2018

KL I like the scientifical character of the book. It has a lot of nice details; the designer also took care of the typesetting, the flash left (‘the linefall’) is nicely done. I like the different types of pictures: we have plans, black & white pictures and coloured pictures on different coated papers.

MM A complex book but a well structured one. Typography and photography are mixed organically, it invites the reader to explore the book as if you are exploring the city for real. Two kinds of paper and binding are well-executed. Overall a great book product.

COMPETITION

FOI 2

MJ Când naratorul vizual e și producător, cu o înțelegere a hârtiei, cernelii și tiparului, preț de șase ani, atunci mergi până la infinit și dincolo de el. Băi, a făcut inclusiv coperta cu praf de cărămidă roșie de la una dintre fabricile pe care le-a vizitat… Genial!

JV O legătură de carte foarte bine realizată combinată cu un concept de design remarcabil reprezentând un segment de istorie și cultură ― asta face „linia” să fie deosebită și unică. Cele trei căi de acces separate oferă o calitate personalizată și individuală a lecturii.

AUTHOR(S) Alexandru Grigore PUBLISHING HOUSE Self-published EDITOR(S) Alexandru Grigore ILLUSTRATOR(S) Alexandru Grigore PHOTOGRAPHER(S) No illustrators were harmed in making this book DTP Alexandru Grigore, Aurelian Ardeleanu, Alin Cincă FONT Work Sans Regular, Bold PAPER Munken Pure 130 g/m2, Serixo Offset 120 g/m2, Arctic Volume Ivory 130 g/m2 COVER Hardcover, textile screen printed with brick dust PRINTING METHOD Digital Print, screen printing

THE LINE

BOOKBINDING Sewn PRINTING HOUSE Fabrik, Primitiv Print FORMAT 160 × 210 mm NO. OF PAGES 312 NO. OF IMAGES 273 PRINT RUN 6 (for now) COUNTRY Romania YEAR 2018

MJ When the visual teller is also the producer with understanding of paper, ink and press, six years in the making then you go to infinity and beyond. Oh, boy! he even printed the cover with red brick dust from one of the factories he visited... Brilliant! CMFC 2019

JV A very well crafted binding combined with a striking design concept representing a piece of history and culture, this is what makes ‘the line’ special and unique! The division into three separate access ways offers individual and customized reading quality.

CONCURS

MJ Acel format de biblie de buzunar cu coperta „non-copertă” e un „vreau să văd” imediat. Te face să citești de la prima atingere.

MM O carte compactă cu o aranjare a textului ușor de citit. Atât textul cât și coperta sunt verde închis, ceea ce întărește senzația de compact. Textul argintiu pe coperta verde-închis arată bine, titlul de pe cotor are un aranjament vertical neobișnuit, dar pentru o carte mică precum aceasta funcționează grozav.

AUTHOR(S) Alina Popa, Florin Flueraș PUBLISHING HOUSE PUNCH EDITOR(S) Alina Popa, Florin Flueraș DESIGNER(S) Radu Leșevschi ILLUSTRATOR(S) Alina Popa PHOTOGRAPHER(S) — DTP Radu Leșevschi FONT Gravis Pro PAPER Pergraphica Natural Rough 90 g/m2 COVER Softcover with flaps, Pop Set Cactus Green 170 g/m2

UNSORCERY

PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Otabind FORMAT 105 × 160 mm NO. OF PAGES 240 NO. OF IMAGES 2 PRINT RUN 500 COUNTRY Romania YEAR 2018

MJ That pocket bible-ish format and “no cover cover” is an instant “let me see” thing. It really makes you read in from the very first touch.

MM A compact book with an easy to read typography. Both text and cover are dark green which strengthens the feeling of compactness. The silver text on the dark green cover looks great, the itile on the spine has an unconventional vertical arrangement, but for a small book like this it works great. COMPETITION

FOI 2

KL Chiar îmi plac aceste patru mici broșuri de artist pentru coperta simplă, dar directă, a fiecăruia dintre ele. Îmi place mai ales prima pagină. Compoziția, prin aranjarea textului și imagine, e ca o lucrare de artă în sine!

AUTHOR(S) Template + Andreea Peterfi, Gvantsa Jishkariani, Jessica Twitchell, Tamás Kaszás PUBLISHING HOUSE Template

RC Colecția de cataloage Template reflectă perfect, prin formă și conținut, atipicul acestei inițiative expoziționale: dosarele celor patru expoziții sunt scoase la lumină dintr-un plic cu o fizionomie care amintește instant de vechile tonete de presă — astăzi aproape dispărute de pe trotuarele și aleile urbane —, care-și desfăceau la prima oră brațele pline de ziare și reviste. Sincronizările cromatice și formele celor patru caiete sunt mărturia unui acord total între designul creat de Alin Cincă și mesajele pe care artiștii și curatorii platformei își propun să le transmită publicului.

EDITOR(S) Alice Gancevici, Remus Pușcariu, Kristin Wenzel, Vlad Brăteanu DESIGNER(S) Alin Cincă ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Template Bucharest 2018 DTP Alin Cincă FONT Times PAPER GardaPat 13 Kiara 115 g/m2, IQ Color Coral Red 230 g/m2, Color Style Slate Grey 540 g/m2 COVER Softcover

TEMPLATE 17 46 209 6

PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Stapled FORMAT 165 × 230 mm NO. OF PAGES 64 NO. OF IMAGES 37 PRINT RUN 300 COUNTRY Romania YEAR 2019

CMFC 2019

KL I really like these four small artist booklets because of the simple but direct cover of each of them. Mostly, I like the first page; the composition from typography and picture is like an artwork itself!

RC The Template catalogue collection perfectly reflects, by form and content, the singularity of this initiative: the files of the four exhibitions are revealed from an envelope with features that instantly bring to mind the old newspaper stands ― today, most of them are gone from the streets and sidewalks ― that would open their stacks full of newspapers and magazines first thing in the morning. The chromatic synchronizations and the form of the four notebooks illustrate a full agreement between the design created by Alin Cincă and the messages that the artists and curators of the platform are trying to send to the audience.

CONCURS

RC Un catalog care renunță la elementele identitare convenționale și se prezintă ca un obiect imobil neidentificat din a cărui coajă poate ecloza orice.

AUTHOR(S) Nikita Dembinski, Andreea Badea, Robert Antoniac, Petrică Mogoș PUBLISHING HOUSE Self-published

AS Nimic standard aici în raport cu formatul standard A4 de carte. Coperta, o formă ce poate fi simțită, dar nu atinsă direct, acoperită în hârtie transparentă ca de bumbac, e delicată și poetică. Interiorul contrastează prin hârtia lucioasă care ajută la reproducerea imaginilor în detaliu și culori saturate. Textul e aliniat superb, cu o foarte bună alegere a lungimii rândului și a despărții în silabe. Grid-ul e vizibil de-a lungul întregii cărți în aranjamentul imaginilor și al textului: mai ales în titluri și numele artiștilor, pe acestea din urmă despărțindu-le într-un mod minunat.

EDITOR(S) Alin Cincă DESIGNER(S) Alin Cincă ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Nikita Dembinski, Andreea Badea, Robert Antoniac DTP Alin Cincă FONT Union PAPER Garda Gloss Art 130 g/m2 COVER Layered softcover PRINTING METHOD Digital print

A BOUNDING SITUATION

PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Stapled FORMAT 210 × 297 mm NO. OF PAGES 48 NO. OF IMAGES 66 PRINT RUN 25 COUNTRY Romania YEAR 2019

RC A catalogue that drops the conventional elements of identity and presents itself as an unidentified motionless object that can hatch anything from its shell.

AS Nothing standard about your standard A4 format book. The cover, a shape that can be felt, but not touched directly, covered in see-through cotton-like paper, is delicate and poetic. The inside contrasts through shiny paper which helps reproduce images in sharp detail and saturated colour. The text is beautifully justified, with a good choice of line length and hyphenation. The grid is visible throughout the book in image placement and text: mostly in headlines and artist names, the latter which it beautifully breaks. COMPETITION

FOI 2

MM Are o aranjare a textului complexă cu prea multe tipuri de literă. O bună alegere a hârtiei, atât ne-lucioasă cât și lucioasă. Hârtia argintie pentru copertă are sens. Legătoria e de calitate medie.

RC Debrisphere este un bun comunicator al intenției artistice: explorează teritorii vizuale prin suprapunerea ficțiunii peste realitate și invers. Forma pe care o îmbracă relatările și cercetările celor doi artiști este completată armonios de execuția tehnică și atenția pentru alegerea materialelor și a finisajelor cărții.

AUTHOR(S) Anca Benera, Arnold Estefan, Noit Banai, Andrew Chubb, Maja & Reuben Fowkes, Hito Steyerl, Raluca Voinea, Eyal Weizman PUBLISHING HOUSE PUNCH EDITOR(S) Anca Benera, Arnold Estefan, Lucas Freeman DESIGNER(S) Arnold Estefan ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) — DTP Square Media FONT Brandon Grotesque, TT Bells, TT Norms PAPER Arcoprint Milk 100 g/m2, Claro Gloss 100 g/m2 COVER Softcover, Curious Metallics Galvanized 250 g/m2 PRINTING METHOD Offset

DEBRISPHERE — LANDSCAPE AS AN EXTENSION OF THE MILITARY IMAGINATION

PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Otabind FORMAT 135 × 200 mm NO. OF PAGES 144 NO. OF IMAGES — PRINT RUN 800 COUNTRY Romania YEAR 2018

MM It has a complex typography with too many typefaces. Good choice of paper, both non glossy and glossy. Silver cover paper makes sense. Binding is of average quality.

CMFC 2019

RC Debrisphere is a good communicator of artistic intention: it explores visual territories by placing fiction over reality and vice versa. The form that covers the two artists’ stories and research is harmoniously completed by the technical execution and the attention to materials and finishing.

CONCURS

MM O bună aranjare a textului, dar marginea de sus e prea mult. O legătorie bună cu un semn de carte portocaliu drăguț. Ilustrațiile de pe hârtia ne-lucioasă merg foarte bine cu aranjarea textului per total. Supracoperta laminată pare prea lucioasă.

AUTHOR(S) Farkas-Zoltán Hadjú PUBLISHING HOUSE BOOKART

RC O carte care prezintă într-un mod inedit urmările primului Război Mondial: autorul realizează o radiografie a destinelor unor personalități din Ungaria și Miercurea-Ciuc, utilizând informații din articolele publicate în presa locală în primul an de după război. Deși, la prima vedere, e o carte cu format clasic, cu alegeri de design caracteristice și o tipografie îngrijită, trecerile dintre cele 12 capitole cronologice marcate de ilustrațiile aglomerate, expresive ale lui Zsolt Vidák țin monotonia la distanță și o scot din șirul altor publicații din aceeași categorie.

EDITOR(S) Gábor Vida DESIGNER(S) Krisztina Hadjú ILLUSTRATOR(S) Zsolt Vidák PHOTOGRAPHER(S) — DTP BOOKART FONT Arno PAPER Munken Print Crem 90 g/m2 COVER Hardcover, dust jacket

CSONKAMAGYAR 1919

PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Alutus SA BOOKBINDING Sewn FORMAT 120 × 212 mm NO. OF PAGES 478 NO. OF IMAGES 12 PRINT RUN 1000 COUNTRY Romania YEAR 2018

MM Good typesetting but the top margin is too much. Good binding with a nice orange bookmark. The illustrations on the nonglossy paper go well together with the overall typography. The laminated dust jacket feels too glossy.

RC A book that innovatively represents the consequences of World War I: the author manages to create an overview on the fate of several personalities from Hungary and Mirecurea-Ciuc by using info from articles published in the local press in the first year after the war. Even thought at first it seems like a book in the classical format, the transitions between the 12 chronologically-ordered chapters, with specific design choices and a delicate typography, marked by Zsolt Vidák’s crowded and expressive illustrations, keep monotony away and distinguish the book from other publications of the same category. COMPETITION

FOI 2

MM Aranjarea textului e un pic haotică, titlurile mari ale capitolelor funcționează grozav. Paginile galbene de la început și sfârșit au un aer fresh. Hârtia e prea groasă, cartea nu se deschide cum trebuie.

RC Cu un format de carnet de notițe sau schițe, This is a work of fiction se prezintă ca un companion simpatic de buzunar. Dialogul dintre autoare și designer e tradus vizibil printr-o joacă continuă cu spațierile, cu dimensiunile și formele fonturilor, ușor de parcurs, parte din poveste sau poveste în sincron.

AUTHOR(S) Alina Lupu PUBLISHING HOUSE Self-published EDITOR(S) Alina Lupu DESIGNER(S) Andreea Peterfi ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) — DTP Andreea Peterfi FONT Roboto, Lora PAPER Fluweel 100 g/m2 COVER Algro Design 240 g/m2 PRINTING METHOD Offset

THIS IS A WORK OF FICTION

PRINTING HOUSE Drukkerij Raddraaier b.v. BOOKBINDING Otabind FORMAT 110 × 160 mm NO. OF PAGES 160 NO. OF IMAGES — PRINT RUN 300 COUNTRY Netherlands YEAR 2019

MM Typography is a bit chaotic, the large chapter headings work great. The yellow pages at the beginning and end are fresh. The paper is too thick, the book doesn’t open in a good way.

CMFC 2019

RC With a format similar to a sketchbook, This is a work of fiction presents itself as a nice pocket companion. The dialogue between the author and the designer is visibly translated into a continuous play with spacing, with the font’s shapes and sizes, simple to go through, part of the story or synchronized story.

CONCURS

AUTHOR(S) Alex Nedea, Ana Maria Ciobanu, Ana Poenariu, Andrada Fiscutean, Andreea Giuclea, Andreea Pocotilă, Andrei Ciurcanu, Andrei Luca Popescu, Cătălin Tolontan, Cristian Lupşa, Emilia Şercan, Ioana Moldovan, Irina Tacu, Georgiana Ilie, Luiza Vasiliu, Matei Bărbulescu, Mihai Munteanu, Mirela Neag, Oana Sandu, Ovidiu Tiţa, Ovidiu Vanghele, Paul Radu, Răzvan Luţac, Romana Puiuleţ, Sorina Vasile, Ştefan Mako, Valentin Şchiopu, Victor Ilie, Vlad Andriescu

MM Foarte bună utilizare a tipurilor de litere, cu un mix de serif și sans serif care face lectura plăcută. Textul aliniat la stânga funcționează foarte bine. Hârtia ne-lucioasă, paginile colorate și fotografiile color funcționează foarte bine. Coperta de hârtie laminată nu se potrivește, din păcate, cu interiorul.

RC Cu un design de copertă care-i accentuează prezența pe orice raft, Superscrieri 2.0 își face temele la toate capitolele: e o publicație necesară, cu textele așezate într-un layout și pe un suport care invită la o sesiune de citit intensiv, rapid, până la capăt.

PUBLISHING HOUSE Fundaţia Friends For Friends EDITOR(S) Elena Marcu, Anca Dumitrescu DESIGNER(S) Radu Manelici (Faber Studio) ILLUSTRATOR(S) Andrei Turenici, Dan Perjovschi PHOTOGRAPHER(S) George Popescu, Raul Ştef, Ioana Moldovan, Thomas Câmpean, Horaţiu Şovăială, Ioana Cârlig, Eli Driu DTP Aurelian Ardeleanu FONT Coranto 2, Khand PAPER Pamo Classic, DCM

SUPERSCRIERI 2.0

COVER Softcover PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE ART Design BOOKBINDING Perfect binding FORMAT 140 × 220 × 27 mm NO. OF PAGES 388 NO. OF IMAGES ~50 PRINT RUN 1500 COUNTRY Romania YEAR 2019

MM Very good use of type with a mix of serif and sans serif makes it pleasant to read. The left aligned text works fine. Non-glossy paper, the coloured pages and colour photography work beautifully. The laminated cover paper does not match the inside, unfortunately.

RC With a cover design that signals its presence on any shelf, Superscrieri 2.0 does its homework in every aspect: it is a necessary publication, with texts arranged in a layout and on a support that demand an intensive reading session, fast, all the way. COMPETITION

FOI 2

MM Legătoria complexă e un pic prea mult lucrată, dar e bine realizată. O bună aranjare a textului pe copertă și în mica broșură. Caseta lasă la vedere legătoria, ceea ce are sens atât vizual cât și în raport cu stabilitatea cărții.

RC O apariție în acord stilistic cu toată comunicarea proiectului expozițional, cu un design îngrijit și multe elemente memorabile. Opțiunea pentru integrarea casetei ascunse din carton tinde să apese la prima vedere pe butonul de overdesign, dar, pentru unii ochi, această descoperire cu aspect scorburos e doar o continuare naturală a ideii cărții.

AUTHOR(S) Matei Câlția, Florin Ghenade, Wilhelm Lehmann, Alexandra Manole, Gellu Naum, Simona Popescu, Cristian Stănoiu PUBLISHING HOUSE Galeria Posibilă EDITOR(S) Alexandra Manole, Matei Câlția DESIGNER(S) Serioja Bocsok ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Florin Ghenade, Serioja Bocsok DTP Square Media FONT Freight Display Big Pro, Freight Text Pro, Freight Sans Pro PAPER Arctic Ivory 130 g/m2, Claro Bulk 90 g/m2 COVER Hardcover, Pop’Set Cloud 320 g/m2

ARBORI BĂTRÂNI. SĂ FIE ÎNTUNERIC, DA’ SĂ FIE LUMINĂ!

PRINTING METHOD Offset, digital PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Sewn FORMAT 235 × 300 mm, 150 × 220 mm NO. OF PAGES 136 NO. OF IMAGES 100 PRINT RUN 300 COUNTRY Romania YEAR 2019

MM The complex binding is a little over done but very well executed. Nice typography on cover and in the small booklet. The slipcase lets the binding stick out which makes sense both visually and for the stability of the book.

CMFC 2019

RC A piece in stylistic accordance with the entire communication of the exhibition project, with a careful design and a lot of memorable elements. The option for integrating the hidden cardboard case tends to press the overdesign button at first, but, to some eyes, this barky discovery is just a natural continuation of the book’s idea.

CONCURS

MM Abordarea minimalistă a aranjării textului face uneori lectura dificilă. Coloane lungi fără alineat sau spații între paragrafe. La final e o secțiune separată pe hârtie lucioasă care funcționează bine. Marginile sunt prea mici. Legătoria e bună.

AUTHOR(S) AE Foundation

RC Conversațiile dintre și interviurile cu personalitățile introduse chiar de la prima întâlnire cu cartea, prin marcarea numelor lor pe copertă, curg în coloane de text aliniate simetric, apropiate excentric atât de marginea paginii, cât și unele de altele. O spațiere neinstinctivă, care nu ar funcționa în cazul unor cărți de beletristică, de exemplu, complicat de urmărit, își găsește locul aici și secționează conținutul în rânduri scurte, pe coloane înalte, cu un adecvat aer conferențiar.

PUBLISHING HOUSE Pelinu Books EDITOR(S) Samuel Penn DESIGNER(S) Alin Cincă ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) The architects in the book DTP Alin Cincă FONT Union PAPER Pergraphica Natural Rough 100 g/m2, GardaPat 13 Kiara 115 g/m2, Color Style Slate Grey 300 g/m2 COVER Softcover

ACCOUNTS

PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Otabind FORMAT 165 × 230 mm NO. OF PAGES 248 NO. OF IMAGES 104 PRINT RUN 500 COUNTRY Romania — Scotland YEAR 2019

MM The minimalistic approach of the typography makes it sometimes difficult to read. Long columns without indents or space between subparagraphs. At the end there is a separate section on glossy paper which works well. Margins are too small. Binding is good.

RC The conversations between and the interviews with personalities, introduced from the first encounters with the book by indicating the names on the cover, flow in symmetrically aligned text columns, eccentrically close to the margins of the page, as well as to each other. A non-instinctive spacing, that would not work, for example, in fiction books, complicated to follow, finds its place here and sections the content into short rows, on high columns, with an adequate conferential impression. COMPETITION

FOI 2

MM Tipul de literă e potrivit pentru subiect, un tip de literă curat, dar caracteristic. Layoutul aproape industrial funcționează grozav, variațiile din layout o fac ne-plictisitoare. Hârtia gălbuie este o alegere bună, și hârtia pentru copertă, de asemenea. Legătoria nu e atât de bună, mult prea strânsă, cartea nu se deschide bine.

AUTHOR(S) Livia Georgescu, Liviu Jicman, Martin Jakubek, Jan Mohr, Kamila Valoušková, František Zachoval, Ladislav Zikmund-Lender

RC Designerul Serioja Bocsok dă o voce curată unui album de amintiri comune: un catalog al culturii materiale importate care ne-a influențat viețile în ultimul secol, vizual și funcțional, fără să-i cunoaștem neapărat istoria sau creatorii. Cu un format prietenos, având ca suport o hârtie calitativă, obiectele prezentate sunt indexate într-un layout simplu, fără artificii nenecesare. Imaginile sunt lăsate să respire și să-și spună povestea prin propria apariție, declanșându-le privitorilor cascade de amintiri și corelații nostalgice.

PUBLISHING HOUSE Czech Centre Bucharest EDITOR(S) Emil Ghiță, Martin Jakubek, Sorina Neaga, František Zachoval DESIGNER(S) Serioja Bocsok ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Serioja Bocsok DTP Square Media FONT Faktum PAPER Palatina Offset Ivory 120 g/m2 COVER Softcover, Cyclus Offset 300 g/m2

CZECHOSLOVAK HOME

PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Master Print Super Offset BOOKBINDING Perfect binding FORMAT 145 × 205 mm NO. OF PAGES 224 NO. OF IMAGES 143 PRINT RUN 750 COUNTRY Romania YEAR 2019

CMFC 2019

MM The typeface is a good choice for this subject, a clean but characteristic typeface. The almost industrial layout works great, the variations in layout don’t make it boring. The cream paper is a good choice, the cover paper as well. The binding is not good, much too tight, the book doesn’t open well.

RC The designer Serioja Bocsok gives a clear voice to an album of shared memories: a catalogue of imported material culture that influenced our lives during the last century, visually and functionally, without necessarily knowing its history or its creators. With a friendly format, having high quality paper as support, the selected objects are indexed in a simple layout with no gimmicks necessary. The images are left to breathe and tell their stories by their own presence, triggering cascades of memories and nostalgic correlations for the viewer.

CONCURS

MM O serie de broșuri xeroxate cu o puternică expresivitate underground. Calitatea e slabă, dar probabil intenționată.

RC Un experiment artistic cu execuții calitative imprimate rudimentar, pe coli A4 capsate, pentru un plus (aparent) de ironie și expresivitate. Seria de fanzine include 3 pseudo-caiete BD A5, coerente stilistic, alături de un cvasipliant care rămâne o abatere (anti)estetică dificil de înțeles.

AUTHOR(S) Mircea Pop, Cristian Darstar, Timotei Drob, Radu Carp, Octav Avramescu PUBLISHING HOUSE Riso studio near Jumătatea Plină Library EDITOR(S) Mircea Pop, Cristian Darstar, Timotei Drob, Radu Carp, Octav Avramescu DESIGNER(S) Mircea Pop, Cristian Darstar, Timotei Drob, Radu Carp, Octav Avramescu ILLUSTRATOR(S) Mircea Pop, Cristian Darstar, Timotei Drob, Radu Carp PHOTOGRAPHER(S) Octav Avramescu DTP Octav Avramescu FONT Handwritten, Times PAPER Recycled paper COVER Recycled paper

#COLPORTAJ

PRINTING METHOD Risograph, digital PRINTING HOUSE Jumatatea Plină Association BOOKBINDING Stapled FORMAT 148 × 210 mm NO. OF PAGES 8 NO. OF IMAGES 8 fully drawn pages per zine PRINT RUN 200 COUNTRY Romania YEAR 2018

MM A series of xeroxed booklets with a strong underground expression. Quality is poor but probably intended.

RC An artistic experiment with a rudimentary print executed in good quality on stapled A4 sheets for an (apparent) surplus of irony and expressivity. The series of fanzines includes three BD A5 pseudo-notebooks, stylistically coherent, next to a semi-leaflet that remains an (anti)aesthetic transgression difficult to understand. COMPETITION

FOI 2

MM O aranjare a textului complexă, dar cam haotică. Tipurile de literă alese pentru cele două limbi sunt prea diferite. Legătoria cu coperta desprinsă funcționează bine pentru o carte cu astfel de mărime și volum.

AUTHOR(S) Galeria DADA PUBLISHING HOUSE Vellant

RC O carte care impactează, în primul rând, prin dimensiuni: un seif greu, cuprinzător, dedicat unui artist esențial. Cu un format convențional și o direcție de design în completă opoziție cu eticheta artistului reprezentat, acest catalog este o apariție binevenită pe piața de carte de artă din România. Decizia unei abordări cuminți — fără jocuri, inovații și alte excentricități de design sau tipografie — este mai degrabă una benefică pentru produsul final, având în vedere aproape-imposibilitatea unei sincronizări estetice și conceptuale cu prolificul Victor Brauner.

EDITOR(S) Cristinel Popa DESIGNER(S) Victor Bartiș ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Galeria DADA DTP Victor Bartiș FONT Schnyder, NewParis text, Sneak PAPER Offset Ivory Premium 120 g/m2 COVER Pur Coton Absinthe 350 g/m2 PRINTING METHOD Offset

VICTOR BRAUNER — VICTOR — VICTORIOS

PRINTING HOUSE Master Print Super Offset BOOKBINDING Sewn FORMAT 220 × 270 mm NO. OF PAGES 430 NO. OF IMAGES 1715 PRINT RUN 500 COUNTRY Romania YEAR 2019

CMFC 2019

MM Complex typography but quite chaotic. Choice of type for the two different languages is too different. Binding with a loose cover works well for a book of this size and volume.

RC A book that, at first, makes an impact because of its size: a heavy safe, broad, dedicated to an essential artist. With a conventional format and a design approach in complete opposition to the represented artist’s particularity, this catalogue is a salutary occurrence in the Romanian art book market. Choosing a considerate approach — no games, innovations or other eccentricities in design and typography — is rather good for the final product, given the almost impossible aesthetic and conceptual synchronization with the illustrious Victor Brauner.

CONCURS

MM Un obiect original, dar nu o carte în sensul clasic al termenului. Dificil de manevrat.

RC O apariție neobișnuită despre un fenomen antropic obișnuit și omniprezent de zeci de ani în toate colțurile țării: bâlciul. Conținutul „ziarului” este reflectat în mod evident prin aspectul general, prin detaliile tipografice și prin modul în care cititorul interacționează cu paginile lui: un carusel de texte și imagini care se învârt pe eterna mușama, pământ românesc.

AUTHOR(S) Laura Iliescu-Jiga, Claude Karnoouh, Puiu Lățea, Nicu Ilfoveanu PUBLISHING HOUSE Ilfoveanu Association for Art EDITOR(S) Nicu Ilfoveanu DESIGNER(S) Andrea Nastac ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Nicu Ilfoveanu DTP Andrea Nastac FONT Franklin Gothic, Overpass, Hagin, Playfair Display PAPER Cyclus Offset 80 g/m2 COVER Table mat PRINTING METHOD Risograph

BÂLCI. CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL LUMII

PRINTING HOUSE Do The Print, Barcelona / Fatti a Mano, Bolintin-București, Fabrik BOOKBINDING Stapled FORMAT 297 × 400 mm NO. OF PAGES 18 NO. OF IMAGES 11 PRINT RUN 55 COUNTRY Romania YEAR 2019

MM Original object but not a book in the classical sense. Difficult to handle.

RC An unusual occurrence on a common anthropic phenomenon, omnipresent for tens of years in every corner of the country: the fair. The content of the “newspaper” is clearly reflected by the general features, by typographic details and by the way in which the reader interacts with its pages: a carrousel of texts and images that spins on the eternal mat, Romanian land. COMPETITION

TE X T: R AYMOND BOBAR • FOTOGR AF | PHOTOGR APHER : ADRIAN MIHAIU

Cărțile prezentate în acest articol sunt o selecție din arhiva Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea”, care a funcționat între anii 1933–1949, precedată de Fundația „Carol I” și Fundația „Regele Ferdinand I”. Activitatea fundației nu a fost limitată la cea editorială, dar aceasta a fost cea mai vizibilă.

CERCETARE CARTE VECHE 1930 – 1940

I 35

novația tehnologică perfecționată la un nivel fără precedent a condus la dezvoltarea tipografiei în perioada interbelică. Tipografiile românești la rândul lor au preluat această tehnologie, iar editurile locale au beneficiat de posibilități de design tipografic superior. Cartea Românească, Editura pentru literatură și artă, Editura pentru literatură universală, Carol Müller, Leon Alcalay, editura Șaraga, editura Socec și editura Minerva formau o imagine editorială complexă. Însă programul editorial de referință a perioadei a aparținut Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea”, care a funcționat între anii 1933–1949, precedată de Fundația „Carol I” și Fundația „Regele Ferdinand I”. Activitatea fundației nu a fost limitată la cea editorială, dar aceasta a fost cea mai vizibilă. În anii interbelici a fost dezvoltată teoria tipografică modernă deopotrivă de companii de tehnologie dar mai ales de către tipografi care au fost influențați de școala Bauhaus. Paul Renner a scris Typographie als Kunst în 1922 și a desenat tipul de literă Futura în 1927 iar Jan Tschichold a scris Die neue Typographie în 1928. Schimbările majore conceptuale ale tipografiei au gravitat în jurul tehnologiei care a atins atunci nivelul de sofisticare maxim în istoria tiparului înalt, al literelor de metal imprimate cu presa. Această perioadă de glorie a tipografiei vestice a fost reflectată întocmai de tipografia românească. Iosif Krannich și Virgil Molin au publicat manuale tipografice, ultimul fiind și editorul revistei Arta Grafică, unde publicau toți cei interesați de domeniu, de la profesori care cercetau cărți vechi până la tipografi care cercetau modalități de progres în industria locală și regională.

METALUL TOPIT Începând cu Gutenberg, literele au fost turnate cu ajutorul matriței ștanțate în prealabil încastrată la baza unui calibru în care se turna aliaj topit. În partea de sus a calibrului rămânea excesul de aliaj (cotorul) care era ulterior tăiat pe înălțimea corpului potrivit presei unde se folosea litera. Tipografia metalului topit, cu distribuție în masă (aprox. 1890–1980) a fost foarte profitabilă, în același fel în care astăzi este industria informatică. Tehnologia culegerii mecanizate, fabricată de câteva companii mari (Merghentaler, Lanston, Ludlow), a dominat industria globală de publicare. În perioada interbelică, în București funcționau un număr mare de edituri și tipografii în care lucrau nu mai puțin de 6000 de muncitori tipografi. Tipografiile de carte foloseau tipuri de literă din toate perioadele istorice: Garamond, Caslon, Baskerville, Didot, Imprint, etc. Multe cărți folosesc tipuri de literă care, fiind turnate în atelierul local, deși similare unor desene consacrate menționate mai sus, diferă în detaliu de acestea pentru că aspectul imprimat era de fiecare dată un pic diferit, în funcție de uzura literelor turnate pe care imprimeriile mici, care culegeau de mână, le refoloseau, neavând tehnologia să toarne de fiecare dată litere proaspete. Așa cum voi detalia în subcapitolul despre culegere, imprimeriile mari, care aveau mașini de turnat, culegeau automatizat, iar literele au contur clar. Mașinile de cules și turnat text au fost Linotype (USA), care turna un rând de text într-o singură bucată de aliaj de plumb, Intertype (USA), similară cu Linotype, Monotype (USA/ Marea Britanie) care turna rânduri formate din litere individuale, permițând astfel spațiere între perechi de litere și Typograph (Germania),

CERCETARE

care turna și litere de dimensiune mare, pentru titluri. Trebuie clarificat că înainte de culegerea mecanizată, literele se turnau din aliaj topit și se păstrau, spre deosebire de perioada metalului topit în care tehnologia permitea turnarea de fiecare dată și retopirea corpurilor de aliaj, fapt care a definit procesul în care literele erau sau puteau fi întotdeauna proaspete, făcând tiparul permanent clar și expresiv. TĂIEREA DESENELOR TIPOGRAFICE CU PANTOGRAFUL Tăierea desenelor în ștanțe de oțel și ștanțarea matrițelor este etapa premergătoare turnării și tipăririi. În perioada clasică desenele de litere se tăiau folosind unelte de mână — dălți. Singurul loc din lume unde încă se mai taie astăzi ștanțe de mână, pentru cercetare și educație, este Imprimeria Națională a Franței unde tipograful Nelly Gable oferă cursuri de tăiere de caractere (gravure du poinçon). În jurul anului 1880, Linn Benton a patentat pantograful optomecanic vertical cu ajutorul căruia se puteau tăia desene de caractere tipografice în oțel care apoi erau folosite pentru a crea matrițe folosite în mașinile de turnat litere. Începând cu 1907, Monotype a fabricat în serie pantograful bazat pe modelul lui Benton, dar perfecționat in house de Frank Pierpoint. Operatorul pantografului folosește un stilus cu care urmărește conturul desenului mare al literei, tăiat în carton și cașerat. Dispozitivul de tăiere ține blocat într-un sistem de menghine ștanța de oțel în care gravează cu o freză care se rotește la viteză de aproximativ 10 000 de rotații pe minut. Precizia și viteza tăierii cu pantograful a făcut posibilă producția intensificată și distribuția tipurilor de literă la o scară aproape globală. În tipografia românească modernă, spre deosebire de cea clasică, etapa de tăiere a unui desen original, care apoi să fie matrițat, cules și turnat în seturi de caractere, a fost în mare parte inexistentă. Singurele desene sunt de forme de literă de titlu, decorative, care în contextul industriei tipografice globale au fost niște încercări cel mult modeste. Cultura tipografică nu a avansat destul în anii 1930 încât tipografiile să aibă desenatori de literă originală, care erau dificil de instruit pentru că desenul de literă era un meșteșug păstrat în cercul mic al marilor nume internaționale din industrie. Directorii tipografiilor știau că nu avea sens să taie litere mediocre în București când puteau să cumpere ștanțe cu desene foarte bune din piețele vestice pe care apoi să le replice când se uzau peste măsură. În același timp, educatorii domeniului, scriau în mod repetat în revista Arta Grafică că industria tipografică nu se poate dezvolta fără o instruire aprofundată a tipografilor care să fie în stare să deseneze cel puțin caractere decorative pentru titluri și coperte. Însă desenul tipografic în sine pare să fi fost prea avansat chiar și pentru educatori — în literatura tipografică interbelică noțiuni de bază sunt repetate în fiecare carte și publicație, dar desenul literelor este un subiect neaprofundat. În manualul grafic scris de Iosif Krannich și publicat de Cartea Românească în 1928, sunt publicate o serie de pagini de publicitate ale distribuitorilor de mașini de cules și turnat litere, dar și pagini ale tipografiilor care vindeau litere turnate. Krannich vorbește în introducere despre ateliere care „taie litere”, adică desene originale. În cărțile aceleiași perioade nu am găsit însă nici un tip de literă care să fie tăiată după un desen indubitabil original — sau dacă ar fi, ar fi copii aproape identice ale tipurilor consacrate și disponibile comercial. Istoria tipografiei moderne românești este încă nescrisă, drept care nu sunt conservate dovezi clare de desen și tăiere de literă

FOI 2

românească originală. Cărțile tipărite în perioada respectivă sunt cea mai bună dovadă în acest sens. Cu toate acestea, tipurile de literă respective ar putea să existe altundeva și să fie descoperite printr-un studiu amănunțit și extins asupra tuturor tipăriturilor arhivate în perioada interbelică. CULEGEREA CU METAL TOPIT În perioada premergătoare automatizării, textul a fost cules de mână. Literele erau aranjate în două cutii mari, capitale (uppercase) și litere de rând (lowercase). În industria locală se folosea o singură cutie care se numea casă de litere și avea capitale, litere de rând și albitură (spații). Caracterele tipografice erau tăiate și turnate în trei–patru dimensiuni pentru un font obișnuit, întotdeauna din scala tipografică: 6, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 18, 24, 30, 36, 48, 60, 72. Scala era geometrică și forma un crescendo vizual perfect, care armoniza dimensiunile între ele. Tipograful alegea literele una câte una și le punea într-o casetă mică (culegar) unde le aranja adăugând spații, și când avea caseta plină punea compoziția într-o ramă (galion) care atunci când era plină și cu spații între rânduri adăugate se strângea cu o pană cu cheie (răstav). Se făcea corectură și apoi caseta era pusă în presă. După 1880, mașina cu metal topit era comandată de un tipograf care acum nu mai culegea literele de mână, ci le apăsa pe o tastatură extinsă, informație care apoi era transmisă mecanismului de turnare care opera cu o matriță rezistentă de cupru. Aliajul din care erau turnate literele era format din plumb, stibiu 10–15% și staniu 20–25%. Acest aliaj era optim pentru retopire, fără aderență la matriță, în așa fel încât literele se turnau curat. În publicarea de carte sistemul standard a fost cel creat de Monotype: tastatura genera o bandă de carton subțire care apoi era folosită pentru turnare și arhivată pentru edițiile viitoare. S-a creat un model de business care a permis companiilor mari, ca Monotype, să vândă pachete tipografice: ștanțe, mașină de cules (typecaster) și mașini de finisat, dar și un anumit mod de compoziție, estetica și filosofia companiei, rezumate în eseul The crystal goblet scris de Beatrice Warde, directorul de PR al corporației (cum l-am numi azi). Eseul, deși propus ca un text revoluționar, de modernizare și simplificare a compoziției tipografice, îndruma de fapt tipografii să se mulțumească cu modul de compoziție impus de sistemul tehnologic al Monotype, să adopte astfel un mod de gândire favorabil Monotype și nefavorabil concurenței și cercetării locale. Un alt aspect care ținea concurența departe era compartimentalizarea instruirii — un muncitor cu burghiul nu era instruit să folosească freza, așa că știa un număr extrem de limitat de operații. Mobilitatea profesională — și ca urmare, socială — a fost descurajată. Istoria industriei tipografice este mai mult decât orice un exemplu de exploatare care nu trebuie romanțat în cercetarea academică. În mai multe ediții interbelice ale revistei Arta Grafică se vorbește despre ambițiile breslei tipografice de a perfecționa producția locală și a o transforma într-o industrie de export în Europa de Est, prin modalități de instruire profesională și prin dezvoltarea de echipament local, care să fie ușor și ieftin de menținut și înlocuit. De fapt procesul tipografic local era în mare parte diferit de cel vestic prin limitarea tehnologică a multor tipografii. Din cauza investiției limitate, în tipografiile mici culegerea încă se făcea manual, din litere turnate în tipografii care aveau mașini de cules și turnat.

TIPAR PENTRU FUNDAȚIA REGALĂ Tipografii care au cules pentru editura fundației regale au avut o paletă mare din care au ales cu generozitate: tipul roman clasic similar lui Garamond este întâlnit des, la fel și Baskerville, amândouă folosite în special în cărți de non-ficțiune, memorii și istorie. Nu este clar dacă tiparul cărților era făcut într-un singur loc sau editura lucra cu mai multe tipografii, ultimul caz fiind cel plauzibil din cauza diferențelor de culegere chiar și în aceeași serie de cărți. În cărțile de beletristică sunt folosite în mod aproape exclusiv caractere moderne, cu contrast vertical. Această manieră este atipică, în peisajul tipografic internațional al perioadei. Cărțile de ficțiune, voluminoase, cu paragrafe lungi și capitole la fel, sunt mult mai ușor de citit culese cu un roman clasic, dinamic, cum ar fi Garamond, sau chiar unul cu expresie mai modernă, cum ar fi Baskerville. Caracterele romane clasice au o permanentă variație a axei contrastului, care combinată cu inflexiunile desenului liniilor și unghiurilor, face literele foarte distincte, iar rândul de text are o fluiditate specială. Din acest punct de vedere uneori alegerile tipografilor sunt atipice, însă nu avem surse bibliografice care să clarifice procesul de lucru, și care era echilibrul între deliberarea deciziilor stilistice și disponibilitatea materialului tipografic. Însă această modă, de asociere a conținutului cu un desen tipografic în contrast stilistic poate fi observată ușor răsfoind cărțile. Cu toate acestea, deși industria tipografică românească nu este comparabilă în ansamblu cu oricare dintre industriile vestice mici, luată în detaliu, calitatea culegerii, imprimării și legării cărților Fundației Carol al II-lea este totuși de calitate comparabilă cu editurile din Londra în 1935. Editura și-a structurat programul editorial în colecții: • • •

• • • • • •

Edițiile critice, dedicate autorilor clasici: Bălcescu, Caragiale, Hașdeu, etc. Biblioteca Energia, cărți pentru tineret Biblioteca Enciclopedică, care a publicat Istoria Românilor de C. C. Giurescu și Istoria limbii române (vol. 1. și 2.) de Alexandru Rosetti Scriitori români contemporani Scriitori străini contemporani Biblioteca de filosofie română: Blaga, Eliade, Vianu, etc. Biblioteca documentară, memorii Biblioteca informativă: manuale, dicționare Revista Fundațiilor Regale

Dimensiunea programului editorial a fost posibilă datorită bugetului mare al editurii, probabil cel mai mare din industria perioadei. Programul cultural al editurii a reflectat intențiile cu privire la educație ale regelui dar mai ales ale directorului editurii Alexandru Rosetti. Fundația Carol al II-lea a avut influență prin cantitate, și a menținut standarde de calitate benefice dezvoltării culturii tipografice locale.

Format de jurnal. Spațiul dintre rânduri este la limita de jos. Spațiul dintre cuvinte este vizibil inegal și în general prea mare. Sunt folosite ghilimele franceze, dar diacriticele sunt corecte.

CERCETARE

CORESPONDENȚA LUI MARCEL PROUST Traducere de Mihail Sebastian FORMAT 150 × 230 mm TIP DE LITERĂ Imprint, 10/11 pt HÂRTIE copertă necretată netedă 200 g∕m3 interior hârtie cu bulk, 90 g∕m3

FOI 2

Corpul de literă este mare, spațiat foarte generos. Fiindcă e poezie, textul este aliniat la stânga, iar spațiul dintre cuvinte este egal, însă prea mare. Titlurile sunt spațiate bine. Aspectul acestei cărți trădează modul de gândire al tipografului: poezie în ediție limitată, așa că totul trebuie să fie „elegant”: hârtia, tipul de literă, spațierea. Același tip de legare ca mai înainte.

ȚĂRM PIERDUT Ion Pillat FORMAT 160 × 210 mm TIP DE LITERĂ Didot, 11/15 pt HÂRTIE necretată Bristol, 300 g∕m3 interior hârtie cu bulk, 100–120 g∕m3

Legată cu ață în caiete iar coperta este lipită cu lipici rece, și se deschide 180°, la fel ca toate cărțile din această selecție. Blocul de text este ușor de citit, dar ar fi putut beneficia de o spațiere a rândurilor mai lejeră. Alegerea tipului de literă este foarte potrivit și face lectura plăcută.

CERCETARE

ȚĂRI DE PIATRĂ, DE FOC ȘI DE PĂMÂNT Geo Bogza FORMAT 120 × 180 mm TIP DE LITERĂ Garamond, 11/12 pt HÂRTIE copertă necretată netedă 200 g∕m3 interior hârtie cu bulk, 90 g∕m3

FOI 2

Compoziția tipografică este complexă, cu multe stiluri care ajută la crearea ierarhiei specifice unui manual de gramatică.

ISTORIA LIMBII ROMÂNE, VOL. 1 Alexandru Rosetti FORMAT 160 × 210 mm TIP DE LITERĂ Caslon, 10/11 pt HÂRTIE copertă necretată, 300 g∕m3 interior hârtie cu bulk, 100 g∕m3

Fontul copertei este desenat de mână, de o calitate rară în tipografia locală. Compoziția paginii este foarte bună, însă literele sunt uzate, fiind o carte de beletristică în tiraj mare. O ediție tradusă de Mircea Eliade, beneficiază de o coerență stilistică remarcabilă.

CERCETARE

REVOLTA ÎN DEȘERT T. E. Lawrence Traducere de Mircea Eliade FORMAT 140 × 180 mm TIP DE LITERĂ Didot, 9/10 pt HÂRTIE copertă necretată netedă 200 g∕m3 interior hârtie cu bulk, 90 g∕m3

Q & A: DINU DUMBR ĂVICIAN & MARTIN MA JOOR

MARTIN MAJOOR DESIGNER DE LITERĂ

TYPE DESIGNER

DESIGNER DE LITERĂ

D Este tipografia un capriciu, o toană, sau e importantă? De ce? Pentru cine? M În societatea noastră suntem înconjurați de litere. Începe încă din copilărie când învățăm să citim. Din acel moment suntem capabili să citim texte în cărți, la televizor, în aplicațiile pe care le folosim, în jocuri, în formulare pe care trebuie să le completăm, în magazine și pe stradă. Felul în care e prezentată informația din text se numește „tipografie”. Suntem în general

D Is typography a caprice, a whim, or is it important? Why? For whom? M In our society we are surrounded by type. It already starts during our childhood when we learn how to read. From that moment on we are able to read texts, in books, on television, in the apps we are using, in games, in forms that we have to fill out, in shops and in the streets. The way in which the text information is presented we call ‘typography’. We are mostly able to read the information, even it is ugly or badly spaced

capabili să citim informația, chiar dacă e urâtă sau spațiată greșit sau aproape de necitit. Dacă vrei și dacă depui un efort poți citi orice. Din punctul acesta de vedere tipografia nu e importantă. Dar dacă luăm în considerare estetica, lizibilitatea și eficiența, o tipografie bună e importantă pentru utilizatori. Chiar dacă estetica e o problemă personală care se schimbă constant, avem totuși o idee, în mare, despre ce e frumos și ce nu. Când vorbim despre lizibilitate, există un consens larg cu privire la ce reprezintă o tipografie de bună calitate. E incredibil de multă tipografie în jurul nostru, astfel încât este imposibil ca totul să fie bine făcut. Dar tipografia bună cu siguranță contribuie la o înțelegere mai bună, mai eficientă și, în general, la o societate mai bună. D Sunt limbile modelate de tipografie? M Limbile pot fi vorbite, scrise, tehnoredactate sau tipărite. Tipografia nu poate să modeleze vorbitul, dar atunci când limba e tipărită sau tehnoredactată, tipografia poate avea o contribuție, deși mică. De exemplu, apariția emoticon-urilor probabil

or almost unreadable. If you want it and if you make an effort you can read anything. In that sense typography is not important. But if we are going to consider aesthetics, good legibility and efficiency, good typography is important for the users. Although aesthetics is quite a personal and constantly changing matter we have a fairly common idea of what is beautiful and what is not. When it comes to legibility there is a broad consensus of what is good quality typography. There is such an incredible amount of typography around us that it is impossible to make everything good. But good typography surely contributes to a better understanding, to more efficiency and in general to a better society. D Are languages shaped by typography? M Languages can be spoken, written, typed or printed. Typography is not able to shape the spoken, but when a language is printed or typed, typography can be of influence, although little. For example, the rise of emoticons is probably shaping our typed language somewhat. But although shapes and forms in which we express our TYPE DESIGNER

FOI 2

M Lumea e foarte conectată azi, literele digitale circulând prin lume aproape fără granițe. Înainte nu era așa, când orașele depindeau de tipografii și de pictorii de semne locali. Cred că în Olanda, și în Amsterdam, găsim astăzi o mare diversitate în materie de tipografie. Cantitatea de litere create de designerii contemporani olandezi e substanțială în cărți, pe străzi, în muzee etc. Nu suntem cu toții, într-un fel, încă un pic naționaliști? Bucureștiul are o istorie relativ scurtă

în raport cu designul de literă. Pe străzi încă există fațade minunate și inscripții de descoperit, dar, din păcate, întâlnim, de asemenea, și multe fațade cu îngrozitorul Arial. D Există ceva principii universale în designul de literă? Ele se datorează instrumentelor, psihologiei sau culturii? M Evoluțiile culturale au produs diferite instrumente. Instrumentele cu care limbajul nostru s-a scris au determinat formele literelor, fie că s-au făcut în piatră, pe hârtie sau

world almost without borders. This used to be different when cities depended on local sign painters and typographers. I think that in Holland, and also in Amsterdam, nowadays there is a huge variety in typography. The amount of contemporary Dutch designed letters in books, in the streets, in museums etc. is substantial, aren’t we all in a way still nationalistic? Bucharest has a relatively short history when it comes to type design, in the streets there are still beautiful facades and letter-

ing to be found, but unfortunately we also encounter numerous facades on which the horrorletter Arial is being used. D Are there some sound universal principles in designing type? Are these coming from tools, psychology or culture? M Cultural developments have produced different tools. The tools with which our languages have been written down have defined the shapes of our type, whether it is in stone, on paper or on palm leaves. In

Font: Telefont List Bold

că modelează limba tehnoredactată, într-o anumită măsură. Dar, cu toate că formele și figurile se schimbă, sensul limbajului nostru nu este afectat. D Nu doar limbile, dar și locurile. Când vorbim de Londra putem vedea cu ușurință Johnson, Gill, Times New Roman, la Paris, cel mai probabil, avem Garamond, l’Auriol sau Frutiger. Dar ce găsim în Amsterdam (unde e o tradiție imensă) și ce găsim (dacă există ceva) la București?

language are changing, the meaning of our language is not affected. D Not only languages but also places. When we speak about London we can easily see Johnson, Gill, Times New Roman, in Paris we will most probably find Garamond, l’Auriol or Frutiger. But what do we have in Amsterdam (a huge tradition) and what do we find (if anything) in Bucharest? M The world is very much connected nowadays, digital types move around the MARTIN MA JOOR

DESIGNER DE LITERĂ

pe frunze de palmier. În alfabetul nostru latin, pana de gâscă folosită de scribi a determinat formele tipărite ale literelor mici cu serife. Iar majusculele, apărute cu peste 2000 de ani în urmă, încă mai poartă semnele pensulei plate. În țările asiatice, precum China sau Japonia, semnele pensulei sunt fără îndoială prezente în scriitură. În ziua de azi instrumentele în sine nu mai sunt atât de importante, dar principiul de scriere e încă prezent în designul de caractere. Astăzi se fac foarte multe reactualizări, adesea res-

pectând tipul de literă original cu o oarecare decid dacă ele sunt într-adevăr frumoase. fidelitate, uneori poate chiar cu prea multă Frumusețea depinde foarte mult și de modul fidelitate. Aș vrea să văd mai mult design în care sunt prezentate literele — tipărite, original, indiferent de modul în care e făcut. scrise, în piatră etc. Când un set de litere D În ziua de azi putem să vedem încântătoare este tipărit greșit, el nu mai sau să auzim multe despre cel mai este încântător. Dar un tip de literă oribil bun..., cel mai frumos... etc. Se poate poate deveni minunat când e folosit de un vorbi despre cel mai frumos tip de designer talentat. literă din lume? E, însă, important să se organizeze M Asta e o chestiune oarecum personală. competiții în care un juriu decide cine e Ca designer de literă încerc să dau forme „cel mai bun”. Nu doar în designul de literă, adecvate și frumoase literelor, dar nu eu dar și în designul de carte, spre exemplu. O

our latin alphabet the broad-nibbed goose feather pens that were used by the scribes have defined the shapes of printed lowercase seriffed letters, both roman and italic. And our capitals, originated more than 2000 years ago, still bear the shapes of the flat brush. In the Asian countries, like China or Japan, the brush strokes are unmistakably present in the scripts. Nowadays, the tools themselves are not that important anymore, but the principle of writing is still present in how characters

are designed. A lot of revivals are being made these days, often following the original typeface quite faithful, maybe even too faithful. I would like to see more original designs, no matter in what way they are being designed. D Nowadays, we can see, or even hear, a lot about the best of…, the most beautiful… etc. Is there such a thing like the most beautiful type in the world? M This is quite a personal thing. As a type

designer I try to make good and beautiful letter shapes, but it is not for me to judge if they are indeed beautiful. Beauty also depends strongly on how letters are presented, in print, in written form, in stone etc. When a beautiful typeface is being printed in a bad way it is not beautiful anymore. But an ugly typeface can become beautiful when it is handled by a talented designer. It is however important to organize competitions to have a jury choose ‘the best of’. Not only in type design but also for TYPE DESIGNER

FOI 2

binație și designul solid face combinarea celor două ideală. D Superfamiliile/ seriile antrenează stilul sau o expresie a controlului (vizual)? M La designul unei superfamilii de litere scopul este să-i oferi utilizatorului mai mult control, să lași posibilitatea unor variații în anumite limite. Combinarea unui tip de literă cu serife cu un sans de la alt tip de literă poate fi dificil și nu funcționează întotdeauna. Dar când serif și sans sunt create în cadrul aceleiași superfamilii, de obicei, are mai mult sens să le combini pentru că aduce o doză de armonie în designul pentru care sunt folosite. Cele mai multe dintre tipurile mele de literă sunt superfamilii, Scala (2 versiuni), Seria (2 versiuni), Nexus (3 versiuni) și Questa (4 versiuni). Majoritatea utilizatorilor se bucură de posibilitatea alegerii și tocmai

asta e intenția din spatele superfamiliilor. D În ce constă un tip de literă? M Personal, am o pasiune pentru litere de când aveam 12 ani. La început nu mă gândeam că aș putea eu realiza litere, credeam că sunt, pur și simplu, prezente în lume, nu ceva pe care să-l poți face chiar tu. Dar când am mers la școala de artă, viața mea s-a schimbat, am descoperit că pot să fac propriile tipuri de literă, a fost o revelație. Tipurile de literă sunt peste tot! Ca și mâncarea, le consumăm zilnic, există tipuri de literă bune sau slabe așa cum există mâncare gustoasă și mâncare mai puțin gustoasă. Cei mai buni designeri de literă sunt ca bucătarii șefi, ei realizează cele mai bune tipuri. Îmi place să gătesc litere! Dar tipurile de literă sunt supuse și modelor, și pentru că se schimbă constant ele devin o parte interesantă din viața noastră. Sunt vii!

example in book design. A ‘best designed books’ competition will stimulate and inspire future designers to make beautiful, well designed books. D Why is Scala (and a few other ones) loved or hated? M I didn’t know Scala was hated. I do know that a typeface like Helvetica has strong supporters but also strong opponents. It probably has something to do with a different cultural background, modernism versus traditionalism. Scala is seen by many as one of the first digital ‘classics’. A lot of the older designers started using Scala in the beginning of their careers, and they have never abandoned it. Scala’s popularity can also be attributed to the geometrical shapes (serifs) combined with classical humanist shapes. Another advantage is that Scala comes with a serifed and a sans serifed version, it was one of the first typefaces in

the world to have such a combination, and its consistent design makes it perfect to combine the two. D The superfamilies/ seriales are exercising style or an expression of (visual) control? M When designing a superfamily of typefaces the goal is to give the user of the typeface more control, to give more possibilities to make variations within certain limits. Combining a serif typeface with a sans from another typeface can be difficult and isn’t always successful. But when serif and sans are developed within one superfamily it often makes more sense to combine them in order to bring a certain amount of harmony in the design in which they are being used. Most of my typefaces are super families, Scala (2 versions), Seria (2 versions), Nexus (3 versions) and Questa (4 versions). Most users are happy that they have a choice,

and that is exactly what super families are intended for. D What’s in a type? M Personally I have had a passion for type since I was 12 years old. First I didn’t know it was possible to design type myself, I thought that type was simply present in the world, not something to make yourself. But when I went to the art school my life changed, I discovered I could make my own type, it was a revelation. Type is everywhere! It is like food, we consume it everyday, there is good and bad type, like there is tasty and tasteless food. The best type designers are like chefs, they are making the best types. I like to cook type! But type is also subject to fashion, it changes constantly which makes it an interesting part of our lives. Type is alive!

MARTIN MA JOOR

From left to right: Postfont Medium, Nexus Italic Swash, Scala Regular

competiție cu „cel mai bun design de carte” va stimula și va inspira designerii în viitor să creeze cărți minunate cu un design bun. D De ce e Scala (și altele) atât de iubit sau disprețuit? M Nu știam că Scala e disprețuit ;). Știu însă că un tip de literă ca Helvetica are admiratori foarte hotărâți dar și opozanți hotărâți. Probabil că are legătură cu fonduri culturale diferite, modernism versus tradiționalism. Scala e văzut de mulți ca fiind unul dintre primii „clasici” digitali. Mulți dintre designerii mai vechi foloseau Scala la începutul carierei lor și nu l-au abandonat niciodată. Popularitatea sa poate fi atribuită și pe fondul formelor geometrice (serife) combinate cu formele umaniste clasice. Un alt avantaj este că Scala vine cu o versiune cu serife și una fără — a fost printre primele tipuri de literă din lume cu o astfel de com-

De la stânga la dreapta: Postfont Medium, Nexus Italic Swash, Scala Regular

Q & A: ALE X ANDR A MANOLE & R ADU LEȘEVSCHI • FOTOGR AF | PHOTOGR APHER: ADRIAN MIHAIU, ALIN PURCĂROIU

PUNCH este o platformă dedicată publicațiilor de artă care operează în București, Timișoara și online. În octombrie 2014, PUNCH și-a început activitatea ca librărie specializată în teorie și practici contemporane în artă, arhitectură, design și domenii conexe, iar începând cu 2016 și-a extins activitatea cu propriul program editorial prin care susține proiecte și le asigură o distribuție internațională în contexte relevante.

PUNCH EDITURĂ | LIBRĂRIE SPECIALIZATĂ

PUBLISHER | SPECIALISED BOOKSHOP

PUNCH is an art publishing platform operating in Bucharest, Timișoara and online. In October 2014 PUNCH started as a specialist bookshop focused on theory and contemporary practices in art, architecture, design and related fields, and since 2016 it expanded with its own publishing program, aiming to support outstanding projects and enable their distribution in relevant international contexts.

EDITURĂ | LIBRĂRIE SPECIALIZATĂ

A Cum și când ai început? E primul proiect imediat după terminarea facultății de arhitectură? R În octombrie 2014. Wow, anul acesta fac 5 ani... Din timpul facultății, atât eu, cât și prietenii mei, simțeam că lipsește un astfel de proiect, ceea ce m-a făcut să încerc — a fost ca un pariu. Am început cu un troller de cărți cumpărate din Berlin (cred că încă mai am o poză prin arhivă pentru că am vrut să captez momentul). Totul a fost făcut de mine de la zero. Așa am învățat să fac și site-uri —

site-ul PUNCH e oricum ceva repurposed, nu este o platformă dedicată comerțului, ci un CMS gândit pentru portofoliile artiştilor. De aici am improvizat totul, în așa fel încât și developerii au fost surprinși de prima tentativă de adaptare comercială a platformei. I had fun with it, dar au fost două luni intense până am pus site-ul pe picioare. Am început cu puțini bani — 300 de euro sau ceva de genul ăsta, câștigați pentru un site făcut unui prieten — o susținere reciprocă. Deja îmi făcusem temele și știam

editurile şi distribuitorii cu care vreau să lucrez, apoi lista a crescut gradual. A După ce te-ai ghidat la început, dar acum, în selecția de cărți? R La început eram mai limitat pentru că nu lucram cu atât de mulți publishers şi distribuitori și am vrut să văd ce funcționează mai bine pentru mine — poate cărți de artist, teorie critică, design sau fotografie — și era destul de variat. Acum cred că accentul cade mai mult pe teorie dar încerc să păstrez o anumită diversitate.

A How and when did you start? Is it the first project immediately after finishing architecture school? R In October 2014. Wow, it’s been five years… During college my friends and I felt that such a project was missing, which made me give it a go — it was like a bet. I started with a suitcase of books bought from Berlin (I think I still have a picture because I wanted to capture the moment). I did everything from the ground up. This is how I learned to make sites — the PUNCH

site is something repurposed anyway, it’s not a platform dedicated to commerce, but a CMS designed for the artists’ portfolios. From here I improvised everything, in such a way that even the developers were surprised by the first attempt to commercially adapt the platform. I had fun with it, but it took two intense months to get the site running. I started with little money — 300 euro or something like that, earned by making a site for a friend — mutual support. I had already done my homework and I knew the

publishers and the distributors I wanted to work with, then the list gradually developed. A At the beginning, what guided you in making the book selection? And now? R At first I was a bit limited because I didn’t work with a lot of publishers and distributors and I wanted to see what worked best for me — maybe artist books, critical theory, design or photography — and it was quite various. Now I think it’s more about theory, but I try to maintain a certain diversity. PUBLISHER | SPECIALISED BOOKSHOP

Books published by PUNCH between 2017–2019. From left to right: Vlad Nancă, Black Hypebox, Unsorcery, Debrisphere, Katja Lee Eliad, False Hours, Corner, Square of Will in Aquare of Love

Cărți publicate de PUNCH între 2017–2019. De la stânga la dreapta: Vlad Nancă, Black Hypebox, Unsorcery, Debrisphere, Katja Lee Eliad, False Hours, Corner, Square of Will in Aquare of Love

FOI 2

PUNCH

A Am observat că PUNCH nu e genul de bookshop pe care intri să cauți o anumită carte, ci că te lași mai mult surprins de noi apariții, colecții, etc. R Da, nu mă interesează să fac o experiență foarte user-friendly, un shop în care să primești răspuns automat… eu răspund de la 8 dimineața la, nu știu, 12 noaptea. Îmi place să păstrez conexiunea asta. Niciodată nu m-am gândit la PUNCH doar ca la un shop, ci mai degrabă am văzut o platformă. Așa a fost și cu numele — nu

am gândit în termeni de brief, brainstorming, branduri; nu a existat niciodată un business plan; procesul a fost destul de impulsiv. Iar din 2016 a început să mă intereseze cum să aduc componenta de publishing în platformă. Mi s-a părut foarte importantă. La început mă gândeam că poate fi și bookshop și o platformă care să se ocupe de design grafic și expozițional — un model deja destul de comun. Sunt multe studiouri de design grafic care au început să aibă proiecte de publishing, cum sunt Offshore Studio cu

A I’ve noticed that PUNCH is not the type of bookshop where you search for a certain book, but rather you let yourself drawn to new releases, collections etc. R Yes, I’m not interested in creating a very user-friendly experience, a shop where you automatically get answers… I answer from 8 a.m. to, I don’t know, midnight. I like to keep this connection. I never thought of PUNCH as just a shop, I’ve seen it more as a platform. This

was the case with the name as well — I didn’t think in terms of brief, brainstorming, brands; there was never a business plan; the process was rather impulsive. And in 2016 I started to be interested in bringing in the publishing component to the platform. It seemed very important. At first I thought that it could be a bookshop and also a platform that deals with graphic and exhibition design — a model already quite common. There are many graphic design studios that developed publishing projects, like Offshore

EDITURĂ | LIBRĂRIE SPECIALIZATĂ

jurnalul Migrant sau Bruno. Mi-am dorit să nu fie ceva foarte fix, dar pe parcurs s-a stabilizat în două componente clare — publishing și bookshop. Pentru cărțile editate de PUNCH uneori fac și partea de design, uneori sub presiunea bugetelor mici ale finanţărilor din care nu reuşesc să acopăr toate serviciile; din experienţa de până acum în fiecare proiect publicat s-a depus un volum destul de mare de muncă neplătită, sau plătită simbolic, fie din partea mea, a editorilor, a artiştilor sau a colaboratorilor. Pe de altă parte am şi niște

rezerve față de ceea ce se produce la noi pe partea de design grafic; cred că încă e o înțelegere destul de limitată a publicațiilor de artă și mi se pare că designerii încearcă prea mult atunci când lucrează la un proiect; în cazul publicațiilor de artă sau de artist mi se pare important să menţii o distanță, să nu intervii foarte mult ca formă vizuală. A Dar cum e posibil să rămâi neutru? Mai ales că lucrezi cu artiști cu identități și direcții estetice deja cunoscute.

R Sunt norocos să cunosc toți acești artiști fantastici și atunci când lucrez cu ei prefer o relație de total trust. Eu intervin destul de minimal. Mai degrabă vin cu feedback și ajut să structurăm lucrurile mai clar. Ce fac eu cred că e atipic în peisajul mai mare al publishing-ului de artă pentru că, în sistemul vestic, toate aceste publicații sunt comisionate de instituții, galerii, organizații ș.a., și atunci e un lanț mult mai profesionalizat. Există o cerere de la bun început. Până acum nu am avut nicio instituție în

Studio with the Migrant journal or Bruno. I wanted it to be something less rigid, but after a while two components were clearly stabilized: publishing and bookshop. For the books edited by PUNCH sometimes I also do the design part under the pressure of small budgets that don’t cover all the expenses; from my experience so far, there has been a great amount of unpaid work or symbolically paid work in every published project, either from my side, that of the editors, artists or collaborators. On the other hand, I also have

some reserves regarding graphic design as it is done here; I think there’s still a rather limited understanding of art publications and it seems to me that designers try too hard when they’re working on a project; in the case of artist or art publications I find it important to keep a certain distance, to not interfere so much in terms of visual form. A How is it possible to stay neutral, though? Especially since you work with artists whose identities and aesthetic directions are already known.

R I’m lucky to know all these amazing artists and when I work with them I prefer a total trust relationship. My interventions are quite minimal. I rather provide feedback and help arrange things more clearly. I think that what I do is unusual in the larger context of art publishing, because in the Western approach all these publications are commissioned by institutions, galleries, organizations etc. and then you have a much more professionalised process. There’s a demand from the start. So far there was no PUBLISHER | SPECIALISED BOOKSHOP

FOI 2

spate și toate proiectele au fost autoiniţiate de artiştii cu care am lucrat. Astfel am avut mână liberă, am putut să facem exact ce vrem și am vrut să transpunem cât mai clar ideile lor. Nu suntem sub presiune să livrăm un anumit produs, nu avem nicio căsuță de bifat și asta mi se pare fantastic. A Ce dialoguri se nasc între tine și artiști atunci când gândiți o publicație? R De exemplu, în cazul lucrului cu Alina Popa și Florin Flueraș — ei au avut niște idei destul de clare apropo de design, de materialitate și de formatul proiectului, iar lucrurile au fost mult mai simplu de pus în practică. Ei au editat şi seria de zine-uri Bezna înainte și au vrut să păstreze formatul mic, de buzunar. Lucrând cu artiști care au o practică bine dezvoltată și știu destul de clar ce urmăresc, procesul devine un ping-pong destul de scurt și fructuos. A Iar dacă pui publicațiile tale împreună, pe o masă, cred că se poate observa o constanță la nivel estetic. R Da, tot timpul când merg la târguri mă amuz că am cel mai deprimant display pentru că toate copertele au ori gri, negru,

ceva monocrom, în nuanțe destul de sumbre, recunosc (râde). Dar am publicat puține cărți până acum și se va mai schimba în timp. E amuzant, mai ales la târguri, unde majoritatea vrea să iasă în evidență cu ceva — o față de masă din folie metalizată, sparkly, nişte tote baguri mişto, pentru că acolo te pierzi prin toată nebunia. Iar la mine, totul e la minim, deloc inviting şi destul de banal, eventual o față de masă neagră. Dar funcționează. La sfârșitul zilei contează contentul, oricât merchandise produci și postezi pe Instagram. A Mergi des la târguri, sunt sustenabile sau e mai important networking-ul? R Da, e important să fii acolo, să te pună lumea pe hartă și să mențină un interes din partea celor care urmăresc zona de publishing de artă și independent. Dar financiar, pe loc, așteptările nu sunt prea mari. Contează şi conexiunile pe care le faci; e contextul perfect în care poţi să cunoşti colecționari, curatori, bibliotecari şi să construieşti nişte conexiuni pe termen lung — așa am ajuns să plasez publicațiile mele, cărţi de artist şi ediţii în colecţiile şi bibliotecile unor instituții de artă, colecţii private etc.

A Sunt foarte multe târguri de carte de artă în lume și am putea crede că este o suprasolicitare a pieței. Cu toate acestea, există constant participanți și vizitatori. Cum crezi că rezistă sistemul târgurilor? R Deja pare că suntem într-o fază de vârf a unei bule, cu noi art book fairs care apar în fiecare an în toate colţurile lumii, în paralel cu cele deja existente sau established. E un tip de eveniment care a devenit foarte dezirabil şi în agendele instituţiilor de artă. Publicații sigur există pentru că e o supraproducție teribilă și aproape din orice se face câte un proiect și o publicație, fără să luăm în calcul zine-urile și printurile care sunt o scenă în sine. Dar și eu mă întreb unde duce toată inflația de târguri; cât de mult se poate contamina un public nou? până la urmă, cercul e destul de restrâns și de obicei sunt persoane care călătoresc, sunt bine conectate și își pot cumpăra orice de oriunde. Plus online. E bine pentru scenă că există atât de multă energie şi atenţie, dar deja există weekenduri în care au loc simultan câte 2-3-4 târguri de carte de artă în diferite colţuri ale lumii.

institution to back me up and all the projects were self-initiated by the artists that I worked with. Therefore, we were free to do exactly what we wanted and that was to translate their ideas as clearly as possible. We’re under no pressure to deliver a certain product, we have no checklist and I find this fantastic. A What conversations develop between you and the artists when you are working on a publication? R For example, when working with Alina Popa and Florin Flueraș — they had some pretty clear ideas regarding design, materiality and the format of the project, so things were very easy to put in practice. They also edited the Bezna zine series before and wanted to keep the small pocket-format. When working with artists that have well developed methods and a clear idea about what they want, the process becomes like a short and fruitful game of ping-pong. A And if you put your publications together, on a table, I think a certain aesthetic consistency can be observed. R Yes, whenever I go to fairs I find it amusing that I have the most depressing

display, because all my covers are either grey, black, something monochrome in dark shades, I admit (laughs). But so far I’ve published few books and this will change over time. It’s funny, especially at fairs, where the majority tries to stand out with something – a metallic foil tablecloth, sparkly, some cool tote bags, because you get lost there in all that madness. And mine — it’s all minimal, not inviting at all and pretty dull, maybe a black tablecloth. But it works. At the end of the day it’s content that matters, no matter how much merchandise you make or how much you post on Instagram. A Do you go to fairs often, is it sustainable or is networking more important? R Yes, it’s important to be there, to stay on the radar for the people interested in the independent art publishing area. But financially, on the spot, the expectations aren’t so great. It’s the connections you make that matter; it’s the perfect context for meeting collectors, curators, librarians and building some long-term connections — this is how I ended up placing my publications, artist books and editions in the collections and

libraries of some art institutions, private collections etc. A There are a lot of art book fairs in the world and one might think that the market is overloaded. However, participants and visitors are constantly present. How do you think this system of fairs is sustained? R It seems that we are already in a peak stage of a bubble, with new art book fairs coming up every year in all corners of the world, in parallel with the existing or established ones. It’s a type of event that has become very desirable on the agendas of art institutions. There are publications, of course, because there is a significant overproduction, as projects and publications are being made from almost anything, without taking into consideration zines and prints that are a separate scene. But I also ask myself where does this inflation of fairs lead to? How much can it contaminate a new audience? In the end, the circle is quite small and usually it’s people that travel, are well connected, that can buy anything from anywhere. Plus online. It’s good for the scene that there’s so much energy and attention, but there already are

PUNCH

EDITURĂ | LIBRĂRIE SPECIALIZATĂ

Uneori înseamnă: update pe site, împachetat cutii, pregătit comenzi și rezolvat niște chestii de birocrație iar asta poate să îți ocupe lejer o zi întreagă. De aceea încerc să îmi dezvolt o oarecare disciplină, pentru binele meu și al celor din jur — mai există și o viață personală. A Ai deschis un spațiu public în Timișoara — este prima dată când PUNCH iese din casa ta, într-un spațiu cu program. În București, este cu programare...

R Da, am deschis un satelit fizic găzduit de Kunsthalle Bega. Când m-am întâlnit cu echipa KB și ne-am gândit să includem un loc de acest fel am considerat cu toţii că e o idee foarte bună, chiar și în contextul în care Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană. Este o surpriză foarte plăcută să observăm interes şi de partea publicului. Altfel, eu am participat în evenimente pop-up, dar eram eu acolo. Acum e organizat împreună cu ei; mă ocup de selecție și gestiune de la distanţă.

weekends featuring 2-3-4 art book fairs in different corners of the world. A You told me that PUNCH is semi-non-profit and the budgets for editorial projects are small and they are re-invested in the platform, what’s left at the end of the day? R I believe it’s a combo of all the projects I make, PUNCH is part-time anyway, I don’t have time because it doesn’t pay the rent so then I organize other projects with different financing, I deal with the management part also. I’m always juggling with something

and it’s pretty exhausting (laughs). In fact, I work two full shifts. Sometimes it means: site update, packing boxes, preparing orders and taking care of paperwork and this can easily take up a whole day. That’s why I try to develop a certain discipline, for my sake and for those around me — there’s also a personal life. A You’ve opened a public space in Timișoara — it’s the first time when PUNCH steps out of your house, a space with working hours. In Bucharest it’s by appointment…

R Yes, I’ve opened a physical satellite at the Kunsthalle Bega. When I met with the KB team and we discussed about including such a space we all thought it was a good idea, even in the context of Timișoara becoming a European Cultural Capital. It's a very pleasant surprise to see that the public is also interested. Otherwise, I participated in pop-up events, but it was me there. Now I’ve organized it with them; I take care of the selection and the administration from a distance.

Kunsthalle Bega, PUNCH satelite

Kunsthalle Bega, satelit PUNCH

A Mi-ai spus că PUNCH e seminon-profit, iar bugetele proiectelor editoriale sunt mici și investite înapoi în platformă; ce rămâne la final de zi? R Cred că e un combo din toate proiectele pe care le fac; PUNCH e oricum part-time, nu am timp pentru că nu îmi plătește chiria și atunci organizez și alte proiecte prin diverse finanțări, mă ocup și de partea de management. Tot timpul am de jonglat cu ceva și e destul de obositor (râde). De fapt, am două norme.

PUBLISHER | SPECIALISED BOOKSHOP

Hubertus Design este un studio de design premiat, specializat în dezvoltarea unor soluții de comunicare vizuală unice și specifice în zone precum artă, arhitectură, cultură, educație sau politică. Conectând abordări conceptuale, strategice și experimentale cu o perspectivă inovatoare asupra practicilor contemporane din designul grafic, studioul acoperă toate mediile — de la cărți, reviste, identități/ branding corporate, la design de literă, signalectică, expoziții și aplicații online.

HUBERTUS DESIGN STUDIO

Q & A: ANDREI TURENICI & KERSTIN L ANDIS + JONAS VOEGELI

COMUNICARE VIZUALĂ

VISUAL COMMUNICATION

Hubertus Design is an award-winning design studio specializing in the development of unique and specific visual communication solutions within the art, architecture, culture, education, and political sectors. Bridging conceptual, strategic and experimental approaches with a progressive outlook towards the contemporary practice of graphic design, the studio extends across all media — from books, magazines, corporate identity/ branding, and typeface design, to signage, exhibitions, and online applications.

COMUNICARE VIZUALĂ

A Cum v-ați decis să deschideți propriul studio și de ce? După ce principii se ghidează studioul? J Practic, pasul spre liber-profesionism a venit ca o evoluție naturală. După ce am lucrat în agenții, a venit vremea să vrem să încercăm și noi asta. Hubertus a fost mai întâi o asociație de prieteni care au pus bazele unui spațiu. De aici s-a dezvoltat un bar, un restaurant, un spațiu de expoziții și evenimente și, în final, o agenție de design ― Hubertus Design. K După ce agenția s-a dezvoltat, ajungând la peste 10 angajați în primii ani (2010/12), am atins punctul în care trebuia să decidem în ce formă vrem să continuăm. Uneori, date fiind obligațiile lui Jonas ca director al programului de licență în comunicare vizuală și lector de design editorial la Universitatea de Arte din Zurich, s-a pus întrebarea dacă agenția Hubertus ar trebui să se mărească sau să se restrângă și să lucreze mai bine. Decizia a fost luată repede. Voiam să ne dedicăm proiectelor atent selectate și să le putem și alege până la un anumit punct. Una dintre multele reguli relativ frapante era: pentru a accepta un

A How did you decide to start your own studio and why? What are the principles that guide your studio? J Basically the step into self-employment was a natural development. After employment with agencies, it seemed at some point that we wanted to try it for ourselves. Hubertus was first an association of friends who founded an off-space. Out of this grew a bar, a restaurant, an exhibition and event venue and finally a design agency — Hubertus Design. K After the size of the agency had grown to over 10 employees in the founding years (2010/12), we reached a point where we had to decide in what form we wanted to continue. Sometimes influenced by Jonas’s engagement as head of the bachelor‘s programme in visual communication and lecturer in editorial design at the Zurich University of the Arts, the question arose as to whether Hubertus should become bigger or smaller and finer. The decision was made quickly. We wanted to devote ourselves to selected projects and be able to select them up to a certain point. One of many relatively striking dogmas was: in VISUAL COMMUNICATION

UP Spatial Sequences and Urban Infrastructures The work of Graber Pulver Architects’ students, during a four-semester visiting professorship at the ETH Zurich, is assembled into five collectively bound “magazines” and an introductory essay. The layout of the book functions like a road movie: adjacent to the main highway or track, branched urban settings and agrarian landscapes infiltrate the readers’ view, in passing, with bilingual texts running synchronized throughout the book — distinguished via a centralized pagination and sequencing system. 2009 170 × 240 mm DOWN Catalogue for The Most Beautiful Swiss Books 2016 Die schönsten Schweizer Bücher Les plus beaux livres suisses I più bei libri svizzeri Swiss Federal Office of Culture 220 × 300 mm

SUS Spatial Sequences and Urban Infrastructures Lucrarea studenților de la Graber Pulver Architects, realizată de-a lungul unei vizite profesorale de patru semestre la ETH Zurich, e formată din cinci „reviste” legate împreună și un eseu introductiv. Layout-ul cărții funcționează ca un road movie: de-a lungul șoselei, așezări urbane sau peisaje rurale infiltrează privirea cititorului, în trecere cu texte bilingve sincronizate pe parcursul întregii cărți — distinsă printr-o paginare centralizată și prin secvențializare. 2009 170 × 240 mm JOS Catalogul The Most Beautiful Swiss Books 2016 Die schönsten Schweizer Bücher Les plus beaux livres suisses I più bei libri svizzeri Swiss Federal Office of Culture 220 × 300 mm

COMUNICARE VIZUALĂ

proiect, următoarele trei puncte trebuie luate în considerare: 1 clientul e un prieten. 2 prețul este corect. 3 poți face ce vrei. Cel puțin două, din cele trei puncte, trebuiau îndeplinite pentru a accepta proiectul. (Desigur, era o regulă relativ facilă care nu putea fi mereu respectată, dar ca anecdotă încă ne place și astăzi). A Cum ați descrie scena de design din Elveția? J Scena designului din Elveția e plină de viață, densă și prietenoasă. Din moment ce suntem în breaslă de mult timp, mereu ne distrăm la muncă și ne menținem, cu o anumită perseverență, principiile. Oamenii se cunosc și se apreciază reciproc. K Însă, datorită celor peste 15 ani petrecuți de Jonas în contextul educațional, ne cunoaștem unii cu alții și de-a lungul diferitelor generații. Foști studenți au devenit desgineri remarcabili cu propriile lor companii. În unele cazuri, asta a dus la apariția unor noi colaborări care sparg și sar peste granițele dintre vârste și generații. Astfel de experiențe sunt o reală bucurie și te inspiră.

Concentrația mare de designeri buni e probabil un fapt unic și un lucru grozav. Însă, în comparație cu istoria locală și națională a designului, se poate observa critic și faptul că situațiile de coeziune funcționează la un nivel ne-instituțional. Asociațiile obișnuite sau sindicatele sunt într-o situație dificilă. Mulți designeri nu le mai consideră necesare sau au resentimente față de ele, din cauza politicilor nepotrivite pe care le-au practicat în ultimii treizeci de ani. Personal, credem că e păcat ca discursul public despre design să fie astfel realizat doar de pe poziții fragmentare și individuale; nu colective. Asta, la rândul ei, diminuează sfera de acțiune și influență a designului ― în această privință ar fi multe de recuperat și în această țară. A Care e procesul atunci când abordați un proiect de carte? E un proiect de echipă sau unul individual? J La început încercăm să obținem materialul. Citim, facem cercetare și încercăm să ne facem o idee despre o posibilă reprezentare vizuală. Ce scenariu, dramaturgie, ce utilizare a imaginilor și ce obiectivitate redau optim conținutul într-o atmosferă adecvată? ― acestea sunt întrebările care

ne preocupă. Conceptul e, de obicei, realizat în echipă, iar proiectul e condus de o persoană. Desigur, alți angajați și parteneri pot fi implicați. Punem un accent major nu doar pe faza de concept, dar și pe o metodologie de design creativ. Chiar și după definirea parametrilor conceptuali, schițele noastre conduc spre noi deschideri sau, uneori, spre nimic. În cadrul procesului, conceptul e examinat și interogat în repetate rânduri. Încercăm să gândim cu ochiul — ceea ce e uneori dificil de integrat într-un proces de lucru funcțional economic din lumea de azi. Totuși, un proces productiv de design face posibilă găsirea unor soluții creative care nici nu fuseseră luate în considerare la început. Asta e grozav, surprinzător și te inspiră. A Știu că faceți și design de fonturi/ tipuri de literă pentru proiecte. Ne puteți descrie procesul? J Da, am făcut fonturi de multe ori pentru proiectele noastre sau, cel puțin, le-am modificat, pentru că înțelegem designul de literă, aranjarea textului și layout-ul ca mărci și impuls ce dau identitatea unei anumite cărți. Sunt fonturi care au fost dezvoltate

order to accept a job, the following three points must be observed: 1 the client is a friend. 2 the fee is right. 3 you can do what you want. At least two of these three points had to be fulfilled to accept the job. (Of course, this is a relatively casual platitude that could not always be held, but as an anecdote we still like it today.) A How would you describe the design scene in Switzerland? J The design scene in Switzerland is relatively lively, dense, familiar and friendly. Since we have been in business for quite a long time, we always have fun at work and stick to our principles with a certain perseverance. People know and appreciate each other. K But also through Jonas‘s more than 15 years of commitment in the educational context we know each other over generations. Former students have grown into outstanding designers with their own companies. In some cases, this has led to the emergence of new collaborations that break down and skip borders between ages and generations.

To experience this is a true joy and a great inspiration. Probably this high density of good designers is unique and a great thing. In comparison to local and national design history, however, it can also be critically observed that cohesion works on a non-institutionalised level. Regular associations or even trade unions have a difficult position. Many designers no longer consider these to be necessary, or bear resentment, due to their misuse of politics over the last thirty years. Personally, we find that a pity, for a public discourse on design is thus only made possible in a fragmentary and individualised way; not in the collective. This, in turn, diminishes the sphere of action and influence of design — in this respect there would be a lot of catching up to do in this country as well. A What's your process like in approaching a book project? Is it a team project or an individual one? J At the beginning we try to gain access to the material. We read in, do research and try to get an idea of a possible visual representation. Which script, which dra-

maturgy, which use of pictures and which objecthood convey the content optimally and in an adequate atmosphere? - these are the questions that concern us. The concept is usually developed in a team and the project is then led by one person. Of course, other employees and partners can also be involved. A major focus in the practice of Hubertus is not only attributed to the conception phase, but also to a creative design methodology. Even after the definition of a conceptual framework, our drafts lead into the broad and sometimes into the void. In the process, the original concept is repeatedly examined and questioned. We try to think with the eye - which is sometimes difficult to put into an economically functioning work process in today‘s world. However, a fruitful design process makes it possible to come up with creative solutions that were not even thought of at the beginning. This is great, surprising and inspiring. A I know that you also design fonts/typefaces for your projects. Could you describe how that works? J Yes, we have often developed fonts for our projects or at least modified them, VISUAL COMMUNICATION

FOI 2

tipografice și design de literă. Ne-ar plăcea să ne dedicăm mai mult zonei designului de litere și, dacă va fi necesar, să ducem fonturile create în ultimii ani la un nivel profesionist pentru a putea fi distribuite. Dar de fiecare dată când lucrăm la asta, suntem prea sceptici pentru a susține pe

deplin publicarea. În plus, cunoaștem mulți designeri de fonturi pe care îi apreciem și îi admirăm, iar asta nu ușurează situația. Practicile Hubertus pun mare preț și pe aranjarea sistemică a textului. Nu există fonturi rele, ci doar plasate rău, ne spunem mereu…

for a project, for example, to approximate the handwriting of the artist. A large part of our design process is based on typographic experimentation and type design. We would like to devote ourselves more to the field of type design and, if necessary, raise fonts created in recent

years to a professional level in order to be able to distribute them. But every time we work on it again, we are too sceptical to stand fully behind a publication. In addition, we know many font designers that we greatly appreciate and admire, which doesn‘t make things any easier.

Archäologie der Zukunft is a literal program. A meta-code layer interrupts various essays and roundtable discussions about today’s utopias. This code consists of 423 words — also appearing on the cover after reaching 27°C, via silkscreen-printed thermo-chromatic inks. 2006 – 2007 170 × 240 mm

Archäologie der Zukunft e un program literal. Un nivel de meta-cod întrerupe diferitele eseuri și discuții de mese rotunde dedicate utopiilor de azi. Acest cod conține 423 de cuvinte — care apar și pe copertă după ce atinge 27°C, datorită cernelii termo-cromatice serigrafiate. 2006 – 2007 170 × 240 mm

constant de-a lungul ultimilor 10 ani și au condus la noi fonturi, dar sunt și fonturi care au fost desenate sau modificate pentru un proiect anume, de exemplu, pentru a se apropia de scrisul de mână al artistului. O parte însemnată din procesul nostru de design se bazează pe experimente

because we understand type design, typesetting and layout as the tagging and identity-giving momentum of a book in particular. There are fonts that have been continuously developed over the last 10 years and have led to newer fonts, but there are also fonts that have been drawn or modified specifically HUBERTUS DESIGN STUDIO

G e s t a l t u n g : Vo e g e l i J T V — H u b e r t u s Druck: Uldry

1 May 2013 On behalf of the Swiss Confederation of Trade Unions (SGB), we designed the 2013 1st of May poster, along with various advertisements and flyers, in the three national languages of Switzerland: German, French, and Italian. The graphic typographic image of “1 Mai / 1 mai / 1 maggio” is evocative of urban / street language, as well as a call to action, protest — framed within the broader message: Fair Wages/ Better Pensions.

1 May 2013 Pentru Swiss Confederation of Trade Unions (SGB), am realizat afișul pentru 1 mai 2013, împreună cu mai multe reclame și afișe, în cele trei limbi naționale ale Elveției: germană, franceză, italiană. Imaginea (tipo)grafică pentru „1 Mai/ 1 mai/ 1 maggio” evocă limbajul urban/ de stradă și reprezintă, deopotrivă, o chemare la protest, încadrată în mesajul mai amplu: Salarii corecte/ Pensii mai bune.

COMUNICARE VIZUALĂ

VISUAL COMMUNICATION

FOI 2

Miller's Theater

Campaign 2018

Teatrul Miller's

Campanie 2018

Hubertus's practice also attaches great importance to systemic typesetting. There are no bad fonts, only badly set ones, we always say to ourselves... A You also design posters and identities. What was the concept behind Miller’s? J At the beginning of Miller‘s branding there was the attempt to draw the world of theatre, the fantastic, the surreal, the dreams and fears onto the stage of the living world, the public. The name Miller’s formed the header line and a variable supplement, such as the date or the claim the footer. These two elements flanked the stage (originally a red square, which was taken from the old, already existing corporate design) in the middle of the respective medium/format. This „stage“ HUBERTUS DESIGN STUDIO

was subsequently played with symbols and a pictorial world from the mentioned mist circles (dream, surrealism). In the second season, portraits of the artists, in particular, were staged. They were portrayed in their costumes and in the explicit moods of their roles. On the other hand, people were also photographed from behind, so that the recipient could only see the back of their heads. The audience from behind, so to speak, or the actors and artists who turned away from the audience. Depending on how you want to interpret it. In the following seasons this approach was further developed, transformed and adapted. In the last season, for example, the reference to art epochs was completely abandoned. The theme of the work was: a

theatre that appeals to all the senses - seeing, hearing, feeling, touching. With the impressive cooperation of friendly photographers, motifs were created with one eye, one ear or one finger on the head. In our opinion, these are strong posters in the genre of photo posters, as they are unparalleled in today‘s poster landscape. Thanks to a great relationship with the customer, it was possible to continue to develop and deal loosely with the so-called corporate guidelines. The process was really inspiring, enjoyable and always a lot of fun. Unfortunately, after three years the management changed and so did the still relatively young corporate design.

COMUNICARE VIZUALĂ

A Vă ocupați și de designul de afișe și identități vizuale. Care a fost conceptul din spatele proiectului Miller’s? J La începutul procesului de branding pentru Miller’s a existat o tentativă de a aduce lumea teatrului, cea fantastică, suprarealistă, visele și fricile pe scena lumii reale ― publicul. Numele Miller’s forma antetul, iar o secvență variabilă (cu data sau deviza) forma subsolul. Aceste două elemente încadrau scena (inițial un pătrat roșu care a fost preluat din vechiul design corporate deja existent) în mijlocul respectivului mediu/ format. Această „scenă” a fost

apoi jucată cu simboluri și o lume imagistică din cercurile amintite (vise, suprarealism). În cea de-a doua stagiune portretele individuale ale artiștilor au fost puse în scenă. Au fost portretizați în costumele lor și în starea de spirit specifică rolurilor. Pe de altă parte, au fost fotografiați și din spate, iar privitorul nu putea să-i vadă decât astfel. Publicul din spate, cum ar veni, sau actorii și artiștii care își întorc spatele publicului. Depinde de cum vreți să interpretați. În ultima stagiune, de exemplu, trimiterea la epoci artistice a fost complet abandonată. Tema a fost: un teatru pentru toate simțurile ― văz, auz, pipăit. Cu participarea

impresionantă a prietenilor fotografi, au fost create motive cu un ochi, o ureche sau un deget. În opinia noastră, sunt afișe puternice, raportat la genul afișelor fotografice, fiind neegalate în contextul afișelor de azi. Datorită unei bunei relații cu clientul a fost posibil să lucrăm și ne raportăm cu relaxare la așa-zisele instrucțiuni corporate. Procesul în sine ne-a dat inspirație, a fost plăcut și întotdeauna ne-am distrat mult. Din păcate, după trei ani echipa de management s-a schimbat și asta s-a întâmplat și cu designul corporate realtiv tânăr.

Political campagne related to a reorganisaton of the social insurances in Switzerland

Campanie politică pentru reorganizarea sistemului de asigurări sociale în Elveția

VISUAL COMMUNICATION

Q & A: ARTEMISA PASCU & MARIA SURDUCAN

Maria Surducan lucrează ca ilustrator independent și autor de benzi desenate la studioul său din Cluj-Napoca. Consideră că imaginea, fiind imprecisă, este un mijloc mai bun de traducere a realității, față de cuvinte. A lucrat la proiecte de advertising, romane grafice și cărți ilustrate. Printre clienții ei se numără Cărturești, Institutul Goethe, Milka, Sprite, Vodafone, Vellant, Studioset, Stripes Publishing și Usborne.

MARIA SURDUCAN ILUSTRATOR

ILLUSTRATOR

Maria Surducan works as a freelance illustrator and comic book author from her studio in Cluj-Napoca. She believes images are an imprecise, and therefore a slightly more accurate means of translating reality than words. She has worked on advertising projects, graphic novels and picture books. Her clients include Cărturești, Goethe Institute, Milka, Sprite, Vodafone, Vellant, Studioset, Stripes Publishing and Usborne.

ILUSTRATOR

A De când faci freelancing? M Eu sunt unul dintre oamenii foarte norocoși care face freelancing dintotdeauna. Am PFA din 2011 (în contextul în care în 2010 am terminat facultatea). Înainte mai lucrasem cu contracte de drepturi de autor și aveam un portofoliu. Prin anul doi de facultate am făcut un internship într-o agenție de publicitate. Era momentul acela în care mă gândeam: „cum va arăta viața? Nu cred că mă plătește nimeni pentru gravură!”. Lucrasem deja cu oameni dintr-o agenție și le-am scris un e-mail: „Hei! Mă primiți într-un internship?”, iar ei au zis „Da! Hai!”.

A For how long have you been freelancing? M I am one of the very happy people that have been freelancing since always. I have a PFA (natural person commercial authorization) since 2011 and I’ve finished college in 2010. Before, I had worked with copyright contracts and I had a portfolio. During my second year in college I did an internship in an advertising agency. It was that moment when I was thinking: “what will life be like? I don’t think I’ll get paid for engraving!”. I had already worked with people from an agency and I wrote them an e-mail:

Două săptămâni mai târziu mi-am dat seama că nu vreau să mai lucrez într-o agenție de publicitate niciodată în viața mea pentru că mi-e foarte greu să-mi sincronizez ritmul cu munca de birou. Și pentru că eram atunci un om fără experiență, mi se părea greu să fii creativ la comandă. Între timp, mi-a trecut. Am găsit un citat foarte drăguț din Fiona Staples care face saga (bandă desenată): „Nu există motivare, există doar resemnare!”. De la un punct încolo nu mai aștepți inspirație, motivare, știi doar care e procesul prin care te pui într-o stare în care lucrezi. A Îmi place că ai amintit de proces! Prin facultate am avut momente în care stăteam să lucrez noaptea; eram doar eu cu mine și atât. Nu mă deranja nimic. Acum, mai am și zile în care nu vin la redacție pentru că mi-e mai bine să stau să lucrez de acasă, și cred că doar singur îți poți da seama cum funcționezi. M Da. Exact așa începi să înveți să aproximezi cu destul de mare precizie și de cât timp vei avea nevoie pentru un proiect. Spre exemplu, chiar dacă știu că aș putea

“Hey! Will you take me in for an internship?”, and they said “Yes! Come on!”. Two weeks later I realized that I never want to work in an advertising agency again because it’s very hard to synchronize my personal rhythm with office work. And back then, because I was unexperienced, I found it hard to be creative on demand. Meanwhile, I got over it. I found a very cute quote from Fiona Staples who does saga (the comic book): “There is no such thing as motivation, there’s only resignation!”. At some point you no longer wait for inspiration, motivation, you only know the process that puts you in a working state. A I’m glad you brought up the process! In college there were times when I stayed up working at night; I was alone with myself. Nothing bothered me. Now, there are some days when I don’t show up at the office, because it’s better for me to stay and work from home and I think that only when you’re alone you can understand how you function. M Yes. That’s exactly how you start learning to approximate with some precision and ILLUSTRATOR

FOI 1

Am învățat mult și despre cum pot acorda timp proiectelor personale odată cu Vacanța lui Nor, o bandă desenată publicată împreună cu sora mea în noiembrie 2018. Când am demarat-o, a fost pentru propriul nostru amuzament. După vreo 90 de pagini de storyboard-uri, ni s-a părut că este o poveste bună și am hotărât să o trimitem unei edituri; de fiecare dată când o citeam ne amuzam foarte tare, iar dacă noi, care o știam pe de rost, aveam reacția aceasta, poate că se afla ceva valoros acolo. Eram într-un moment al carierei noastre în care puteam să acceptăm un refuz fără remuș-

cări. Dar editura a fost foarte interesată să colaborăm. Nici nu știu dacă sunt mai bună decât eram la început, dar sigur sunt mai conștientă de abilitățile mele și cred mai puțin că reacția oamenilor este despre mine. În plus, pur și simplu, unele proiecte au sau nu au noroc. Sunt mult mai relaxată, dar relaxarea asta vine și din faptul că am proiecte comerciale care îmi asigură cumva spatele. A În legătură cu proiectele comerciale, sunt curioasă dacă ajungi să zici „Nu e OK ce vreți voi”. Pentru că îmi dau seama de asta atunci când

the end, it’s all about the mental state you set for yourself. With Vacanța lui Nor, a comic book I published together with my sister in November 2018, I’ve also learned a lot about how I can dedicate more time to personal projects. When we started it, it was for our own amusement. After about 90 pages of storyboards, we thought it was a good story and decided to send it to a publisher; each time we read it we would be very amused, and if we, who knew it by heart, had this reaction, maybe there was something valuable in there. We were at a moment in our

careers when we could accept rejection with no hard feelings. But the publisher was very interested in collaborating. I don’t even know if I’m better than I was at the beginning, but I’m definitely more aware of my own capabilities and I’m less inclined to think that people’s reactions are about me. Also, simply put, some projects are lucky enough to make it and some are not. I’m much more relaxed, but this relaxation comes from the fact that I also have commercial projects that somehow back me up. A Concerning commercial projects, I’m curious if you ever end up

Illustrations from Tandem Book UBB Cluj, Regensburg University

Ilustrații din cartea Tandem UBB Cluj, Universitatea Regensburg

să termin în cinci zile foarte intense, prefer să le spun că termin în 10 zile din momentul în care am OK pe schițe. Dacă se întâmplă ceva pe parcursul celor 10 zile, tot ce trebuie să fac este să spun din timp: „Hei! Voi întârzia!”. Dacă e urgent, vor spune ei că este urgent, dar, în principiu, comunicarea e cheia pentru orice. Așa de bine m-am simțit, cred că era acum cinci ani, când mi-am dat seama că nu mai intru în panică atunci când am un deadline. Și asta, pentru că știam că voi avea o idee indiferent cât de scurt e timpul. În final, e vorba de starea mentală pe care ți-o impui.

to realize how much time you’ll need for a project. For example, even if I know that I’ll be able to finish in five very intense days, I prefer to say that I’ll finish it in 10 days from the moment I have the OK on the drafts. If something comes up during those 10 days, all I have to do is to say in advance: “Hey! I won’t finish on time”. If it’s urgent, they’ll say it’s urgent, but basically communication is key for everything. I felt so good, I think it was about five years ago, when I realized that I’m not panicking when I have a deadline. And this is because I knew that I would have an idea, no matter how short the time was. In MARIA SURDUCAN

Illustration from the Nes(u)pusele book

Univers Publishing House

IllustraČ&#x203A;ie din cartea Nes(u)pusele

Editura Univers

65 ILUSTRATOR

ILLUSTRATOR

FOI 1

supărată, un e-mail. Agenta mi-a spus că înțelege ce zic, dar ar vrea să reformuleze... A fost o lecție foarte importantă. A Mi se pare foarte interesantă lecția despre cum le răspunzi și cât de diplomat trebuie să fii pentru că e munca ta și e normal ca tu să o percepi diferit. Aș vrea să vorbim și despre cum integrezi stilul clienților în stilul tău de lucru, cum ajungi într-o zonă în care poți să ai ritmul tău, dar clientul să nu îți răspundă sau să tragă de tine mult prea repede. M Dincolo de toată povestea despre artă și de toată bucătăria internă a artistului, ești

un furnizor de servicii. Și ești un furnizor de servicii care are un număr de ore pe care le lucrează pe săptămână, care are o limită fizică de cât poate să lucreze și care are niște scopuri: ce îmi doresc să existe în portofoliul meu, dar și care e suma pe care doresc să o câștig ca să trăiesc relativ confortabil. Dar aici intervine și discuția despre colegii de breaslă și cât de important este să existe o rețea de ilustratori. Am un PFA pentru că în 2011 m-am întâlnit cu Livia Coloji; de la ea știu 50% din cum se organizează munca de ilustrator la noi în țară. În timp, am clădit o rețea de oameni cărora le scriu: „Cât ai cere pe jobul ăsta? Eu nu

changed something about my drawings and I wrote them a very angry e-mail. The agent said that she understood what I was saying, but she wanted to rephrase it… it was a very important lesson. A I find this lesson interesting, about how to answer them and how diplomatic you should be, because it’s your work and it’s only natural that you see it differently. I’d also like to talk about how you integrate you clients’ style into your own, how you get to a point where you can have your own rhythm, but without the client giving you remarks or pushing you too much.

M After all these stories about art and the artist’s personal practices, you’re a service provider. You’re a service provider with a number of working hours per week, who has a physical limit in terms of working and has certain goals: what I want to have in my portfolio, but there’s also the wage I want to earn in order to live relatively comfortable. This leads to the discussion about the people in this profession and the need for a network of illustrators. I have a PFA because in 2011 I met Livia Coloji; 50% of what I know about working as an illustrator in our country, I know from her. In time, I developed a network of people that I write

Illustrations from Le Bal des Douze Princesses Les Aventuriers de L'Étrange Publishing House

Ilustrații din Le Bal des Douze Princesses Editura Les Aventuriers de L'Étrange

dau la DoR părți în lucru; nu vreau să zic ce să facă, ci să dau cadrul în care să se desfășoare. M La început îmi era foarte frică să le spun clienților „ideea voastră este o idee proastă”, mai ales pentru că formulam așa. Eu sunt un om care a învățat diplomația pe parcurs. Există uneori un teritoriu în care se poate negocia și e bine să începi cu un maxim de politețe, și ăsta e un lucru pentru care nimic din Universitatea de Arte nu te pregătește: partea de relații cu clienții. Am lucrat la un moment dat cu o editură din străinătate, printr-o agentă. Au modificat ceva la desenele mele și am scris, foarte

saying: “What you want is not OK”. Because I see this when I send DoR work-in-progress sections; I don’t want to say what they should do, but to provide a framework for doing it. M At first I was very afraid to tell people “your idea is bad”, especially because I would say it just like that. I am a person that learned diplomacy along the way. Sometimes there’s a place for negotiation, and it’s good to start with maximum politeness, and this is a thing that the University of Fine Arts does not prepare you for: the part with client relationships. At some point I worked with a publisher from abroad, via an agent. They MARIA SURDUCAN

ILUSTRATOR

faci ce îți place și să fii plătit pentru asta. Eu îmi spuneam povestea cu foarte mare încredere, fără să-mi dau seama că vorbesc de pe o poziție privilegiată... „Bun, dar tu ești în orașul în care te-ai născut, rețeaua ta este aproape”, în primii ani de freelancing știam că dacă nu lucrez 3 luni de zile părinții mei o să mă susțină. Desigur, este foarte simplu să spui „Trebuie doar să ai un portofoliu cu imagini foarte bune!”. Dar cum faci lucrul ăsta? Când l-ai făcut? În timpul facultății? Ce profesori/ mentori ai avut? În ce grup erai? Sunt contexte care nu pot să fie replicate. Eu am un noroc extraordinar cu sora mea, ilustrator, care a fost nu numai un punct de

sprijin și un critic de încredere. Dacă mă blochez la un moment dat, pot să mă duc și să spun „ajută-mă!”. A Da, e partea pe care nu o auzi. Și mie mi se pare important să ceri feedback întâi de la oamenii din jurul tău, în care ai încredere și știi că îți vor zice în momentul în care ai făcut ceva, abia apoi să mergi mai departe.

to: “How much would you ask for this job? I can’t estimate”. Other ask me: “Hey, do you have a contract model? What do you think of this project? Did you work with these people?”. It’s an incredibly valuable thing for everybody, to be generous. There’s enough work for everyone and there aren’t enough illustrators for the amount of work that’s needed. A Yes. For the amount of work needed that could be further developed! M At the beginning of the livestream I was asked: “How did you start?”. Of course, it started in the context of someone wishing

to make illustrations. I don’t know if anyone starts by saying “how can I build a career?”, but you think about how you could do something you like and get paid for it. I was telling my story with some confidence, without realizing that I speak from a privileged position… “OK, but you’re in your hometown, your network is close”, in the first years of freelancing I knew that if I didn’t work for three months my parents would support me. Of course, it’s very easy to say “You just need to have a portfolio with great images!”. But how do you do it? When? During college? What teachers/mentors did you have? What group where you part of? There are contexts

that cannot be settled. I am very grateful for my sister, an illustrator, who was not only a great supporter, but also a trust-worthy critic. If I get stuck at some point, I can go to her and say “help me!”. A Yes, it’s the part you never hear. I also find it important to ask for feedback from the people around you at first, the ones that you trust and that are going to tell you when you’ve done something, so that only afterwards you can move forward.

Illustrations from Le Bal des Douze Princesses Les Aventuriers de L'Étrange Publishing House

Ilustrații din Le Bal des Douze Princesses Editura Les Aventuriers de L'Étrange

știu să estimez”. Alții, mă întreabă: „Hei, ai un model de contract? Cum ți se pare proiectul? Ai lucrat cu acești oameni?”. E un lucru incredibil de prețios pentru toată lumea, să fii generos. Muncă este destulă pentru toată lumea și nu suntem destul de mulți ilustratori pentru câtă muncă este. A Da. Pentru câtă muncă este și ar putea să fie! M Când am pornit live stream-ul mi s-a pus des întrebarea: „Cum ai început?”. Sigur, se ivea în contextul în care cineva își dorea să facă ilustrație. Nu știu dacă pornește cineva la drum zicând „cum pot să îmi clădesc o carieră?”, dar te gândești cum ai putea să

ILLUSTRATOR

FOTOGR AF | PHOTOGR APHER: NIKITA DEMBINSKI

Q & A: ALE X ANDR A MANOLE & L AUR A NAUM + PETRICĂ MOGOȘ •

Librărie cu publicații și reviste internaționale și studio editorial axat pe artă, cultură și teorie est-europeană. Bazat în București, Dispozitiv Books e o librărie în care te așezi, răsfoiești publicații aduse din toată lumea, asculți povești despre oricare te atrage sau te intrigă și alegi ce vrei să iei cu tine acasă. Laura Naum și Petrică Mogoș publică, din 2017, revista Kajet: o revistă ce caută să fie nu e doar un semnal al periferiei și privește dincolo de înțelegerea anecdotică a Europei de Est.

DISPOZITIV BOOKS LIBRĂRIE

BOOK SHOP

Bookshop offering international magazines and publications & publishingstudio focusing on Eastern European art, culture, and radical theory. Based in Bucharest, Dispozitiv Books is a bookshop where you can sit down, skim through publications gathered from around the world, enjoy stories about those that attract or intrigue you, and choose what to take home with you. Since 2017 Laura Naum and Petrică Mogoș also publish Kajet magazine: it seeks to be more than just a mere signal from the periphery and to move beyond a purely anecdotal understanding of Eastern Europe.

LIBRĂRIE

A I’ve read in an interview that you’d like it if people were to come into the library, sit on a chair, and start browsing or asking for recommendations. I’d start with this proposition: tell me something about your favorite magazines, what would you recommend? P I’d like to have this conversation with the people coming in, although many times they are reluctant. I’ll start with something, but it’s not a magazine — POST-BUTT. The power of the image. It’s a deconstruction of man’s backside. A mythology of the butt and how it is constructed in the era of social media, but much more subtle than I make it look. I’m surprised by the amount of politics that can be involved in such a project: the politics of the body, day-to-day life, how we change our behavior depending on what we see on the phone or on the street, the criticism of advertising. We also like the publishing house were the book is released quite a lot — Onomatopee. L What I liked about this book is that it analyses the topic very well and in detail. It’s

a Master’s thesis, turned into an exhibition, turned into a book. But I was thinking about discussing MOLD or 032C. 032C is pretty well-known; I think it’s the best magazine in the fashion area. They’ve managed to create a brand, merchandising and an agency starting from a magazine and it became quite a big company. MOLD seems like a good magazine; it’s about food and it’s published in New York. The design is very good. And the content also — you don’t look for recipes to bake cookies :), they have very good articles. There’s also Buffalo Zine and issue number 9 is very interesting. It has about 10 covers and the theme is Copyright. We have the cover that looks like The Gentle Woman — a reference to another magazine — the fonts, the image, everything is the same. I like the way in which they’ve translated the subject into a series of articles very appropriate for the moment we live in. Another magazine I like is Beauty Papers. MacGuffin is also a very good one: it takes an object and it analyzes it from every perspective.

P I find it very easy to talk about this magazine. MacGuffin has a concept so simple, but so beautiful, that it cannot be unattractive. This issue is about pants and the previous, 6, was about balls, they also had some on ropes, sinks and other concepts. The magazine creates a cultural history of the object. There are objects that you come across quite rarely or, on the contrary, day-to-day objects that you might not even think about. A How do you see the changes that took place in the magazine industry in terms of content and design? L I think that, concerning content, magazines are publishing articles that can be relevant even 20 years from now. P They are less transient than they were 10 years ago. And if we look at their frequency there are magazines published once a year, so this leads to a more consistent content. A Most publications are from the West. How does the Eastern production look like? P There are many good magazines, but written in the language of that particular country. For example, there’s DIK Fagazine BOOK SHOP

FOI 2

A Am citit într-un interviu cu voi că v-ar plăcea ca oamenii să intre în librărie, să se așeze pe scaun, să răsfoiască, să ceară recomandări. Aș începe cu această propunere: să îmi povestiți despre câteva reviste preferate, ce mi-ați recomanda? P Chiar mi-ar plăcea să existe conversația asta cu cei care intră, deși de multe ori, oamenii sunt inhibați. Încep eu cu ceva, dar nu e revistă ― POST-BUTT. The power of the image. E o deconstrucție a părții dorsale a omului. O mitologie a fundului și cum e construit în epoca social media, dar mult mai subtilă decât o fac eu să pară. Mă surprinde cât de multă politică e în spatele unui asemenea subiect: politica corpului, viața de zi cu zi, cum ne schimbăm comportamentul în funcție de ce vedem pe telefon și pe stradă, critica advertising-ului. Ne place foarte mult și editura la care e scoasă cartea ― Onomatopee. L Mie mi-a plăcut la cartea asta că analizează atât de bine și în detaliu subiectul. E o teză de master, transformată într-o expoziție, transformată într-o carte.

Dar mă gândeam să îți povestesc despre MOLD sau 032C. 032C e destul de cunoscută; mi se pare cea mai bună revistă pe zona fashion. Au reușit să creeze un brand, merchandising și agenție pornind de la o revistă și a devenit o companie imensă. MOLD mi se pare o revistă bună; este despre mâncare, publicată în New York. Design-ul este foarte bun. Și conținutul la fel, nu cauți o rețetă și faci o prăjiturică :), au articole foarte bune. Mai e și Buffalo Zine, iar numărul 9 e foarte interesant. Are vreo 10 coperte, iar tema e Copyright. Noi avem coperta care arată ca The Gentle Woman ― au referențiat o altă revistă ― fontul, imaginea, totul e copiat. Îmi place foarte mult cum au transpus subiectul într-o serie de articole foarte bune pentru momentul în care trăim. O altă revistă care îmi place e Beauty Papers. MacGuffin e, la fel, foarte bună: ia un obiect pe care îl analizează din toate punctele de vedere. P Mi se pare că e foarte ușor de povestit despre această revistă. MacGuffin are un concept atât de simplu, dar atât de frumos, încât nu are cum să nu te atragă. Acest număr e despre pantaloni, iar numărul precedent,

from Poland that inspires us as well. Each issue they pick a country and they present it from a queer culture perspective. There is also This Is Badland — the type of magazine that we would have liked to make, not instead of Kajet, but in parallel; because it’s very visual, however, at the same time, the content is critical, crazier, in a tolerable edgy way. At first we wanted the bookstore to concentrate on the Eastern space, but we got stuck in connections and brought in what we knew. But it’s a work in progress. A It’s very important to you that the public feels represented by the content of Kajet magazine. How do you keep track if this is the case or not? P It’s hard to get feedback from readers, other than that which they willingly give you. We didn’t start with a plan of measuring feedback, but after a while the reader-magazine relationship proved to be functional and we learned from the readers that they feel represented. L Many people feel comfortable communicating on social media platforms. Twitter is a very good platform for us. P The differences between the com-

pany and the personal pages are blurred, so it’s very easy to establish connections with influential readers, like professors or, generally speaking, academia. This is where the feedback we’re looking for is. We’re interested in what's communicated and how. A You wish to reach a public from the academic area, but, at the same time, you work a lot on text editing for a larger audience. P This is the paradox. We take a text with a very solid theoretical background and, together with the author, we manage to pack it into a format much more accessible to the general public. A lot of people working in the academic environment complain about the fact that they don’t have a public for their materials. There are, of course, academic journals, but those are read only in that certain bubble. L Also, it’s very difficult to get to these journals. From the moment you send your article to the moment it is published it can take even two years. A Did you notice, with this third issue, a greater number of readers and, maybe, a more diverse audience?

DISPOZITIV BOOKS

LIBRĂRIE

6, despre minge, au mai avut despre sfoară, chiuvetă și altele. Revista face o istorie culturală a obiectului respectiv. Sunt obiecte cu care te intersectezi mai rar, sau, din contră, în fiecare zi, dar la care nu te gândești. A Cum ați observat că s-a schimbat industria revistelor din punctul de vedere al conținutului și al designului?

L Mi se pare că, în privința conținutului, revistele publică texte care pot fi relevante și peste 20 de ani. P Sunt mult mai puțin efemere decât ce se producea acum 10 ani. Iar dacă e să ne uităm la frecvența lor, sunt reviste publicate o dată pe an, de aici și un conținut mai consistent.

A Majoritatea publicațiilor sunt din vest. Cum arată însă producția de reviste din est? P Sunt multe reviste bune, dar scrise în limba din țara respectivă. Este, de exemplu, DIK Fagazine, din Polonia, care ne și inspiră. Ei iau o țară pe număr pe care o prezintă din perspectiva culturii queer. Mai e și This Is

BOOK SHOP

FOI 2

Badland — genul de revistă pe care am fi vrut și noi să o fi făcut, nu în locul Kajet-ului, dar în paralel; pentru că e foarte vizuală, dar în același timp conținutul e critic, e mai nebună, într-un fel, edgy digerabil. La început, am vrut ca și librăria să fie concentrată pe zona de Est, dar ne-am împotmolit la conexiuni și am adus ceea ce știam noi. Dar e un proces în continuă dezvoltare. A Pentru voi, e foarte important ca publicul să se simtă reprezentat de conținutul revistei Kajet. Cum urmăriți dacă acest lucru se întâmplă sau nu? P E greu să luăm feedback de la cititori, altul decât cel pe care ni-l oferă ei pentru că se simt bine să facă asta. Nu am pornit cu un plan de măsurare a feedback-ului, dar pe parcurs s-a adeverit că relația cititor ― revistă funcționează și astfel am aflat de la cititori că se simt reprezentați. L Sunt mulți oameni care se simt bine să comunice prin platformele de social media. Twitter e o platformă foarte bună pentru noi. P Fiind blurate diferențele dintre pagina de companie și pagina personală, e foarte ușor să stabilești legătura cu cititori influenți,

DISPOZITIV BOOKS

cum ar fi profesorii sau, în general, zona academică. Aici e și feedback-ul pe care îl căutăm. Ne preocupă ce informație se comunică și cum se comunică. A Vă doriți să ajungeți la publicul din zona academică, dar, în același timp, lucrați foarte mult cu editarea textelor pentru un public larg. P Acesta e și paradoxul. Luăm un text care are un fundament teoretic foarte bine stabilit, iar împreună cu autorul, reușim să îl împachetăm într-un format mult mai accesibil pentru publicul mai larg. Foarte mulți oameni care lucrează în mediul academic se plâng că nu au un public pentru care să își pregătească materialele. Există, bineînțeles, jurnalele academice, care însă sunt citite doar în bula respectivă. L E și foarte dificil să ajungi în aceste jurnale. Din momentul în care trimiți un articol și până ajunge să fie publicat, poate să dureze și doi ani. A Ați observat, la al treilea număr, că s-a mărit numărul și că s-a diversificat, poate, categoria celor care vă citesc?

LIBRĂRIE

P Da, mai ales de la numărul al doilea, când a fost la Stack. L Al doilea număr a fost printat în 5.000 de exemplare, dintre care 3.800 distribuite prin Stack. Așa am ajuns la 3.800 de oameni. P De altfel, acum nici nu mai avem disperarea pe care o aveam la început, de a zice repede sold out. La primul număr am vrut să dăm tot cât mai repede pentru că asta ar fi arătat că revista e de succes. L Le-am dat până la urmă și primim în continuare întrebări legate de numerele precedente. P Mi se pare că se creează o aură în jurul obiectelor care nu se mai găsesc. Ne gândeam dacă să re-edităm numărul 1, dar acum, principala grijă e finanțarea numărului 4. Primul număr a fost finanțat de AFCN, al doilea din finanțări proprii, în cea mai mare parte, iar al treilea am reușit să îl finanțăm din vânzări, ceea ce e minunat. Acum vrem să lucrăm și la tiraj, să ne dăm seama cât public avem defapt. Nu vrem să fugim nici de zona de advertising, dar se ajunge greu la ea. Vorbind și cu cei care editează This is Badland, am înțeles că și în această

parte e vorba, în principal, de conexiunile pe care le ai. A Kajet a fost premiat pentru designul grafic, dar și ca editori, lucrați foarte mult cu conținutul. Cum gestionați ambele părți pentru a reda unitatea și coerența pe care o doriți? L Mi se pare că partea designului poate fi foarte problematică dacă nu e temperată, executată cum trebuie pentru că riști să exotizezi prea mult zona asta care deja e exotizată și poți să cazi în stereotipuri de care ne ferim, mai ales având în vedere ceea ce ne propunem cu revista. Nu am putea să dăm Kajet-ul pe mâinile cuiva fără să ne implicăm deloc în acest proces. Ne interesează ca textul să vorbească mai mult decât materialul vizual care-l acompaniază; acesta devine un element auxiliar care potențează. Dar trebuie să ne asumăm și un design mai seducător. Iar faptul că designul atrage, ne lasă să deschidem niște discuții pe care altfel nu le putem purta. A Îmi povestiți, în final, despre noul vostru proiect? P CameraArhiva: luăm publicații pe care

le digitizăm, le împărțim pe câteva tag-uri și facem o platformă publică în care oamenii pot găsi materiale tipărite în perioada comunistă. O unealtă vizuală. L Dar nu suntem Biblioteca Națională să punem tot conținutul. E perspectiva noastră, subiectivă. P Am avut un atelier în Milano în care am început să discutăm despre cum poți comunica un mesaj prin material vizual. Și asta ne interesează cu arhiva. Avem peste 10.000 de scan-uri. După ce lansăm platforma vrem să facem un raft pentru cei care sunt curioși să răsfoiască o mică parte din aceste publicații. E o platformă de cercetare la început, dar avem și o carte de terminat pe acest subiect: un catalog mult mai abstract cu o selecție de materiale care ni s-au părut nouă amuzante, bizare, care va apărea în curând, până la Offprint unde vrem să o avem. Am găsit detalii foarte ciudate. De exemplu, un Almanah care probabil intrase în tipar în decembrie 1989, dar a ieșit în 1990, cu portretul lui Ceaușescu.

P Yes, especially from the second issue, when it was at Stack. L The second issue was printed in 5.000 copies, out of which 3.800 were distributed through Stack. This is how we got to 3.800 people. P Besides, now we don’t even have that desperation we had at the beginning, to rapidly say sold out. With our first issue we wanted to sell everything as fast as possible, because that would have meant the magazine was successful. L Eventually we distributed them all and we’re still getting requests for previous issues. P It seems to me that an aura is developing around objects that are no longer available. We were thinking about reissuing the first issue, but now our main concern is financing the 4th issue. The first issue was financed by AFCN, the second with personal funds mostly, and we managed to finance the third out of sales, which is great. Now we want to work on the number of copies, to realize how much public we really have. We also don’t want to avoid the advertising area, but it’s hard to reach. We talked to the

editors of This is Badland and it seems that here, also, it’s mostly about the connections you have. A Kajet was awarded for graphic design, but also as editors you work quite a lot with content. How do you deal with the two in order to reach the unity and coherence you want? L I think the design part can be very tricky if it is not moderate or well-executed, because you risk to over-exoticize this space that’s already exotic and it might lead to stereotypes that we try to stay away from, especially in relation to what we want from the magazine. We couldn’t hand over Kajet to someone without being involved in the process. We want the text to speak more than the visual material accompanying it; this becomes an enhancing auxiliary element. But we also have to adopt a more seductive design. And the fact that design attracts leads us to a series of discussions that would not take place otherwise. A Can you tell me, in the end, about your new project? P CameraArhiva: we take publications and digitize them, we organize them by

some tags and make a public platform in which people can find materials printed in the communist period. A visual tool. L But we are not the National Library to put the entire content. It’s our own subjective perspective. P We had a studio in Milan where we started talking about how you can communicate a message through visual material. And this is our intention with the archive. We have over 10.000 scans. After we release the platform we want to create a shelf where those interested can browse through a small part of these publications. It’s a research platform in its first stages, but we also have a book to finish on the topic: a much more abstract catalogue with a selection of materials that we found amusing, bizarre, which should come out soon, before Offprint, where we want to have it. We found very weird details. For example, an almanac that was probably sent to print in December 1989, but came out in 1990, with Ceaușescu’s portrait.

BOOK SHOP

TE X T: ANDREI TURENICI â&#x20AC;¢ FOTOGR AF | PHOTOGR APHER: ADRIAN MIHAIU

PROCES DE LUCRU

PRUT MATEI BEJENARU

ANDREI TURENICI DANIEL & ANDREW DESIGN STUDIO

WORK PROCESS

AUTHOR(S) Matei Bejenaru, Sezgin Boynik, Puiu Lățea, Anca Verona Mihuleț, Katarzyna Ruchel-Stockmans, Alina Șerban PUBLISHING HOUSE P+4 Publications EDITOR(S) Alina Șerban DESIGNER(S) Andrei Turenici (Daniel & Andrew Design Studio) ILLUSTRATOR(S) — PHOTOGRAPHER(S) Matei Bejenaru DTP Aurelian Ardeleanu FONT Cardea (David Cabianca) Courier Prime (Alan Dague-Greene)

PROCES DE LUCRU

Proiectul PRUT reprezintă rezultatul unei cercetări artistice dedicate zonei rurale de pe malul românesc al râului Prut (județele Iaşi, Botoşani, Vaslui). Potrivit editoarei, Alina Șerban, proiectul își propune să înțeleagă cadrele profunde de manifestare, gândire și de viață materială existente la nivelul satului românesc contemporan, contestând un tip de citire rudimentară a teritoriului rural din perspectiva unor teme precum sărăcia, migrația sau arhaismul, dar și a senzaționalului de tip jurnalistic care impune adesea o privire inadecvată față de realitățile zonei. În cele ce urmează, îmi propun să discut despre alegeri, proces și relații. Cu acest mix ne întâlnim zilnic, dar rar ajungem să ne gândim și să ne întrebăm cum ne influențează modul de lucru. Propun acest exercițiu în primul rând pentru a-mi înțelege propriul demers, iar apoi pentru a încerca să transmit o metodă prin care poate fi abordat designul editorial. Alegerile fac parte din viața de zi cu zi a oricărui designer. Într-o zi obișnuită alegi tipuri și mărimi de literă, palete de culori, formate specifice, imagini, poziționări etc. În tot acest timp te gândești la efectul comunicațional pe care aceste alegeri îl vor avea asupra unui public anume, la un presupus impact și la un tip de acțiune. Ca orice alt proiect, PRUT nu a fost ferit de alegeri. În primul rând, am avut de ales cum să împart conținutul și ce ritm de parcurgere să setez cititorului. Chiar dacă este cartea unui artist fotograf, și poate intuitiv ai crede că trebuie să înceapă cu galeria de imagini, am ales contrariul. Am considerat potrivit ca partea teoretică, care ocupă o treime din întreg numărul de pagini, să fie prima. Motivul a fost simplu. În acest fel, cititorul

PAPER Munken Lynx 300 g/m2, Pergraphica Natural White 100 g/m2, GardaPat 13 Kiara 115 g/m2 COVER Softcover, Pop Set Cactus Green 170 g/m2 PRINTING METHOD Offset PRINTING HOUSE Fabrik BOOKBINDING Otabind FORMAT 16,5 × 23 mm NO. OF PAGES 216 NO. OF IMAGES 152 PRINT RUN 500 COUNTRY Romania YEAR 2019

The PRUT project is the result of an artistic research dedicated to the rural areas on the Romanian side of the Prut River (Iași, Botoșani and Vaslui counties). According to the editor, Alina Șerban, the project tries to understand the profound settings of manifestation, mentality and material life specific to the contemporary Romanian village, disproving the rudimentary reading of rural territories from the perspective of some themes such as poverty, migration or archaism and, at the same time, avoiding the journalistic sensationalism that imposes an inadequate view on the realities of that area. In the following sections, I intend to discuss choices, process and relationships. We meet with this mix every day, but we rarely end up thinking about it and questioning the way in which it influences our working methods. I propose this exercise, mainly to understand my own effort, and afterwards to try to present a method by which editorial design can be approached. Choices are part of any designer’s day-to-day life. On a day to day basis you choose a certain typeface, color pallet, specific formats, images, positioning. Meanwhile, you’re thinking of the communicational effects that these choices might have on a certain audience — a possible impact and a reaction. Like any other project, PRUT did not escape choices. First of all, I had to choose how to distribute the content and what reading rhythm I should set for the reader. Even though it is a photographer’s book and, maybe, it would have been easier to start with the image gallery, I chose the contrary. I felt that the theoretical part, consisting of one third of the whole number of WORK PROCESS

FOI 1

meu imaginar primește informațiile de context necesare înțelegerii demersului artistic propus de Matei Bejenaru. Apoi, cartea continuă cu o organizare tematică, dar ritmată a fotografiilor pe parcursul a cinci capitole. În al doilea rând, trebuie să alegi tipurile de literă. Întrebarea majoră de la care am pornit a fost cum vor dialoga acestea cu tematica și conținutul vizual ale cărții. Pornind de la organizarea pe capitole a conținutului fotografic — Teritoriu, Locuire, Economie, Oameni și Cotidian — propus de Alina Șerban, continuând cu impulsul arhivistic al artistului și terminând cu tematica imaginilor, am ales două tipuri de literă care să fie într-o antiteză vizibilă. Pe de o parte am decis, în spiritul normelor academice, ca textele autorilor să fie scrise cu Cardea. Acesta este un tip de literă cu serife desenat de David Cabianca pentru Emigre în 2004, care îmbină atât caracteristici clasice, cât și detalii moderne într-un contrast puternic. Pe de altă parte, pentru restul textelor din carte am ales un tip de literă monospace. Acesta este o reinterpretare a lui Courier Pro realizată de Alan Dague-Greene. Prin aceste alegeri am vrut să intru în dialog cu conținutul fotografiilor, și anume, să poți observa prin analogie cu fonturile alese intervențiile contemporane în societatea rurală. De asemenea, mi-am propus să păstrez din caracteristicile formale ale notelor de teren utilizate de antropologi și care propun un soi de obiectivitate în raport cu subiectul. În al treilea rând, am avut de ales cum să reprezint spațiul de manevră al fotografului. De aici totul se ramifică în mici întrebări de tip pași. Prima este unde e cel mai potrivit să pun harta

și ce spațiu îi rezerv? A doua este cât de mult din acel teritoriu să reprezinți? Iar a treia cât de detaliat să fie piesajul și legenda, la ce se poate renunța? Mi-am propus ca pe lângă locurile și județele unde fotografiază Matei Bejenaru, cititorul meu imaginar să observe și un pic din contextul Europei și să înțeleagă acel spațiu ca o graniță nu doar a României cu Moldova, ci și a Europei. Totodată, am extins harta apelând la o clapă pe coperta trei, pentru a oferi claritate reprezentării grafice. Nu în ultimul rând, trebuie să ai în vedere hârtiile pe care urmează să fie tipărită cartea. La interior, pentru partea de text, am folosit o hârtie mată (Pergraphica Natural White), iar pentru partea de fotografii am ales o hârtie cretată (GardaPat Kiara). La copertă am folosit Munken Lynx. Pentru mine, verdele de pe copertă reprezintă un punct comun în fotografiile lui Matei Bejenaru pe care am hotărât să îl dezvălui chiar de la început. Senzația care m-a urmărit în tot acest timp și pe care am încercat să o redau cu aceste tipuri de hârtii a fost una care se învârte între sec și nisipos, între uscat și aspru, contrar așteptărilor pe care le-ai avea atunci când vorbești de un râu cu un debit precum Prut. În cele din urmă, acest proiect — pe lângă faptul că mi-a permis să experimentez — m-a ajutat în definirea procesului prin care trece orice idee până ajunge să devină soluția cea mai potrivită într-un anumit context grafic şi editorial.

pages, is more appropriate to be the first. The reason was simple. This way, my imaginary reader gets the contextual info necessary for understanding Matei Bejenaru’s artistic efforts.The book continues, keeping a themed, yet rhythmed organization of the photos along the five chapters. Secondly, I had to choose the typefaces. The main question I started from was how would these interact with the visual content and theme of the book. Starting from the photographic content’s distribution into chapters — Territory, Housing, Economy, People and Everyday — as proposed by Alina Șerban, continuing with the documentary impulses of the artist and finishing with the image themes, I chose two typefaces that rely on a visible contrast. On the one hand, in the spirit of academic standards, the author’s texts are typed with Cardea. This is a serif typeface designed by David Cabianca for Emigre in 2004, which combines classical characteristics with modern details in a powerful contrast. For the rest of the texts in the book I chose a monospace typeface. It’s a reinterpretation of Courier Pro designed by Alan DagueGreene. With these choices I wanted to let the fonts and the photo content interact and, by analogy, to suggest the contemporary interventions on rural society. Also, I wanted to keep some of the formal features from the field notes that anthropologists usually use, as a sign, giving objectivity to the subject. Third of all, I had to choose how to represent the artist’s action space. From here, everything divides into short step-like questions: where should I place the map most appropriately and how much space should I reserve for it? How much of that terri-

tory should be represented? How detailed should the landscape or the legend be, what can be left out? Besides the places and counties where Matei Bejenaru takes his photos, I wanted my imaginary reader to also observe the European context a little and to understand that space not just as a border between Romania and the Republic of Moldova, but also as an EU border. At the same time, I’ve extended the map by using an inner-fold on the third cover, to give more clarity to the graphical representation. Last, but not least, I had to consider the types of paper the book was going to be printed on. For the interior, the text part, I used a matt paper (Pergraphica Natural White) and for the photo part a coated paper (GardaPat Kiara). For the cover I used Munken Lynx. To me, the green on the cover is a common feature in Matei Bejenaru’s photography which I’ve decided to display it from the beginning. The feeling that followed me all this time and that I tried to express with the types of paper was one fluctuating between blank and sandy, between dry and harsh, contrary to the expectations one would have when talking about a river with the flow capacity of the Prut. Finally, this project — aside from the fact that it allowed me to experiment — helped me in defining the process that every idea goes through until it becomes the best solution in a certain graphic and editorial context.

ANDREI TURENICI

08.2011

Prut

Clădirea degradată a fostului cinematograf Prutul.

Muncă

08.2011

Ștefănești Botoșani

Clădirea degradată a fostului cinematograf Prutul.

Labour

Draft Layout s

Ștefănești Botoșani

08.2011

Ștefănești Botoșani

Prut

Clădirea degradată a fostului cinematograf Prutul.

Muncă

HARTĂ PRUT PRUT MAP

JUDEŢ COUNTY

Iași

Botoșani

Vaslui

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Stânca Ștefănești Răuseni Santa Mare Andrieșeni, Glăvănești Bivolari Vlădeni, Borșa Roșcani Trifești, Hermeziu, Vladomira Probota, Bălteni, Perieni Ţigănași, Cârniceni Popricani, Cârlig, Vânători Victoria, Sculeni Golăiești, Medeleni Bogonos Șorogari Ungheni Vorovești Holboca, Cristești Tomești Ţuţora Cercu, Păun Ciurea Răducăneni Băcăoani

Graniţă de judeţ County Border

Iași

Graniţă de stat Country Border Râul Prut Prut River Basin 742 km

pe teritoriul României on Romanian territory

Hartă Prut finală

Botoșani

SAT/COMUNĂ VILLAGE/COMMUNE

Reședinţă de judeţ County Seat Sat/Comună Village/Commune Lacul de acumulare Stânca–Costești Stânca–Costești Reservoir Judeţe vecine Neighbouring Counties Ţări vecine Neighbouring Countries

Final Prut map

Vaslui

Prut

Matei Bejenaru

PRUT MATEI BEJENARU

Matei Bejenaru

Prut

Matei Bejenaru

Cover drafts

Matei Bejenaru

Teste copertÄ&#x192;

Prut

Today art no longer proposes to build imaginary or utopian realities. It becomes a mode of existence or a way of being inside the existent reality. The socioâ&#x20AC;&#x201D;political project developed through art contributes to the rewriting of historical function of the field and launches the question: does art become sociology or anthropology or does it maintain its specificity? This potential conflict marks a wide range of works and tendencies in the contemporary artistic space: from a complex articulation of a bioâ&#x20AC;&#x201D; political direction to the traditional relations between ethics and aesthetics or to questions of economic logic of value production in the cultural field.

Matei Bejenaru

Prut

Prut Matei Bejenaru

Prut

Matei Bejenaru

Prut

SAT / COMUNĂ VILLAGE / COMMUNE

Stânca Hermeziu Glăvănești Cercu Andrieșeni Ciurea Sculeni Medeleni Răducăneni

JUDEŢ COUNTY

Botoșani Iași

:TERRITORY

Bogonos Bivolari Probota Tomești Roșcani Cârniceni

09.2011 02.2014 12.2016 05.2011 12.2016 09.2014 09.2017 09.2014 02.2014 05.2011 09.2011 08.2011 09.2014 01.2014 12.2016

SAT / COMUNĂ VILLAGE / COMMUNE

STÂNCA HERMEZIU GLĂVĂNEȘTI CERCU ANDRIEȘENI CIUREA SCULENI MEDELENI RĂDUCĂNENI

↳

JUDEŢ COUNTY

:TERRITORY

08.2011

↧

Botoșani Iași

BOGONOS BIVOLARI PROBOTA TOMEȘTI ROȘCANI CÂRNICENI

:TERITORIU

LUNĂ.AN MONTH.YEAR

:TERITORIU

Teste layout deschidere capitol

08.2011 09.2011 02.2014 12.2016 05.2011 12.2016 09.2014 09.2017 09.2014 02.2014 05.2011 09.2011 08.2011 09.2014 01.2014 12.2016

Draft layout chapter opening

LUNĂ.AN MONTH.YEAR

PRUT: TERITORIU

47.716060 47.527949 47.716060 47.527949 47.716060 47.527949 47.716060 47.527949

26.514110 27.285695 26.514110 27.285695 26.514110 27.285695 26.514110 27.285695

47.716060 47.527949 47.716060

26.514110 27.285695 26.514110

47.527949 47.716060 47.527949

27.285695 26.514110 27.285695

08.2011 07.2016 10.2018 01.2005 03.2007 10.2014 11.2011 04.2012 09.2015 05.2016 12.2017 10.2018 05.2013 06.2012 08.2011

68—69 71 72 73 74—75 76—77 79 80 81 82—83 84—85 87 88 89 90 91

LUNĂ.AN MONTH.YEAR Kodak Portra 160 C41 kit Tetenal Ilford Delta 100 Ilford ID-11 Kodak Portra 160 C41 kit Tetenal Ilford Delta 100 Ilford ID-11 Kodak Portra 160 C41 kit Tetenal Ilford Delta 100 Ilford ID-11 Kodak Portra 160 C41 kit Tetenal Ilford Delta 100 Ilford ID-11 Kodak Portra 160 C41 kit Tetenal Ilford Delta 100 Ilford ID-11 Kodak Portra 160 C41 kit Tetenal Ilford Delta 100 Ilford ID-11 Kodak Portra 160 C41 kit Tetenal Ilford Delta 100 Ilford ID-11 Kodak Portra 160 C41 kit Tetenal Ilford Delta 100 Ilford ID-11

SAT / COMUNĂ VILLAGE / COMMUNE

↳

JUDEŢ COUNTY

08.2011

Stânca

Botoșani

09.2011

Hermeziu

Iași

02.2014

Glăvănești

12.2016

Cercu

05.2011

Andrieșeni

12.2016

Ciurea

09.2014

Sculeni

09.2017

Medeleni

09.2014

Răducăneni

05.2011

Bogonos

09.2011

Bivolari

08.2011

Probota

09.2014

Tomești

01.2014

Roșcani

12.2016

Cârniceni

09.2014

Răducăneni

:TERITORIU

Botoșani Golaiești Glavanești Ciurea Sculeni Medeleni Bogonos Bivolari Bogonos Probota Iași Ungheni Vladeni Paun Vaslui Victoria Roscani Carniceni

:TERRITORY

PRUT: TERRITORY

Cover and final spreads

CopertÄ&#x192; Č&#x2122;i spreaduri finale

SELF PUBLISHING WORKSHOP: MIHAI POPESCU (GR APHO_ MAT) • FOTOGR AF | PHOTOGR APHER: PATRIC PAVEL

BANDWIDTH ART RESIDENCY — SOUNDS LIKE A BOOK : ANDREE A VL ĂDUȚ • SUNET | SOUND WORKSHOP: LUK AS JAKOB LÖCKER •

Sounds like a Book e o platformă de book-making și self publishing dedicată reprezentării vizuale a sunetului. Scopul lor e să crească interesul pentru carte și sunet ca medii de expresie artistică. Aducând la un loc profesioniști din sfera designului și artei sunetului cu oameni interesați de practica artistică interdisciplinară, își doresc să închege pe termen lung o comunitate de tineri artiști.

SOUNDS like a BOOK Sounds like a Book is a book-making and self-publishing platform that focuses on the visual representation of sound. Their goal is to raise interest in books and sound as mediums of artistic expression. By bringing together experts working in the field of design, sound art and people with an interest in interdisciplinary artistic practice, over the years they aim to raise an active international community of young artists.

REZIDENȚĂ

REZIDENȚA DE ARTĂ BANDWIDTH — SOUNDS LIKE A BOOK

Imaginează-ți o voce robotică ce îți descrie termenul „comunicare” bazat pe definițiile găsite prin intermediul în urma căutărilor online. Deschizi un nou tab și tastezi pe Google cuvântul „comunicare”. Primul rezultat este pe Wikipedia, cel de-al doilea are titlul: „Ce este Comunicarea? Verbală, Non-Verbală & Scrisă”, cel de-al treilea: „Cele patru tipuri de comunicare” și așa mai departe. Fiecare tab îți oferă diferite aspecte ale comunicării, așa cum este percepută, înțeleasă și folosită în general. Cu aceste exerciții și căutări făcute de Lukas Jakob Löcker, a început rezidența. Le-a arătat participanților cum s-a documentat pentru tema rezidenței de anul acesta, Bandwidth Communication. Tema este amplă și are multe perspective care pot fi descoperite, iar astfel de explorări au fost făcute de participanți pe durata celor 10 zile. Îți propun, în continuare, un exercițiu de ascultare pe măsură ce citești aceste rânduri. Descriu rezidența printr-o înșiruire de sunete, așa cum au fost resimțite de către noi. Căci despre asta este Sounds like a Book: o carte care traduce sunetele prin imagini și cuvinte, privitorul fiind lăsat să perceapă subiectiv relația dintre medii. • Primul sunet pe care îl auzeai la Casa Albastră din Șona era barza, ca un anunț că ceva fain urmează să se întâmple.

• • • • • • • • • • •

Mașina domnului care anunță că vinde pâine și legume la ora 7 de dimineața, cu Für Elise pe fundal. Sunetul ploilor aproape zilnice. Vuietul Oltului trecând prin baraj. Greierii și muștele. Imprimanta, fiecare tip de pagină printată avea o altă serie de frecvențe joase. Jam session-ul la care am participat cu toții prin zgârierea unui pick-up de piatră. Radioul, vechi de 70 de ani, al lui nea’ Giurgiu la care se auzea Radio România Cultural. Casetele cumpărate de Lukas de la târgul din Făgăraș. Sunetul rândunelelor din șură. Sunetele de la fierărie, care au luat forma unui jam session, culminând cu solo-ul de ciocan al lui nea’ Bucur. Iar lista se termină cu răspunsurile participanților la întrebarea: ,,Tu cum ai descrie rezidența folosind un singur sunet?”

Lucas Jakob Löcker a coordonat workshopul de sunet, iar cel de publishing a fost susținut de echipa Grapho_mat (Andreea Mihaiu, Andra Pavel, Mihai Popescu). Programul a fost completat cu trei prezentări: Simina Oprescu a descris tehnici de scriere în compozițiile de acousmatic sound, Gabriel Barbu a oferit o prezentare cuprinzătoare despre producția de carte, iar seria a fost întregită de Mihai Șovăială care a oferit o introducere în self-publishing design.

soundslikeabook.com

BANDWIDTH ART RESIDENCY — SOUNDS LIKE A BOOK

Imagine a robotic voice describing the term communication to you based on the definitions found through online searches. You open a new tab and you type the word ”communication” in Google. The first result is on Wikipedia, the second has the title: ”What is Communication? Verbal, Non-Verbal & Written”, the third is: ”The four types of communication” and so on. Each tab offers you different aspects of how communication is perceived, understood or used. The residency started with these exercises and inquiries made by Lukas Jakob Löcker. He showed the participants how he had researched the theme of this year’s art residency Bandwidth Communication. The theme is vast and has many doors waiting to be opened, and that’s what the participants did during the 10 days. While reading on, I propose a listening exercise. I shall describe the residency through a series of sounds, as they were percieved by us. Because that’s what Sounds like a Book is all about: a book that translates sounds through imagery and words, the viewer developing his/her own perception of the relationship between these mediums. • The first sound that you could hear at the Blue House in Șona was the stork, like an announcement that something really nice was going to happen.

• • • • • • • • • •

•

The bread and vegetables van announcing it's arrival by blasting Für Elise through the village at 7 am. The sound of (almost) daily rain. The Olt river's roaring sound while crossing the dam. The grasshoppers and the flies. The printer. Every printed page had a series of low frequencies. The jam session we all took part in, building and scratching on a stone turntable. The 70 year old radio from Mr. Giurgiu, playing Radio Romania Cultural. The sound from Lukas’s tapes that he bought from Făgăraș thrift store. The sounds of the swallows songs nested in the shed. The sound from the blacksmith and the small jam-session that started to happen during our visit, peaking with Mr. Bucur’s hammer solo. The list ends with the participants answering the question: ”How would you describe the residency using just one sound?”

Lucas Jakob Löcker was the coordinator of the sound workshop and Grapho_mat (Andreea Mihaiu, Andra Pavel, Mihai Popescu) coordinated the publishing workshop. There were also three lectures in between: Simina Oprescu held a lecture about the techniques of writing in acousmatic compositions; a comprehensive presentation about book production was held by Gabriel Barbu; in the last lecture Mihai Șovăială made an introduction about self-publishing design. RESIDENCY

FOI 2

SOUNDS LIKE A BOOK

REZIDENȚĂ

RESIDENCY

FOI 2

SOUNDS LIKE A BOOK

RESIDENCY

FOI 2

LUKAS JAKOB LÖCKER

MIHAI POPESCU (GRAPHO_MAT)

E greu să mă gândesc doar la partea de sunet a rezidenței. Unele lucrări (pe sunet) au început să prindă contur imediat după ce s-au apucat de lucru la cărți, iar altele au fost realizate conform unor concepte inițiate personal. Legat de acele proiecte de sunet care au generat anumite idei de carte, trebuie să mărturisesc faptul că am fost uimit de calitatea și de ideile din spatele lor, mai ales că unii artiști nu erau obișnuiți să lucreze cu sunetul, iar alții nu lucraseră niciodată astfel. Asta a dus la un spectru foarte larg de soluții: unii erau interesați să spună povești ― ca Oana (text descriptiv care povestește un joc bazat pe text) sau Lera (mituri locale) ―, în timp ce alții s-au concentrat pe a compune ― ca Simona (interpretând cu sunete făcute din coli de hârtie) sau Veronica (prelucrând motivul „învârtitului în cerc”). Unii au abordat procese de tranziții sonore ― ca Matthias (sonificarea transmisiei semnalului emis de antenele releu), Maria (imagini sonore programate ale peisajului) sau Aliona (miniaturi sonore transferate în note midi și apoi transpuse pe benzi de hârtie pentru cutiuțe muzicale) ―, în timp ce alții au lucrat cu idei și concepte ― ca Vlad (hipnoză și transcendență), Csilla (flux și repetiție) sau Gabriela (călătorie și mișcare). Așadar, a fost o experiență grozavă, pentru că am putut să văd acei artiști cum evoluează de-a lungul unei scurte perioade de zece zile, și încă sunt recunoscător pentru că am putut contribui la asta.

A fost greu. 10 zile în care să treci prin sunet, înregistrări, concept, transpunerea sunetului într-o formă vizuală și apoi să înghesui tot într-o formă fizică: print; publicație; zine; carte; ceva. Aș fi zis pas de la început. Dar eu sunt sceptic de fel. Și ne place Sounds like a Book. A crescut și s-a lipit de noi toți cei implicați în proiect. Așa că am plecat la Șona, un sat foarte apropiat de un oraș funcțional, dar în același timp foarte izolat; și apoi singurele două săptămâni reci și ploioase din toată vara. Locul și timpul perfect. 10 zile de tabără. 10 artiști foarte diferiți, fiecare cu ritmul lui, lucrând cu două medii care pentru mulți dintre ei erau neexplorate. Lucrul cu printul ca mediu artistic într-un timp așa scurt funcționează ca o serie de alegeri; o avalanșă de alegeri: ce format, ce hârtie, cum se leagă, cum se deschide, și tot așa; apoi ce content, cum îl așezi, de ce, de ce și de ce?? Felul în care te mulezi pe acest tip de abordare îți dictează rezultatul. De asta e fain Sounds like a Book, căci la final, pune pe masă o serie de lucrări după chipul și asemănarea creatorilor: cuminți, curate, seci, mici, mari, grele, aglomerate, colorate până la refuz, introspective, autodistructive, calculate, haotice... Scoate ce-i mai bun și ce-i mai rău din oameni. Îți dai seama că a ieșit bine când, în ultima noapte, pe la 03:00 toată lumea e îmbrăcată gros, cu laptopurile în brațe, afară sau înăuntru, lucrând în liniște. 10 artiști într-un ritm comun. Excelent!

LUKAS JAKOB LÖCKER

MIHAI POPESCU (GRAPHO_MAT)

It’s hard to reflect only on the sound part of this residency. Some (sound) works began to take shape just after they started to work on their books, while others were developed to suit initial personal concepts. Regarding those sound projects that spawned certain book ideas, I have to state that I was really astonished by the quality and the ideas behind them, especially since some artists weren’t used to working with sound and others hadn’t worked with it at all. That led to quite a broad bandwidth of outcome: some were interested in storytelling, like Oana (descriptive text to narrate a text based game) or Lera (local myths), and others focused on composing, like Simona (performing with sounds of paper sheets or Veronica (processing the motif of “going in circles”). Others tackled sonic transition processes, like Matthias (sonification of cell tower signal transmission), Maria (programmed sonic images of landscapes) or Aliona (sound miniatures transferred to midi-notes and further to paper strips for music boxes), while some dealt with ideas or concepts like Vlad (hypnosis and transcendence), Csilla (flow and repetition) or Gabriela (travelling and movement). Therefore, my personal experience was great, because I could see those artists evolve over a short period of ten days, and I’m still humbly grateful to have been able to contribute to that.

It was tough. Ten days to go through sound, recordings, concept, translating sound into visual and then cramp everything into a physical form: print, publication, zine, book, something. I would have said pass from the start. But I'm sceptical by nature. And we like Sounds like a Book. It has grown on all of us involved in the project. So we went to Șona, a village close to a fully functional town, yet quite isolated; and then the only two cold and rainy weeks of this summer. Perfect timing; ten days of camp. Ten very different artists, each with his/ her own rhythm, working with two mediums which were, for most of them unexplored. Working with print as an artistic medium in a timespan so short functions like a multiple choice; a whirlwind of choices: what format, which paper, how to bind, how to open, and so on; and then what content, how to place it, why, why, and why?? The way you adapt to this type of approach dictates your endresult. That's why Sounds like a Book is nice, cause at the end of the day it puts a series of works on the table, done in the image and likeness of their creators: neat, minimal, large, flashy, heavy, introspective, self destructive, chaotic... It brings out the best and the worst in people. You know it turned out well when, on the last day, at 3 a. m. everyone's heavily dressed, outside or indoors, laptop in hand, quietly working to finish. Ten artists in a common rhythm. Excelent!

SOUNDS LIKE A BOOK

REZIDENȚĂ

RESIDENCY

TE X T: ALE X ANDRU GRIGORE + SORINA VA ZELINA • FOTOGR AF | PHOTOGR APHER: FOI

Primitiv Print e un studio de serigrafie, preocupat de fotografie și medii alternative de toate dimensiunile și formele. Atelierul operează la limita dintre absurd și necesitate, la Moxa 20. De șase ani, Primitiv Print produce orice apucă, de la zine-uri serigrafiate, la abțibilduri fluorescente, tricouri dubioase, cutii cu chibrituri perpelite, prosoape minuscule și steaguri maiestuoase, precum și ocazionala instalație mobilă.

PRIMITIV PRINT Primitiv Print is a screen printing studio that dabbles in photography and alternative creative mediums of multiple shapes and sizes. It thrives at the border delineating the absurd from necessity, within the confines of Moxa 20. For the past six years, Primitiv Print has produced pretty much everything from screen printed zines, fluorescent stickers, odd t-shirts, blazing matchboxes, tiny towels and majestic flags with the occasional production of a mobile installation.

ATELIER

Ideea ne-a bâzâit prin cap vreme de-un an, până ne-a plesnit primitivul. Grigore colaborase cu Octav Avramescu de la Jumătatea Plină, apoi și-a strâns materiale de serigrafie și s-a apucat de experimentat de capul lui. Eu îl mai băteam la cap cu mâzgăleli. Mai întâi, parcă, a fost While we wait #3, realizat odată cu Noaptea Albă a Galeriilor 2013, cu sprijinul Suzanei Dan. Au mai fost câteva afișe serigrafiate în două-trei culori, un poster pentru Ceau Cinema Timișoara-Gottlob, prin 2015, și așa s-au adunat tot felu’. Nu a fost vorba despre o dezvoltare a strategiei de piață, n-am avut tabele Excel sau împrumuturi bancare. Ce câștigam din design, ilustrație sau benzi desenate, intra și-n atelierul de print. Mișcarea rasterizată a pornit din sufrageria unui apartament cu două camere închiriat. Timp de vreo trei-patru ani am împărțit dormitorul cu print-uri împrăștiate la uscare/ depozitare/ corectare și cu un motan, care între timp a împlinit opt ani. Azi, Primitiv Print e găzduit de căminul cultural Moxa 20. Spațiul activează la etajul unei splendide, decrepite clădiri de la finele secolului al XIX-lea, în care funcționează multiple întreprinderi artistice. Dintre acestea, enumerăm câteva, în ordine aleatorie: clubul Sims, Student Print, un magazin non-stop, Corp platform. Din verva care freamătă în acest colț creativ al capitalei, s-a plămădit forma actuală a atelierului. Lucrăm cu bicicliști, bucătari, artiști plastici, muzicieni, fotografi, designeri, uneori ținem ateliere pentru studenți sau copii, nu avem un target anume, căutăm să

The idea ran through our heads for about a year until primitiv hit us. Grigore had collaborated with Octav Avramescu from Jumătatea Plină, afterwards he gathered his screen printing materials and started experimenting on his own. I was occasionally bugging him with doodles. At first, I think, was While we wait #3, for the White Night of the Galleries’ 2013 (Noaptea Albă a Galeriilor 2013) with the help of Suzana Dan. There were a few other screen printed posters in two or three colours, a poster for Ceau Cinema Timișoara-Gottlob, in 2015, and so they started to pile up. It was never about developing some sort of marketing strategy; we didn’t use Excel worksheets or bank loans. What we made from design, illustrations or comic strips, would also go towards the print shop. The rasterization work began in the living room of a rented 2 room apartment. For about three or four years I shared my bedroom with prints scattered around for drying/ storing/ editing and with a cat that is now eight years old. Today, Primitv Print is based in the Moxa 20 Culture House. It is a splendid, decrepit, building from the late 19th century, in which several artistic organizations are operating. In a random order, some of these include: the Sims club, StudentPrint, a non-stop shop, Corp platform. The workshop’s current form derives from the energy present in this creative corner of the city. We work with cyclists, chefs, visual artists, musicians, photographers, designers, sometimes we organize workshops for students or kids, we don’t have a certain target, STUDIO

FOI 2

ne adaptăm ritmului sincopat al vieții culturale locale. Pregătim ceva și în Timișoara, dar ne place pe drumuri, deci pendulăm frecvent între destinații. Anul acesta am zis să spargem pușculița și să vedem cum e la un târg de zine-uri și așa am ajuns în Gent (Belgia), la Les Voizines. N-am prea știut la ce să ne așteptăm; am îndesat un ghiozdan cu print-uri, zine-uri și câteva chestii de-ale prietenilor și Sorina a stat două zile cu airbnb. Festivalul s-a sincronizat cu Gent Art Book Fair, găzduit de aceeași veche biserică desacralizată unde se întâmpla și târgul la care participam. Deși ne imaginam că aterizăm printre moștenitori ai imperiilor de prelucrare de diamante, publicul a fost foarte rezervat. Mulți vecini de masă, din Hamburg până-n Norvegia, au fost cam dezamăgiți de fluxul material, dar ne-am bucurat că situația asta ciudată nu e limitată la viața din România. Aici zine-urile nu au stârnit mare interes, dar un public începe să aprecieze și să colecționeze astfel de specimene tipărite manual, în ediții limitate. Ce am reținut e că Belgia, Germania, Olanda, Norvegia, Suedia precum și alte câteva țări învecinate sunt racordate la o rețea densă de ateliere de print riso- și serigrafie. Românii sunt mai rezervați. Sper că în viitor ne vom descurca mai agil și în relațiile cu vecinii pentru că am putea stabili interacțiuni mai frecvente cu țări precum Serbia, Ungaria, Bulgaria, etc. (date fiind și costurile mai rezonabile din estul Europei). După ce-am organizat, timp de vreo cinci ani, ateliere de serigrafie în țară au început să se adune vechi colegi cu propriile ateliere de serigrafie; poate așa vom reuși să ne combinăm puterile și să participăm la sindrofii peste granițe.

we try to adapt to the erratic rhythm of the local cultural scene. We are preparing something in Timișoara, but we like it on the road, so we are frequently swinging between destinations. This year we decided to break the piggy bank and see what’s it like at a zine fair and so we ended up in Gent (Belgium), at Les Voizines. We really didn’t know what to expect; we stuffed a bag with prints, zines and a few things from our friends and Sorina stayed for two days in an Airbnb. The festival was held at the same time with the Gent Art Book Fair, hosted in the same old and desecrated church where our festival was. Even though we thought we would land among heirs of diamond industry empires, the audience was rather reserved. Many of our booth neighbours, from Hamburg to Norway, were a bit disappointed by the capital flows, but we were glad that this awkward situation is not limited to the Romanian scene. Here, zines were not of great interest, but there’s a public that’s starting to appreciate and collect this type of manually printed, limited edition issues. What we understood is that Belgium, Germany, The Netherlands, Norway, Sweden and other neighbouring countries are connected in a solid network of riso- and screen printing studios. Romanians are a bit more reserved. Hopefully, in the future we’ll get better in terms of neighbour relationships, because we could establish frequent collaborations with countries like Serbia, Hungary, Bulgaria etc. (given the more reasonable costs in Eastern Europe also). After organising screen printing workshops throughout the country, old colleagues started to join in with their own workshops; maybe this way we will manage to come together and participate in some festive events abroad. PRIMITIV PRINT

ATELIER

STUDIO

FOTOGR AF | PHOTOGR APHER: VERONICA NEGRIL Ă

BIBLIOTECA DE GALERIE Str. Popa Petre 6, Sector 2, Bucharest, România +4 021 2117933 bibliotecadegalerie@gmail.com

PRODUCT PLACEMENT ALERT !!! Mondi makes the paper. Europapier sells the paper. You have the paper in your hand right now. Take a look!

w w w.pergraphica.com

pergraphica

100g ̷m² g⁄m²

NATURAL ROUGH

(80 CIE)

100 120 150 240 300

fsc C015522 offset

Heidelberg MAN Roland

digital

HP Indigo Canon Imagepress Konica Minolta …

w w w.pergraphica.com

100

w w w.pergraphica.com

Black

CMYK

Black + Neon Green

FOI 2 2019 Redactor-Șef | Chief Editor, Concept, Art Direction Grapho_mat Design Andreea Mihaiu Design insert | Insert design Andrei Șendrea Editor Alexandra Manole Colaboratori | Collaborators Raymond Bobar, Ramona Chirica, Dinu Dumbrăvician, Alice Stoicescu, Andra Pavel, Andreea Vlăduț, Radu Leșevschi, Martin Majoor, Jonas Voegeli, Kerstin Landis, Ovidiu Hrin, Miloš Jovanović, Alexandra Manole, Andrei Turenici, Maria Surducan, Artemisa Pascu, Lukas Jakob LÖcker, Alexandru Grigore, Sorina Vazelina

The project does not reflect the position of AFCN. Its results and the ways they might be used are entirely in the beneficiary's resonsability.

Acest număr este co-finanțat de | This issue is co-financed by

Traducători | Translators Robert Cincu Corectură | Proofreading Alina Ion, Mihai Popescu DTP imagini | images Aurelian Ardeleanu Fotografi | Photographers Adrian Mihaiu, Veronica Negrilă, Patric Pavel, Alin Purcăroiu, Marianna Paszkowska, Nikita Dembinski

Revistă inițiată de | Publication initiated by

Hârtie | Paper Pergraphica Classic Rough 90 g/m2 Pergraphica Natural Smooth 100 g/m2 Pergraphica Classic Rough 250 g/m2 Caractere | Typeface Media 77 (Optimo) Neue Haas Unica Pro (Monotype) OTC Hitomi34 (Ograda.co) Tipografie | Printing House Fabrik Tiraj | Print run 800 Mulțumiri tuturor colaboratorilor și prietenilor noștri | Special thanks to our contributors and friends. Distribuție | Distribution PUNCH, Librăriile Cărturești, Librăria Kyralina, Librăria Anthony Frost, Galeria Posibilă, UNArte ISSN: 2602-0432

If you want to get in touch with us for whatever reason, you can find us at redactiafoi@gmail.com

Cu sprijinul | With the support of